M-am scandalizat total la ideea asta groteasca uitind ca tata la 50 de ani a renuntat la dintii care-i faceau probleme si-a pus proteze si-asta nu i-a stricat de loc figura de Don Juan fiindca femeile mereu il cautau in pantaloni, in buzunare dar niciodata-n gura.
Dupa ce-a inceput balamucul cu restul de implanturi i-am dat dreptate, dar era prea tirziu pentru dreptatea asta, maxilarele mele devenisera strecuratoare si-aveam atitea fiare-n ele cu cineva rauvoitor m-ar fi plimbat cu un magnet toata regiunea.

M-am dus la dentist si i-am aratat paguba.
Nu-i nimic, zice, facem alt implat.
Facem pe dracu, nu facem nimic, facem coroana pe dintele de linga si coroana-n loc de asta.
A inceput sa argumenteze puternic pledind pentru implanturi. Ca aia nu se poate si-aia nu merge ca aia o sa cada si-aia o sa se fringa.
Mai copile, tu uiti ca io-s fata lu Zosmer? Daca nu uiti amanuntul asta si-ala important ca gura asta-i a mea si fac ce vreau cu ea inclusiv la ce te gindesti in momentul de fatza si n-am nevoie de dinti pentru asta, deci daca le uiti pe-astea doua eu ma duc la stomatologul arab din cartier, ala nu tine sa ia pielea de pe om cu implaturi tampite si minciuni ridicole.

S-a suparat groaznic pe mine dar cind am vrut sa plec si-a revenit si-a zis ca facem ce vreau eu. Dar sa-i explic inca o data ce vreau eu. I-am explicat si-a fost deosebit de dezamagit sa-mi spuna cind a facut devizul ca toata povestea costa numa 3500 $ in loc de vreo  15.000 cum se pregatea el. Deh i-am zis, viata-i o lunga serie de dezamagiri, mai mari sau mai mici.

In mood-ul asta filozofic m-a prins o prietena. Cica-i in depresie. Normal, are dreptate saraca, e fiica milionarului Davidov traieste-n vila in nord Tel-Aviv n-are nici o problema si-n viata ei n-a muncit serios. Mai e si divortata si-are trei copii mari la casele loc. Tocmai i-a murit mama vitrega pe care nu putea s-o sufere din frageda pruncie. Si-au mai murit inca vreo citiva hodorogiti din neam toti peste 90 de ani. Toti i-au lasat o groaza de bani mostenire. Cum sa nu fie femeia depresiva? Ce altceva mai bun are de facut? Sa se bucure de viata? Nu se ia-n calcul! Omul trebuie sa sufere de-o boala de-asta ca sa aiba de ce se plinge. E ridicol, sa fi bogat, sanatos aproximativ tinar si sa arati bine.

Ma doare graznic spatele de la depresie, a declarat.
M-am uitat frumos la ea tip Zosmer, pe sub ochelari. Cu un singur ochi.
Si ma doare genunchiul drept, a continuat amarita.
Iar m-am uitat la ea frumos.
Ma poti ajuta intreaba?
Sigur. Stai aici pe scaun.In bucatarie.
S-a asezat gemind demonstrativ.

M-am dus in magazie si-am adus oala mea mare si neagra, aia de tuci in care pregatesc tot felul de chestii interesante. Am sters-o frumos de praf si i-am zis sa se tina bine. Prietena nu oala. Ca oala se tine bine, cintareste vreo 8 kile.
I-am pus oala-n cap.

Ce faci intraba aia speriata de sub oala?
Iti fac tratament de depresie.
Cum vine ala?
Pai asa simplu, pui oala-n cap nebunei si-i trintesti una puternica peste oala, cu capacul.
Ce tratament e asta?
Definitiv. De-aici ajungi la urgenta si numai ideea ca vei primi un alt tratament de-asta te scoate din depresie.
Nuuuuuuuuuuuuuuu, nu vreau sa mai sufar urla prietena.
Deh, viata-i un lung sir de suferinte am declarat patetic si i-am trintit una in oala cu capacul, dar usurel sa nu-i zgiltii ce i-a ramas din creier…

Bubuiau din tobe si faceau ca toate dihaniile. In fata mea erau sapte tipi si tipe toti batind de departe virsta lui Tutankamon cind era batrin, aia se chiorau la mine, eu ma chioram la ei de sub lupul ala mort si dupa aia cred c-am cam adormit pina m-au pus pe picioare. Nu-mi aduc aminte sa fi fost picioarele mele sau ale alcuiva ca parca se facuse o gaura-n pamint, aia urca si cobora dupa cum o taia capul. Mi-au scos capatina puturoasa si-am rasuflat citeva minute da s-au grabit sa-mi puna alta capatina de data asta mai putin imputita ca erau numa ciolanele din ea si mi-au dat un ciomag lung in mina.

Precis fiindca eram drogata mi l-au dat, daca as fi fost in stare de functionare ii ciomageam pe toti. M-au asezat in final pe un scaun c-au vazut problemele cu echilibrul si matusa-mea s-a apucat sa zbiere si sa dea din miini. Toti ceilalati hodorogiti au inceput si ei sa zbiere si sa dea din miini dar nu m-am mai preocupat c-am adormit final. M-am trezit a doua zi cu mintea limpede de tot si parca mi se refacusera ceva neuroni da auzeam tot felu de voci in cap ,nimic grav dar totusi am incercat sa schimb postu ca erau enervante.

N-a mers. Au bombanit cam pina pe seara apoi au intrerupt emisia. Mi s-a povestit ca pe baza de rudenie fusesem proclamata in unanimitate doamna si stapina tribului de shamani si imediat ce matusa-mea moare tre sa vin acolo sa ma prezint la post altfel o belesc definitiv ca universul ma paleste peste bot. Cind am reusit sa scap de la ei cu viata am fugit mincind pamintul, dar mai incet fiindca e greu sa fugi mincind pamintul cind ai in spinare o blana de lup cu capatina cu tot in mina dreapta o toba cit tine de mare si-n mina stinga un ciomag.

S-au crucit aia de la aeroport la Moscova cind am ajuns si nu vreau sa-mi amintesc ce-au facut astia de-aici de la aeroport cind m-au vazut. Cred ca nici daca le aparea-n fata o trupa de desant a lui El-quaida nu se speriau asa. Au luat lupul la puricat, au trecut ciomagul si toba pe sub toate aparatele si pe mine aproape ca m-au bagat in apa cu otet sa ma dezintoxice asa aratam de jerpelita si inghetata total.

In final n-au avut ce face cu mine si-au trebuit sa-mi dea drumul pe strazile pasnice ale patriei unde intr-adevar puteam sa prezint un pericol capital daca e sa nu luam in seama ca se plimba unii cu bombe-n chiloti. Chestie cu care de fapt ne-am obisnuit. O femeie shaman e dubioasa, nu?

N-a reusit sa se uite la mine c-avea sapte ace-n ureche da a gemut groaznic si mi-a zis ca eu mereu am fost neincrezatoare in stiinta!
Acu stau pe ginduri. Nu-s comode, cam inteapa.
Cind tata traia se culca ultimul, nu stiu la ce ora, niciodata n-am stat sa-l verific, practicam intratul si iesitul pe geamul camerei cind aveam incursiuni ilegale in copilarie, dar se culca ultimul si se scula primul. L-am intrebat de ce-o face. Mi-a raspuns ca sint singurele lui doua ore, noaptea si dimineata cind poate sa stea cu el insusi si sa se gindeasca.

Acuma de cind imbatrinesc m-am trezit culcindu-ma ultima, dupa ce toata lumea adoarme ramin in salon o ora o ora si ceva, fara muzica, fara televizor, fara sa fac nimic, ma gindesc. Ce-o sa fie ce-o sa fac cum o sa fac. Gindurile-s mai limpezi seara. Dimineata la fel, ma scol o ora mai devreme, imi fac cafeaua, multumesc naturii dimprejur ca inca o data m-am sculat sanatosa, multumesc pentru tot ce mi-a dat, pentru tot ce am pentru soarele din geam pentru pasarile care cinta pentru aerul pe care-l respir. Pentru copil, pentru barbat, pentru casa, pentru mincare si pentru apa, pentru putere si mai ales pentru darul de-a ajuta oamenii.

Intr-o seara cind Dan a fost aici sa-si mai adauge niste pagini in pasaport ca i se terminasera mi-am rezolvat toate treburile si m-am dus in salon. Cam peste o ora a venit si Dan din casa galbena.

Ce faci mai copile, de ce nu dormi?
Pai e ora la care stau si ma gindesc imi raspunde !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tu ce faci?
Ce sa fac, e ora la care stau si ma gindesc ii raspund. E ora la care bunicul Jenica statea si se gindea si poate si bunicul Carol statea si se gindea si poate si strabunicul Haiim statea si se gindea…
Crezi ca fiu-meu va sta noptile sa se gindeasca? intreaba Dan.
Nu stiu daca fiu-tau sau fiica dar cineva precis va sta noaptea sa se gindeasca, asa-i neamul asta Zosmer, ginditor, pe cale genetica.
Numai ginditor? zimbeste Dan pe sub mustata.
Nu, nu numai ginditor, e si ingenios ii plac banii si femeile sau respectiv barbatii. Ti se pare educativ sa purtam o asfel de discutie?
Nu, ca doar stiam chestiile astea, vroiam numai sa ma conving.
Sa te convingi de ce?
De genetica!
Te-ai convins, acum putem gindi in liniste ?
Da.

Din fotoliul lui pe care l-am adus la mine tata ne-arunca o privire multumita si cade pe ginduri.
Trei generatii…

Bineinteles ca nu i-a spus unchiului ca a ascuns la el cocaina. Aurul l-a ascuns la parinti in tirg, acolo cautasera nu gasisera il bagasera pe tata la puscarie erau linistiti. Intr-o noapte a venit iarasi militia, s-au dus direct la caseta din perete. Nu era nimic. Au arestat-o pe Porumbita, ea a recunoscut cu seninatate ca la ea nu e cocaina dar e la fiu-sau de aur n-a intrebat-o nimeni asa ca n-a spus nimic. In aceeasi noapte au descins la unchiu-meu si-au gasit cocaina. Nu l-au arestat in noaptea aia dar oricum urmau sa-l aresteze-n ziua urmatoare. Nu l-au arestat fiindca cineva, undeva a pus o vorba. In noaptea urmatoare unchiul matusa si varul meu au plecat clandestin din Romania ajutati tot de “cineva sus pus”. Au plecat cu hainele de pe ei.

Au stat in Italia doi ani au stat in Cipru un an jumate pina ce insfirsit au ajuns in Israel. Matusa-mea Nelly n-a mai vorbit in viata ei cu Porumbita. Nici cind a venit Porumbita-n Israel si spre sfirsit era bolnava rau de tot, cazuse isi rupsese soldul si nu si-a mai revenit. Avea peste 90 de ani. Nici la inmormintare nu s-a dus.

Dorel a iertat-o, o iubea pe maica-sa si maica-sa-l iubea dar mai mult il iubea pe tata. Asa s-a terminat povestea cocainei. Cine-a turnat-o pe Coropisnita au fost fratii lui Tanzi, mama sora-mi mai mari bunica ramasese cu ei in legatura, si cu Tanzi de altfel, atita vreme cit nu-i mai era nora n-avea motive s-o urasca.

Eram deja destul de marisoara, tata lucra-n policlinica, masina nu avea mergea in general pe bicicleta in oras dar la policlinica n-avea decit de trecut strada. Se vindecase complect de tuberculoza, era gras, peste 120 kg. Intr-o zi mergind pe bicicleta i s-a prins pardesiul in spite si-a cazut de pe bicicleta cu toata greutatea lui pe un singur genunchi. L-a spart in farimitze, asa cum spargi o ceapa cu pumnul. L-au operat si i-au pus un ghips de la calcii pina la git pe partea cu piciorul rupt. Ca un fel de costum. Avea dureri groaznice. I s-a dat morfina o perioada destul de lunga si cum era normal tata s-a obisnuit cu ea.

Mereu vroia mai mult pe pretextul ca are dureri mari. Mama s-a prins la faza si-a inceput sa-i reduca morfina. In final i-a inlocuit-o cu ser fiziologic. Tata si-a dat seama dar mare lucru nu putea face imbracat in corsetul de ghips. Putea doar sa urle si-a urlat slava Domnului de s-a zgiltiit orasul. Nimic nu i-a ajutat. Nici unul din colegii lui nu i-a mai procurat morfina, mama ii anuntase cu tot respectul si dragostea ca cine-i da, ea-l baga la puscarie. Incet-incet si cu greu piciorul tatei s-a vindecat, i-au scos ghipsul. A facut el citeva incercari sa-si procure morfina dar n-a putut. S-a dus pina la Burgele cu care era prieten, prevenit de mama Burghele l-a refuzat.

Vrind-nervind s-a pus pe picioare si de-atunci n-am mai auzit de droguri in familie. Am auzit insa de multe altele. Prea multe pentru un copil,poate chiar prea multe si pentru un adult.

Cum ar fi fost daca bunicul Carol nu murea de inima?
Cum ar fi fost daca nu s-ar fi drogat de la inceput?
Ce se intimpla daca bunicul Desiree nu murea de gripa?
Ce-ar fi schimbat asta-n durmul tuturor?
Ce s-ar fi intimplat daca n-ar fi fost razboiul? Comunismul?
Ce-ar fi fost daca bunica ar fi avut roti? Era trotineta? Bicileta? Masina?

Stupide intrebari. Nu se putea sa fie altfel atita vreme cit asa a trebuit safie. Fatalitate?
Cine-as fi fost eu fara toate astea? pai e singurul lucru clar. Pentru avere ar fi trebuit sa ma marit cu varu-meu fiul unchiului Dorel, as fi nascut citiva copii idioti din cauza singelui miscat in acelasi neam fiindca si matusa Nelly si unchiul Dorel erau veri buni, tatii lor au fost frati.
Poate aveam noroc si nu ma scrinteam de plictiseala dar oricum intreaga nu eram ca nici acum nu sint. Dar eram o nebuna plictisita,blazata,acrita de viata. Asa sint ce sint. Nu zic ca-i bine, zic ca-i cel mai bine.

Azi a fost una din zilele cele rele. Nebuneala a inceput de dimineata, fierul
de calcat era fie prea rece, fie prea mic fie prea incet fie prea albastru. Am reusit sa-mi pastrez calmul pictind punctuletele rosii pe fond mov.
Dupa aia a venit pofta de alintare, pe ziua de 11 mai e ziua mea si sper sa-mi spuneti la multi ani.
O sa-ti punem pe 11 mai acum sintem in martie.

Dupa cinci minute i-am zis sa vina sa manince, a zis c-a mincat.
Ce-ai mincat? Oua prajite.
Unde-ai mincat? La mine acasa.
La tine nu poti minca ca n-ai pe ce gati. Ce, sint nebuna, daca-ti spun ca am mincat am mincat.
Bun, din partea mea rabda de foame.

Treci si fa baie. Nu vreau sa fac baie. Miine mergi la medic, tre sa faci baie.
Nu fac nici o baie sint intr-o tara democrata, stapina pe corpul meu si nu vreau sa fac baie.
Am luat-o frumos pe la spate ca pe nebunii de la Levzeler si-am bagat-o-n baie. A facut baie. A iesit din baie si s-a dus sa manince.
Dupa ce-a mincat a zis ca noi vream sa-i furam casa. Bine, pazeste-o sa n-o furam.

Pe urma a vrut s-o ia razna pe poarta. Asta nu se poate, nu mai ai voie sa iesi singura. Iar a luat-o cu libertatea cetateanului intr-o tara democrata. Am incercat sa-i explic politicos ca ea nu mai este cetatean ci altzheimer intr-o tara democrata pentru aia normali la cap. Atunci s-a dus si-a inceput sa-mi rupa plantele din gradina. Ohoooooooooooo, totul pina la plante i-am zis, iar am luat-o-n brate pe la spate si-am bagat-o-n casa galbena.
Stai imediat in pat i-am zis.
Ia uite cum iese Zosmer la lumina zice.
Spaima zilelor ei e taica-meu. I-am amintit cam ce-ar face taica-meu in astefel de situatii si s-a culcat pe pat imediat.
Ia-ti pastila. Nu iau pastila.iar a trebuit sa amintesc numele Zosmer. A luat imediat pastila. Cred ca medicamentul se numeste Zosmer. Cum ii pomenesc de numele asta devine blinda ca un mielusel.

Ea doarme si eu m-am ales c-un atac de panica. Durere-n piept si-n miini. Vesel de tot in special cind am atita treaba. Cred ca-n curind va trebuis-o bag la nebunii violenti cind n-o sa mai rezist eu personal sa ma ocup de ea. Culmea stiti care este? O urasc ope femeia asta din tot sufletul de la 12 ani si uite ca tocmai mie mi-a venit pedeapsa s-o ingrijesc in vremurile cele mai grele. Daca macar as putea face asta dezinvolt, asa cum o faceam cu bolnavii de la Levzeler.
Dar nu pot. Mereu una din amintiri imi vine-n cap si-mi impietreste inima.

La primul atac mi-am chemat plozii si i-am jurat ca daca ajung in halul asta nu se baga. Au dat in scris, au semnat, am dus actul la avocat asa ca de-acuma pot capata altzheimer in liniste, nici cei care ma urasc nici cei care ma iubesc n-or sa mai sufere din pricina mea.
Impreuna cu Liora am stabilit sa ne facem casa de nebuni particulara si-acolo sa ne desfasuram invoie. Bani avem destui pentru asta si pentru angajat straini sa ne ingrijeasca. Cum zicea Silvia, fereasca d.zeu sa-ti vezi mama-n starea asta dar si mai fereasca d.zeu sa-ti urasti de copil mama chiar decind nu era in starea asta!

Asa-i ca e o situatie deosebit de romantica si se poate face chiar un film pe cinste din treaba asta?