Un bocanc in gura

posted by Luana on Jul 26

Plecarea din Israel a fost banala.Intreaba aceleasi lucruri si le-as fi raspuns aiurea daca eram singura. Dobitocii de la EL-AL au trimis sms ca e balamuc pe aeroport si sa mergem o ora inainte. Aha, deja m-am invatat cu prostiile astea. O ora inainte e si mai mult balamuc decit o ora dupa. Asa ca ne-am dus la ora stabilita. Tot nebuneala era. O coada de rusi furiosi sau adormiti. Sau beti. M-am tot uitat prin jur si-am vazut un ghiseu la care scria invalizi si copii fara insoritori. I-am zis lu al meu: Meregem acolo.
Da de ce intreaba fecioara? Esti invalida?
Nu,da-s orfana tata a murit si mama-i la altzheimeri. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Dec 28

Ok si-asta a fost ultima zi de Eilat, dimineata am plecat spre casa. Drum lung prin deshert, mai putin lung ca cel de la venire dar la fel de multe serpentine, la fel de mult praf, la fel de multa caldura. In special caldura fiindca aerul conditionat la masina mergea cam strins de git, i se termina gazul si barbatu-meu n-a avut timp sa mearga sa-l umple sau asa ceva. In orice caz o idee geniala sa pleci in deshert fara aer conditionat care merge la fix. Probabil a sperat c-o sa ma sufoc si-o sa ramina vaduv prin deces, nu stiu , n-a luat insa-n calcul desele mele plimbari in deshert fara aer conditionat,numa asa ca sa-mi dovedesc mie insami ca nu crap de caldura si nici de muste.

Barbatu-meu e un tip caruia-i place munca lui si-o face de dimineata pina seara tirziu seara.Il enerveaza cind ii reprosez ca munceste prea mult si pe mine ma enerveaza cind imi raspunde ca asta-i munca de parca eu n-as sti ca asta-i munca. Nu ca as avea ceva special de facut cu el daca mi-ar sta pe cap sau pe nervi, da ma cert  asa, din principiu cind am chef de cearta si n-am alt client. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Dec 23

Pina ce-am ajuns la restaurant am facut un tur de magazine. Toate erau deschise impotriva shabatului cind totul trebuie sa fi inchis, mort, kaput si sa zaca-n liniste; pina si copilu-n pizda ma-sii. Aici dimpotriva, nu zacea nimeni. In sfirsit o dovada ca cineva mai stie sa faca afaceri undeva-n tara asta. Afaceri cu cap.

Orasul e plin de pisici bine hranite. Mari de tot lucioase de tot si foarte,foarte prietenoase. N-o rup la fuga vazind o persoana umana, semn ca n-au fost maltratate de persoane cu aparenta umana. Erau doua pisici angora, cu dungi rosii, stateau linistite si oamenii se fotografiau cu ele. Pisici negre si gri si verzi, dar verzi erau cred de la lumina de-afara,unde dracu-ati mai vazut voi pisici verzi? Erau si-o gramada de ciini frumosi. La un moment dat au venit trei, albi, nu stiu ce rasa si nu conteaza, erau probabil familie, mama , tata si-un pui, puiul foarte prietenos mi s-a pisat pe papuc. Mai copile-n general nu-i frumos sa faci chestii d-astea dar daca tu crezi c-ai sa ma vizitezi la Hertzlia si vrei sa-ti recunosti mirosul treaca de la mine. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Dec 21

O fata de vreo 14 ani hranea pestii cu cartofi prajiti. Maica-sa era deosebit de incintata, ce fapta buna face fiica-sa.
Fa gloaba, in alta parte decit in Marea Rosie nu v-ati gasit sa aruncati cartofi prajiti? Latra astia de paza naturii si voi ca vacile. De cind maninca pestii cartofi prajiti? Ia animala mititica repede de-aici pina n-o arunc la pesti.
Mama cu gura mare ca de ce ma leg de copila nevionovata care face-n bine pestilor, sa nu moara de foame.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuu, mi-am ridicat numa salvarii ca-mi alunecasera de furie si mi se vedea curu, m-am ridicat in picioarele din spate si-am tras un racnet, ceva de genul “in sabii sa ne taiem sau in buzdugane sa ne buzduganim”? numa ca era-n ebraica, mai degraba-n araba cu vagi umbre de ebraica. Mama grijulie a luat copilul binefacator si au plecat in alta directie lasind pestii-n pace si urlind ca ea plateste bani grei sa-si faca un concediu-n natura si-astia blestematii de la Green Peace il strica cu prostiile lor.

Tocma vroiam sa decolez dupa ele cind m-a prins barbatu-meu de izmene. Insfirsit au venit plozii cu tanzanianul si rusoaica si-am plecat sa luam camerele-n primire. Frumos hotel, curat, ingrijit, mare mirare dar asa era. Plus ca aveam vedere la mare, oricum eram la Eilat si merita sa vad marea mai mult, ca aici la Hertzlia tot n-am timp sau chef de ea. Am inceput sa numar orele cite mai erau pina plecam acasa cind a venit fiu-meu cu nu stiu ce program. Nu retin bine dar eu am declarat ca dorm si ei sa faca ce vor, inclusiv nepotul Leo cu care se pot spala pe cap pina ma trezesc. Nu stiu ce-au facut, cred c-au plecat la mare, la piscina, undeva de unde nu i-am auzit. Au venit fix la masa de seara si-am reusit sa inghit cite ceva. Asta daca-mi amintesc bine. Dupa asta am dormit din nou.

Dimineata am baut cafea. Un fel de cafea, si-am plecat dar nu stiu unde-am plecat. Era deja joi si eram fericita ca se apropie simbata. Ne-am plimbat prin Eilat. Orasul plin de tineri. De mult n-am vazut un oras plini de tineri in Israel. Unde te invirti in rest e plin de scofilciti. La Eilat sint tineri, cu si fara carucioare, o gramada de bebelusi de toate culorile, parca-ti vine sa crezi ca tara asta ar avea un viitor. Orasul in sine e cam neingrijit, nu se obosesc sa faca mare lucru, sosele proaste, cladiri ca vai de ele, deh, se multumesc sa cistige din turism dar de investit nu investesc. Vis-a-vis, tot la Marea Rosie e Accaba, Iordania. O mare de lumini, Accaba se dezvolta urgent si-n curind se pare ca Israelul o sa piarda turistii, sau majoritatea lor. Cel putin pe cei care mai vin la Eilat, ca sintem si scumpi si cu servicii proaste. Vor pleca-n Iordania, sau in Egipt, Turcia si ea e ieftina. Asta-i situatia. Sintem obisnuiti sa cistigam repede si pe timp scurt. Asta-i mentalitatea. Traim de azi pe miine. Sau de azi pe azi. Dar avem scuze. Situatia politica , dar, si pe-asta tot noi o cream. Dar sa nu spuneti la nimeni. Sintem niste boi.

Plozii au plecat sa faca o excursie cu jeep-urile-n deshert, l-au lasat pe nepot cu noi.N-avea chef sa doarma. Ne-a tinut un discurs lung plin de hap-hap-hap din care-am tras concluzia ca e flamind. Imi lasasera o zeama de fructe ceva, un fel de piureu de fructe. Ce-o fi inteles bietul copil din chestia aia cacanie care n-ar fi hranit nici o musca nu stiu, dar probabil ca putin i-a ameliorat situatia c-a adormit vreme de-o ora. Dupa asta a inceput sa urle si l-am scos la plimbare. Clientii hotelului vorbeau germana si-nca o limba capreasca, probaibl ceva nordic fiindca si aratau ca nordici, adica erau blonzi inalti si foarte bine dezvoltati in toate partile. Erau si destul de inaitnati in virsta, dar pareau vioi. Si nepericulosi societatii. Poate liftului daca se urcau in el mai mult de doi. Cam dupa 4 ore au venit plozii si si-au preluat pruncul. Am urlat la ei ca pruncul e cam flamind saracul. Dar au zis ca inafara de zemurile alea n-au ce sa-i dea sa manince. Am mai urlat la ei dar n-a ajutat. Bietul bebelus…

Seara nora-mea a vrut sa manince salate. Tocma cind eu aveam pofta sa maninc carne.
Bey, io azi nu-s capra. Daca vreti sa mincati salate puteti paste-n liniste din partea mea, dar eu azi sint carnivora.
Am mincat in mod separat dupa care ne-am dus sa-i intilnim la o chstie care se cheama Ceapa Verde. Si-asa a mai trecut o seara de chin. Dimineata ne-a trezit plini de voie buna si-am plecat la “cea mai mare gradina botanica din regiune”. Nu stiu de ce-i spune Gradina Botanica si de ce-i spune cea mai mare dar oricum era ceva deosebit. O gramada decopaci de toate felurile, sau aproape de toate felurile pe care scria nume diferite. Nu conteaza, erau plante era aer si-asta-i ce era important. Proprietarul gradinii botanice e un tip foarte bolnav. Nu se stie exact diagnosticul , spunea ca are niste chisturi, o gramada de chisturi pe rinichi. Nu vrea sa se opereze, nici n-are rost sa se opereze de altfel, ar urma sa ramina fara rinichi. Tratament nu face, in curind probabil va trebui sa faca dializa daca chisturile continua sa-i sufoce rinichii, deocamdata ca sa nu aiba dureri si sa poata minca fumeaza hashish. Ne-a invitat la o tigare, tanzanianul si cu mine am acceptat invitaia bucurosi, restul au refuzat categoric pe baza de principii sau de nu stiu ce. “Iarba” buna ,foarte buna si curata. De fapt stiu care-i sursa de-aia am fumat, altfel n-am mai fumat cred de vreo 20 de ani, n-am chemare. Nici macar cit o bere nu ma ia de cap, dar speram sa ma scoata din depresia concediului. N-a reusit, pacat de iarba.

Seara tanzanianul care-n resutul timpului e invitat in concediu de fiu-meu a zis ca ne invita el la un restaurant. Zis si facut, ne-am odihnit si-am plecat la restaurant.La Cuccina parc-ai spunea…

posted by Luana on Nov 16

Familia si prietenii-s o treaba foarte buna. In portii mici daca se poate. Sau mai exact rar daca se poate. Cind insa nu se poate altfel e bine, dupa doua jointuri chiar te adaptezi. Oarecum. Nu total. Te mai loveste din cind in cind disperarea si depresia, cam de cinci sase ori pe zi iti vine sa te sinucizi dar in rest toate-s bune si furmoase. Daca iesi din chestia asta aproximativ normal la cap esti chiar norocos. Daca nu,apoi nu.

Fiu-meu a venit in concediu. Cu un prieten,ala-n luna de miere. Prietenul. Cu nevasta noua. Aia veche a ramas in Rusia.C-a divortat de ea. NU conteaza cei doi copii. Ma rog, se pare ca nu-i exact treaba mea cu cit e nevasta mai noua mai tinara decit mirele. Da daca ea are 28 de ani si el cu aproximatie 45 faceti singuri socoteala. Ca mie mi-e lene. Am circumstante atenuante sa-mi fie. Sint o supravietuitoare demna.

Mirele e om de afaceri,bchestii bancare, arata ca un sobolan de dimensiuni reduse si la bot si la culoare, plus de asta-i nascut in Tanzania. Nu stiu exact cum il cheama. N-am inteles. Cui ii pasa? Nevasta noua e rusoaica si blonda. Una incolora, insipida, inodora. Nici nu miroase nici nu pute. Cred ca se poatrivesc. Mai degraba ea se potriveste cu banii lui. Sa nu birfim ca nu-i frumos.

Am plecat marti diminata. In directiaaaaaaaaaaaaaaaa, da, Marea Moarta. Nu inteleg , daca marea asta tot e moarta de ce n-o ingroapa dracului sa se termine cu ea? De ce trebuie neaparat s-o vizitez eu? E cald acolo de-ti dai duhul, si duhul duhului, e o mare de iod care face bine tiroidei mele in sensul ca innebuneste total. M-au luat asa niste nervi ca era sa sugrum toata asistenta, inclusiv personalul rusesc al hotelului care se purta ca atare. Hotelul la care-am tras era ok, nici macar nu l-am vazut bine, am ajuns acolo numai pentru citeva ore sa se duca plozii sa se scalde-n Marea Moarta si sa faca nu stiu ce proceduri. Mi-au lasat nepotul nervos si el probaibl din aceleasi motive ca si mine. A urlat aproximativ trei ore dupa care el a adormit si-am urlat eu. Ca venise tanzanianul de la baia de sulfura si era sa mai si mor dupa ce ca turbasem. Nu conteaza. Dupa ce-am mincat ne-am urcat insfirsit in masini si-am parasit mortaciunea de mare jurind ca mie n-o sa-mi mai calce piciorul acolo. A trebuit sa mergem sa mincam. Normal ca n-am reusit sa maninc. Totul n-avea nici un gust sau chiar daca sa zicem, din intimplare ar fi avut un anume gust nu-l defineam ca ma urmarea sulfura aia.

Sa zicem c-am plecat pe la ora 15.30 si urma sa ajungem la Mitzpe Ramon. Pentru cine nu stie asta-i o chestie care seamana cu Marele Canion. Tot asa de selenara, tot asa de rosie, tot asa departe-n curul orbului. Pe la 17 deja se intuneca. E o placere sa bintui noaptea, cel putin mie-mi place nespus sa nu vad nimic in fata ochilor, in special cind nu vad in fata ochilor de nervi. Cred ca pina am ajuns in curul orbului asta au trecut doua ore. Intuneric bezna. Locul e foarte frumos, dar cum in Israel locurile frumoase n-au decit sa se ingrijeasca singure nu prea e ingrijit. Exista un singur hotel care nu-i hotel ci e un fost bloc de locuinte, n-are lifturi si n-ai decit, daca tot vrei sa ajungi in camera, sa te cateri pe scari, cu bagajul dupa tine, ca doar n-o sa ti-l care altul, ei sint hoteleieri nu hamali. Dupa ce m-am catarat sus, la etajul 3 eu am declarat ca-mi bag pula-n el de canion, de-acolo nu mai cobor pina dimineata si-asta numa cind plecam,  ca sa nu-l omor pe careva de viu. Probabil ca ochii mei erau convingatori ca nu m-au batut la cap. M-am culcat si-am adormit ca o stinca (asta ca sa fiu in ambianta).

Dimineata mi-am adunat oasele si-am plecat sa vedem prapastia. Frumoasa prapastie da fara nici un fel de folos atita vreme cit nu poti arunca pe nimeni in ea, ce-a fost frumos erau niste antilope care se plimbau pe strada, doamnul antilop vroia neaparat sa futa pe toata lumea dar nu-i mergea figura si parea deosebit de nervos, trecea strada fara intrerupere. I-am dat un mar consturit special pentru cineva cu dinti tari si coarne, adica pentru un drac probail, l-a mincat fericit a dat din coada drept multumire si s-a carat, adica a trecut strada. A venit o antilopa cu un antilop mic. I-am dat si ei un mar, antilopul mare a venit si-a halit maru. Bei porc cornut, te bag in pizda ma-tii daca nu lasi copchilu ala sa manince.
Vezi ca sare la tine, zice barbatu-meu speriat.
Noa bun, ca tocma cautam pe cineva sa sara la mine poate-i zmulg astuia un corn sau doo in lipsa de ceva mai bun.
Da cornuta s-a uitat la mine asa gales ca i-am mai dat un mar si ne-am carat. Era interesant cum arata, maroniu cu totul numa labele picioarelor erau in dungi alb cu negru. De ce-o fi avut picioarele alb cu negru habar n-am.

Tanzanianul era-n extaz si rusoaica blonda la fel. Nepotul dormea de caldura si zgiltiiala, nora-mea saraca doarmea si ea ca noaptea n-a lasat-o nepotul si fiu-meu era vioi ca-ntotdeauna. Nu stiu unde i-a tirit pe ailalti ca i-am zis lu barbatu-meu, daca nu plecam imediat din groapa asta se intimpla o mare nenorocire. Ia-n calcul ca n-am mincat nimic de-o zi jumate si nu stiu ce idei pot sa-mi vina.

Barbatu-meu stiind cam ce idei pot s-ami vina cind ajung la limita l-a anuntat pe plodu ca plecam si-am plecat. Drumul a fost frumos de la prapastie la Eilat, numa deshert, numa deshert, numa si numa deshert. Ba erau si unii care largeau drumul, chestie care facea dopuri de circulatie in deshert.
Nu multe, cam la fiecare 10 km cite unul. Modest daca e sa te gindesti la ce se intimpla-n centrul tarii.

Am ajuns insfirsit la Eilat, mde, am ajuns e un fel de-a spune, spiritul meu nu era cu mine la Eilat, cred ca murisem si nu stiam. Dar am aflat cind mi s -a facut foame. Am mincat la o chestie pe malul marii care se cheama punctul final. Daca nu mincam repede chiar putea sa fie. Hotelul asta Prima e aproape de plaja de corali. Pestii sint deosebit de frumosi si se plimba linistiti chiar linga tarm, poti sa maninci tampeniile care ti se servesc fara sa bagi de seama, ca pestii-ti atrag atentia.
Acu ma duc sa beau o cafea normala.