Normal ca n-a chemat politia ca-l chemam eu pe pretenul nostru din Sibir dar mi-a facut primirea-n doua minute. Ce pula mea ti-era asa de greu sa faci asta fara balamuc? Acu nu doar ca n-o sa citesti dosarul da mai tre sa le ridici si toate alea de pe jos. E pacat sa nu te uiti inainte de faci pe nebuna daca nu cumva ai de-aface cu una mai nebuna ca tine. Sau in orice caz cu cineva care are de pierdut mai putin ca tine. Lectia unu s-a terminat.

M-au bagat in pat,mi-au pus punga cu fier si-am adormit. Barbatu-meu a plecat sa manince sau sa se plimbe sau habar n-am. M-a trezit una ca vrea sa-mi verifice pulsul, verifica-l. L-a verificat. Normal ca era scazut.

Grohaiam in liniste cind apare linga mine o femeie batrina. Fara coasa.Insa saraca de ea plina de vinatai si c-o rana arsura de gradul 3 pe picior, dar arsura veche. Cauta nu stiu ce sectie. A venit asistenta sa vada ce vrea biata batrina. I-am zis s-o cheme pe doctorita. La mine, da-n viteza ca altfel ma scol cu fier cu tot. Vine doctorita suparata pe mine.
Lasa mutrele zic, batrina-i plina de vinatai in locuri unde doar bataia poate sa le faca, e si oparita pe picior, n-o lasa sa plece trimite-o la spital si cheama familia, apoi anunta politia.
Uita doctorita de suparare, verifica batrina zice asa, e batuta.
Batrina era semi senila. Dar doctorita i-a cerut numarul de telefon a lui fiu-sau, batrina i l-a dat, ala n-a venit, a venit in schimb nevasta-sa, o neagra acra si antipatica de-ti venea s-o iei la palme. Da nu puteam s-o iau ca eram legata de mina. Mi-au scos perfuzia ca se terminase, m-am dus sa maninc ceva ca ma luase foamea, tocma iesea biata batrina cu nora-sa scirba. Nu m-a tinut nervu.

Unde-o duci ? o intreb pe scirba.
Da tie ce-ti pasa ? ma intreaba si ea pe mine-n  mod  legitim.
Nu stiu ce-aveti toti azi de va vine chef sa vedeti legitimatii, iaca cine-s eu si iaca pozele facute artistic de barbatu-meu la toate semnele de pumni de pe soacra-ta. E-n puterea mea sa te arestez pe loc si sa stati si tu si animalalul de barbatu-tau la puscarie, dar ai si copii acasa tirfa ce esti.
Intre timp apare doctorita.
Nu e cazul sa te enervezi, imi zice.
Nu ma enervez, sint gata nervoasa, unde se duce batrina?
O duce la spital si n-ai grija ca verific daca a ajuns la spital daca nu am adresa si trimit politia.
Un an a fost maica-mea cu altzheimer la mine, zic, un an a facut ce face un altzheimer in plen, dar sa ridic mina? S-o oparesc? Astia-s animale.
Doctorita se uita la mine cu mila.
Stiu, dar sintem prea mici si prea putini sa arestam toate bestiile.
Asa e, raspund,de-aia meseria asta de medic cere suflet si pumnul tare. Ia-ti un ciomag, i-am zis. Si-am plecat.

Pe drum m-a luat diareea, e si normal, fierul face ori diaree ori constipatie. M-am culcat sa nu mai stiu de mine, de batrina batuta de ce anume unii se fac medici cind de fapt ar trebui sa se faca…nu stiu ce. Minimum sa fie oameni.
Si in cap mi se repeta un cintec israelian ” al taazveni le et zikna”. Nu ma parasi la batrinete….

M-am trezit ca de obicei pe la 6 si m-am dat jos din pat la 6.30 .Pasarea colorata m-a primit cu surle si trimbite cam ca la campionatul mondial de fotbal dar am anuntat-o ca mama-si bea cafeaua si nu e cazul sa ne jucam, deci mai tragea din cind in cind cite un zbieret dupa care-si spunea singur liniste si mai rodea ceva de doborit in cusca. La 7.30 am plecat de-acasa, nu ca spitalul e departe ci fiindca-s mereu unde te astepti sau nu dopuri de circulatie. Dopurile de circulatie au fost asa ca am ajuns la spital cu 10 minute intirziere, ceea ce nu mi se pare o drama fiindca de chemat la scanat m-au chemat cam in 15 minute dupa ce m-au congelat in prealabil in sala de asteptare, unde aerul conditionat functiona din plin incercind sa aduca temperatura cit mai aproape de cea din frigiderul de la patologie, intentia fiind desigur sa omoare microbii, nu stiu daca cu purtatorii de microbi sau fara ei, nu s-a precizat in instructiuni.

Tehnicianul de la scanare m-a trimis sa fac pipi si i-am comunicat c-am facut pipi in prealabil si nu mai pot face chiar daca insista. N-a insistat. M-a invitat sa ma intind pe un pat si mi-a spus sa nu ma sperii ca placa o sa se apropie de mutra mea dar n-o sa se lipeasca de mutra mea. Intra-devar asa a facut placa. Dar imaginatia mea bolnava in timpul scanarii a avut timp de gindit si mi-am inchipuit cam cum ar fi daca placa aia care nu arata sa fie de loc usoara si se invirtea de capul ei mi-ar cadea pe figura. Ma vdeam latita, poster pe patul alora si as fi ris cu hohote daca as fi avut voie sa ma misc, dar am ris in sinea mea tacuta.
Cam cum as arata cu capul latit gura intinsa si ochii holbati fleasca si cu urechila si ele-n continurea corpului…? Scanerul mi-a parasit mutra, s-a indreptat in jos scanind tot restul inclusiv sandalele cu care nu stiu ce-a avut. Apoi a revenit tehnicianul, mi-a aranjat miinile pe pept si mi-a zis sa nu ma misc, de parca pina atunci dansasem tango argentinian. Placa s-a rotit la dreapta si-a mai aparut si una la stinga, amindou scanau gitul ca ala m-a pus si sa dau capul pe spate tragindu-mi elegant perna de sub cap. Acu deja ma vedeam cu tot corpul latzit de placa dinainte si cu capul intre cele doua placi latit dar in sus nu in lateral, cum ar veni cartile alea de povesti pe care le desfaci si se deschid figurile,cartile care erau foarte moderne cind am fost eu copil, au disparut citeva zeci de ani si-au reaparut ca inventia secolului. Cam ca apa cu zahar.

Scanatul asta a durat cca 35 deminute dupa care m-a dat ala jos de pe pat si mi-a zis ca da scanul la doctor sa-l citeasca imi da discul si sa plec acasa. Doctorul se pare c-a citit ca ala mi-a dat discul, ne-am despartit in sensul ca sa nu ne mai vedem de parca ardeam de dorinta sa-mi mai dea o portie doua de iod ca mi se plcitisea corpul de-atita neotravire si-am plecat. Doctorul nu m-a chemat inapoi si basta. Acuma-s o fiinta libera si plec in Rusia apoi unde-oi vedea cu ochii. In afara de vizitele pe la oncolog pe care oricine-a fost posesorului unui cancer trebuie sa le faca in mod regulat o data la citeva luni si vizitele la endocrinolog sa verifice cam ce face tiroxinul, nu cred ca mai am ce face si nimeni altul nu mi-a spus ca as mai avea ceva de facut. Sper din tot sufletul sanu se razgindeasca.
Amen!

Dar nu despre asta-i vorba. Ci despre continuarea tratamentului meu. Luni am inceput tratamentul cu iod. Ala care urmeaza sa fie floare la ureche vis-a-vis de cel cu iradiatii. Floare la ureche? Mda, o comparatie reusita ar fi zeama de floare. De cucuta. Nu la, ci in ureche.

Luni m-am prezentat cuminte la ceva ce nimeni nu poate sa-ti spuna ce-o sa fie fiindca fiecare organism reactioneaza in felul lui, dar reactioneaza. Ti se spune vino pentru primit de iod. Ce-o sa-ti faca o sa vezi personal. Mi-au dat o pastila, s-o inghit direct asa, s-o arunc in gura din paharul de plastic si sa plec in viteza. Asta am facut am inghitit pastila si-am plecat acasa. Mi-au mai zis vino miine sa facem toate masuratorile, asta ce-ai primit azi e cum ar fi numa de incercare, daca nu mori azi si nu mori miine apoi te tratam in continuare. Inseamna ca nu mori.

N-am murit. Da nici bine n-am trait. Lasind la o parte amanuntul ca de 3 saptamini sint practic fara tiroida si fara hormon de inlocuit si ma dor muschii miinilor muschii picioarelor si muschii creirului dupa pastila aia m-am transformat in abur, duhul sfint o nimica toata pe linga mine. Pluteam pe norisori colorati si numa capete de vulturi vedeam in fata ochilor. Colorate. Ce-oi fi avut cu biata pasare? De dormit nici nu se punea problema, parca aveam draci sub piele, saream ca hopa-mitica sus-jos sus jos. Sa fac meditatie zic, iar capete de vulturi colorate.

Goldie urla-n curte, pasarea-n casa. Barbatu-meu care-a considerat ca si-a facut datoria venind cu mine la spital a plecat la lucru imediat ce m-a depus la domiciliul conjugal. Si iaca-ma-s singura cu menajeria, pastila, capetele de vultur  si durerile groaznice de toate partile.Mi-am zis: “fa, daca nu te clamezi crapi sau iti bagi cutitu-n tine asa ca las-o mai moale si fa ceva pina nu te trzesti spinzurata de bunavoie “. M-am apucat intre zbierete jalnice de pasare si latraturi de ciine sa cos ceva. Ziua a trecut ea cumva, nu stiu daca am fost vie sau otravita partial dar am supravietuit fiindca aveam un motiv sa supravietuiesc. Urmau sa verifice a 2-a zi cum sa ma otraveasca definitiv. Ocazie care nu se scapa.

A doua zi adica ieri la fix 8.15 am fost la sectia de radioactivitate. M-au bagat inauntru sa-mi faca o injectie, mi-au facut o injectie de-am vazut pasarele-n zbor, nu vulturi, pasarele diverse, nu tipau. In schimb tipa televizia ca tocmai se dadeau cetire la toate actele huliganice pro si contra israelului si-al celor 600 de combatanti pasnici cu cutite si ciomege de pe vaporul turcesc. Toata lumea facea tz-tz-tz si mai primea cite-o injectie dupa care nu mai facea nimic. oti zaceau latiti pe scaune si era un frig ca-n Siberia-n sala aia de asteptare. M-au chemat sa-mi pozeze gitul, mi-au pozat gitul. La televizie-n continuarea bataliei, comentare, urelete pe turceste ca-i durea de morti si raniti si urlete din restul lumii, musulmane-n special. M-a chemat doctorul sa-mi explice ca nu poate sa-mi explice nimic fiindca organismul meu reactioneaza dupa cum vrea el, ca n-o sa mor din asta ci doar ramasitele de tiroida pe care operatia n-a reusit sa le scoata isi vor da duhul. Dar datoria lui era sa ma previna cum sa ma port cu cei din jur sa nu-i contaminez cu iod radioactiv care de fapt nu e chiar asa de nasol daca nu scuip, nu ma pish nu fac caca sau nu fut pe nimeni vreme de o saptamina. I-am promis sa nu fac toate chestiile alea pe care nu trebuie sa le fac ci doar o s-o pup tandru frantuzeste pe una din vecine da n-o sa moara. A  aprobat ca aia n-o sa moara dar o sa se simta nasol si l-am intrebat de ce considera el ca eu sint singura care ar urma sa se simta nasol?

A pus reactia mea pe seama efectului iodului din injectii si ne-am despartit prieteni. Tocma bine incepusera sa aduca si la Belinson ranitii de pe corabia naravasa, helicoptere, ambulante, politie, soldati lume care se zgiia ca la circ. Ne-am urcat in masina si-am plecat. Barbatu-meu m-a depus si-a plecat la lucru. Ca el trebuie sa munceasca. Il chinuie constiinta. Nu mi-a fost bine, n-as putea spune ca la fel de rau ca dupa pastila de alaltaieri dar nici bine. Tot asa un fel de abureala-n cap si dureri in copru-mi de otel. Iar capetele de vulturi. Mi s-o fi pus mie pata pe vulturi. De data asta saracii erau verzi. Ce conteaza, verzi sa fie. Numa sa ma lase sa dorm. Chiar am reusit sa dorm.

Papagalul tipa, Goldie latra, n-am voie sa ma ating de ei decit cu manusi de cauciuc. Asa-i hranesc, u manusi. Cred ca asa o sa-l si strig de git, pe papagal, tot cu manusi.
Luni, adica-n 7 iunie ma duc sa-mi dea pastila ultimativa, pe drum inapoi o sa vad in final pe cine scuip si pe cine fac pipi, din pacate agentiile de turism si ministerul de externe au zis ca sa nu mai plecam in Turcia.

Oamenii care au cu adevarat cancer si trec prin operatii, iradiatii si chimioterapii nu sint pregatiti pentru ce-i asteapta. Psihic nu sintpregatiti pentru ce-i asteapta. Si sint disperati pe de alta parte. Combinatia dintre disperare, frica de moarte si efectele procedurilor e innebunitoare. Medicina explica in limite ce poate sa simta omul pentru-ca medicina se bazeaza pe statistici. In mare masura statisticile spun adevarul, dar doar in mare masura. In masura personala omul se poate astepta la orice, sa-i fie rau sau sa nu-i fie rau sau sa-i fie foarte rau, dar nu stie cit de foarte rau. Sintem educati sa traim sub o forma sau alta ca sa traim din punctul nostru de vedere placut si comod.

Nu sintem educati sa ne imbolnavim, sa suferim de pe urma bolii si nu sintem educati sa murim cind e cazul. Daca vreti sa faci ceva sa ajutati oamenii, cred ca unul din lucrurile sau ideile de la care trebuie sa pleci este si asta. Omul trebuie sa realizeze-n viata fiindca poate tot ce vrea sa ralizeze dar trebuie sa constientizeze ca sint si lucruri foarte grele-n viata peste care poate trece daca are psihicul tare si pregatit cui deea ca poate nu mereu o sa fim sanatosi, si ca minte sanatoasa in corp sanatos nu este intotdeauna adevarat. Minte sanatoasa in corp bolnav este o idee la care nu se prea gindeste lumea. Nu pastilele care se iau ca sa dormi sau ca sa uiti ca esti bolnav ajuta, ci educarea creierului ca esti bolnav la corp nu la suflet. Si ca un suflet sanatos are puterea de a vindeca un corp bolnav.
Sa zicem ca boala e un paduche. Ce faci cu paduchii? Te speli pe cap dai cu rozmarin si omori ouale ca sa nu mai faci alti paduchi. Paduchii nu se lasa cu una cu doua, dar tu ai constiinta ca o sa scapi de paduchi fiindca ai constiinta ca poti sa scapi de paduchi. De riie sau de pojar etc.etc. O boala grava nu e altceva decit un paduche la alt nivel. Daca realizam povestea asta treaba e mult mai usoara. O boala este un paduche. Vrea sa traisca si noi vream sa nu traiasca. In orice caz nu la noi.
Ce facem? facem tratamentele pe care le cere boala respectiva si intarim psihicul sa oblige corpul sa cape de “paduche”. Nu mereu sintem mai tari ca boala si asta e clar. Dar uneori sintem, putem fi mai tari ca boala. Fiindca nu mereu stim care-i boala cu adevarat ce ramine este sa punem creierul sa depisteze el care-i boala si sa ajute corpul sa lupte. De murit murim cu totii mai devreme sau mai tirzim, dar cita vreme traim si putem avea influenta asupra noastra sintem datori sa facem asta si asta cred trebuie invatati .

Oamenii.

Cam asta-i mesajul pe care pot acuma, dupa sapte luni de suferinte cumplite, dar cumplite la modul cel mai exact posibil sa-l transmit si incerc sa gasesc metoda de a-l transmite cit mai multor oameni. Mai multi decit pacientii mei.

Am avut momente de depresie cumplite, momente-n care plingeam ore intregi de mila mea insami si luam pastile sa dorm.NU! N-aveam de ce sa-mi fie mila de mine insami. Si n-aveam de ce sa iau pastile sa-mi amortesc creierul, asa ca am lasat pastilele de amortit creierul. Fiindca am putut inseamna ca se poate, dar asta-i cu totul si cu totul alta poveste.

Am incercat eu sa ajung la camera nu stiu care da n-am reusit, am agatat-o pe-una pe drum si-aia m-a dus la camera. M-a intimpinat o blonda poloneza c-o mutra asa de acra de parca i se stricasera in acelasi timp virbratorul, pudra, rujul si rimelul plus ca barbatu-sau se dusese la maica-sa. N-avea nici un zimbet pe buze si inafara de faptul ca i se miscau ochii-n cap oarecum puteai crede ca-i definitiv impaiata. Mi-a aratat un pat si mi-a zis sa stau acolo. A mai venit una israelianca cu zimbetul p buze si-au inceput sa-mi aranjeze masca pe figura.
OK, mi-au impins ele figura-n masca au batut-o-n cuie si-au zis c-acu tre sa ma fotografieze. Probabil aveau nevoie de-o de-aia falsa a lui tutankamon in ginsi si cizme.

Au pozat ele cit au pozat si la un moment dat au inceput sa ma plimbe cu patul prin camera, la stinga, la dreapta, in cerc, inainte, inapoi.
Iuhuuuuuuuu, daca ridica patu-s fix Hanibal Lecter ca de mult mi-am visat rolu asta.
Da nu l-au ridicat ,a ramas asa trist pe patru picioare. La un moment dat dupa ce s-a terminat cu invirtitul si-am ramas asa intr-o oarece pozitie diagonala a venit un tip si mi-a zis « buna seara doamna » cu accent rusesc.

O fi zis-o el din tot sufletu da eu nu eram in stare sa raspund politicos asa c-am miriit ceva din git. N-a continuat discutia se pare c-a fost multumit .
Iar au pozat, hirtziit, hiriit, s-au plins ca unghiul nu le bun au incercat sa-mi zmulga capul din loc si capul nu s-a lasat s-au resemnat au pus patul la loc, au mai biziit odata mi-au scos masca de pe figura au bagat-o intr-un dulap plin cu alte masti si eu m-am carat.

Cu poloneaza ne-am despartit prietene nici nu s-a uitat la mine si m-am grabit sa plec mi se facuse o foame crunta si poloneze nu maninc. Azi repetam figura si miine din nou, vinerea si simbata nu urcam pe patul lui Procust.
Mi-au zis sa fac gargara cu bicarbonat in apa. Pare foarte important sa fac gargaracu bicarbonat in apa. Cica dupa fiecare masa. Care masa? ca eu maninc una singura noaptea da am incercat,.am puso lingurita de bicarbonat intr-un pahar de apa si-am facut gargara, e ceva infiorator drept pentru care am scuipat-o prin toata baia. Mi-au mai zis sa cumpar aqua creme.

Asta ce-o mai fi ca inca n-au cautat-o. Daca-mi cer sa-mi cumpar irigator ma las de sportul asta!

Eram intr-un loc necunoscut dar precis era declarat spital. Nu stiu ce faceam acolo, nu ma simteam bolnava stiu doar ca aveam un program foarte incarcat sa ma cert cu diverse persoane si sa umblu aiurea din camera-n camera fara nici un scop binedefinit pina ce, la un moment dat a venit una si mi-a zis, haide, e timpul de plecat acasa, ti-ai facut destul veacul pe-aici, ia-ti plodul si cara-te. S-a dovedit ca spitalul respectiv era o casa de nasteri sau asa ceva si eu aveam un plod. Problema mea, daca-mi amintesc bine si desutul de vag era hranitul plodului. Insfirsit, nu stiu daca eram multumita sau nemultumita sa plec de-acolo da mi-am dus sa-mi iau plodul respectiv.

Am constatat ca e un plod deosebit de simpatic dar ca are-un defect.Ii tot cade capul. Corpul era normal si capul era normal, un copil frumos cu cohii negri dar ca, asa frumos cum era capul era din ghips, nu era legat de corp si din cind in cind ma aplecam il ridicam si i-l puneam la loc. Copilul era foarte vesel , dupa principiul ferice de cei saraci cu duhul cred, dar eu ma intrebam mereu cum pot sa hranesc un plod cu capul detasabil. Nu ma intrebam de loc in prostia mea, cum se face de o animala batrina ca mine are-un plod si de ce nu m-am gindit inainte ca la virsta mea ar putea sa iasa cine stie ce chesie ciudata, neeeeeeeeeee, pur si simplu eram ingrijorata ce fac daca ii cade capu-n vreme ce-i cu mincarea-n gura.

Tocma-i pusesem capul de citeva ori la loc si explicasem tuturor ca-i o operatie simpla care nu deranjeaza o viata normala cind a aparut linga mine una din paciente. Una S. Pacienta ideala. Venea la inceputul lunii, platea frumos pentru o luna si disparea. Ultima data a disparut ea dar am disparut si eu cu balamucul tiroidal. S. a venit frumos, mi-a luat pruncul partial din mina, capul tocmai cazuse din nou si-l cautam, am gasit mai bin de jumate, imi amintesc precis ca era intr-o parte sfarimat, S. a zis mersi dar e al meu si o sa-l iau multumesc ca l-ai pastrat, l-a tras efectiv din mina mea si-a disparut.

M-am trezit buimaca si m-am repezit la celular, mi-am amintit ca nu e ala in care aveam toate numerele de telefon ale pacientelor si l-am aruncat furioasa. Visele cu copii nu-mi plac, cu prunci adica, indiferent cum le iei dupa oricine Freud sau babele romanesti voodoo ori shamanice, un plod in vis nu-i treaba buna si vroiam neaparat sa vad ce mai face S. Dar cum? Tocmai ma scarpinam nervoasa sub silicon ca parul iar s-a lipit de piele cind celularul incepe sa clampane disperat.
Raspund, o voce necunoascuta intreaba : Hana?
Da, personal.
Ce-ai patit. De ce esti ragusita?
Nu conteza, raspund, cine-i la telefon ?
Sint eu S sora lui S. Vino repede la spital ca S a avut un atac cerebral pe partea stinga.
Cind? zbier disperata.
Azi noapte.

Cuvinte prea multe n-am. Nu puteam coresponda-n continuare sau descarca-n continuare file de la maica-mea din cap? Era o treaba curata si nu se amesteca nimeni. Acu iar incepem cu astea? Si doar am cerut sa se intrerupa visele, am cerut de multe ori la rind…medicul cu nume de satir mi-a spus sa nu ma apropii de spitale ca ma ia mama dracu…

Raza de Soare-i gruzina care m-a pazit la spital.
Vrei s-o omor pe aia?
Poti sa incerci, ride singurul meu copil.
Acu-s nervoasa. Iar o s-o vad pe-aia lipita de mine cu dintii stralucitori si-o sa ma urmareasca prin casa ca umbra lui Mircea pe Mircea la Cozia. In plus aia nu-i in stare sa omoare pe nimeni.

Asta-i recunosinta copiiilor…

Debarcam la Sapte Stele, in parcare balamucul de rigoare. Unu-n fata noastra nu misca. Barbatu-meu claxoneaza, ala misca juma de metru iar sta. Barbatu-meu iar claxoneaza. Coboara una din masina: “Ce s-a-ntimplat? vrea numa parcarea astora care pleaca”, putina rabdare. Habar n-am cind am fost jos din masina si-aproape -n gitu aleia. Cinstit habar n-am, daca nu sarea barbatu-meu o mincam de vie.
Tu ai innebunit mai rau ca-nainte, zice barbatu-meu, cred ca tre sa-ti puna aia tiroida la loc. Sau un buton de alarma cind simti c-o iei razna apesi pe el si chemi ajutor. Nu poti sari din masina pe oameni. Bine ca l-am lasat pe Shmulik acasa.
Lupta pentru parcarea cea mai aproape de intrarea-n magazin e un fenomen. Ma intreb de ce toti se inghesuie sa nu mearga 10 m. Pe jos in vreme ce toata lumea fuge de nebuna pe strazi, se catara prin copaci,  gifiie pe biciclete sub pretextul de miscare, face dieta si maninca organic. Dar ar fi in strae sa intre cu masina pina-n magazin ca sa nu mearga o bucatica de drum.

Mall-ul era plin. Copii tirindu-se pe jos ,copii mergind, copii in patru labe, copii pe perete copii pe tarabe, copii agatati de mame, de tati de bunici de bunice, copii tacind sau urlind. Fain peisaj, macar din privinta asta sintem linistiti, iata viitorul patriei tirindu-se printre picioarele oamenilor.

Vezi sa nu-l calci pe-ala din stinga, ii striga una lui barbatu-sau, ai grija cade unu de sus, vezi la dreapta, pazea la sud vest, si cam tot asa. N-aveai unde sa te refugiezi. Dar nu asta era pericolul principal ci grasele stralucitoare. Pe prunci ii fereai cumva, ca-s mici si se strecoara, da cind da peste tine una bucata carne de cam 140 kile imbrcata-n negru  cu paiete pe tot corpul cu parul vopsit blond si cizme cu tocuri ai bulit-o. Tocmai ma uitam la o carte cind m-a atins una de-asta dintr-o parte, m-am invirtit in jurul axei pina ca m-a oprit careva ca-i venise ameteala. M-a oprit, m-a tinut un pic sa nu ma prabusesc mi-a zimbit si-a plecat mai departe.

Interesant fenomenul, tineretul, adica fetele si femeile tinere umbla foarte simplu imbracate, gins sau un oarecare pantalon cizme ori ghete, fara bijuterii fara balamuc pe ele, in schimb care cum a trecut de 40 parca face repetitie la pomul de craciun. Haine aiurite, fuste scurte, pantaloni strimti ca se fac una cu pielea, vopsite in toate culorile cu rujuri stridente si unghii rosiiiiiiiiiiiiiiiiiii ca sinjele. Invers de cum ar fi natural sa fie adica. Nepoata-i modesta in schimb bunica o ia razna? De ce? Intrebarea era retorica. Cind mai vine nepotu-meu in tara-mi trintesc un mini -mini asa, imi cumpar cizme cu tocuri cit mine de inalte, imi pun culorile de razboi si plecam in tirg la plimbare. Asta daca nu dezerteaza copilu de spaima, inapoi la Moscova, nu crede ea-n lacrimi da macar bunicile-s normale la cap. Am vazut si-o gramada mare de fete inalte cu ciorapi grosi si niste fustulite care se terminau fix unde incepe bretonul de la pubis.
Rusoaice-i zic lui barbatu-meu.
Neeeeeeeeeeeeeeeeeeee zice barbatu-meu. Nu-s rusoaice.
Ba da,ba nu,ba da ba nu.
Cind au ajuns linga noi s-a dovedit ca vorbeau ruseste.La Moscova nu umbla asa goale, poate ca le-ar ingheta angrenajul sau poate ca nu-i frumos, la St. Petersburg da, erau multe buricuri si cururi pe-afara, la Moscova iok.

Femei intre doua virste ,o gramada de femei intre doua virste, n-as fi in stare sa explic care doua virste-n epoca asta de operatii plastice, poate intre 50-60 sau poate mai mult. Femei intre doua virste spun, maninca salate si beau cafele oriunde apuca, ochii le sticlesc la vederea oricarui barbat singur, parca-s niste pisici mari si vopsite iesite la vinatoare de soareci sau ce-o fi aia. Ma gindesc asa, tacuta, daca pe mine ma doare de crap in figuri operatia asta de la ureche la git oare cit trebuie sa doara o operatie de ridicarea totala a fetei si gitului? Sa-si faca cineva, o persoana normala asa ceva cu mina lui si sa mai si plateasca pentru asta ?

Coborim la Home Center. Sa cumparam covoras. Cautam si iar cautam. Gasim un fel de covoras. La case omorul de pe lume. Lasa covorasul si hai sa mergem zic, pina nu ma ia vreo oarece turbare. Operatia incepe sa ma doara.
Suna fiu-meu. Ultima strigare, veniti sau nu veniti la Viena? Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Atunci veniti in februarie la Moscova?
Unicul meu fiu. Mde…

Maica-mea era ok, eleganta si bine dispusa, ajuta infirmierelor sa hraneasca ceilalati pacienti. Am intrebat-o de ce si mi-a zis ca altfel se plictiseste. I-am dus poze cu Leo, l-a recunoscut doar pe Dan, pe Valentina si pe Leo nu. I-am mai explicat odata cine/ce dupa care  intrebat din nou. S-a oferit sa vina o zi doua la mine sa ma ajute dupa operatie, i-am multumit frumos dar m-a ajutat destul, o sa incerc sa ma descurc singura-n continuare. Dupa asta m-a rugat sa aflu unde-i unul din fostii ei soti, c-ar vrea sa se impace cu el. Am ajuns cu greu la concluzia ca e unul dintre cei neinsemnati dar chiar si-asa neinsemnat cum e tot e mort de multa vreme. Si-asa se dovedeste, chiar cu intirziere, ca  exista despartiri finale.

Restul zilei a fost absolut normal.
Goldie sforaie temeinic pe presul ei rosu de la picioarele patului, din salon se aud palme si pumni, un film cu Steven Segal, oare si astuia i-or fi scos toata tiroida de-i asa nervos?

Nu stiu de ce speram sa gasesc, dar asa-s eu optimista vinerea. Dupa nereusita asta am mers la farmacie. Eh, aici a inceput distractia. Erau doua farmaciste care reuseau de minune sa se calce una pe cealalta, sa se pocneasca cap in cap, sa scape medicamentele pe jos si sa le adune cu rabdare. In fata mea era o biata femeie care plingea de ceva dureri si-alea doua muze se tot inghionteau cind a aparut o a 3-a. Vinzatoare.
Tot in fata mea era si-un tip inalt care vroia sa cumpere mincare pentru batrini. A treia vinzatoare i-a explicat ca are numai mincare pentru bebelusi.
Ala a intrebat care-i diferenta?
Farmacista i- spus ca e o mare diferenta, una-i, cea pe care n-o are e pentru batrini cealalta cea pe care o are este pentru bebelusi. Dupa care l-a parasit pe tipul ginditor si-a inceput sa se joace cu celalalte doua calcindu-se p picioare si aruncind pastile in toate directiile.
Aunci si-a facut intrarea glorioasa masculul masculilor , un tip cu pielea alba –rosiatica, genul predispus dinainte de nastere la seboreea, suficient de grasut ca sa fie de-a dreptul gras si pieptanat ca o yemenita care si-a spalat parul dar n-a apucat sa-si faca foen.
Tote fetele alea s-au lasat de tzopait si de pastile si decumparatori si-au inceput sa ciriie-n jurul lui dind din aripi. Tocma venise rindul meu si-aia dansau dansuri erotice pe-acolo, eram cam la o ora dupa nenorocitul de calciu sandoz si m-a palit asa o caldura la cap mai calda ca de obicei.

De urlat nu pot sa urlu si gijiiturile mele n-au patruns prin valurile lor de feromoni asa c-am fost obligata sa arunc in ei cu o cutie de bomboane cu propolis sa-si vina-n fire.
Ce vrei ? se rasteste seboreea indreptindu-se amenintator.
Gijii eu ceva da ala nu percepe asa c-am fost nevoita sa-mi scot shalul de la git cu eleganta. Am si rinjit convingator. Seboreea a disparut subit.
A venit una cu parul electrizat ca-n desenele animate. Mi-a luat reteta, mi-a dat pastilele rosii si pe-alea albe nu le-avea. M-am zgiit urit. A zis ca-mi da ceva pina le primeste pe-alea albe i-m zis ca-i dau eu o laba peste ochi. I-am cerut crema pentru dupa operatii, mi-a dat crema pentru pielea iritata.
Seamana asta cu iritatie ? intreb tzifnoasa.

Barbatu-meu ma trage spre iesire tocma cind cautam un obiect contondent.
Pe drum spre iesire imi apare unu-n figura, aveti life style?
Nu, nici nu vreau sa am, spun cu tonul lui Hanibal Lecter.
Barbatu-meu ma tiriie spre iesire si parasim locanta fara victime.

Pe drum suna chiriasul lui fiu-meu. Ala care abea a platit luna trecuta dupa ce s-a intilnit direct cu Shlomi. Zice ca inca n-are banii de chirie, numai duminica.Iar incepe bilciul. Zice c-a vorbit cu Dan si Dan e dispus sa astepte. Dan o fi dispus, numa ca eu m-am saturat. Shlomi nu raspunde.Barbatu-meu il suna pe Dan, da, chiriasul vorbise cu Dan, n-are rost sa faci scandal zice barbatu-meu, oricum la sfirsitul lunii pleaca. Neconvingator. Eu vreau banii azi, nu duminica. De ce? Nu stiu.

Hai sa mergem pina-n Pituah, vorbesc eu cu el.
Nu mergem, ba mergem, nu mergem,ba mergem.
Nu mergem. Dar poti sa-i dai telefon daca vrei.
Sun, cu vocea mea sensuala.
Asculta-ma cu atentie, zic, ca vorbesc greu.
Bine, zice ala.
Stii  ii zic, avem copii, nu ne placem cind cineva le face ceva rau copiilor nostri asa-i? Eu sint mama lui Dan dupa cum stii, nu-mi place ca tu-i faci rau si nu platesti chiria, exact asa cum nici tie nu ti-ar place sa i se intimple ceva unui copil de-al tau, asa-i?
Asa-i, zice ala.
Bun atunci, eu vreau banii pina diseara altfel nu-s responsabile de sentimentele mele.
N-am banii pina diseara, zice ala.
Deh, nici eu n-am sentimnte, zic si inchid.

La 19 a venit cu banii. I-am dat termen de evacuare saptamina viitoare.
De ce nu-l lasi pina la sfirsitul lunii ? intreaba Dan.
Nu stiu, de cind cu operatia sint imprevizibila. Ma complexeaza ideea ca nu pot urla.
Atunci nu urla, uite-te numai la om, cred ca-i ajunge.

Venim acasa, un plod cu doi ciini imensi se plimba prin cartier. O baba marocanca incepe sa urle: de unde toti ciinii astia? De unde-i aduceti pe toti ciinii astia?
A plouat cu ei zic, n-ai vazut?
N-am vazut, zice aia, da tu ce-ai la git?
M-am certat cu cineva, zic.
Mda replica marocanca, ala cu care te-ai certat cu arata?
Putin mai rau ca mine, in sensul ca i-a cazut capul de tot

Barbatu-sau incepe sa rida, acu vreo cinci luni i-am prins la mine-n gradina nu stiu ce cauta. El sustine ca apa. Poate apa vie, dupa aia.
Intr-o buna zi o sa te pocneasca careva-n cap de nu te mai ridici spune barbatu-meu.
Tot ce se poate raspund resemnata. O sa fiu in legitima aparare..

Ziceam ma duc sa ma hodin cind cineva zgiltiie poarta-n draci. Cling-cling-cling-cling.
Ok, ok, ma holbez pe geam ca muma lui Stefan cel Mare, ii fac semn tampitei de paciente sa astepte, iau cheia, descui usa, descui poarta, ii dau drumu-n casa si-o intreb prin semne “ce pula mea vrei? “.
Nebuna zice c-a venit a-mi faca reiki sa ma vindec mai repede. Ca nu tre decit sa stau pe pat in cabinet, nu tre sa vorbesc nu nimica. In cabinet pe pat cica. Sa-i argumentez ca-n cabinet e frigul dracu’ n-avea rost, asa c-am dat din deget, nu in cabinet ci in salon, pe canapea, si sa termine repede ca ma doare gitul.
Si-a facut femeia damblaua, mi-a facut reiki si s-a carat, intreaga. M-am dus si eu la computer, am cautat ceva foarte important c-am si uitat ce anume era. Iar clopoteste poarta, iar ma duc la geam. Geniul generatiei. In vizita de curtoazie. Iar iau cheia iar descui ii promit Geniului prin semne doi pumni in cap si-un picioar in cur. Ea se scuza dar a venit sa-mi povesteasca noutati.
A inceput prin a ma felicita ca sint in viata.

N-am nici un merit rostesc gijiit, asa de rau i-am amenintat ca s-au straduit cit au putut. Daca era dupa ei cine stie ce prostii faceau. Altceva mai vrei ? am horcait blind.
Da, zice, am slabit 4 kile.
Iar ai luat homonu de nastere?
Nuuuuuuuuuuu, da mi-am luat inca 2 ciini, in total am 4 nu pot cobori cu toti de-odata asa ca fac doua drumuri de 3 ori pe zi doua drumuri cu cite doi ciini. Plus ca am doua case.
Cum asa ai doua case? Numa tu, muma-ta, patru pisici si patru ciini, la ce va trebe patru case?
Aaa, n-am avut timp sa-ti spun ca te-ai operat intre timp, dar locuiesc mai mult la prietenul meu in Pituah, mai degraba dorm acolo, in rest sint fie la lucru fie la casa mea personala.
Unde-n Pituah? la scofilcitu de 83 de ani?
Da, exact. Si n-are 83 are 77 da a declarat ca are cu 6 ani mai mult ca sa-l ia-n armata si -asa a ramas. Sa vezi ce buletin de identitate are, numa cu cinci cifre.

Ma holbez fara cuvinte. N-am putere-n coardele vocale. Iau o hirtie si scriu.
Cum adica a declarat ca are cu sase ani mai mult cind buletinul il primesti la nastere? Cu numar cu tot? S-a nascut cu 6 ani dupa ce s-a nascut? Ziceai ca-i nascut la Yerusalim, asa ca buletinul il are cum ziceam d ela nastere, ce-a declarat? A scos capul  din pizda ma-sii  si-a rostit « eu nu m-am nascut, numa vi se pare ca m-am nascut? ». Asta cu declatarul tine numa la cei urcati in tara din alte parti.
Nu stiu zice, si nu-mi pasa. E milionar. Are casa pe 300 metri patrati numai casa, fara gradina.
Are 3 copii, zic.
Nu e-n relatii cu ei, zice.
Lasa nu te speria ca imediat ce-o mierleste incep relatiile. Sexuale. Cu tine, daca cumva iti lasa ceva ceea ce n-as crede.
Si eu ii spun la fel, zice geniul, daca are ceva sa-mi dea sa-mi dea inainte de-o mierleste ca dupa aia or sa sara copiii ca vulturii pe cadavru.

O studiez cu atentie, imaginea-mi place. Copii aluia rupind bucati din cadavrul ei. Rid.
De ce rizi?
Ii spun. N-o amuza.
Bine zic, si ce faceti voi impreuna?
Deocamdata nimic dar o sa mergem la spectacole, la concerte, o sa calatorim prin lume….
Tu esti pe deplin cosntienta in ce cacat te bagi ? intreb.
De ce? ma contraintreaba.
Zi-mi si mie, tu esti medic de familie sau condom, l-ai cunoscut la munca, a venit sa-l consulti. Ca slabeste si n-are pofta de mincare. Nu tie tre sa-ti explic ce inseamna asta, sper.
Nu, nu trebuie, dar nici nu-i musai sa fie bolnav.
Categoric trebuie doar sa inceapa sa i se futa sistemele mari ca ajunge. A iesit pe piata cu ceva cash,ceva cadouri ceva bijuterii? Excursii, masina noua?
Nu, se exprima geniul jalnic. Nimica.
Atunci explica-mi de ce te duci acolo? ce faci acolo, de ce-ti pierzi timpul, exclus motivul “il iubesc” decit ca provocare si-atunci iei una-n bot cu scrumiera asta.
Nu draga, dar tot sper sa iasa cu ceva si el nimica…
Si de ce nu stai sa speri la tine-acasa?

Nici un raspuns.
Faceti si sex ?
Da, ca ia viagra.
Uaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa am inceput sa zbier fugind prin casa. Il futi adica pe Dracula? vai de mine si de mine…

Suna telefonul.
Cind pot sa vin sa te vizitez? intreaba o pacienta.
Acuma imediat zic, da adu cu tine si sectia criminalistica si societatea de inmormintari…