posted by Luana on Oct 9

Tărăncile îşi ungeau părul cu briantină parcă, să fie lucios şi să-l poată strânge-n cozi. Erau îmbrăcate ţărăneşte, sau ceva între. Dar erau curate. Evreicele nu-şi ungeau părul cu nimic şi le atârna în laţe nespălate. Şi aveau şi baie-n casă, şi cam tot confortul, chiar dacă erau case vagon. N-am reuşit să aflu nici până-n ziua de azi secretul unsuroşeniei ăsteia aparente.

Yosi si Bety aveau un băiat şi-o fată, băiatul era frumos ca taică-sau şi tot aşa deştept, în schimb fata era urâta ca maică-sa şi deşteaptă ca taică-său. Au plecat în Israel înaintea noastră. Nu ştiu ce s-a ales de ei, cred că bătrânii au murit şi copiii au plecat în state. De ce ? Habar n-am, visul evreilor normali nu este să trăiască-n Israel, ci înapoi în vagabondaj, în “galut” cum îi zice. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 2

9

Cei care aveau meserii definite munceau şi-aşa scoteau banii, mai cu şarlatanie, mai fără. Jumate-jumate. Ceilalţi, micii negustori, gen moşu Schnirer, erau însă mai periculoşi. Erau cei care-n general dădeau bani cu camătă. Cunoaşteţi fenomenul. E detestabil. Oamenii rămâneau fără nimic efectiv, apoi ajungeau la procese, dacă mai aveau câte ceva, le luau avocaţii … Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 22

7

Cred că nostalgia mă păleşte fiindcă-n Israel nu există ţărani. Dar fiindcă nu există nici orăşeni. Nefiind o diferenţă între sat, care nu există, şi oraă care e ceva pe cale de dezvoltare, toată lumea trăieşte aici într-un fel oarecum anormal. Fiindcă majoritatea celor veniţi nu sunt intelectuali ci fosti ţărani, foşti mici negustori, foşti nimeni cu nimic, dându-se acum nimeni cu “n” mare. Indiferent de unde-au venit, fără excepţie, poate a puţinor ruşi, polonezi, români, intelectuali, restul toţi au fost mari proprietari de magazine de vândut fitil de lampă şi covrigi, foşti arendaşi sau foşti croitori, cizmari etc., etc.
Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 18

Primul pe care tata l-a adoptat, dintre muncitorii români a fost nea Marin, oltean de origine, lucrase la nu ştiu ce fabrică şi vroia neapărat să-şi construiască case, pentru fată şi băiat, sau să cumpere apartamente, şi să-şi cumpere pământ. Mijlociu de statură şi repezit, nea Marin se pricepea la construcţii exact cât mine, în sensul că ştia cum arată o casă pe dinafară, dar cum ajunge-n stadiul ăsta era o problema de logica. El trebuia să pună placi de dracu ştie ce pe jos, în mod normal, plăcile alea trebuiau să fie drepte, aliniate una după alta, şi mai ales paralele cu ceva. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 16

6

Am plecat în Israel, adică n-am plecat ci am fost adusă-n Israel, nu neapărat împotriva voinţei mele ci fără nici un fel de aviz, aşa brusc, am plecat în Israel. Deci slabele mele cunoştinţe în privinţa ţărănimii s-au oprit pe la unşpe ani şi ceva, urmând să se dezvolte substanţial pe la 39-40 odată cu valul de muncitori români care-a inundat ţara sfânta după revuluţia de eliberare a României de sub jugul comunist. Majoritatea celor pe care i-am cunoscut, muncitori si muncitoare români/românce erau foşti ţărani, de-ăia extraşi ca măselele sănătoase din botul agriculturii şi plantaţi în sânul industriei. Read the rest of this entry »