La un moment dat lucram la capul ei. Era linistita, cu ochii inchisi. Brusc ii deschide (ochii), se ridica-n fund si spune “esti lup”. Exact ; si tu esti Scufita rosie, daca nu zaci la loc te maninc.Pacat numa ca bunica are Altzheimer.

Se trinteste la loc, se scoala iar dupa cinci minute. Nu glumesc, zice, esti lup. Vad un lup facindu-mi tratamentul, un lup umbla-n jurul meu. Nu tu.
Iar ai fumat hashish? intreb.Stai sa termin curatatul asta si vorbim.

Dupa cam o ora era curatata eu eram lata .Dar ea dormea si-am lasat-o sa doarma. Cind s-a trezit era deosebit de vesela. Cred si eu. Palmele mele erau rosii, ma usturau, imi vijiia capatina (de lup) si ma balanganeam. I-am dat sa bea apa. Ca asa trebuie. Dupa ce-am rasuflat amindoua a inceput sa-mi povesteasca iar de lup. Termina dom’le cu lupu asta ca io-s sarpe nu lup, cine stie pe cine-ai vazut.
Ba te-am vazut pe tine cum lucrezi asupra mea si inca alti lupi mai mici. Tu erai lupul cel mai mare dar a venit unul mai mare si-ala te supraveghea. La inceput am crezut ca-s ciini, dar in final m-am convins ca-s lupi.
Bine, lasa-i ca-s daca-s lupi is lupi; eu sint sarpe.

Du-te si te fute ma expediaza pacienta de la 10, daca eu iti spun ca esti lup atunci esti lup nu balaur. Ca dupa atitia ani de India pot sa fac diferenta intre un lup si-un sarpe ce naiba. Si nu ma prostii de cap tocma ma simt foarte bine. A, da, si lupul cel mare a zis ca se scurteaza timpul.
Cum a zis?
Asa in capul meu a zis. Spune pacienta.
Eu cred ca in capul tau e hashish de dimineata.
N-am fumat de simbata, nu ma fute la minte. Erau lupi tu erai lupi si era lupul mare vorbaret. Asta-i si gata. Acu ma duc, am treaba si n-am timp sa conving o nebuna ca e lup nu sarpe.
Si-a plecat.

Dupa ea a venit Edna.parea mai linistita de data asta. E multumita c-a scapat de amantul tinar si nu mai trebuie sa arate mereu juna bela si pempanta. A nu se confunda cu pompanta.
Toata dupa-amiaza si seara am fost zombit. M-am dus pe la patru sa dorm o ora, am dormit. Bintui prin spitalul une-i internat un prieten. Unul pe care l-au diagnosticat de cancer. Avea el cancer cum sint eu borcan de muraturi. Am intilnit un alt prieten comun. Si el tot asa,in treacat pe-acolo. Dar n-am vorbit.

Dupa aia a venit Sigal. Iar arata ca o vaca mare. Acu o luna arata ca o vaca mai mica. Adica mai slaba. Am amenintat-o cu moartea. A zis ca prefera tratamentul cu injectiile care ard grasimile. I-am comandat injectiile. N-am prevenit-o ca se face cit o vaca si mai mare daca continua sa bage-n ea. M-am saturat de paciente.

Lupoaica siberiana trimite mesaje pe alte cai. E-mailul nu-i mai ajunge. Deh, daca mai multa lume zice ca-s lup poate-s lup? Unde-i dom’le Scufita Rosie? ca la bunica io nu pun botu. Mi se strica dracu implanturile.

M-a trimis pe mine sa-i fac rost de-o seringa de la tata ca aia nu intelegea si nici seringa nu avea. I-am cerut seringa lui tata,m-a intrebat la ce-mi trebuie, i-am zis exact ca nu mie-mi trebuie ci lui Coana Veta si nici lui Coana Veta nu-i trebuie ci lui Florica sa-si bage-o besica de peste-n pizda ca nu-i fata mare. Mama s-a innecat cu supa si taica-meau a ris de era sa-si inghita ochelarii. S-a dus la biblioteca si-a scos o carte de anatomie.

Mi-a pus-o-n mina. Aparatul genital. Citeste. Maica-mea a ciriit. Tata s-a uitat la ea pe sub ochelari. Mai taci si tu din gura. Mama a tacut dar nu s-a impacat cu ideea.

Veta a reusit s-o invete pe Flocia ce sa faca cu basica de peste. Toate mergeau ca lumea pina cind a venit ziua sa o pregateasca de nunta si-a cracit-o pe pat sa-i smulga parul de la…si de peste tot. Aia a inceput sa tipe intr-un hal fara hal ca s-au adunat vecinii la poarta. Veta n-a scos-o din curva proasta si i-a cerut si doua gaini ca i-a spart timpanele. In sfirsit Florica s-a maritat, a reusit sa fie fata mare la nunta si povestea s-a terminat cu bine.

De la ea inainte toate nefecioarele satului veneau la coana Veta la reparatii de pina si taica-meu devenise invidios, a incercat un tirg cu batrina dar ea l-a tirmis la plimbare a zis c-a inchis casa de curve si-acuma-i femeie cinstita. Desi cred ca tata ar fi reusit in planul lui daca oferea pretul potrivit. Insa s-a zgircit.

Intr-una din serile din fata focului Veta s-a declarat foarte amarita, n-avea pe nimeni si nici macar nu stia cine-o s-o plinga daca moare. I-am promis ca eu o s-o pling, mi-era tare draga baba de altfel. Ba chiar imi amintesc ca i-am zis: “Coana Veto, sa nu mori pina nu vin eu sa te pling”.

Era iarna si Coana Veta s-a imbolnavit, probabil o gripa, de-atita tuse cred i s-au redeschis ranile de la soda caustica pe esofag, tata a dus-o la spital dar spitalele din Romania la vremea aia erau mai rele decit morgile. Veta nici nu mai avea chef sa traiasca. Zacea in pat. Mama o hranea cu forta. Intr-o zi a venit mama disperata dupa mine la scoala, vino repede, Coana Veta nu poate sa moara fara tine.

M-am dus. Veta era galbena verde, horcaia de parca-si dadea sufletul dar nu si-l dadea. Am luat-o de mina si-a parut deosebit de fericita. Pina la urma ai venit curva mica a hiriit. Dupa aia a mai horcait o data si s-a dus. In viata mea n-am plins cred, poate inafara de bunica Coropisnita, un mort. Pina la inmormintarea care-a fost, cum se cade la crestini, dupa trei zile, am bocit-o intr-una .

Coana Veta a avut inmormintarea pe care si-a dorit-o. Tot satul a venit. Trei popi, bocitoare ca la carte, masa mare si pomana cum se cuvine. Lumea o iubea pe curva batrina si respectabila care s-a alsat de meserie fie de voie fie de nevoie dar invatatura a folosit-o-n binele … comunitatii (?).

Scotocind prin dulapurile ei (se putea altfel) am agsit un caiet mare si gros. Cu un scris de copil Veta-si lasase insemnarile, stiinta,invatatura, trucurile tristetile si bucuriile. Poate daca as fi invatat mai mult din ce scrie as fi fost o curva reusita, dar niciodata n-am avut o reala chemare pentru meseria asta, asa ca am ramas, toata viata ,o amatoare.

Nu, dimpotriva,mi-e mila de tine. As zice chiar ca te iubesc in felul meu. Dar nu ca pe-o mama. Nu ca pe-o prietena, te iubesc asa, fara sa pot explica in ce calitate. Poate daca modul de reproducere era un sac intr-un copac as fi pastrat sacul ala intr-un dulap, cu sfintenie. Ce-s mamele-n fond?
Ce-s copii-n fond? ma intreaba mama.
Nu stiu .Copiii sint cineva pe care-l nasti din dragoste si-apoi ii iubesti toata viata ta.
Deci eu sint o anomalie, se mira mama.
Nu stiu, nu-s in masura sa te judec. Poate.

Privirea mamei se schimba. Redevine mister Hyde. Brusc intreaba:
Unde-i haina mea de blana, aia pe care mi-a cumparat-o mama de la Paris?
La dracu e, a ars impreuna cu casa de la Galati, ai uitat?
Care casa de la Galati? N-am nimic cu Galatiul. Eu sint frantuzoaica.
Si eu sint arhiepiscop.
Ba nu esti incepe mama sa rida.
Nici tu nu esti, rid si eu.

Pepi se trezeste.
Buna dimineata.
Fie si buna dimineata desi e 6 seara.
Ce bine ca te-ai trezit, mama! spune maica-mea. Hai sa bem o cafea. Da sa sara din pat.
Sezi blinda ca iar iti rupi ceva-n tine.

O ajut sa coboare, Pepi vine si ea in sala de mese, o rog pe infirmiera sa le faca o cafea.
Asta-i sora mea Yvonne ma prezinta mama cind infirmiera aduce cafelele.
Ba e fiica-ta zice Pepi.
Ba e sora-mea, idioata ce esti se repede maica-mea.

Privirea i se schimba din nou. Devine rece si cruda. Ii urmaresc gindul si iau cana de cafea. O iau si pe-a lui Pepi. Mama ridica pumnul, are-o privire de nebuna violenta si vrea sa ma pocneasca-n plina figura. Ma dau cu scaunul inapoi juma te de metru si-o privesc sa vad ce face. Incepe sa injure cumplit, pe romaneste; sfinti, dumnezei, organe sexuale zboara-n toate partile.

“Respecta-ti parintii,respecta-ti parintii ” imi repet ca o mantra. Pentru ce sa-i respect? imi raspund singura si-mi vine sa ma scol de pe scaun.
“Nu face rau nu face rau nu face rau unui bolnav” vine cealalta mantra. Hipocrate e mai puternic decit dragostea filiala. Ma ridic si plec.

Curva blestema o aud pe mama strigind in urma…
…si nu ne duce pe noi in ispita…

Serbanescu a racit si-a inceput sa tuseasca groaznic, a si inceput sa slabeasca foarte tare. Matusa-mea s-a alarmat si s-a dus cu el la medicul de familie. Revenirea tuberculozei a zis medicul.
Care revenire? NU stiam sa fi avut tuberculoza s-a plins matusa.
Iaca c-a avut a raspuns doctorul.

De data asta tuberculoza a fost galopanta. In 6 luni Serbanescu a murit, a apucat doar sa-si vada fata. Neagra si slaba ca el. Matusa-mea si vara-mea au pleca tla Braila unde familia avea o gramda de case si tante Joshephine i-a dat una din casele ei. A crescut-o pe Adriana si si-a trait viata pictind si mincind din…habar n-am din ce. Precis nu din vinzarea picturilor, erau ceva groaznic.

Pina cind, iaca minuni se eintimpla la cine a venit…Andronic. Razboiul se terminase, nu murise o cautase pe matusa-mea, cautase familia nu gasise nimic. Si-a continuat si el viata, s-a insurat si-avea un baiat. Era si normal ca dragostea lor care nu se terminase odata cu razboiul sa ia foc. Matusa-mea a devenit amanta lui Andronic si a mers asa pina ce-a aflat nevasta lui. Aia a venit c-o falca-n cer una-n pamint si plodul de mina sa faca scandal la poarta matusii, sa sparga geamurile si sa-i arunce cu vitriol in ochi.

Matusa-mea nu era casa, doar vara-mea si servitoarea care s-au ascuns in camara. Matusa-mea a venit acasa si i-au poevstit intimplare. Si-a pierdut bunele maniere si-a izbucnit in ea firea Coropisnitei. A pus oala de apa pe soba si-acolo a lasat-o pentru orice eventualitate. Pe urma s-a razgindit, apa nu era buna, a turnat doi litri deulei in oala si-a pus-o pe plita.

Nu stiu de unde-a invatat matusa-mea figura cu uleiul incins. Precis nu de la claugaritele nemtesti. Alea mai degraba puneau una din ele protzapita-n pozitie de drepti pe casa, daca se apropia cineva ar fi inceput sa strige: “achtung achtung die curven in den orizont” sau cum s-o fi spunind pe limba lor. O fi luat matusa-mea lectii particulare de la Codin, sau i s-au transmis prin telepatie de la Panait Israti ca ala a lucrat la strabunica-n hotel la Lacu Sarat pina a plecat in Franta si-a devenit scriitor.

In orice caz a pus matusa-mea ulei pe foc, a trimis-o pe vara-mea cu servitoarea la Slatina si-a adunat parul strins si-a pus broboada-n cap si s-a bagat in cazemata. De ce si-a legat paru sub broboada? Pai daca o prindea nevasta lui Andronic nepregatita si-i smulgea pletele blonde?

Andronic, ca toti barbatii care se respecta era plecat cu vaporul in cursa. Doar nu era sa stea acolo sa-l puna nebunele sa aleaga fie intre nevasta plus copil si amanta fie invers. Logic nu? Deci s-a carat. Nevasta lui Andronic a pindit-o pe matusa-mea cit a pindit-o si cind a vazut ca nu-s sanse s-o prinda-n carne si oase a spart iar geamurile de la strada. Era fix ce astepta Yvonne.

Casa de la Braila de pe strada Marasesti (acu nu stiu cum ii zice da e strada unde era Militia orasului) era casa evreiasca, cu doua intrari. Una prin Marasesti si-ailalta pe-o ulita-n spate da am uitat cum ii zicea. Cind madam nevasta s-a pus pe spart fatada si urlat “curva odinara spargatoare de case fi blestemata daca te prind te omor” si tot pomelnicul matusa a dat fuga-n bucatarie a luat oala de ulei si cum era noapte aia se uita in sus la gemauri care erau foarte inalte, fleosc cu uleiul pe ea.Dupa care si-a luat bocceluta si-a sters-o prin partea cealalta direct la gara si de la gara la Slatina.

Madam nevasta oparita s-a trintit pe jos si cum pe jos si pe vremea aia nu prea trecau oameni a stat pe jos si s-a innecat cu uleiul ala de s-a oparit si pe dinauntru, adica de dinafara inauntru. Cind au gasit-o era deja prea tirziu s-o gaseasca si Andronic era vaduv cu un plod de git. Nimeni n-a vazut nimic, nimeni n-a auzit nimic. Clasicul roman de mahala cu nevasta inselata si amanta data dracu s-a desfasurat pe strada Marasesti din Braila. Nimeni n-avea de ce s-o acuza pe Yvonne doar D.zeu putea s-o pedepseasca da de pedepsit a pedepsit-o pe vara-mea Adriana ca a schimbat si-aia vreo patru legitimi si o duzina de amanti da tot singura si betiva a ramas.

Andronic a cautat-o pe Yvonne da dupa balamucul cu uleiul nu-i mai ardea matusa-mi de dragoste chioara si amor ghebos, i-a pus un picior in cur si s-a maritat cu unu de-i zicea Itu. Alt bou din spusele mamei, ba chiar un bou incaltat ceea ce-i o specie periculoasa.

Casnicia fericita a durat cam 2 ani dupa care matusa-mea l-a dat dracu si pe Itu. A ramas singura si vesela s-o creasca pe Adriana pe care de fapt au crescut-o ai mei pina pe la 17 ani dar nu i-a placut sa invete nu i-a placut sa faca nimic altceva decit sa si-o traga cu unul evreu din tirg care nu era de nivelul familiei si-a fost trimisa imediat la Braila cu scrisoare de plingere. La Braila a facut o scoala de agonomie sau de vaci, cred ca de agronomie si s-a maritat cu un militian, adica unul care era la scoala de militie. Ii zicea Bebe.

Dar Bebe era plecat si vara-mea se plictisea de moarte, tocmai se infiintase combinatul de celuloza de la Chiscani (?) si matusa lucra acolo ca translatoare. Vara-mea l-a cunoscut pe unul Frantz, si-a inceput sa-l insele pe Bebe. Da Bebe habar n-avea. Numa mama lui Bebe a aflat. Madam Cotleanu ii zicea. Din una-n alta a aflat si barbatu Bebe si-au divortat.

Vara-mea si Frantz au zis sa se casatoreasca si-au depus niste acte nu stiu unde-n Germania si-n Romania. Frantz a plecat in Germania si vara-mea a inceput sa se plictiseasca foarte tare pina l-a cunoscut pe Misu care era profesor de sport. Pina sa primeasca aprobarea casatoriei cu indepartatul Frantz era deja maritata cu sprintzarul Misu dar casatoria a durat putin fiindca Misu era la Bucuresti la facultate inca si vara-mea l-a cunoscut pe…na a dracu treaba c-am uitat cum il chema.

A divortat de Misu fiindca era deja gravida cu dracu stie cum il chema s-a maritat cu el si l-a nascut pe Razvan dupa care a divortat de dracu stie cum il chema ca era betiv, in sensul ca bea mai mult ca ea. S-a maritat cu unul care avea vie, sa aiba bautura asigurata si beau de stingeau cam toata productia din toamna pina-n primavara sa nu se strice vinurile. Cu Ticu n-a avut copii ca ala avea numai un singur coi nu stiu de ce n-a putut face copii cu un singur coi poate ca i-l scosesera fix pe ala care facea copii. Nu-i treaba mea.

Dupa ce vara-mea i-a tras mamei lui Ticu o bataie cu strigaturi ca i se amesteca in viata si Ticu i-a tras vara-mi tot o bataie cu strigaturi ca de ce i-a tras maica-si o bataie cu strigaturi s-a stricat casnicia si-au divortat. Dupa el vara-mea a mai avut citiva nelegitimi si-acuma nu stiu ce mai face ca de cind a murit Yvonne nu mai avem nici o legatura.

Hm, unchiu-meu care-a fost ambasador in Belgia a vrut intr-un concediu sa faca arborele genealogic al familiei Zosmer, cind a ajuns la partea noastra a dat damblaua-n el de-a trebuit sa iasa din corpul diplomatic. Daca se apuca cineva sa faca arborele genealogic pe partea asta a lui maica-mea mi-e teama ca da o molima de nebuneala-n toata ramura lui de familie de nu mai ramine unu-n viata.

Sper sa nu mai fiu nevoita sa povestesc o data chestia asta ca mi-a obosit creierul.

Nu stiu care dintre ei doi, tata sau mama erau mai periculosi insa mostenind de la amindoi citeva parti bune aveam toate sansele sa ma dezvolt ca atare si-o si faceam bine nefiind in fond supravegheata decit de servitoare ai mei fiind mereu ocupati cu primiri de oaspeti, plecari peste tot munca si vizite.
Nu luau in seama tampeniile mele decit cind erau magnifice, cind putzeau fiidca ascundeam hoiturile patologite sub pat si vara-mea Liliana sau vara-mea Adriana se innecau de duhoare, cind urlau oamenii lipiti de buda sau cind, dupa ce mai uitam prin geamuri ori gauri de cheie incepeam sa urlu ca tanti cutare si-a scos chilotii si s-a trintit pe pat cu nenea cutare (nene care nu era nici sotul si nici logodnicul).

O data chiar am luat o bataie fiindca stind la masa de seara am declarat: “Arde ADAS-ul”, asta, adica ADAS-ul era o casa de linga noi, adica era sediul ADAS-ului care nu mai stiu ce era. Toti au fugit sa vada ce se intimpla si ADAS-ul nu ardea, au revenit si m-au pocnit pe baza de minciuni si inventii. ADAS-ul a ars intr-adevar dar numa a 2-a noapte, se aprinsese ceva nu se stie ce sau cineva uitase ceva aprins, oricum eu iar am luat citeva palme sub acuzatia ca am dat foc la ADAS ceea ce n-a fost adevarat; dar nici dupa ce s-a aflat adevarul nu mi s-au cerut scuzele de rigoare. Cind insa tata m-a intrebat de unde-am stiut c-o sa arda ADASul si i-am zis c-am vazut in pahar mi-a mai tras o laba, asa ,ca sa fie.

Alta data in salonul plin de musafiri stateau la mesele de joc barbatii de-o parte si femeile de alta parte. M-am dus la tata si-am inceput sa-l trag de mineca disperata:
” Moare tanti Berindei”, am urlat, moare tanti Berindei…. Pirntesa Berindei cu domiciliu obligatoriu in tirg traia-n concubinaj cu un avocat fost procuror de Cimpina sau Arges, o bestie care-o batea de-o stingea si-i minca bijuteriile din spusele mamei.

Toti s-au intors sa vada daca moare printesa Berindei dar printesa nu murea de loc, dimpotriva, bea linistita lichior si minca prajituri. A murit de infarct numa a 2-a zi dimineata insa n-am mai putut fi acuzata ca am omorit-o dar am fost intrebata de unde-am stiu. La care am ridicat din umeri si m-am carat pe gardul gradinii sa nu mai iau o scatoalca.

Servitoarele si argatii erau mai sensibili la ce spuneam si incepusera sa ma intrebe din cind in cind daca sa faca aia ori aia. La inceput le-am spus ce mi se parea ca-i bine dar cind am vazut ca ma folosesc am inceput sa cer servicii contra dezvaluirilor de exemplu aranjatul camerei sau lustruitul pantofilor. S-a prins mama de faza si iar am luat chelfaneala. Dar in final si mama a cedat, era intr-o iarna cind a facut o sarcina extrauterina. I-a pleznit trompa apierdut o gramada de singe si-a zacut intre viata si moarte o buna bucata de vreme.

Intr-o dimineata m-a dus direct la Maria servitoarea si i-am zis sa gateasca fasole uscata cu carne. Maria m-a trimis la plimbare dar am plins doua ore ca mama vrea sa manince fasole uscata cu carne si sa facaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Satula de zbierete desi primise de la tata meniul mama fiind la spital Maria afacut si fasolea aia nenorocita numai sa aiba liniste. Cind fasolea a fost gata m-am dus la tata si-am cerut sa mergem la spital cu fasolea. Tata s-a incruntat la mine a strigat la mine m-a fugarit prin casa dar eram asa de hotarita sa ma duc la spital cu fasolea ca mama vrea fasole incit n-a avut incotro a luat fasolea m-a luat pe mine de-o aripa si-am mers la spital.

Mama a mincat fasolea cu lacomie dupa care a intrebat ca de unde-a stiut tata ca ea de doua zile viseaza numai la fasole cu carne si-i era o pofta nespusa. Eu n-am stiut a ridicat tata din umeri, nebuna de fiica-ta a stiut. Mama a cazut pe ginduri cu lingura de lemn in mina ( traditie de familie, fasolea se minca la noi din strachina de lut cu lingura de lemn si se zdrobea ceapa cu pumnul).
S-a aruncat in partrea Aye-i a spus.

La toate insistentele mele n-a reusit sa scot de la ei cine-i Aya asta si ce face ea. Nimic mai mult decit ca Aya s-a nascut negra intr-o familie de evrei nemti albi de tot. Aveam insa sa aflu in direct cine-i Aya anul trecut, intre timp am uitat-o si viata a continuat in ritmul ei zgiltiit uneori si lin alteori. Viata incepuse sa se puna cu dalta pe mine. Cred ca de pe vremea aia m-am sculptat cu un picior bine infipt in pamint si altul infipt intr-un nor aiurit; pozitie incomoda si indecenta in special pentru cineva de la care toata lumea se astepta sa creasca o lady adevarata.
Si-s sigura ca nu la lady Macbeth s-au gindit.

Prostiile pentru care eram comparata cu mama tineau de actiunile mele noaptea pe coridoare cind tata avea musafiri si legam sfori de-a latul. Lumea iese sa mearga la wc, in majoritate nu aprindeau lumina, se impiedicau si faceau salturi in cap. Sau cind punem clei de oase pe margina wc-ului tot cu maica-mea semanam. Aveau si ei dreptate saracii, tata era violent si mama facea aiureli.
Din ce povestea bunica-mea Coropisnita tin minte doar doua fapte geniale de-ale mamei. Prima cind nu stiu ce figura magnifica bisericeasca a venit la Sulina si copiii functionarilor de la comisiunea europeana au facut un cor si-au spus poezii la intimpinare. Mama nu cinta cintece bisericesti de-aia a fost numita sa rectite o poezie: “Bine-ai venit inalt preasfintit” sau asa ceva ,ca partea a 2-a n-o mai tin minte .

Cu luni de zile inainte au facut repeticii si-au invatat textul. Dar in casa bunicul tot recita si el o poezie:

“Bine ai venit bostan gaurit,
Daca nu veneai nu te gaureai”.

La festivitatea de primirea aia au cintat Ave Maria si ce-au mai cintat ei.
Imbracata la fix si cu pantofi de lac mama a facut doi pasi in fata s-a aplecat frumos, si-a apucat colturile fustei in miini si cu ochii la popa ala cu grad inalt a declamat
“Bine-ai venit ..bostan gaurit,
Daca nu veneai nu te gaureai”.
Cind, dupa ce-a ciomagit-o bine Coropisnita a intrebat-o de ce-a recitat porcaria aia mama a raspuns cu nevinovatie ca pe cealalta poezie o uitase.
Esi dementa ca taica-tau a hotarit bunica.

Alta data trebuia sa vina regele. Nu retin care, unul din ei. Pe mama urmau s-o imbrace in costum national si sa-i dea regelui un buchet de flori. Bunica si matusa-mea s-au dus la coafor s-au pictat si aranjat, mama n-a participat la pregatirile fizice dar a hotarit sa se autoinfrumuseteze. Si-a taiat parul cum a stiut cam inegal iar bretonul si l-a taiat ca pe-un ferastrau, o bucata scurta si-o bucata lunga, sprincenele ca sa rimeze cu bretonul le-a tuns de tot fix la mijloc. Cum iia de la costumul antional n-a gasit-o si-a pus ilicul direct si-a aparut la festivitate, nimeni nu prea s-a ocupat de ea toti erau ocupati cu ei insisi (situatie care mi-a explicat de ce mie mi s-a intimplat la fel).

Mama a luat buchetul de flori si cind regele a coborit de pe vaporul ala “Bricul Mircea” daca nu gresesc dar nu-s sigura ca nu gresesc a asteptat sa-l primeasca aia cu cheia orasului si sa vorbeasca toti dupa care s-a repezit la el cu buchetul de flori asa frumos cum arata de s-a holbat regele citeva clipe si-apoi a inceput sa rida in hohote. “Se pare ca te-ai pregatit indelung pentru primirea festiva” i-a zis, a mingiiat-o pe cap continuind sa rida-n hohote si-a trecut mai departe.

Bunica a intepenit total, sora mamei s-a pus pe bocit iar bunicul de rusine s-a imbatat crunt a venit acasa si cum bunica si ea tocmai venise de la sindrofie imbracata intr-o rochie lunga intr-o parte si scurta intr-o parte a luat foarfeca si i-a taiat coada de la rochie de nervi. Coropisnita a dat sa zbiere dar bunicul si-a pus pe ea privirea verde sticla-n faza criminala si i-a strigat “intra-n gaura gindac”!

Situatia nu era de gluma asa ca bunica a fugit in gaura si-a lasat scandalul pe-a 2-a zi.
A 2-a zis bunicul a cerut adunare generala. A acuzat-o pe bunica de crima impotritva comisiunii europene ca n-a supravegheat-o pe mama ce tampenii demente-i in stare sa faca, pe mama a intrebat-o de ce s-a pocit in halul ala si mama a raspuns c-a vrut si ea sa fie frumoasa ca bunica si Yvonne. Bunicul a decretat ca e la fel de toanta ca maica-sa adica bunica si ca drept pedeapsa nici una din ele n-o sa mearga la balul care era seara balul de 8 august, Ziua Marinei.

Era intr-o noapte, tata era plecat el stie unde iar mama in bucatarie cu servitoarea Ilona si bucatareasa Rozi. Incepuse o furtuna groaznica, tunete,fulgere trasnete si-o ploaie de-au crezut ca se darima casa. Bucatareasa facea prajituri era cald si bine-n bucatarie, femeile-si dadeau in carti cind brusc s-a auzit un sunet de vioara. Intrerupt de tunete si zgomotul ploii cinecul jalnic le-a bagat in sperieti pe cele trei.

Cinta Manole din vioara a zis Ilona in soapta.
Ioi-Ioi-Ioi a strigat Rozi stergindu-se cu sortul pe fata.
Cum o sa cinte mortul din vioara? a intrebat mama care suferea pe vremea aia de materialism dialectic.
Dar vioara se auzea din ce in ce mai tare si era de data asta insotita de-o voce barbateasca.
Manoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, asculta la mine doamna doctor, fantoma lui Manole cinta la vioara.

Mama incepuse si ea sa creada ca s-o fis culat Manole din morti si trezindu-se incuiat in morga cinta doar,doar il aude careva si vine sa-i deschida. A hotarit sa mearga sa-l scoata de-acolo. I-a zis Ilonei sa vina cu ea.Ilona si-a facut o serie de cruci mari si-a refuzat de maniera cea mai categorica orice contact cu mortul. Rozi a acceptat sa mearga cu mama si cu o luminare de rezerva ca se intrerupea curentul electric la ora 12 asa era cu uzina electrica.

Mama a luat luminarea-ntr-o mina si un ciomag in mina cealalta, Rozi a luat si ea luminarea si cu genunchii tremurind au inceput sa coboare scarile. Ilona a intrat in panica, ce, ea ramine singura? Daca vine mortul peste ea? Si-a plecat cu ele spre beci.

Cintecul se auzea tare de tot. Au ajuns in beci, Manole statea linistit pe masa lui cu vioara linga el si bicicleta lipita de perete; cam putzea. Ilona a lesinat si-a ramas pe jos in vreme ce vioara se auzea cintitnd printre tunete.
Mama si Rozi au iesit din morga si-au inceput sa urce scarile cind vioara a tacut si-n spatele lor au auzit pasi grei urcind scarile. Rozi a facut ioi si-a lesinat. Mama speriata de moarte a dat coltul scarilor si-a asteptat. Cind a vazut o umbra a tras cu ciomagul, umbra s-a prabusit.

Ilona intre timp isi revenise si urca scarile. Un tip zacea pe jos cu o vioara linga el. Ilona a ajuns la locul fapte a stigat ioi si s-a prabusit peste el. Rozi care-si revenise ca luase o scatoalca de la mama a venit si ea, s-a uitat la cei aczuti si-a inceput sa rida. Ala culcatul era amantul Ilonei.
Cind toata lumea a fost treaza si-n bucatarie s-a dezvaluit taina. Amantul Ilonei hotarise sa-i cinte-o serenda sub geam. Intre timp izbucnise furtuna si-a fost nevoit sa intre-n casa scarilor sa cinte. De-aici tot bilciul.

In final tata s-a intors acasa l-a operat pe Manole, facuse o meningita. Satul de unguri l-a inmormintat pe tiganul Manole si-a ramas fara lautar. Ilona s-a maritat cu Pista al ei si maica-mea a primit alta servitoare – Erzi. Era batrina si urita. Ii placea tuica noaptea dar asteia nu-i cintau nici mortii nici vii serenade pe furtuna.

Bineinteles ca nu i-a spus unchiului ca a ascuns la el cocaina. Aurul l-a ascuns la parinti in tirg, acolo cautasera nu gasisera il bagasera pe tata la puscarie erau linistiti. Intr-o noapte a venit iarasi militia, s-au dus direct la caseta din perete. Nu era nimic. Au arestat-o pe Porumbita, ea a recunoscut cu seninatate ca la ea nu e cocaina dar e la fiu-sau de aur n-a intrebat-o nimeni asa ca n-a spus nimic. In aceeasi noapte au descins la unchiu-meu si-au gasit cocaina. Nu l-au arestat in noaptea aia dar oricum urmau sa-l aresteze-n ziua urmatoare. Nu l-au arestat fiindca cineva, undeva a pus o vorba. In noaptea urmatoare unchiul matusa si varul meu au plecat clandestin din Romania ajutati tot de “cineva sus pus”. Au plecat cu hainele de pe ei.

Au stat in Italia doi ani au stat in Cipru un an jumate pina ce insfirsit au ajuns in Israel. Matusa-mea Nelly n-a mai vorbit in viata ei cu Porumbita. Nici cind a venit Porumbita-n Israel si spre sfirsit era bolnava rau de tot, cazuse isi rupsese soldul si nu si-a mai revenit. Avea peste 90 de ani. Nici la inmormintare nu s-a dus.

Dorel a iertat-o, o iubea pe maica-sa si maica-sa-l iubea dar mai mult il iubea pe tata. Asa s-a terminat povestea cocainei. Cine-a turnat-o pe Coropisnita au fost fratii lui Tanzi, mama sora-mi mai mari bunica ramasese cu ei in legatura, si cu Tanzi de altfel, atita vreme cit nu-i mai era nora n-avea motive s-o urasca.

Eram deja destul de marisoara, tata lucra-n policlinica, masina nu avea mergea in general pe bicicleta in oras dar la policlinica n-avea decit de trecut strada. Se vindecase complect de tuberculoza, era gras, peste 120 kg. Intr-o zi mergind pe bicicleta i s-a prins pardesiul in spite si-a cazut de pe bicicleta cu toata greutatea lui pe un singur genunchi. L-a spart in farimitze, asa cum spargi o ceapa cu pumnul. L-au operat si i-au pus un ghips de la calcii pina la git pe partea cu piciorul rupt. Ca un fel de costum. Avea dureri groaznice. I s-a dat morfina o perioada destul de lunga si cum era normal tata s-a obisnuit cu ea.

Mereu vroia mai mult pe pretextul ca are dureri mari. Mama s-a prins la faza si-a inceput sa-i reduca morfina. In final i-a inlocuit-o cu ser fiziologic. Tata si-a dat seama dar mare lucru nu putea face imbracat in corsetul de ghips. Putea doar sa urle si-a urlat slava Domnului de s-a zgiltiit orasul. Nimic nu i-a ajutat. Nici unul din colegii lui nu i-a mai procurat morfina, mama ii anuntase cu tot respectul si dragostea ca cine-i da, ea-l baga la puscarie. Incet-incet si cu greu piciorul tatei s-a vindecat, i-au scos ghipsul. A facut el citeva incercari sa-si procure morfina dar n-a putut. S-a dus pina la Burgele cu care era prieten, prevenit de mama Burghele l-a refuzat.

Vrind-nervind s-a pus pe picioare si de-atunci n-am mai auzit de droguri in familie. Am auzit insa de multe altele. Prea multe pentru un copil,poate chiar prea multe si pentru un adult.

Cum ar fi fost daca bunicul Carol nu murea de inima?
Cum ar fi fost daca nu s-ar fi drogat de la inceput?
Ce se intimpla daca bunicul Desiree nu murea de gripa?
Ce-ar fi schimbat asta-n durmul tuturor?
Ce s-ar fi intimplat daca n-ar fi fost razboiul? Comunismul?
Ce-ar fi fost daca bunica ar fi avut roti? Era trotineta? Bicileta? Masina?

Stupide intrebari. Nu se putea sa fie altfel atita vreme cit asa a trebuit safie. Fatalitate?
Cine-as fi fost eu fara toate astea? pai e singurul lucru clar. Pentru avere ar fi trebuit sa ma marit cu varu-meu fiul unchiului Dorel, as fi nascut citiva copii idioti din cauza singelui miscat in acelasi neam fiindca si matusa Nelly si unchiul Dorel erau veri buni, tatii lor au fost frati.
Poate aveam noroc si nu ma scrinteam de plictiseala dar oricum intreaga nu eram ca nici acum nu sint. Dar eram o nebuna plictisita,blazata,acrita de viata. Asa sint ce sint. Nu zic ca-i bine, zic ca-i cel mai bine.

Nemtii se retrageau pe-o strada paralela cus trada unde era casa dinc are bunicii au plecat. Rusii au vrut sa bombardeze convoiul dar in loc sa bombardeze strada pe care treceau nemtii au bombardat strada paralela. In sensul ca pina sa-sid ea seama ca nu-i nici un convoi acolo nu mai era nici strada. Mihai a auzit, s-a dus si-a vazut,nu mai ramasese piatra pe piatra atunci a trimis telegrama.A doua telegrama de dezmintire n-a mai gasit-o pe mama la Jimbolia.Bunicii au plecat la Bucuresti,bunicul director la o banca Discont sau nu stiu cum ii zicea,bunica avea sa lucreze ca profesoara de germana si franceza la familia unui ambasador. Dupa asta a intrat la cc.Au cautat-o pe mama si-au gasit-o.Mai departe pina la casatoria cu tata a fost viata de sfirsit de razboi,foame,mizerie…

Anul trecut cind mama inca n-o luase total cu Altheimerul tocmai termrnasem casa galbena si mama se mutase-n ea stateam intr-o noapte la o cafea.Moneda lui Skelpton era la mine-n mina, tocmai planuiam sa cumpar un aparat pentru clinica, foarte mare si foarte scump. Scump ca de valoarea unei masini scumpe.Tindeam sa-l cumpar dar simteam pe undeva ca ar fi o investitie proasta.Insa-mi plac la nebunie aparatele.Cel putin pina la desfac si aflu cum functioneaza.Cind stiu ce si cum, lucrez cu ele dar nu ma mai intereseaza-n mod special.Moneda lui Skelpton lucea frumos si era calda-n palma mea.Mama se uita la televizor eu ma gindeam la ale mele.E bine nu-i bine? Usa era deschisa, am simtit o pala de aer foarte rece si-am intors capul sa vad daca bate vintul, afara era placut si nu se auzea sa se miste ceva.

Citiva fiori reci m-au trecut prin sira spinarii. Linga mine statea un domn elegant imbracat intr-un costum gri cu gulerul camasii foarte inalt si palarie. Om din alta epoca. A vorbit fara sa vorbeasca. Eu sint Skelpton, nu e bine sa cumperi ce vrei sa cumperi. O investitie la fel de proasta ca Marigula mea. Pastreza moneda, de cite ori ai nevoie de mine cheama-ma. Sarutari de miini doamnei saraca.E tare bolnava.
Bolnava de ce am intrebat cu voce tare.
Cu cine vorbesti ? S-a intors mama spre mine.
Cu Skelpton.
Serios? A venit si la tine ? a raspuns mama cu naturalete de parca era vorba de-o veche cunostinta.
Da, a venit, ti-a transmis complimete.
Multumesc
.Acum ma duc sa ma culc. Poate-l visez pe Skelpton.