Dupa Suszdam in program scrie ca mergem la padure la picnic, bun asa, oi fi eu Scufita Rosie si e un lup acolo plictisit de moarte care cauta o bunica s-o haleasca. Numa ca-n cazu de fata lupul in cauza tre sa vina-n Israel sa se duca la casa de altzheimeri s-o manince pe bunica-sa lui Dan, nu si pe mine ca eu ma cam feresc sa dau pe-acolo de cind cu experientele pe faptura mea. L-am intrebat pe Dan care-i parerea lui despre asta si-a zis ca daca nu vreau nu mergem la padure. I-am zis ca am halit destui gindaci prajiti copti si garnisiti in Thailanda asa ca nu simt un impuls in a-i minca pe cei din padurile rusesti nu de alta dar am respect pentru natura cind am incotro. Nu stiu daca am incotro. O sa aflu.

Dupa asta ne intoarcem la Moscova si e programat un concert. Hallo, ce concert ca daca e cumva o muzica simfonica si adorm, aia de linga mine saracii or sa sufere cumplit, sforai cind dorm pe spate de cade si papagalul de pe craca. Daca e concert sa fie ceva cu tobe surle si trimbite, minimum Wagner altfel cade sala de concete ori cei din jur nu pot sa dorma linistiti.

Am mai citit niste denumiri din care n-am inteles ce-s locurile alea si cred ca mi-e frica sa inteleg dar apare la un moment dat parcul Gorki. Gorki  asta mi-e antipatic in mod direct si-n parcul ala m-au carat toti incepind cu paza noastra de corp din prima calatorie pina la biata nora-mea care a vrut sa ne arate nu stiu ce peisaj dar in timpul asta eu urinam pipi pe mine si-a trebuit sa ne intoarcem de urgenta.

De data asta le-a scapat Piata Rosie bag sama si fiindca nu intentionez chiar sa string pe cineva de git nu le amintesc.
De fapt, tot ce-as vrea, cred, ar fi sa ma lase sa umblu pe strazile orasului, sa-mi gasesc locurile mele care sa-mi placa, sa vad Moscova ochilor mei nu ai lor, sa gasesc undeva daca se poate in mintea mea intelegerea pentru oamenii de-acolo dincolo de Tolstoi sau Cehov, sau Bulgarkov sau Puskin, dincolo de Moscova care crede sau nu in lacrimi, de reclame imense, de bogatie ori saracie duse la extrem. Dincolo de 12 si de gara pentru doi. Fiindca trebuie sa existe si-o astfel de Moscova. Si daca nu exista o sa mi-o fac.

De la pizeria care era normala am plecat la Gorki parc, nu e vina parcului ca-l cheama asa, acolo este locul de intilnire al celor cu masinile ca-n filmul ” Rapid si Nervos”, masini cu motoare schimbate. Locul ala e ilegal pentru cursele cu masini din astea dar faptul ca e ilegal nu deranjeaza pe nimeni fiindca nimeni nu intelege de ce  intr-un  loc in care scrie ca n-ai voie sa faci ceva chiar nu trebuie sa faci acel ceva .Ca poti sa patesti ce?  Masinile politiei sint normale pe cind astea cu putin gaz ajung in Siberia cit ai zice peste. Pune-i sare pe coada. Si politistii nu-s nebuni ca pentru salariile de mizerie pe care le primesc sa fuga pe caldura aia ingrozitoare dupa masini, mai degraba iau mita si stau acasa. Acolo mai e si locul de intilnire a motocicletelor de calibru mare HD si toti mamutii astia, normal ca tot pentru curse si pariuri. Nu ca sa-i vada lumea la unu noaptea. Plin de tineret acolo si frumoas, tare frumos. Da s-a schimbat lumea, fatucile alea care-n filmul cu James Dean filfiiau din broboade acuma filfiie din niste torte pe care le aprind scuipind vodka pe ele. Nu stiu daca vremurile s-au schimbat in bine sau in rau.

Am uitat sa spun ca a fost cu noi si fata dadacei, era tot pe jumate dezbracata si tot se vaicarea ca-i e cald la opera, taci fa dracu din gura si holbeaza-te la balet ca nu se stie daca mai ai ghinionu sa-l vezi odata-n viata.

De la parcul Gorki am plecat sa vedem Piara Rosie noaptea.
Piata rosie noaptea e frumoasa iarasi plin de tineret, observatorul luminat pe dinauntru, muzica de toate felurile, niste baieti pletosi bateau toba excelent in niste bidoane, pacat ca n-a fost si Leo, trageam iara un dans nebun dupa care eu precis cadeam moarta si el se mira ca ce-are bunica de sta pe jos.

Yoga nu-i place, cind am incercat sa-l invat yoga s-a uitat la mine cu ochii mari a zis neeeeeeeeeeee. Am zis si eu neeeeeeeeeeee dar Leo mai inventiv m-a apucat de par si-am fost urgent in picioare.T rebuie sa dansez nu sa ma tin de timpenii culcata pe podea, nu?

Undeva inainte de-a intra in Piata Rosie e unu calare, il cheama nu stiu cum cu miini lungi, mi-a spus Valentina ca i s-a spus asa fiindca a cucerit multe paminturi. Poate-n timpuri normale ca pe caldura aia parea si el gata sa cada de pe cal. Nu stiu cind am ajuns acasa dar oricum numai gindul ca intru-n cusca de beton mi-a facut rau la somn, dar ma dureau picioarele in asa un hal c-am preferat sa adorm decit sa ma chinui. Ha? deci se poate si altfel.

A doua zi a fost ziua de gala cind ne-am dus la shukul de antichitati sa cumparat matriocikele alea colorate. Excelent de pozat locul, mai ales primul in care shukul era inchis. Un careu cu patru biserici colorate diferit fiecare cu sfintul ei. Era o nunta. Mireasa si mirele el parea foarte bogat si ea parea foarte tinara dar urita in aceeasi masura. Se cununau cred dupa traditia nu stiu care. Dupa ce li s-a vorbit o gramada de timp mireasa a fost trimisa sa plinga cu prietenele si mirele nu stiu ce sa faca cu prietenii lui. Apoi femeia aia imbracata-n costum traditional le-a legat miinile stingi una de alta le-a pus fiecaruia patru intrebari la care se pare ca au raspuns si i-a declarat casatoriti.
Pretenii si familia au inceput sa arunce bani, barbatul care conducea festivitatea i-a dat miresei o matura si aia a trebuit sa adune de pe jos toti banutii cu matura si-apoi cu mina sa stie ce-i aia sa fii maritata. Dupa asta au baut sampanie. A aparut alta mireasa dar asta era cumplita. Arata ca Madame de Pompadour nu la mutra ci la haine. O rochie alba cu crinolina roz fucsia la care asortase dracu stie din ce motive o palarie tot roz fucsia de care era agatat voalul, in miini avea manusi roz fucsia. Ceva zguduitor. Poate daca era frumoasa o puteai lua de-o prajitura sau inghetata dar era si urita ca porcu ala negru cu ritu intors. Am fotografiat ce-am avut de fotografiat, fara madam fondanta desigur si-am plecat in al doile shuk  si barbatu-meu a uitat foto camera si celularul lui in masina, cred ca am povestit asta de cinspe ori pina acum.

Daca am repovestit ceva cum am senzatia, sau daca o sa repovestesc sariti pasajul, efectiv n-am chef sa recitesc totul de la inceput, nu cititi  si gata. Neuronul meu e putin hodorogit de caldura, se pare c-a fugit dupa mine-n Rusia si-acu e cu mine aici, caldura. Nu si restul, din pacate.

In ziua plecarii dimineata familia mea s-a dus la girla. Numa de girla nu-mi ardea, aveam picioarele demontate total dupa dansul matinal cu Leo am incercat s-o dau pe Lacul Lebedelor dar a strigat asa de tare c-au murit toate lebedele din capul meu. El vroia cel putin kazacioc gruzin sau ceva tiganesco-indian sa sara bunica-n sus si sa se pravaleasca pe podea nu sa topaie-n virful picioarelor ca tampita hodorogita. A trebuit sa dansam dar de data asta n-a mai fost asa de simplu, toatalumea fiind acasa toata lumea a trebuit sa danseze, nu conteaza ca mama e cu burta la nas sau altceva, toata lumea trebuie sa danseze mai exact sa topaie si basta, dupa care neavind toba a inceput sa arunce cratitele pe jos pina ce-a gasit-o pe aia care suna cel mai tare. Lovita de o alta care suna tare. S-a dus pina la capatul salonului si s-a intors sa verifice daca nu cumva ne-am asezat latiti. Neneneneneeeeeeeeeeee taica-sau se asezase. Taica-sau s-a sculat. Leo s-a dus in camera si-a inceput iar neneneneeeeeeeeee tata!
Ce se intimplase? Vroia sa aduca in salon camila lui care se clatina inainte si inapoi. Fara camila cu clopotei se pare nu avea sens dansul. A ajuns si camila albastra in salon. De ce camila-i albastra? Nu stiu, eu am avut ca mascota un ciine oribil de culoare turchiz zeci de ani. Acu n-o sa ma intreb de ce nepotu-meu are camila albastra cind fiu-meu a avut ca mascota un urs portocaliu, nu? Pe care-l chema Carolina. Si carolina trebuia sa mearga peste tot. Era cam de marimea mea. Sper ca nu mai intereseaza pe nimeni de ce avem camila albastra. Asa-i?

Mi-am facut bagajele, pe sfintul Ioan Botezatorul l-am pus intre haine. Valentima mi-a adus o cana de portelan din Italia, pentru cafea. Pe-aia am pus-o in valiza lui barbatu-meu si ce-am cumparat de la shukul ala matriockele si un de-ala de frecat talpile pe el, din lemn.
Valentina, Leo si Dan ne-au condus la aeroport ei fiind in drum spre Garitza sa-l lase pe Leo, Moscova era intr-adevar de nesuportat. Leo a adormit. Ne-am despartit de el in somn, n-am dansat o sirba de plecare. Nici n-am mai bocit de data asta cind m-am despartit de ei, data trecuta eram sigura ca n-o sa mai apuc sa-i vad.

In aeroportul Pizdovarova aceleasi figuri nimic schimbat sau fiindca toti semana intre ei n-am bagat eu in seama diferenta. Dar n-a fost balamuc. La valiza mea nici nu s-au uitat, am facut asa o mutra jalnica si-am tusit asa dramatic ca ne-au dat drumul repede nu inainte de-ai cere lui barbatu-meu sa le arate ce-s alea din valiza, adica tampenia aia de lemn pentru picioare. In vreme ce sfintul Ioan din 1700 mergea linistit spre burta avionului pe ei ii interesa postia de lemn, e drept semana putin cu niste grenade legate una de alta. Mai nou au niste instructiuni la el-al de te apuca plinsul. Tre sa-ti pui pantofii ceasul cureaua si tot restul in niste cutii sa intrii-ntr-o cusca sa ridici miinile-n sus in fata unui ecran si sa pleci mai departe. De data asta n-am mai tiuit de loc. Babatu-meu a intrebat-o pe aia de la vama daca trebuie sa-si scoata si chilotii. Aia a raspuns ca nu, multumesc. FDar ca i se pare ei daca nu se inseala ca or sa-i cada pantalonii daca nu-si pune repede cureaua inapoi. Pe mine m-a pus unu sa scot din geanta obicectul care semana cu o lama. I-am zis ca n-am lama si daca el crede ca se descurca in geanta mea sa-l scoata singur. L-a scos era medalionul meu cu mantra Ummmmmm pe care nu-l puteam pune ca ma ustura inca gitul de la arsuri. In rest n-a mai fost nimic palpitant. Nu pe aeroport.

Am iesit din biserica celebra multumita psihic si-am ajuns acasa, era prea tirziu pentru o plimbare mai lunga oricum partea mea de corp, cea de la sale-n jos era marcata total de kilometrii mersi pe coclauri dar nu conteaza, mi-a placut.

Nu v-am povestit de celebrul restaurant gruzin ceva cu shvili, fiindca tirfa de computer mi-a sters brusc mesajul, el stie din ce motiv serios sau neserios.
Oricum, Dan a comandat locuri la crisma asta, VIP numai asta primsc, plata ar fi fost pe masura dar mincarea imposibil de inghitit. Restaurantul e frumos, cladire in stil vechi, bolovani pe jos, picturi si arme gruzine pe pereti, intr-o sala anume mesele-s sub forma de corabii, cred ca traditional gruzin cu muzica si dansuri si-o gramada de tipi seriosi cu paza de corp si toti imbracati in negru. M-am intrebat oare pe cine inmorminteaza si-n final am constatat cu regret ca probabil e inmormintarea stomacului meu.
Aia l-au intrebat pe Dan daca n-are paza de corp, a zis ca are, pe mine dar ca prefera sa stau cu ei la aceeasi masa, ca-n rest astia, paza de corp stateau pe la coridoare sa nu cumva sa-i atace pe ambasadori si ce-or fi fost tipii aia.

La inceput ne-au adus niste salate. Pfff,salate-n capul lor. Erau niste ierburi tocate si putin iuti, apoi au venit sarmalele si mamaliga cu briza comandata de barbatu-meu. Sarmalele erau cred facute pe sablonul gloantelor de mistret, erau imposibil de mestecat, uscate ca finul ucat si nu stiu carnea carui animal o folosisera dar cred ca dinozaur asa de batrin si ambitios era. Mamaliga era de fapt din gris fiert bine si-avea brinza de capra bagata-n ea asa, pe lateral infipta si-un fel de ou ceva deasupra. O gramada de farfurii dar nimic n-avea culoare sau gust, cred ca astia au ceva cu culorile mincarurilor si cu gustul lor, le e frica de ele total. Am incercat sa inghit una din sarmalele ambitioase si-o bucata mi-a ramas definitiv in git. Povestesc mai incolo cum am scos-o. Am incercat cu un sos alb ceva care semana cu tahina dar n-a mers, dimpotriva, sosul s-a oprit in git sa-i tina de urit sarmalei.

Dan a intrebat daca vrem desert, i-am zis ca doamne ferese, sa aduca numa zahar si mincam mamaliga lui tac’su. Valentina minca, Leo se plictisise si incepuse sa fuga prin circiuma cautind sursa de muzica. M-a luat eu dupa el. Leo era linga ala care batea-n tobe si urla nenenenene ca ala-i cinta ambasadorului o serenada si refuza sa-i dea batul lui Leo. Asta nu e admis in codul de maniere elegante al familiei. Leo tragea de bat, eu trageam de Leo si ambasadorul ridea cu hohote. In final Leo a primit batul la cererea ambasadorului a batut in toba dar nu ieseau din toba sunetele care ieseau de la proprietarul batului. Nemultumit a trintit batul jos si-a plecat strigind nenenene.
M-am scuzat cu respectul cuvenit si eram convinsa c-am facut-o-n engleza, dar de fapt o facusem in ebraica. Unul din aia care-l insoteau pe ambasador m-a intrebat daca-s evreica, i-am zis ca da, m-a intrebat daca stiu idish, i-am zis ca nu,mai degraba ladino.
S-a scuzat.
Nu stiu decit putina ebraica si idish. Mi-a intins mina si s-a prezentat. Normal i-am intins mina dreapta pe care aveam ca de obicei inelul primit de la matusa-mea. M-am prezentat Luana Fatru.
Unul din ei a scos un IP. Clamp clamp clam. Toti stateau cu ochii holbati la mine.

Plictisit de tras de mine, Leo a hotarit sa mai dea o sansa tobelor de data asta cu ajutorul sefului tobei. Au inceput niste bubuituri sublime si dupa ce ala cu minicomputerul sau phonul sau ce dracu era s-a zgiit bine a croncanit ceva intr-o limba tiganeasca. Ala care vorbea putin ebraica s-a ridicat in picioare si altii vreo trei si-atita s-au aplecat de-am zis ca se rup in doua bucati.
Deci tu esti nepoata lui M shamanca cea mare si mostenitoarea ei?
Si iar toti inafara de ambasador au inceput sa se dea cu capu de masa.
Erau o delegatie de personalitati siberiene, nu gruzine.
M-au invitat sa stau cu ei, am zis ca sint cu familia si nu pot. Am schimbat carti de vizita, adica ei mi-au dat sa le am la nevoie  si-am fost condusa cu mare respect la masa.

Ce-ai facut iara de te aduc astia legata ? intreaba fiu-meu.
Nu draga e-n semn de respect.
Da ce-ai facut, ai dansat pe masa?
I-am povestit. Intre timp ceruse nota de plata. 5000 de ruble pentru porcaria aia de mincare. Dan l-a chemat sa-i plateasca, chelnerul negricios si cracanat mi-a adus o sticla de sampanie cu dedicatie de la ala de la masa siberiana si-a zis ca masa-i in contul lor, a alora, in respect pentru doamna, adica pentru mine.
Mama, le-ai facut voodoo iar te-a luat nebuneala?
Nu draga, au recunoscut inelul. Ce zbieri. Mai bine mergem.

Mi-am luat sticla de sampanie nepotul si sa ne caram. Ghinion. Tocma se dansa ceva pe baza de tobe si fluiere. Leo a vrut sa danseze. Cu bunica desigur. Si tocmai dansa o pereche foarte frumos dansuri gruzine. Orice incercare de convingere la Leo e inutila. Neneneneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. OK, la o adica ce-mi pasa sa dansez, sa se duca toti dracu.
Am  tras amindoi un dans tiganeasc, am redescoperit ca pot sa si fluier si-a fost vesel. Vesel de tot ca toti aia-n negru au batut din palme canebunii. Cu ocazia asta mi-a sarit sarmaua din git si picioarele din spinare. Am plecat demni afara dar ni s-a reprosat ca nu putem merge nicaieri fara sa stirnim intimplari neprevazute nepotu-meu si cu mine. Chestie de interpretare, am zis cu ultimele puteri.

Leo a fost pedepsit si legat in caleasca lui (asa-i spun ei la carucior) iar eu bagata intre barbatu-meu si fiu-meu sa n-o iau razna (dupa spusele lor) si-am plecat pe strada Arbat, strada artistilor din Moscova. Wow superb. Locul de intilnire a artistilor moscoviti. Muzicieni, pictori, graficieni, mimi, clowni, formatii si singuri, motociclete HD, motociclisti cu tatuaje imense, plete si bandana. Superb la modul cel mai absolut. Iti invie sufletul.

Am tot mers din loc in loc. Mereu case din lemn c-o mica gradina-n spate sau in fata, saracie lucie ; masinile, adica autobuzele cu produse de mincare de baza, vin o data pe saptamina in rest nimic. Traiesc din ce au dar nu dau semne ca ar fi nemultumiti. Apa au fiindca-s riuri peste tot, au si curent electric, dar n-au mai mult. Nu dadeau semne ca le trebuie. Lui Dan i-a fost mila de un copil care fugea printr-o curte cu un cerc si-o sirma, le-a dat bani parintilor sa-i cumpere jucarii.

Regiunea era intr-adevar superba intre munte si un lac, in fundal o biserica veche si distrusa. Parasita si devastata. Bineinteles ca icoanele si tot restul fusesera de mult vindute intr-un shuk de vechituri iar lemnul folosit pentru foc. I-am zis lui Dan sa-l intrebe pe ala care vindea pamintul cit costa biserica. Ala i-a zis ca nu costa , nu se poate cumpara de la el ci doar de la patriarhie. I-am zis lui Dan sa-l puna pe ala sa trateze cu patriarhia si sa ia biserica iar patriarhia sa dea trei sferturi din bani pentru recontructie. Dan s-a uitat la mine si-a zis “Din cind in cind ai accese de genialitate financiara”, o sa vorbesc eu cu patriarhia.
Ideea nu e pe gratis, zic. Biserica asta o s-o refaceti pentru sfinta Ana, nu pentru altcineva.
De ce Sfinta Ana?
Fiindca asa vreau eu, sfinta Ana.
Tu esti evreica, mama.
Eu sint ce vreau si am chef sa fiu. Nu ma bate la cap.

Dan a invatat pe pielea lui ca poate sa faca orice cu oricine dar cu mine cauza-i pierduta fiindca eu sint germenul din care-a iesit el si-i cunosc functionarea. Asa c-a zis ca cumpara biserica si basta poate s-o cheme si Sfinta Cucurigu ca pe maica-sa, adica eu.

In final a hotarit pentru partea aia de pamint, habar n-am cite hectare si nici nu-mi pasa. Dar ce vroiam sa spun e altceva. Rusia pe care am vazut-o acolo si si-n alte sate nu este o Rusie care poate fi cucerita, doborita, distrusa nici dinafara nici dinauntru. Oameni aia pot indura orice, frigul ca si caldura, foamea, setea, boala, moartea, orice dupa care se ridica din nou. Cine crede ca Rusia nu e o putere si nu vede satele astea rusesti si oamenii astia poate-si face iluzii.

Ursul rusesc nu sta la Kremlin. Sta peste tot in sate si-n orasele mici. Oameni care n-au nimic decit pamintul pe care traiesc si n-au de pierdut decit asta. Deci pot si muri pentru asta. Ceea ce nu-i actual la nici un alt popor daca nu ma insel. La Moscova se zbat ca sa aiba o casa mai mare, o masina mai mare, o nevasta mai tinara, scoli mai exclusive pentru copii si-alte tampenii. Poporul in sine traieste de azi pe miine, are casauta lui de lemn, ciinele, nevasta si copiii. Nu pare dispus sa renunte la ele pentru nimic in lume.

Pe drum, la intoarcere barbatu-meu ii zice lui fiu-meu: aici oamenii-s draguti, iti dau voie sa le-o iei in fata sa-i “tai” si nu fc scandal. Sau le e frica de masina puternica. Dan a ris, nu tata, in Rusia functioneaza principiul lui mama, ai banul cumperi masina. Il numeri in fata vinzatorului si pleci cu masina. Nu orice manichiurista poate sa-si cumpere Range Rover ca la voi in 69 de rate. Cine are milionul sa-l puna jos si inca 4000$ pe an de asigurare si bani de intretinere, are mai mult de-atit si-si poate permite. Deci nu e singur si e bine sa te feresti de el. Aici nu e respectul fata de masina ci fata de cel sau cei din ea si nici macar nu-i respect, ci frica.  Si eu la inceput, cind conduceam Fordul acum 12 ii lasam pe-astia sa treaca, nu ca-mi pasa de masina lor ci-mi pasa de cine-i in spatele lor. Asta-i tot.

In Moscova am fost foarte aproape de biserica celebra Hramul nu stiu cui, cea de care am povestit, ca fusese rasa din temelii si reconstruita cum a fost dupa planurile de-atunci. L-am rugat pe Dan sa intram. N-a zis nu. Am intrat. Intr-adevar superb. Si era o liniste… doamne ce liniste desi erau o gramada de oameni fiecare la un sfint se ruga, aprindea luminari, femeile cu broboade pe cap, barbatii normal imbracati, toti aratau ca niste oameni veniti acolo sa se roage sau sa-si linisteasca mintea ori sufletul. Lampadarele, icoanele, picturile de pe pereti, cupola, altarul, totul era foarte bogat dar nu asta impresiona ci linistea si senzatia de pace si calm care emana din toate. Era in aer cumva. Oamenii erau tacuti, nu se zgiltiiau, nu zbierau, in cor nu manifestau nici un fel  de dorinta  cu voce tare ca Dumnezeu sa-i auda mai bine  sau ca Dumnezeul lor n-ar auzi rugaciunile spuse-n tacere sau ca ar fi amator de desene animate. Dumnezeul lor era undeva si-i auzea pe toti fara scandal. Fara cirpe-n cap si circ.

Citiva calugari se invirteau, mai curatau luminarile stinse, mai indreptau luminarile cazute, mai aranjau cite ceva.

Ca de obicei m-am dus la Iisus. Acolo-mi place mie cel mai mult. Aveam pe cap shalul pe care l-am primit de undeva si care m-a insotit pe toata perioada bolii la spital, la tratamente, peste tot. Unul din calugari a venit linga mine. Doamne ce ochi avea. Negri si-asa cumva de parca te pierdeai in ei. M-a spus ceva pe ruseste. Am clatinat din cap.
Ne panimaiu.
Mi-a zpus in egleza. Pentru rugaciunile tale trebuie sa mergi acolo, si mi-a aratat acolo, acolo eraa.. Exact, sfinta Ana. L-am intrebat holbata de unde stie. Mi-a zis ca el nu stie, dar sfinta Ana i-a spus si el imi spune mie. La mine-n camera aveam icoana sfintului Ioan Botezatorul. Primita de la cuscra-mea.

Care este legatura cititi si singuri, cine-a fost Sfinta Ana si tot restul. Dar de ce mi-a venit mie sa cumpar biserica pentru Sfinta Ana si de ce tocmai icoana lui Ioan Botezatorul am primit-o, habar n-am. Si stii ce? Nici n-am chef sa ma intreb.

Apartamentul e intr-adevar superb. Totul este alb, negru auriu.Te uiti pe geam vezi fix in fata la cam un kilometru jumate un bloc pestrit, acolo stau pensionarii de la KGB. In stinga cum te uiti pe geam sint casele actualilor lucratori la ce-a fost KGB-ul, in mijloc o cladire rotunda unde-s serviciile de securitate si-m jur alte blocuri pentru lucratorii de la serviciile de securitate dracu stie cum le spune. Mai sint si niste blocuri roz, cred ca alea-s incubatoarele pentru viitorii copii-n eprubeta de la serviciile de securitate. Habar n-am. Dar daca o tufa din zona verde s-ar fi apucat sa-mi spuna ca fumatul dauneaza la sanatate nu m-ar fi mirat de loc. De zburat pe geam de la etajul 28 nu-i nici o sansa, geamurile nu se deschid decit de-un lat de palma si-s duble. Adica ai intrat in casa acolo stai, daca vrei sa pleci o faci pe usa dupa ce incui de-ti cad miinile si-ajungi la liftul care se uita cum te scobesti in nas. Poti de altfel sa te scobesti si-n cur alora nu le pasa daca nu te scobesti cu candelabrul sau sfesnicul furat. Ori cu teava pistolului cind urci.

In final am fost lasati sa dormim. Adica sa ne coacem in camera lor de oaspeti. Camera lor de oaspeti n-are geam nici macar cit un lat de palma, n-are de loc. E o camera speciala. Cine vine, vine numai o data. N-am inteles ce fac cu el daca nu iese viu dimineata, dar o sa aflu. Oricum m-am innecat lejer dar am facut meditatie si mi-am zis ca-i frig. Am adormit si m-am sculat numai bine ca sa ne ducem la plimbare cu vaporul pe riul Moscova. Ce pizda ma-sii am eu cu riul Moscova n-am inteles. Am afirmat ca vreau sa ma plimb cu vaporul? Nuuuuuuuuuu. N-am afirmat decit c-as vrea sa mor in liniste dar nu trebuia sa mor ci sa ma plimb cu vaporul. Dracu stie cum il chema pe vapor si nici nu- mi pasa. Programul era plimbat cu vaporul. De parca pedeapsa nu era suficienta ne-au lipit-o si pe fiica dadacei venita si ea-n vacanta din Moldova. Aia era trei sferturi dezbaracata si se vaicarea de caldura.

In stinga apa in dreapta apa. Pe mal am vazut Kremlinul, nu mai stiu ce alte chestii de-astea si-o statuie imensa si interesanta, o corabie si-n virful corabiei un cavaler c-o scriptura sau asa ceva in mina. Foarte frumoasa statuie. Dupa aia am vazut Luna parc. Ne-am dus sa mincam. Am mincat niste pui care se dadea drept frigarui. De fapt singurul lucru comun cu frigaruile erau betzele. Probabil c-a inghitit si-o bucata de batz, gaina istorica nu se lasa dezlipita nici cu forta. Intre timp in dreapta apa in stinga apa. Vreme de-o ora ne-am tot dus. Apoi ne-am intors. La bord atmosfera se incalzise total. Lumea avea beri in miini si-n picioare, copiii rusesti cu breton se plictisisera si ei saracii  de-atita apa. In fata mea o baba beata se intindea total peste unul nu mai treaz. Mai ca nu i-a tras-o pe bancheta, cred ca era prea grasa pentru banca aia ingusta. Un tip isi poza nevasta lunga si slaba c-o mutra de sopirla de parca ar fi fost fotomodel. Aia saraca arata ca o sopirla moarta dar filfiia din par vopsit blond. Si iar am vazut aceleasi locuri dar venind invers. In dreapta apa, in stinga apa. Dupa doua ore am fost pusi in libertate adica pe pamint,adica pe asfalt topit. Era aceeasi caldura insa fara apa fara duhoare de bere si plozi zbierind. Pina ce ne-a gasit Dan a durat o vreme, ne-am mai copt nitel ca eram cruzi inca si-am ajuns in masina unde ne-am congelat brusc de la aerul conditionat.

Am ajuns acasa.Leo era cu dadaca. In caldura aia in salon era un ventilator si la Valentina-n dormitor era un ventilator tocmai asteptau sa vina sa le puna aerul conditionat. N-au venit, vin saptamina asta. Cica.. Valentina a plecat la serviciu, Dan a plecat si el la intilniri. Am ramas noi cu dadaca si fiica dadacei in cutia de la etaj. Barbatu-meu a adormit. Fiica-sa dadacei i-a pus lui Leo muzica. Un dans ceva era binevenit pe caldura aia. Dadaca a gatit bors.

Seara am fost la un spectacol de dansuri populare rusesti cu anasamblu de dansuri populare. Mai frate, astia stiu sa danseze. Baietii de la Lord of the Dance si cum le mai zice pot sa stea sa mai invete cite ceva. Aia cind ridica piciorul apoi il ridica 30 de-o data la ceeasi inaltime. Cind se invirt apoi te ia ameteala numa uitindu-te la ei cum se invirt, pe scurt, fantastic. Si muzica si costumele si culorile. Dar nu era aer conditionat. Ce nevoie am sa ma mir de chestia asta ?

Dupa spectacol am fost la un restaurant italian. Am mincat, slava domnului, pizza. Macar avea culoare. Si inapoi la cutie. In dreapta blocuri in stinga blocuri, in fata masini in spate masini in dreapta masini in stinga masini. A doua zi am avut liber, de voie. Uf. Fara program. Sufocare linistita. Adica numai eu am avut zi libera ca barbatu-meu a plecat cu Dan nu stiu unde. Intre timp au venit aia sa puna siguranta la usa de la intrare-n cele 3 apartamente usa cu cip care desparte apartamentele de holul de la lift si casa scarilor. De fumat nu se fumeaza-n case asa ca am iesit sa fumez afara intr-un balcon fierbinte ca iadul sau aproape ca iadul. Dupa vreo sase ore de frecat usa aia s-au potolit, au sunat au dat cip-urile si s-au carat. La un moment dat a aparut si fica-sa lui dadaca si-a inceput sa se pozeze prin toata casa, alta care se credea manechin desi arata ca un fel de maimutica rahitica, corpul mic capul mare si curul gol. Si ea si dadaca vorbesc romaneste ca-s din Moldova cum am zis.

I-am transmis aleia sa-si dea curu jos de pe mobile c-o palesc si sa termine cu tampeniile ca ma nerveaza. Am pus un film, Price Darwvin. O comendie neagra fantastica. Despre unul care cerceteaza accidente iesite din comun. Am ris de una singura de m-a durut burta, fiica studenta a dadacei n-a inteles nimica. Adica cum rizi cind o pereche inchiriaza un minibus si-l intreaba pe ala de la agentie daca minibusul se conduce si singur? Ala-i spune-n gluma ca da, il pui pe pilot automat si merge singur dupa GPS. Femeia conducea, a pus minibusul pe pilot automat si s-a apucat sa-i faca sex oral barbatului. Pe de alta parte un tip la dentist se plingea ca-l doare cind dentistu-i pileste dintele. In timpul asta masina a mers drept a luat-o razna si unde-a intrat? Exact, fix peste dentist si ala care se plingea. La camera de urgenta ii arata pe barbatul aleia bandajat la organ, pe ea cu gitu-n ghips, pe denstist c-o mina rupta si pe ala cu plinsul la morga cu biletel pe degetul mare ca-i intrase bormasina-n creier. Cum dracu sa nu rizi? Masina cu pilot automat!

Pe la trei a venit barbatu-meu rosu verzui ca libelula. A mincat bors si-un fel de tocana facuta de dadaca, carne de pui cu porumb si rosii. Brrrrrrrrrrrrrr.
Eu ma duc sa-mi aranjez valiza, zice libelula.
Bine, eu ma duc sa fumez.

Ii zic lu dadaca sa puna ceva-n usa aia sa nu ramin afara. Aia zice ca nu trebe ca usa sta si singura. Sta? Iete ca n-a stat s-a inchis. Am stat in balconul ala cam 20 de minute si-am meditat ca-s in Alaska pina a debarcat fiu-meu cu liftul si am intrat in casa. I-am recomandat dadacii ce face-i vaca timpita cind incuie pe cineva afara si libelula a aparut senina ca el n-a stiut unde sint ca si-a aranjat bagajul si tocmai vroia sa intrebe. Beh, daca mai aranja bagajul mult apoi putea sa intrebe unde-i stirvu meu copt.

Seara am fost la cumparaturi. In stinga blocuri in dreapta blocuri. Mi-am cumparat rosii, ardei si niste brinza frantuzeasca 70% grasime sa am ce minca . Am revenit. In stinga blocuri in dreapta blocuri.
A doua zi iar s-au carat toti si-am ramas acasa cu dadaca si Leo. Dadaca s-a dus cu Leo la clubul de joaca cu lumini, forme, sunete. Ceva nou. Ihi, la un an jumate, bun,,cred ca-n 5-6 ani o trimit pe aia mamilor copiilor la club sa invete aia din burta ce si cum. Sau le planteaza computer in uter, ce-i aia sa stea 9 luni de pomana crescind fara sa se bazeze decit pe informatia genetica? Fara wikipedia?

Mi-am pus filmul ala cu Pacino, cu doctorul moarte. e doua ori sa-l inteleg bine. L-am inteles. Mersi. Baiatul era sociopat bine. Dar inteligent.

Seara am fost la cel mai celebru restaurant gruzin din Moscova, ceva care se termina cu svili dar nu stiu inceputul. Numa VIP primesc. Erau acolo doar ambasadori etc.etc. Toti in costume negre de parca urma sa ingroape pe careva. Frumos restaurant. Muzica, dansuri gruzine. Mincarea? Doamne apara si pazeste..  Cred ca de-aia erau toti in negru, era inmormintarea stomacului meu. Celebrele sarmale gruzine daca le aruncai in perete veneau inapoi ca bolidul, salatele erau doar iuti, carne n-am riscat. Vroiau sa-mi aduca oaie. Sa manince ei oaia aia. Ca tot au dinti de aur. Barbatu-meu a vrut mamaliga. I-au adus mamaliga. Da din gris. Adica gris fiert in apa deasupra niste brinza, unt si iar brinza.

Intre timp, plictisit de-atita stat Leo a luat-o dupa muzica.
Vreti desert ? a intrebat fiu-meu.
Doamne fereste, sa aduca numa niste zahar si mincam mamaliga lui taica-tau.

M-am dus dupa Leo, tocmai vroia sa bata-n tobele alora care-i cintau o serenada ambasadorului nu stiu care si aia se impotriveau. Leo tipa nenenenenenenene ceea ce-i semn de protest. L-am luat in brate si i-am explicat ca nu poate acum sa bata in tobe, domnul ala vrea sa asculte muzica.
Tocmai a raspuns ambasadorul, lasati-l sa bata-n tobe. I s-a dat batul lui Leo, a batut in toba a aruncat batul si-a plecat victorios strigind nenenenenene, semn de protest, nu-i placuse toba. Dar zimbea ca avusese o victorie. Adica ce-i aia sa nu-l lase pe el sa bata-n tobe? de fapt nu tinea neaparat sa bata-n tobe. Era numai chestie de principiu barbatesc.

Tac’su Valentinei si-a gresit cariera,trebuia sa se faca sofer de spargeri. Plin de gropi drumul ala de sat, dar gropile nu-s treaba lui, ne-a dat cu capu de toti peretii masinii. La intretaiere de drumuri el avea treaba inainte, a condus inainte, daca venea cineva din celelalte parti cred ca aia era treaba cui venea. In orice caz am ajuns repede. Pe drum, la stinga paduri, la dreapta paduri. Nimic altceva decit paduri si biserici parasite si devastate. Ramasitele comunismului.

Am ajuns la Susdal. Despre ce-i acolo am povestit. Biserici,multe. Am intrat si noi in una. Nu ma intrebati cum se cheama, ceva pe ruseste. Biserica de prin 1500 si ceva. Am aprins luminari lungi si galbene pentru familie si prieteni la Sf.Nicolaie, sa fie toti sanatosi si sa le mearga bine. Am aprins luminare pentru sufletele celor morti sa se odihneasca-n pace, am aprins luminare pentru toate mamele bunicile viitoarele mame si pentru toate fetele noastre. Cum de ce-am aprins luminari in biserica crestina? de-aia c-am vrut sa aprind luminari in biserica crestina. Erau si niste oase ale cuiva acolo. Intr-o cutie mica. Nu stiu cine era, scria ceva dar pe ruseste. M-am uitat la oase erau vechi. Femeile se duceau si pupau cutia de sticla-n care stateau ciolanele. Mersi frumos, dupa ce-am scapat de-o belea nu caut alta nu bube dulci nu vreo candidoza nu afte nu nimica. Ma descurc si fara. Inafara de asta de ce-as pupa eu oase care nu stiu ale cui sint? Daca nu-mi place sfintu ala?

Dupa ce-am terminat cu luminarile am mai vazut o biserica si ne-am dus intr-un parc. Leo a gasit niste pene de cioara si mi le-a adus, mi-a aratat si unde le-a gasit, am adunat amindoi pene apoi Leo s-a plictisit si-a inceput sa adune pietre. Am mers sa cumparam apa si Leo a inceput sa transfere pietrele alora de pe-o parte pe alta. Ne-am urcat din nou in masini si-am plecat. Zgiltiiala a fost similara. Faptul ca am calciu mi-a ajutat probabil sa nu mi se desparta capul de trup.

Cind am ajuns acasa tatal Valentinei a coborit sa vada ce fac aia din Turkistan si-a inceput sa urle. Ne-am dus si noi. Ce se intimplase? Toata camera era vopsita intr-un roz tzipator si unul din ei statea cocotat pe umerii celuilalt si incepuse sa vopseasca tavanul. Linga ei o scara dubla inalta. Am intrebat-o pe Valentina de ce urla al batrin. Mi-a zis ca ei trebuiau sa zugraveasca in alb camera aia.
Si de ce-au zugravit-o roz?
Au zis ei ca roz e mai frumos, ce-i aia alb? Alb e peste tot.
Si de ce stau unul pe altul si nu pe scara?
Au zis ca pe scara nu lucreaza comod, asa le este mai comod. Dar au zis ca miine n-or sa vina ca ii dor umerii de cit au stat unul pe altul sa vopseasca!!!!!!!!!!!

Seara a trecut in gradina si prin curte cu Leo care mi-a prezentat toate plantele mincabile de la fragi la ale acre agrise parca le spune. Dupa asta a inceput sa stropeasca gradina cu galetusa. Noapte vine tirziu, pina la 22 e inca lumina, e luna iulie. Dar am zis ca nu-mi pasa de lumina, eu ma culc. Se topisera deja si matzele-n mine plus ca de la dansatul cu Leo incepusera sa ma doara picioarele, ele saracele, picioarele nu prea erau obisnuite-n ultimele luni nici sa mearga daramite sa danseze. Am visat toate timpeniile posibile dar diferente de timpeniile visate-n Israel, am visat un calugar care vroia sa-mi zica ceva, un pescarus clocind si-un cavaler cu armura. Floare la ureche.

A doua zi am plecat la Vladimiri, fost capitala a Rusiei etc.etc. Am vazut zidurile dimprejur de unde se aparau aia, am vazut vechea piata si strada de arta, am vrut sa cumpar o icoana veche dar mama Valentinei mi-a zis ca are ea destule si-o sa-mi dea. N-am cumparat. Apoi ne-am dus la o biserica foarte mare unde mergeau tarii si presedintii Rusiei dupa ce erau unsi in functii. Cica si Putin tot acolo a fost binecuvintat, asta nou nu stiu cum ii zice, tot un nume rusesc a fost unsa la Hram nustiucare. cea mai veche biserica din Rusia pe care comunistii o darimasera de nervi ce-aveau in ei pe religie si-au reconstruit-o din temelii exact dupa cum era cea dinainte. Dar asta e la Moscova. Dupa ce ne-a batut bine soarele-n cap iar am fost intr-un parc. Plin de rusi in Rusia asta dom’le. Si copii-s tunsi toti ca niste mujici. Dar toti.

Ma plingeam ca astia din Israel sint uriti cu ochii oblici si mucii la nas? Ei bine aia rusesti sint mai uriti, au nasuri ca de porc breton de cal si muci la nas. Au numa un breton de cal. Daca aveau motz ziceam ca-s toti Taras-Bulba da asa n-am ce sa zic. Tocmai fugeam dupa Leo cind a venit la mine una cu parul rosu ca focul. Sa-mi ceara de pomana. Cred ca era de vreo 70 de ani. I-am dat 10 ruble. Fereasca D.zeu sa ajungi in situatia asta!

Am plecat acasa. Bine rumeniti. In dreapta paduri in stinga paduri. Iar hurducari. Seara a venit fratele Valentinei cu nevasta si copilul. Nevasta e si ea gravida tot c-o fetita. Ne-au invitat a 2-a zi la ei, la ranch. Woalla mi-am zis, o sa vad si eu si cai si animale si altele. Ce cai si ce animale-n capu meu. Era numa o casa cu etaj cam cea de la Garitza da numa faceau pe nebunii. Era cica un cartier exclusiv. Toate casele semanau intre ele, de culoare maroniu roscata. Parca adusese cineva o casa si-aia a ramas gravida fatindu-le pe restul. Am intrebat-o pe Valentina unde-i ranch-ul? Mi-a zis ca asta-i.
Aha, daca asta-i ranch apoi eu sint Bulgarkov.
A, nu, dar asa-i Inesa, ii place sa se dea mare si doamna.
Poti te rog sa-i spui ca manierele elegante a trebuit sa le las in Israel sa nu futa creierii ?
Nu pot, zice Valentina.

Au scos aia toate tacimurile si farfuriile de pe lume da numa atita a fost ca-n fond mincarea e proasta in Rusia-n general si-acolo n-a fost altfel. Apoi am fost sa vedem un lac, o girla sau ceva de genul asta. Cica era mai mare la origine dar e seceta de citeva luni si-a secat lacul.
I-am zis lui Dan ca tre sa plecam acasa, nu ma simt bine, pin il omora pe careva. Ne-am despartit fara pupaturi claduroase din cauza de iod si-am fost fericita ca am avut iod. Aa, da, aveau o pisica persana alba superba. Statea pe un televizor, nu misca nici ochii. Numai cind m-am apropiat a taiat-o mincind pamintul. Cred ca nu-i place iodul.

Am plecat. In dreapta paduri in stinga paduri. Paduri in stinga paduri in dreapta. Am ajuns acasa. Toata lumea era flaminda dar le-a trecut foamea dupa ce mama Valentinei le-a prezentat o supa rece. Adica salata verde frunze de papadie, rosii,dovlec si cvas. Asta era supa. In momentul ala mi-a disparut pofta de mincare pe tot restul statului in Rusia. Mai aveau ardei umpluti, dar erau bolnavi, n-aveau culoare de loc. Nu rosii nu nimica. Si cotlet. Acu sa nu intelegeti prin cotlet chiar cotlet ca e o greseala, cotlet erau chiftele tot asa aratau ca ardeii umpluti. Niet mersi. Ma simteam ca la spital asa ca m-am dus in gradina in hamac. Leo s-a culcat, Valentina la fel, barbatu-meu a cazut lat, am mincat niste zmeura si-am baut cafea.

Pe la zece seara am plecat spre Moscova. Dupa inca un dans exotic cu Leo si cu ciinele Napoleon atirnat de picior. In dreapta paduri, in stinga paduri. Pina ce au inceput in dreapta masini in fata masini in stinga masini, in fata masini in spate masini. Dupa aia care de fapt fusese un accident de circulatie ca unu vroise sa se suie-n brad cu masina cu tot, iar numa paduri. Din cind in cind un sat. Apoi iar dopuri de circulatie. Leo a adormit, Valentina a adormit. Barbatu-meu a adormit. Dan mi-a povestit cum a fost in Sicilia.

Ca-n Sicilia. N-am mai intrebat de ce tocmai Sicilia. A zis singur. Sa cumpere o vie cu fabrica de vinuri. La Siracuza s-au plimbat, au pus GPS-ul. Era un spectacol de muzica shamanica, la Siracuza era un festival spiritualist de-asta. GPS-ul i-a condus. Strazile inguste. Au ajuns la strada de-aia ca masina mai mult tzopaia decit urca, sarea adica. Pina la urma au ajuns in virf. Da-n virf nu era nimic. Au trebuit sa coboare revers, ca nu era loc de intors. GPS-ul e minunea secolului.
Dupa vreo patru ore am ajuns acasa.

Ne-au trecut aia bagajele-n viteza ca am dat artistic ochii peste cap. La pasapoarte nu mi-a mai mers am asteptat vreo 10 minute. Dupa aia am fost sa cumpar tigari si-n avion. Zbor obisnuit.

Moscova ne-a intimpinat pe aeroportul  Pizdovavenia sau cum ii zice aluia cu o boare calda de vreo 35 grade minimum si-o duhoare de toate rasele. Ne-am luat bagajele. In jur era plin de dinti de aur, pantofi albi si ochi oblici. Dar aia cu pasapoarte straine deja aveau custile lor asa ca ne-am dus acolo. Mi-a luat ala pasaportul s-a uitat la mine mi-a cerut ceva i-am tras o tuse boemica si m-a gonit afara. Am mers spre iesire, la iesire era o chestie de-aia de te vede peste tot. Numa ce-am pus piciorul pe ea si-a inceput sa urle ca din gura de sarpe.

Ala mi-a zis sa mai trec odata. Am mai trecut odata. Iar a tipat masinaria. Ala m-a intrebat ca ce am in mine. I-am dat hirtia cu iodul. I-a gonit pe cei din spatele meu sa fuga-n lume pina ce-a venit ala care sa-i citeasca-n ivrit ce scrie pe hirtie, i-a citit ne-a dat pasapoartele, nici nu s-a uitat la valize nici la mine,numa sa ne caram dracu de-acolo. Fiu-meu a intrebat ca de ce-a durat atita. Pai de-aia ca muma-ta s-a apucat sa le puna astora reactoarele-n miscare, zice fecioara.
Mamaa, de ce faci chestii de-astea ? intreaba geniul familiei.
Vrei una peste bot de bine ce te-am gasit? Intreb si eu deja nervoasa de-atita tiuit.

Numa ce-am ajuns la masina fiu-meu ne-a anuntat lejer ca nu mergem la el acasa ci la casa de vara a parintilor Valentinei ca acolo-i mai putin cald sint copaci apa si Leo.
Cam cit dureaza drumul?
Cam vreo patru ore, zice puiul mamii senin. Asta daca nu-s dopuri.

Au fost dopuri. Chiar multe. La un moment dat am declarat ca trebuie sa urinez pipi urgeant. Ne-am dus la o benzinarie. WC-ul frumos, curant, elegant, dar nu era ca alea de la noi, era din ala cu nimerit la tinta. Ori te pisi in gaura ori te pisi pe tine insuti. Am reusit sa nimeresc gaura cu aproximatie cred, fiindca am iesit uscata.
O gramada de paduri de mesteceni, de brazi si de alti copaci. In ambele parti, numai copaci si pe cit mergeam mai departe de Moscova masinile deveneau la ieftine mai Lada si mai Ford si mai de-astea.

Cred ca-n Rusia legile de circulatie-s facute numa sa stie omul ce sa nu respecte, altfel nu vad la ce-s bune. Fiu-meu cind era dop mare o taia pe marginea drumului sau pur si simplu toata lumea se baga peste toata lumea. Semaforul rosu e pus ca sa dea soselelor si strazilor culoare, sa nu fie banale iar semnele alea ca nu ai voie sa treci de pe o banda pe alta adica dintr-un sens in altul amuza pe toata lumea. Din punctul de vedere al barbatilor, femeile conduc prost, au tampenia sa respectele semnele alea ridicole mai ales cind au copii in masina. Barbatii,in special  in Moscova, au masini gen tanc asa ca nu le pasa daca distrug o alta masina saraca.

Cind am ajuns la Garitza asa se cheama casa de vara pe ruseste dar si locul unde e casa de vara m-au dat jos din masina in unghi, unde-mi stateau genunchii imi statea si capul plus ca o parte buna din corp mi-era teapana de la aerul conditionat. L-am gasit pe Leo intr-o piscina umplind-o cu nisip dupa binecunoscutul obicei familial si n-am reusit sa-l scoatem de-acolo sub nici o forma ; in schimb a aparut Napoleon ciinele familie care lovit de entuziasm a inceput sa-mi futa un picior. L-am anuntat ca dupa cam 20 de ore de plimbare, muza erotica e moarta-n mine decit daca vrea sado sa-l belesc de piele ca oricum are multa si sifonata, n-a fost de acord cu propunerea si-a cautat alt picior.

Aia Garitza cica-i vila. E o dihanie din lemn cu doua etaje-n sus sidoua-n jos de iti trebe GPS sa te descurci in ea. Pe dinauntru totu-i din lemn numa bine sa tina caldura si era suficienta caldura ar fi trebuit s-o lase sa mai plece. Ventilatoare bineinteles ca nu aveau. Da o casa tare frumoasa cu citiva hectari de pamint si mai ales umbraaaaaaaaaaaa. Noaptea ca noaptea, am facut meditatie sa adorm. Am adormit sau am intrat in coma nu stiu, dar dimineata m-am trezit totusi. Inseamna ca n-am murit. Numa m-am facut. Nu,n-am vazut tunel si ingerasi.

La casa Garitza lucrau la etajul 2 niste de-astia din Turkistan sau ceva cu tan la urma. Tatal Valentinei le-a explicat ce sa faca-n ziua aia si-am plecat la Vladimir.

Debarcam la Sapte Stele, in parcare balamucul de rigoare. Unu-n fata noastra nu misca. Barbatu-meu claxoneaza, ala misca juma de metru iar sta. Barbatu-meu iar claxoneaza. Coboara una din masina: “Ce s-a-ntimplat? vrea numa parcarea astora care pleaca”, putina rabdare. Habar n-am cind am fost jos din masina si-aproape -n gitu aleia. Cinstit habar n-am, daca nu sarea barbatu-meu o mincam de vie.
Tu ai innebunit mai rau ca-nainte, zice barbatu-meu, cred ca tre sa-ti puna aia tiroida la loc. Sau un buton de alarma cind simti c-o iei razna apesi pe el si chemi ajutor. Nu poti sari din masina pe oameni. Bine ca l-am lasat pe Shmulik acasa.
Lupta pentru parcarea cea mai aproape de intrarea-n magazin e un fenomen. Ma intreb de ce toti se inghesuie sa nu mearga 10 m. Pe jos in vreme ce toata lumea fuge de nebuna pe strazi, se catara prin copaci,  gifiie pe biciclete sub pretextul de miscare, face dieta si maninca organic. Dar ar fi in strae sa intre cu masina pina-n magazin ca sa nu mearga o bucatica de drum.

Mall-ul era plin. Copii tirindu-se pe jos ,copii mergind, copii in patru labe, copii pe perete copii pe tarabe, copii agatati de mame, de tati de bunici de bunice, copii tacind sau urlind. Fain peisaj, macar din privinta asta sintem linistiti, iata viitorul patriei tirindu-se printre picioarele oamenilor.

Vezi sa nu-l calci pe-ala din stinga, ii striga una lui barbatu-sau, ai grija cade unu de sus, vezi la dreapta, pazea la sud vest, si cam tot asa. N-aveai unde sa te refugiezi. Dar nu asta era pericolul principal ci grasele stralucitoare. Pe prunci ii fereai cumva, ca-s mici si se strecoara, da cind da peste tine una bucata carne de cam 140 kile imbrcata-n negru  cu paiete pe tot corpul cu parul vopsit blond si cizme cu tocuri ai bulit-o. Tocmai ma uitam la o carte cind m-a atins una de-asta dintr-o parte, m-am invirtit in jurul axei pina ca m-a oprit careva ca-i venise ameteala. M-a oprit, m-a tinut un pic sa nu ma prabusesc mi-a zimbit si-a plecat mai departe.

Interesant fenomenul, tineretul, adica fetele si femeile tinere umbla foarte simplu imbracate, gins sau un oarecare pantalon cizme ori ghete, fara bijuterii fara balamuc pe ele, in schimb care cum a trecut de 40 parca face repetitie la pomul de craciun. Haine aiurite, fuste scurte, pantaloni strimti ca se fac una cu pielea, vopsite in toate culorile cu rujuri stridente si unghii rosiiiiiiiiiiiiiiiiiii ca sinjele. Invers de cum ar fi natural sa fie adica. Nepoata-i modesta in schimb bunica o ia razna? De ce? Intrebarea era retorica. Cind mai vine nepotu-meu in tara-mi trintesc un mini -mini asa, imi cumpar cizme cu tocuri cit mine de inalte, imi pun culorile de razboi si plecam in tirg la plimbare. Asta daca nu dezerteaza copilu de spaima, inapoi la Moscova, nu crede ea-n lacrimi da macar bunicile-s normale la cap. Am vazut si-o gramada mare de fete inalte cu ciorapi grosi si niste fustulite care se terminau fix unde incepe bretonul de la pubis.
Rusoaice-i zic lui barbatu-meu.
Neeeeeeeeeeeeeeeeeeee zice barbatu-meu. Nu-s rusoaice.
Ba da,ba nu,ba da ba nu.
Cind au ajuns linga noi s-a dovedit ca vorbeau ruseste.La Moscova nu umbla asa goale, poate ca le-ar ingheta angrenajul sau poate ca nu-i frumos, la St. Petersburg da, erau multe buricuri si cururi pe-afara, la Moscova iok.

Femei intre doua virste ,o gramada de femei intre doua virste, n-as fi in stare sa explic care doua virste-n epoca asta de operatii plastice, poate intre 50-60 sau poate mai mult. Femei intre doua virste spun, maninca salate si beau cafele oriunde apuca, ochii le sticlesc la vederea oricarui barbat singur, parca-s niste pisici mari si vopsite iesite la vinatoare de soareci sau ce-o fi aia. Ma gindesc asa, tacuta, daca pe mine ma doare de crap in figuri operatia asta de la ureche la git oare cit trebuie sa doara o operatie de ridicarea totala a fetei si gitului? Sa-si faca cineva, o persoana normala asa ceva cu mina lui si sa mai si plateasca pentru asta ?

Coborim la Home Center. Sa cumparam covoras. Cautam si iar cautam. Gasim un fel de covoras. La case omorul de pe lume. Lasa covorasul si hai sa mergem zic, pina nu ma ia vreo oarece turbare. Operatia incepe sa ma doara.
Suna fiu-meu. Ultima strigare, veniti sau nu veniti la Viena? Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Atunci veniti in februarie la Moscova?
Unicul meu fiu. Mde…

Maica-mea era ok, eleganta si bine dispusa, ajuta infirmierelor sa hraneasca ceilalati pacienti. Am intrebat-o de ce si mi-a zis ca altfel se plictiseste. I-am dus poze cu Leo, l-a recunoscut doar pe Dan, pe Valentina si pe Leo nu. I-am mai explicat odata cine/ce dupa care  intrebat din nou. S-a oferit sa vina o zi doua la mine sa ma ajute dupa operatie, i-am multumit frumos dar m-a ajutat destul, o sa incerc sa ma descurc singura-n continuare. Dupa asta m-a rugat sa aflu unde-i unul din fostii ei soti, c-ar vrea sa se impace cu el. Am ajuns cu greu la concluzia ca e unul dintre cei neinsemnati dar chiar si-asa neinsemnat cum e tot e mort de multa vreme. Si-asa se dovedeste, chiar cu intirziere, ca  exista despartiri finale.

Restul zilei a fost absolut normal.
Goldie sforaie temeinic pe presul ei rosu de la picioarele patului, din salon se aud palme si pumni, un film cu Steven Segal, oare si astuia i-or fi scos toata tiroida de-i asa nervos?

Mi s-a bulit partea dreapta a corpului. Urechea dreapta-n principal a luat-o razna de-aseara. Dupa ce-am injurat-o de mama i-am infipt ace. Am si vazut-o cum imi face semnul ala erotic cu degetul mijlociu ridicat in sus demontrativ. In sens de pula. Dupa ureche a inceput degetul mare de la mina dreapta. Dupa degetul mare am preferat sa ma culc si-am dormit bine. Doar ca m-am trezit cu ochiul drept umflat si cu incheietura miinii intepenita. A inceput apoi si incheietura piciorului sa ma doara si-am ramas o vreme pe loc nici inainte nici inapoi.

Maria servitoarea ar fi scurtat povestea cu “vai di mini shalili, chizda si chishioarili” da io-s o duamna si nu ma pot esprima de manera asta. Norocul meu ca am cite doua miini doua picioare doua urechi si doi ochi.

Ca sa nu ma plictisesc in durerea mea au venit si citeva paciente una cu spatele alta cu umarul alta cu picorul. Parca eram la sectia de geriatrie, ca vremea asta te si tampeste de cap. Momentul culminat a fost cind a venit mincarea lui Goldie. Nu stiu ce are, o doare piciorul sting din spate si-i nervoasa. A sarit la ala sa-l muste. Nu l-a muscat, se misca greu. Apoi a aparut pisica, si-aia schioapata de un picior din spate. Cred ca tot dreptul. Si-acu tre sa ma duc in oras.

Fiu-meu vrea sa-i cumpar baby sense pentru fiul lui. Ca la Moscova nu se gaseste decit Angel care si-ala tziuie.
La ce-i trebe baby sense?
Ca sa nu se intoarca pruncul pe burta si sa se sufoce.
Astia chiar ca-s tampiti. Cica-i zice la asta moartea din leagan. Scritz Maritzo ca miini ti-i nunta, pruncu se intoarce.
Pai cum sa se intoarca mai idiotilor pruncul? Ok, o sa ies si-o sa cumpar prostia aia. Dupa care o sa le dau cu ea in cap. Au o groaza de inventii in vremuri moderne. Oare ce-o sa le mai dea prin cap? Nuuuuuuuu, nu-s de loc curioasa. Da ma tot uit in jur. Vaca aia si-a legat stomacul sa nu mai manince ca porcu,alta si-a inchis gura ca doctor Lecter tot ca sa nu manince , alta si-a schimbat tzitzele cu unele de silicon sa nu faca cancer, o alta si-a facut injectii ca avea pasarica prea grasa, fiu-meu se teme de drobul de sare.
Ma duc sa beau o cafea si emigrez in Siberia. Oare lupilor le trebe baby sense? Sau tzitze de silicon? Si daca se nasc iara Romulus si remus lupoaica o sa aiba baby sense?

S are-o mutra de sobolan furios. Mic de statura, slab si chel. Se misca repede si ochii-n cap i se misca de 10 ori mai repede. Cred ca in alta incarnare sobolan a fost sau precis intr-o viitoare incarnare va fi sobolan. Sau poate maimuta. In orice caz nu maimuta calugar. Sau nimic ce intra-n specia asta de abstinenti. S are o fosta nevasta, o fosta amanta si-o actuala amanta. Cu toate are cite un copil si pe toate le-a parcat in acelasi bloc, ii e lene sa se tot urce-n masina si sa circule de la o adresa la alta. Cind femeile au incercat sa faca scandal le-a taiat stipendiile si s-au potolit urgent.

S e milionar. Din spusele lui a fost milionar. Criza actuala i-a adus foarte multe pagube, boceste. Nu mai are nici un ban, da faliment nu stiu ce banci i-aus cazut creditul de la AAA la naiba sa-l ia ce. Urla si si-ar fi smuls parul din cap daca-l avea. Spre norocul lui nu-l are. Criza mondiala si flaimentul nu par piedici mari in fata poftei lui de viata. Cind am fost la Moscova tocmai isi cumparase un Porsche Carrera sau asa ceva ca nu ma pricep la bombe de-astea pe patru roti.

Ne-a rugat sa trecem pe la el c-avea o vorba cu mine. Vestea de nepoata a lui matusa-mea l-a palit si pe el asa ca nu se mai duce la shamanul lui ci ma asteapta ori de cite ori sint in Moscova sa vorbim. Mi-e drag S si  stau de vorba cu el cu cea mai mare placere. Cind pot il si ajut. Cit pot.

Intr-o dupa-amiaza am zis sa mergem sa-l vedem. Dan i-a dat telefon sa-l intrebe unde este. La nevasta sau la amante. I-a zis ca-i la amanta. Ne-am dus la amanta. Nu era la amanta actuala. Aia ne-a spus ca e la vechea amanta ca fata-i bolnava. Ne-am dus la vechea amanta aia ne-a spus ca e la nevasta ca aia e racita si i-a cumparat medicamente. Ne-am dus la nevasta ne-a spus ca a fost acolo dar a plecat la noua amanta. Ne-am dus la noua amanta, nu era acolo.

Nervos, Dan l-a sunat din nou.
Unde esti?
La noua amanta.
Nu face pe tampitul acum am fost la noua amanta si nu esti.
Am zis noua amanta! zbiara S, la etajul 6.

Ne ducem la etajul 6. O amanta noua-noua. Asiatica. Cu asta n-are copil. E noua-noua de tot. Ea ne-a deschis. Tocmai il spala pe S pe picioare ca-i era frig saracul. Urcase trei etaje cu liftul. Femeia ne-a servit cu de toate si-a ramas in spatele lui S, in picioare ca un paznic de corp. S o tot alerga de colo colo. Adu aia, fa aia, schimba discul, deschide geamul. Aia facea tot ce-i zicea zimbea si se posta in spatele lui.

Auzi S, tipa asta nu poate sa stea dracu pe-un scaun ca pot bea cafea si fara antena?
S ii zice aleia sa stea jos. Aia se aseaza pe-un colt de scaun.
Nu sta jos daca nu-i spun sa stea jos, explica S. Asa-s educate. Ca sclavele barbatului. Deocamdata ma amuza. Alea din Moscova arunca cu papuci dupa mine.

Fiu-meu zimbeste ca motanul care-a halit smintina.
Tu ce rinjesti? ma reped in el.
De-aia, raspunde Dan politicos.
Valentina-l priveste criminal. Ochii asiaticei sint plini de dragoste. Barbatu-meu se scarpina-n crestet.
Auzi , se adreseaza lui S, eu vin des la Moscova, singurele chestii care-mi lipsesc sint masina si amanta. Masina nu-i o problema dar amanta este. Poti sa-mi imprumuti una pe timpul sederii la Moscova cind nu-i nevasta cu mine ?
Cu placere zice S. Poti sa iei si doua. Da una singura stie sa gateasca. Asta noua ;si pe asta nu ti-o dau. Maninca la restaurant.

S ma priveste intrebator.
Nu astepta sa-ti dau cu farfuria-n cap, spun. Tampeniile voastre ma lasa rece.
Nu esti geloasa?
N-am timp de consum nervos cu barbatii. Am depasit faza. Nici spiritul proprietatii nu-l am decit la copii si la ciini. Ai mei personali. Probabil o sa-l am si la nepoti.
Esti o anomalie spune Valentina.
Nu stiu. Cred ca nu sint. Vine cu timpul.

Discutia continua pro si contra simtului proprietatii-n dragoste sis e face tirziu. Asiatica aduce ceai. Iar sta in picioare.