Tac’su Valentinei si-a gresit cariera,trebuia sa se faca sofer de spargeri. Plin de gropi drumul ala de sat, dar gropile nu-s treaba lui, ne-a dat cu capu de toti peretii masinii. La intretaiere de drumuri el avea treaba inainte, a condus inainte, daca venea cineva din celelalte parti cred ca aia era treaba cui venea. In orice caz am ajuns repede. Pe drum, la stinga paduri, la dreapta paduri. Nimic altceva decit paduri si biserici parasite si devastate. Ramasitele comunismului.

Am ajuns la Susdal. Despre ce-i acolo am povestit. Biserici,multe. Am intrat si noi in una. Nu ma intrebati cum se cheama, ceva pe ruseste. Biserica de prin 1500 si ceva. Am aprins luminari lungi si galbene pentru familie si prieteni la Sf.Nicolaie, sa fie toti sanatosi si sa le mearga bine. Am aprins luminare pentru sufletele celor morti sa se odihneasca-n pace, am aprins luminare pentru toate mamele bunicile viitoarele mame si pentru toate fetele noastre. Cum de ce-am aprins luminari in biserica crestina? de-aia c-am vrut sa aprind luminari in biserica crestina. Erau si niste oase ale cuiva acolo. Intr-o cutie mica. Nu stiu cine era, scria ceva dar pe ruseste. M-am uitat la oase erau vechi. Femeile se duceau si pupau cutia de sticla-n care stateau ciolanele. Mersi frumos, dupa ce-am scapat de-o belea nu caut alta nu bube dulci nu vreo candidoza nu afte nu nimica. Ma descurc si fara. Inafara de asta de ce-as pupa eu oase care nu stiu ale cui sint? Daca nu-mi place sfintu ala?

Dupa ce-am terminat cu luminarile am mai vazut o biserica si ne-am dus intr-un parc. Leo a gasit niste pene de cioara si mi le-a adus, mi-a aratat si unde le-a gasit, am adunat amindoi pene apoi Leo s-a plictisit si-a inceput sa adune pietre. Am mers sa cumparam apa si Leo a inceput sa transfere pietrele alora de pe-o parte pe alta. Ne-am urcat din nou in masini si-am plecat. Zgiltiiala a fost similara. Faptul ca am calciu mi-a ajutat probabil sa nu mi se desparta capul de trup.

Cind am ajuns acasa tatal Valentinei a coborit sa vada ce fac aia din Turkistan si-a inceput sa urle. Ne-am dus si noi. Ce se intimplase? Toata camera era vopsita intr-un roz tzipator si unul din ei statea cocotat pe umerii celuilalt si incepuse sa vopseasca tavanul. Linga ei o scara dubla inalta. Am intrebat-o pe Valentina de ce urla al batrin. Mi-a zis ca ei trebuiau sa zugraveasca in alb camera aia.
Si de ce-au zugravit-o roz?
Au zis ei ca roz e mai frumos, ce-i aia alb? Alb e peste tot.
Si de ce stau unul pe altul si nu pe scara?
Au zis ca pe scara nu lucreaza comod, asa le este mai comod. Dar au zis ca miine n-or sa vina ca ii dor umerii de cit au stat unul pe altul sa vopseasca!!!!!!!!!!!

Seara a trecut in gradina si prin curte cu Leo care mi-a prezentat toate plantele mincabile de la fragi la ale acre agrise parca le spune. Dupa asta a inceput sa stropeasca gradina cu galetusa. Noapte vine tirziu, pina la 22 e inca lumina, e luna iulie. Dar am zis ca nu-mi pasa de lumina, eu ma culc. Se topisera deja si matzele-n mine plus ca de la dansatul cu Leo incepusera sa ma doara picioarele, ele saracele, picioarele nu prea erau obisnuite-n ultimele luni nici sa mearga daramite sa danseze. Am visat toate timpeniile posibile dar diferente de timpeniile visate-n Israel, am visat un calugar care vroia sa-mi zica ceva, un pescarus clocind si-un cavaler cu armura. Floare la ureche.

A doua zi am plecat la Vladimiri, fost capitala a Rusiei etc.etc. Am vazut zidurile dimprejur de unde se aparau aia, am vazut vechea piata si strada de arta, am vrut sa cumpar o icoana veche dar mama Valentinei mi-a zis ca are ea destule si-o sa-mi dea. N-am cumparat. Apoi ne-am dus la o biserica foarte mare unde mergeau tarii si presedintii Rusiei dupa ce erau unsi in functii. Cica si Putin tot acolo a fost binecuvintat, asta nou nu stiu cum ii zice, tot un nume rusesc a fost unsa la Hram nustiucare. cea mai veche biserica din Rusia pe care comunistii o darimasera de nervi ce-aveau in ei pe religie si-au reconstruit-o din temelii exact dupa cum era cea dinainte. Dar asta e la Moscova. Dupa ce ne-a batut bine soarele-n cap iar am fost intr-un parc. Plin de rusi in Rusia asta dom’le. Si copii-s tunsi toti ca niste mujici. Dar toti.

Ma plingeam ca astia din Israel sint uriti cu ochii oblici si mucii la nas? Ei bine aia rusesti sint mai uriti, au nasuri ca de porc breton de cal si muci la nas. Au numa un breton de cal. Daca aveau motz ziceam ca-s toti Taras-Bulba da asa n-am ce sa zic. Tocmai fugeam dupa Leo cind a venit la mine una cu parul rosu ca focul. Sa-mi ceara de pomana. Cred ca era de vreo 70 de ani. I-am dat 10 ruble. Fereasca D.zeu sa ajungi in situatia asta!

Am plecat acasa. Bine rumeniti. In dreapta paduri in stinga paduri. Iar hurducari. Seara a venit fratele Valentinei cu nevasta si copilul. Nevasta e si ea gravida tot c-o fetita. Ne-au invitat a 2-a zi la ei, la ranch. Woalla mi-am zis, o sa vad si eu si cai si animale si altele. Ce cai si ce animale-n capu meu. Era numa o casa cu etaj cam cea de la Garitza da numa faceau pe nebunii. Era cica un cartier exclusiv. Toate casele semanau intre ele, de culoare maroniu roscata. Parca adusese cineva o casa si-aia a ramas gravida fatindu-le pe restul. Am intrebat-o pe Valentina unde-i ranch-ul? Mi-a zis ca asta-i.
Aha, daca asta-i ranch apoi eu sint Bulgarkov.
A, nu, dar asa-i Inesa, ii place sa se dea mare si doamna.
Poti te rog sa-i spui ca manierele elegante a trebuit sa le las in Israel sa nu futa creierii ?
Nu pot, zice Valentina.

Au scos aia toate tacimurile si farfuriile de pe lume da numa atita a fost ca-n fond mincarea e proasta in Rusia-n general si-acolo n-a fost altfel. Apoi am fost sa vedem un lac, o girla sau ceva de genul asta. Cica era mai mare la origine dar e seceta de citeva luni si-a secat lacul.
I-am zis lui Dan ca tre sa plecam acasa, nu ma simt bine, pin il omora pe careva. Ne-am despartit fara pupaturi claduroase din cauza de iod si-am fost fericita ca am avut iod. Aa, da, aveau o pisica persana alba superba. Statea pe un televizor, nu misca nici ochii. Numai cind m-am apropiat a taiat-o mincind pamintul. Cred ca nu-i place iodul.

Am plecat. In dreapta paduri in stinga paduri. Paduri in stinga paduri in dreapta. Am ajuns acasa. Toata lumea era flaminda dar le-a trecut foamea dupa ce mama Valentinei le-a prezentat o supa rece. Adica salata verde frunze de papadie, rosii,dovlec si cvas. Asta era supa. In momentul ala mi-a disparut pofta de mincare pe tot restul statului in Rusia. Mai aveau ardei umpluti, dar erau bolnavi, n-aveau culoare de loc. Nu rosii nu nimica. Si cotlet. Acu sa nu intelegeti prin cotlet chiar cotlet ca e o greseala, cotlet erau chiftele tot asa aratau ca ardeii umpluti. Niet mersi. Ma simteam ca la spital asa ca m-am dus in gradina in hamac. Leo s-a culcat, Valentina la fel, barbatu-meu a cazut lat, am mincat niste zmeura si-am baut cafea.

Pe la zece seara am plecat spre Moscova. Dupa inca un dans exotic cu Leo si cu ciinele Napoleon atirnat de picior. In dreapta paduri, in stinga paduri. Pina ce au inceput in dreapta masini in fata masini in stinga masini, in fata masini in spate masini. Dupa aia care de fapt fusese un accident de circulatie ca unu vroise sa se suie-n brad cu masina cu tot, iar numa paduri. Din cind in cind un sat. Apoi iar dopuri de circulatie. Leo a adormit, Valentina a adormit. Barbatu-meu a adormit. Dan mi-a povestit cum a fost in Sicilia.

Ca-n Sicilia. N-am mai intrebat de ce tocmai Sicilia. A zis singur. Sa cumpere o vie cu fabrica de vinuri. La Siracuza s-au plimbat, au pus GPS-ul. Era un spectacol de muzica shamanica, la Siracuza era un festival spiritualist de-asta. GPS-ul i-a condus. Strazile inguste. Au ajuns la strada de-aia ca masina mai mult tzopaia decit urca, sarea adica. Pina la urma au ajuns in virf. Da-n virf nu era nimic. Au trebuit sa coboare revers, ca nu era loc de intors. GPS-ul e minunea secolului.
Dupa vreo patru ore am ajuns acasa.

Ne-au trecut aia bagajele-n viteza ca am dat artistic ochii peste cap. La pasapoarte nu mi-a mai mers am asteptat vreo 10 minute. Dupa aia am fost sa cumpar tigari si-n avion. Zbor obisnuit.

Moscova ne-a intimpinat pe aeroportul  Pizdovavenia sau cum ii zice aluia cu o boare calda de vreo 35 grade minimum si-o duhoare de toate rasele. Ne-am luat bagajele. In jur era plin de dinti de aur, pantofi albi si ochi oblici. Dar aia cu pasapoarte straine deja aveau custile lor asa ca ne-am dus acolo. Mi-a luat ala pasaportul s-a uitat la mine mi-a cerut ceva i-am tras o tuse boemica si m-a gonit afara. Am mers spre iesire, la iesire era o chestie de-aia de te vede peste tot. Numa ce-am pus piciorul pe ea si-a inceput sa urle ca din gura de sarpe.

Ala mi-a zis sa mai trec odata. Am mai trecut odata. Iar a tipat masinaria. Ala m-a intrebat ca ce am in mine. I-am dat hirtia cu iodul. I-a gonit pe cei din spatele meu sa fuga-n lume pina ce-a venit ala care sa-i citeasca-n ivrit ce scrie pe hirtie, i-a citit ne-a dat pasapoartele, nici nu s-a uitat la valize nici la mine,numa sa ne caram dracu de-acolo. Fiu-meu a intrebat ca de ce-a durat atita. Pai de-aia ca muma-ta s-a apucat sa le puna astora reactoarele-n miscare, zice fecioara.
Mamaa, de ce faci chestii de-astea ? intreaba geniul familiei.
Vrei una peste bot de bine ce te-am gasit? Intreb si eu deja nervoasa de-atita tiuit.

Numa ce-am ajuns la masina fiu-meu ne-a anuntat lejer ca nu mergem la el acasa ci la casa de vara a parintilor Valentinei ca acolo-i mai putin cald sint copaci apa si Leo.
Cam cit dureaza drumul?
Cam vreo patru ore, zice puiul mamii senin. Asta daca nu-s dopuri.

Au fost dopuri. Chiar multe. La un moment dat am declarat ca trebuie sa urinez pipi urgeant. Ne-am dus la o benzinarie. WC-ul frumos, curant, elegant, dar nu era ca alea de la noi, era din ala cu nimerit la tinta. Ori te pisi in gaura ori te pisi pe tine insuti. Am reusit sa nimeresc gaura cu aproximatie cred, fiindca am iesit uscata.
O gramada de paduri de mesteceni, de brazi si de alti copaci. In ambele parti, numai copaci si pe cit mergeam mai departe de Moscova masinile deveneau la ieftine mai Lada si mai Ford si mai de-astea.

Cred ca-n Rusia legile de circulatie-s facute numa sa stie omul ce sa nu respecte, altfel nu vad la ce-s bune. Fiu-meu cind era dop mare o taia pe marginea drumului sau pur si simplu toata lumea se baga peste toata lumea. Semaforul rosu e pus ca sa dea soselelor si strazilor culoare, sa nu fie banale iar semnele alea ca nu ai voie sa treci de pe o banda pe alta adica dintr-un sens in altul amuza pe toata lumea. Din punctul de vedere al barbatilor, femeile conduc prost, au tampenia sa respectele semnele alea ridicole mai ales cind au copii in masina. Barbatii,in special  in Moscova, au masini gen tanc asa ca nu le pasa daca distrug o alta masina saraca.

Cind am ajuns la Garitza asa se cheama casa de vara pe ruseste dar si locul unde e casa de vara m-au dat jos din masina in unghi, unde-mi stateau genunchii imi statea si capul plus ca o parte buna din corp mi-era teapana de la aerul conditionat. L-am gasit pe Leo intr-o piscina umplind-o cu nisip dupa binecunoscutul obicei familial si n-am reusit sa-l scoatem de-acolo sub nici o forma ; in schimb a aparut Napoleon ciinele familie care lovit de entuziasm a inceput sa-mi futa un picior. L-am anuntat ca dupa cam 20 de ore de plimbare, muza erotica e moarta-n mine decit daca vrea sado sa-l belesc de piele ca oricum are multa si sifonata, n-a fost de acord cu propunerea si-a cautat alt picior.

Aia Garitza cica-i vila. E o dihanie din lemn cu doua etaje-n sus sidoua-n jos de iti trebe GPS sa te descurci in ea. Pe dinauntru totu-i din lemn numa bine sa tina caldura si era suficienta caldura ar fi trebuit s-o lase sa mai plece. Ventilatoare bineinteles ca nu aveau. Da o casa tare frumoasa cu citiva hectari de pamint si mai ales umbraaaaaaaaaaaa. Noaptea ca noaptea, am facut meditatie sa adorm. Am adormit sau am intrat in coma nu stiu, dar dimineata m-am trezit totusi. Inseamna ca n-am murit. Numa m-am facut. Nu,n-am vazut tunel si ingerasi.

La casa Garitza lucrau la etajul 2 niste de-astia din Turkistan sau ceva cu tan la urma. Tatal Valentinei le-a explicat ce sa faca-n ziua aia si-am plecat la Vladimir.

Debarcam la Sapte Stele, in parcare balamucul de rigoare. Unu-n fata noastra nu misca. Barbatu-meu claxoneaza, ala misca juma de metru iar sta. Barbatu-meu iar claxoneaza. Coboara una din masina: “Ce s-a-ntimplat? vrea numa parcarea astora care pleaca”, putina rabdare. Habar n-am cind am fost jos din masina si-aproape -n gitu aleia. Cinstit habar n-am, daca nu sarea barbatu-meu o mincam de vie.
Tu ai innebunit mai rau ca-nainte, zice barbatu-meu, cred ca tre sa-ti puna aia tiroida la loc. Sau un buton de alarma cind simti c-o iei razna apesi pe el si chemi ajutor. Nu poti sari din masina pe oameni. Bine ca l-am lasat pe Shmulik acasa.
Lupta pentru parcarea cea mai aproape de intrarea-n magazin e un fenomen. Ma intreb de ce toti se inghesuie sa nu mearga 10 m. Pe jos in vreme ce toata lumea fuge de nebuna pe strazi, se catara prin copaci,  gifiie pe biciclete sub pretextul de miscare, face dieta si maninca organic. Dar ar fi in strae sa intre cu masina pina-n magazin ca sa nu mearga o bucatica de drum.

Mall-ul era plin. Copii tirindu-se pe jos ,copii mergind, copii in patru labe, copii pe perete copii pe tarabe, copii agatati de mame, de tati de bunici de bunice, copii tacind sau urlind. Fain peisaj, macar din privinta asta sintem linistiti, iata viitorul patriei tirindu-se printre picioarele oamenilor.

Vezi sa nu-l calci pe-ala din stinga, ii striga una lui barbatu-sau, ai grija cade unu de sus, vezi la dreapta, pazea la sud vest, si cam tot asa. N-aveai unde sa te refugiezi. Dar nu asta era pericolul principal ci grasele stralucitoare. Pe prunci ii fereai cumva, ca-s mici si se strecoara, da cind da peste tine una bucata carne de cam 140 kile imbrcata-n negru  cu paiete pe tot corpul cu parul vopsit blond si cizme cu tocuri ai bulit-o. Tocmai ma uitam la o carte cind m-a atins una de-asta dintr-o parte, m-am invirtit in jurul axei pina ca m-a oprit careva ca-i venise ameteala. M-a oprit, m-a tinut un pic sa nu ma prabusesc mi-a zimbit si-a plecat mai departe.

Interesant fenomenul, tineretul, adica fetele si femeile tinere umbla foarte simplu imbracate, gins sau un oarecare pantalon cizme ori ghete, fara bijuterii fara balamuc pe ele, in schimb care cum a trecut de 40 parca face repetitie la pomul de craciun. Haine aiurite, fuste scurte, pantaloni strimti ca se fac una cu pielea, vopsite in toate culorile cu rujuri stridente si unghii rosiiiiiiiiiiiiiiiiiii ca sinjele. Invers de cum ar fi natural sa fie adica. Nepoata-i modesta in schimb bunica o ia razna? De ce? Intrebarea era retorica. Cind mai vine nepotu-meu in tara-mi trintesc un mini -mini asa, imi cumpar cizme cu tocuri cit mine de inalte, imi pun culorile de razboi si plecam in tirg la plimbare. Asta daca nu dezerteaza copilu de spaima, inapoi la Moscova, nu crede ea-n lacrimi da macar bunicile-s normale la cap. Am vazut si-o gramada mare de fete inalte cu ciorapi grosi si niste fustulite care se terminau fix unde incepe bretonul de la pubis.
Rusoaice-i zic lui barbatu-meu.
Neeeeeeeeeeeeeeeeeeee zice barbatu-meu. Nu-s rusoaice.
Ba da,ba nu,ba da ba nu.
Cind au ajuns linga noi s-a dovedit ca vorbeau ruseste.La Moscova nu umbla asa goale, poate ca le-ar ingheta angrenajul sau poate ca nu-i frumos, la St. Petersburg da, erau multe buricuri si cururi pe-afara, la Moscova iok.

Femei intre doua virste ,o gramada de femei intre doua virste, n-as fi in stare sa explic care doua virste-n epoca asta de operatii plastice, poate intre 50-60 sau poate mai mult. Femei intre doua virste spun, maninca salate si beau cafele oriunde apuca, ochii le sticlesc la vederea oricarui barbat singur, parca-s niste pisici mari si vopsite iesite la vinatoare de soareci sau ce-o fi aia. Ma gindesc asa, tacuta, daca pe mine ma doare de crap in figuri operatia asta de la ureche la git oare cit trebuie sa doara o operatie de ridicarea totala a fetei si gitului? Sa-si faca cineva, o persoana normala asa ceva cu mina lui si sa mai si plateasca pentru asta ?

Coborim la Home Center. Sa cumparam covoras. Cautam si iar cautam. Gasim un fel de covoras. La case omorul de pe lume. Lasa covorasul si hai sa mergem zic, pina nu ma ia vreo oarece turbare. Operatia incepe sa ma doara.
Suna fiu-meu. Ultima strigare, veniti sau nu veniti la Viena? Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Atunci veniti in februarie la Moscova?
Unicul meu fiu. Mde…

Maica-mea era ok, eleganta si bine dispusa, ajuta infirmierelor sa hraneasca ceilalati pacienti. Am intrebat-o de ce si mi-a zis ca altfel se plictiseste. I-am dus poze cu Leo, l-a recunoscut doar pe Dan, pe Valentina si pe Leo nu. I-am mai explicat odata cine/ce dupa care  intrebat din nou. S-a oferit sa vina o zi doua la mine sa ma ajute dupa operatie, i-am multumit frumos dar m-a ajutat destul, o sa incerc sa ma descurc singura-n continuare. Dupa asta m-a rugat sa aflu unde-i unul din fostii ei soti, c-ar vrea sa se impace cu el. Am ajuns cu greu la concluzia ca e unul dintre cei neinsemnati dar chiar si-asa neinsemnat cum e tot e mort de multa vreme. Si-asa se dovedeste, chiar cu intirziere, ca  exista despartiri finale.

Restul zilei a fost absolut normal.
Goldie sforaie temeinic pe presul ei rosu de la picioarele patului, din salon se aud palme si pumni, un film cu Steven Segal, oare si astuia i-or fi scos toata tiroida de-i asa nervos?

Mi s-a bulit partea dreapta a corpului. Urechea dreapta-n principal a luat-o razna de-aseara. Dupa ce-am injurat-o de mama i-am infipt ace. Am si vazut-o cum imi face semnul ala erotic cu degetul mijlociu ridicat in sus demontrativ. In sens de pula. Dupa ureche a inceput degetul mare de la mina dreapta. Dupa degetul mare am preferat sa ma culc si-am dormit bine. Doar ca m-am trezit cu ochiul drept umflat si cu incheietura miinii intepenita. A inceput apoi si incheietura piciorului sa ma doara si-am ramas o vreme pe loc nici inainte nici inapoi.

Maria servitoarea ar fi scurtat povestea cu “vai di mini shalili, chizda si chishioarili” da io-s o duamna si nu ma pot esprima de manera asta. Norocul meu ca am cite doua miini doua picioare doua urechi si doi ochi.

Ca sa nu ma plictisesc in durerea mea au venit si citeva paciente una cu spatele alta cu umarul alta cu picorul. Parca eram la sectia de geriatrie, ca vremea asta te si tampeste de cap. Momentul culminat a fost cind a venit mincarea lui Goldie. Nu stiu ce are, o doare piciorul sting din spate si-i nervoasa. A sarit la ala sa-l muste. Nu l-a muscat, se misca greu. Apoi a aparut pisica, si-aia schioapata de un picior din spate. Cred ca tot dreptul. Si-acu tre sa ma duc in oras.

Fiu-meu vrea sa-i cumpar baby sense pentru fiul lui. Ca la Moscova nu se gaseste decit Angel care si-ala tziuie.
La ce-i trebe baby sense?
Ca sa nu se intoarca pruncul pe burta si sa se sufoce.
Astia chiar ca-s tampiti. Cica-i zice la asta moartea din leagan. Scritz Maritzo ca miini ti-i nunta, pruncu se intoarce.
Pai cum sa se intoarca mai idiotilor pruncul? Ok, o sa ies si-o sa cumpar prostia aia. Dupa care o sa le dau cu ea in cap. Au o groaza de inventii in vremuri moderne. Oare ce-o sa le mai dea prin cap? Nuuuuuuuu, nu-s de loc curioasa. Da ma tot uit in jur. Vaca aia si-a legat stomacul sa nu mai manince ca porcu,alta si-a inchis gura ca doctor Lecter tot ca sa nu manince , alta si-a schimbat tzitzele cu unele de silicon sa nu faca cancer, o alta si-a facut injectii ca avea pasarica prea grasa, fiu-meu se teme de drobul de sare.
Ma duc sa beau o cafea si emigrez in Siberia. Oare lupilor le trebe baby sense? Sau tzitze de silicon? Si daca se nasc iara Romulus si remus lupoaica o sa aiba baby sense?

S are-o mutra de sobolan furios. Mic de statura, slab si chel. Se misca repede si ochii-n cap i se misca de 10 ori mai repede. Cred ca in alta incarnare sobolan a fost sau precis intr-o viitoare incarnare va fi sobolan. Sau poate maimuta. In orice caz nu maimuta calugar. Sau nimic ce intra-n specia asta de abstinenti. S are o fosta nevasta, o fosta amanta si-o actuala amanta. Cu toate are cite un copil si pe toate le-a parcat in acelasi bloc, ii e lene sa se tot urce-n masina si sa circule de la o adresa la alta. Cind femeile au incercat sa faca scandal le-a taiat stipendiile si s-au potolit urgent.

S e milionar. Din spusele lui a fost milionar. Criza actuala i-a adus foarte multe pagube, boceste. Nu mai are nici un ban, da faliment nu stiu ce banci i-aus cazut creditul de la AAA la naiba sa-l ia ce. Urla si si-ar fi smuls parul din cap daca-l avea. Spre norocul lui nu-l are. Criza mondiala si flaimentul nu par piedici mari in fata poftei lui de viata. Cind am fost la Moscova tocmai isi cumparase un Porsche Carrera sau asa ceva ca nu ma pricep la bombe de-astea pe patru roti.

Ne-a rugat sa trecem pe la el c-avea o vorba cu mine. Vestea de nepoata a lui matusa-mea l-a palit si pe el asa ca nu se mai duce la shamanul lui ci ma asteapta ori de cite ori sint in Moscova sa vorbim. Mi-e drag S si  stau de vorba cu el cu cea mai mare placere. Cind pot il si ajut. Cit pot.

Intr-o dupa-amiaza am zis sa mergem sa-l vedem. Dan i-a dat telefon sa-l intrebe unde este. La nevasta sau la amante. I-a zis ca-i la amanta. Ne-am dus la amanta. Nu era la amanta actuala. Aia ne-a spus ca e la vechea amanta ca fata-i bolnava. Ne-am dus la vechea amanta aia ne-a spus ca e la nevasta ca aia e racita si i-a cumparat medicamente. Ne-am dus la nevasta ne-a spus ca a fost acolo dar a plecat la noua amanta. Ne-am dus la noua amanta, nu era acolo.

Nervos, Dan l-a sunat din nou.
Unde esti?
La noua amanta.
Nu face pe tampitul acum am fost la noua amanta si nu esti.
Am zis noua amanta! zbiara S, la etajul 6.

Ne ducem la etajul 6. O amanta noua-noua. Asiatica. Cu asta n-are copil. E noua-noua de tot. Ea ne-a deschis. Tocmai il spala pe S pe picioare ca-i era frig saracul. Urcase trei etaje cu liftul. Femeia ne-a servit cu de toate si-a ramas in spatele lui S, in picioare ca un paznic de corp. S o tot alerga de colo colo. Adu aia, fa aia, schimba discul, deschide geamul. Aia facea tot ce-i zicea zimbea si se posta in spatele lui.

Auzi S, tipa asta nu poate sa stea dracu pe-un scaun ca pot bea cafea si fara antena?
S ii zice aleia sa stea jos. Aia se aseaza pe-un colt de scaun.
Nu sta jos daca nu-i spun sa stea jos, explica S. Asa-s educate. Ca sclavele barbatului. Deocamdata ma amuza. Alea din Moscova arunca cu papuci dupa mine.

Fiu-meu zimbeste ca motanul care-a halit smintina.
Tu ce rinjesti? ma reped in el.
De-aia, raspunde Dan politicos.
Valentina-l priveste criminal. Ochii asiaticei sint plini de dragoste. Barbatu-meu se scarpina-n crestet.
Auzi , se adreseaza lui S, eu vin des la Moscova, singurele chestii care-mi lipsesc sint masina si amanta. Masina nu-i o problema dar amanta este. Poti sa-mi imprumuti una pe timpul sederii la Moscova cind nu-i nevasta cu mine ?
Cu placere zice S. Poti sa iei si doua. Da una singura stie sa gateasca. Asta noua ;si pe asta nu ti-o dau. Maninca la restaurant.

S ma priveste intrebator.
Nu astepta sa-ti dau cu farfuria-n cap, spun. Tampeniile voastre ma lasa rece.
Nu esti geloasa?
N-am timp de consum nervos cu barbatii. Am depasit faza. Nici spiritul proprietatii nu-l am decit la copii si la ciini. Ai mei personali. Probabil o sa-l am si la nepoti.
Esti o anomalie spune Valentina.
Nu stiu. Cred ca nu sint. Vine cu timpul.

Discutia continua pro si contra simtului proprietatii-n dragoste sis e face tirziu. Asiatica aduce ceai. Iar sta in picioare.

Ziua urmatoare era ziua-n care faceam ce vroiam eu nu restul familiei si-am vrut sa mergem la un shaman. I-a dat Valentina telefon si ne-am dus la mama dracului la ala. Dar avea macar parcare libera asa ca de data asta mama dracului a fost mai blinda. Am intrat in vizuina lui, era deosebit de decent, fara tot circul obisnuit si aranjamentele de atmosfera. Am inceput sa dam jos straturile de haine de pe noi, mi-am scos manusile ala s-a holbat la mina mea, mi-am scos caciula de pe ochi ala a inceput sa zbiere niet-niet-niet-niet.

Asta ce-are l-am intrebat pe Dan, i s-a stricat discul?
Nu stiu zice Dan, lasa-l sa se calmeze si aflam. Cind omul si-a recapatat respiratia si-a vorbit normal pe ruseste i-a explicat lui Dan ca el nu are voie sa-mi faca mie tratament numai la “straini” are voie dar eu sint shamanca adevarata si sefa de grupa sindicala asa ca nici nu poate fi vorba sa ma atinga sau sa se uite la mine macar. Mi-a facut cadou o toba pictata frumos cu serpi pe ea, mi-a urat succes in viata, fericire personala si ne-a scos din casa.

De suparare ne-am dus la o expozitie de arta care nu era arta ci niste tablouri plate ca marea cind n-are nici un val pe ea. Mai erau niste poze deosebit de frumoase facute pe vremea comunismului cu niste femei muncitoare mari cit niste barbati mari cu izmene bagate-n ghete de lina sau asa ceva cu pufoaice si caciuli cu urechi. Femeile viteze carau niste burtutci carau niste saci impingeau nu stiu ce colos de fier, am fost foarte mindra de ele si mi-am scuipat in sin. Mai erau si niste batirni amariti la o casa de batrini care arata cam ca un cimp de gunoaie si niste case de copii care aratau mai rau decit casele. Copiii adica.Rusia asa cum arata ea cu adevarat nu Moscova la lumina pomilor de craciun a reclamelor colorate si-a ecranelor de televizor mari cit niste blocuri mari.

Pe urma ne-am dus la spitalul de copii bolnavi de cancer unde se duc Dan si Valentina in fiecare saptamina sa le duca cadouri si de-astea. Dar n-am intrat, am stat si-am asteptat in hol. Spitalul era frumos si curat si nou si modern. Dar era intretinut de habad, religiosi evrei nu de grijuliul guvern sovietic. Bun, nu vreau sa vorbesc despre copii bolnavi.

Rusii nu s-au schimbat. Decit pe dinafara. Mentalitatea e aceeasi. Comunista in totalitate. De exemplu la garderoba muzeului cineva a vrut sa dea o haina fara agatatoare, madama care lua hainele a inceput sa urle ca ea trebuie sa puna haina pe umeras si asta e o munca in plus, asa ca n-o sa faca o munca-n plus. Daca era in alta tara zbura ca o pasarica desi era mai degraba o pasaroaie batrina. In magazine la fel, dau senzatia ca fac cuiva un bine ca-l servesc. Si cei care cumpara sau folosesc serviciile lor se poarta cu aceeasi umilinta cu care se purtau acum 20 de ani cind o nenorocita de vinzatoare la aprozar era stapina unei cepe de care aveau neaparata nevoie, sau a 100 de grame salam sa faca ardei umpluti.

Oamenii nu se schimba. Poate generatiile viitoare. Deocamdata totul e cosmetica. Si-n vreme ce Germania dispare sub propriile ei greseli Rusia se intareste pe greselile altora. O vreme. Cita vreme? Pina cind o sa inceapa din nou sa-si plateasca greselile si tot asa. Cred c-am terminat filozofia pe saptamina asta. M-a entuziasmat Moscova, m-a deziluzionat imediat inafara ei, a Moscovei, dar, din nou, ce-i treaba mea?

Am plecat din Moscova spre seara, spre aeroportul nu stiu cum il cheama, ca-l cheama pe ruseste. Nu erau dopuri de circulatie. Lumea nu munceste acolo pina-n 10 ianuarie. Inafara de magazine, restaurante si inca vreo citeva locuri de-astea, publice. Si aia care muncesc sint asa de acri ca-ti vine sa-i iei la palme. Desi punindu-ma-n situatia lor as fi fost la fel de acra. Sau mai acra. Ori chiar violenta.

Ne-am despartit de copii si-am intrat in zona aia de plecari. La ghiseele de control a pasapoartelor. Apoi mai departe pina ce-am ajuns la o cafenea. Am baut un fel de cafea. Proasta. Oricum pentru mine orice cafea pe care n-o fac personal e proasta. Asa ca, poate nu era chiar proasta. Mai aveam in principiu vreo 10 minute pina cind trebuia sa urcam in avion. Am intrat in sala de asteptare a El-Al.

Normal ca n-au chemat pasagerii la ora cind trebuiau sa-i cheme. Doar nu-s prosti. Acolo care nu-i rus e deja israelian. Ceea ce-i mult mai rau. Nu-s numai prosti. Sint si obraznici. Brusc apare un tip imens cu par rosu care incepe sa zbiere ceva-n ruseste. Cred ca mi-au cedat nervii, m-am repezit la el si i-am zis sa vorbeasca o limba pe care o inteleg si cei care intimplator nu stiu limba lui Stalin. A zbierat la mine-ntr-o ebraica aproximativa ca le-a spus alora pe ruseste sa iasa din sala ca au treaba in ea. In sala.

Ce treaba am intrebat?
Nu e treaba ta mi-a raspuns.

Deh, asta mi-a zgiriat neuronul de veghe si dupa ce l-am injurat frumos si cu rabdare-n araba pura amestecata cu jargoane diferite-n care predomina cel marocan de bastina i-am bagat un deget in ochi si i-am atras atentia ca pe cind el era spermatozoid eu faceam ce-ar urma sa faca el daca n-ar fi deosebit de tampit incit sa fie paznic la aeroport. Se pare ca ceva din injuraturi l-a impresionat ca mi-a zis sa stau jos. Toti au iesit, am stat jos.

Mi-a explicat ca s-a anuntat o bomba-n camera aia. Mi s-au incrucisat ochii de nervi. Adica o bomba-n camera aia si ei scot oamenii la 10 metri de camera aia. Dar mi-era prea lene sa mai spun ceva. Sa fie si-o bomba m-am gindit. Macar nu mor inghetata. Nu-mi pasa pe ce cale eu vreau sa dispar din Rusia. Nu era bomba. Erau doar o gramada de rusi. Afara din sala o tipa anunta cu disperare de vreo jumate de ora ca pasagerii la cursa spre Dushanbey trebuie sa se prezinte la avion in modul cel mai urgent. Cind am plecat spre avionul de Tel-Aviv inca mai zbiera. Pasagerii la zborul de Dushanbey probabil ca au aparatut Dushanbey (duminica) urmatoare. Sau poate niciodata?

In tara era cald si trist. Razboiul e aici. Tocmai intrasera in Aza cu tancurile. Acasa ne-a asteptat Goldie. Foarte fericita ca n-a fost total parasita. In ochi i se citea bucuria si un mic repros. Eu de ce n-am venit cu voi, parca spunea. Mai catel, ai fi murit de frig, spune multumesc c-ai stat aici la caldura. Ciorile au aparut cu chef de vorba zbierind in geam. Pisica mieuna calare pe poarta. Am hranit toata familia apoi a inceput sa sune telefonul. Ai venit? Ce bine c-ai venit, mi-a fost dor de tine. Ma doare spatele, ma doare gneunchiul…si tot asa.

La stiri anunta ca-n Aza sint lupte si-un soldat israelian a murit. Am relegat cap la cap snurul vietii mele israeliene. Nici macar nu se mai vede locul unde-a fost intrerupta de frigul nemtesc si cel rusesc. Ia uite, doar acum realizez c-am fost in citeva zile-n cele doua tari dusmane. Intre ele. Si razboiul e tot la noi. A dracu viata asta dom’le…

Am mai constatat ca pe masura ce-s mai scunzi au sapcile si mai mari nu-ti dai seama uneori ca e cineva acolo, seamana cu niste ciuperci albastre. Cind s-a terminat Moscova, s-a terminat si strada curata, soseaua era plina de zapada si de gheata nu se putea circula in mod normal (de parca ar fi intentionat cineva sa circule-n mod normal).

Am ajuns totusi la Vladimir ala pe la ora 17 dar era deja noapte. Mi-era frig ,vroiam sa dorm si numai de revelion nu-mi ardea. Mai degraba m-as fi spinzurat putin, dar n-aveam posibilitati. Am ajuns la parintii lui nora-mea. Un bloc vechi cum am uitat de fapt ca exista. Blocurile alea standard din vremea lui Brejnev sau a lui Hrusciov sau nu conteaza, unul din ei. Revelionul a decurs in liniste fara incidente deosebite numai ca mereu aruncau artificii, erau bubuituri de tot felul .Asa au tinut-o toata noaptea si a 2-a zi. Dar e mai bine sa bubuie de bucurie nu ca sa se omoare unul pe altul. Asta numai fiindca-i familia mea acolo, ca-n rest n-au decit sa se omoare linistiti -  nu-s eu omul sa le stric altora placerea.

In prima zi din 2009 au tinut neaparat sa ma duca intr-un loc.In locul ala cica-s cele mai multe minastiri adunate decit in orice alt loc din lume. N-am inteles ce vina aveam eu ca si-au pus toate minastirile la un loc si de ce musai au crezut ca vreau sa vad o minastire dar politetea m-a doborit si m-am dus. M-au imbracat in blana a cam 20 de oi karacul de la nas si pina peste genunchi.  Eram ca intr-o cutie de conserve.Cred ca asa se simte o sardina-n cutia ei desi pe de alta parte inclin sa cred ca haina aia a fost facuta dupa modelul unui sicriu reusit.Cintarea o tona si nu te miscai in ea sub nici o forma ca parca era de tabla.

La prima minastire am coborit din masina si m-a luat vintul din toate partile. Mi-am bagat tot corpul in chestia aia paroasa da n-a ajutat la nimic tot frig era. Ne-am dus la o biserica, pe dinauntru.
Era o biserica normala,nu facea nimic deosebit si-am parasit-o imediat. Am plecat la alta minastire. Aia fusese cica inchsoare pentru politici. Arata destul de onorabil pentru o inchisoare, semana mai degraba cu o camera de-aia care se inchiriaza la noi cu 350 $ studentilor la Tel-Aviv.

Am iesit si de-acolo dupa ce am refuzat sa ma mir de niste fresce facute acum 200 de ani. Nu fiindca nu erau frumos colorate ci fiindca ma durea in spate de ele, sau ma durea in spate de frig, oricum nu vroiam sa vad nici o fresca de nici o culoare. In curtea minastirii aleaia era la ora 15 fix concert de clopote. A trebuit sa ascultam clopotele. N-am mai intrebat pentru cine bat.Ca stiam. Dar tot am gasit ceva interesant. Doi copaci plini de ciori si cuiburi de ciori. I-am fotografiat artistic. Pe copaci, cu ciori cu tot. Asta ca sa le arat ciorilor mele cum se traieste-n Europa si sa nu mai faca atitea mutre la mincare ori sa se vaicareasca jalnic ca le-a udat putin ploaia pe cap si vor in bucatarie.Pe Goldie eventual.

Dupa ce-am inghetat cu clopotele am declarat veto categoric si am cerut sa ma intorc la masina. N-am vazut nici minastirea facuta fara nici un cui, minunea minunilor ca ma lasa rece. Daca se mai putea sa ma lase ceva rece. Adica mai rece. Am intrat la parintii Valentinei am baut ceai cald am fumat o tigare-n balcon sa ma racoresc putin de la ceaiul fierbinte si-am plecat spre Moscova. Doamne ajuta .Macar in masina era cald. Seara fiu-meu n-a mai reusit sa ne tirasca nicaieri deci am stat in casa la caldura insfirsit , dar placerea asta a durat deosebit de putin.A doua zi dimineata a trebuit s aplecam la schi. Am fost imbracata c-o haina asa de grea ca am avut tendinta sa merg in genunchi.Nu stiu ce s-a mai pus pe mine c-am cazut in transa de la caciula.Am mers si-am tot mers. In final am coborit din masina si iar m-a luat vintul.Rusii cu schiuri cu sanii cu copii babe ciini in salopeta si cu ghete,bunici cu blanuri si nepoti cu caciuli erau cu miile si se certau la inchiriat schiuri.Am zis ca gata, daca nu plecam de-acolo imediat eu dau telefon la ambasada , declar c-am decedat si sa nu conteze pe mine la viitoarele alegeri.Am plecat la alte schieri.La dreapta sau mai jos.Acolo macar am reusit sa parcam. Am intrat intr-un restaurant unde erau iar o multime de rusi cu tot harnasamentul.Beau vodka, beau vin mincau ceva din cutii si erau asa de vseeli de parca erau la mare in plin soare nu la cinspe grade minus.Nora-mea vroia sa se plimbe si l-am trimis pe barbatu-meu s-o plimbe. Dan vroia sa faca schi si l-am trimis sa faca schi.Mi-am scos cartea ,am lesinat pe-un scaun pina mi-a revenit familia din frig .

Mi-am comandat. Iar o mincare chezeasca pocita. Orez cu carne de rata intr-o cupa de ananas. Orezul si ananasul au fost bune. Rata ca dracu. Beton armat. Dan s-a shocat ca nu-mi place animala.

Nu-mi place, dom’le.
Cum adica ? E cea mai scumpa carne, zice.
O fi, da bunica-mea Coropisnita a crescut rate. Nu mai pot sa le vad in ochi.
Bine, acum hai sa mergem sa bem o cafea.
Nu putem bea cafea aici?
Nu, mergem la barul meu.
Ups, da de cind ai tu bar?
De cind am imprumutat niste bani aia n-au avut de unde sa mi-i dea inapoi si am bar. Dar nu stiu sa ma ocup de baruri. Nici n-am timp. Ti-l dau tie.

Tie adica mie?
Da tie adica tie. Sa te ocupi de el.
Din Israel?
Da, n-ai nevoie sa stai aici sa te ocupi de bar.Te gindesti, imi spui mie ce trebuie facut si eu fac. Adica eu le spun alora ce sa faca.
Da de ce sa ma gindesc eu, nu tu?
Mama, n-am putere sa ma cert cu tine. Ai bar semneaza pe act sa fie intr-un ceas bun si gata. Mergem sa-ti arat barul si cind ajungi in Israel incepi sa gindesti. Ce atita vorba?

Asta-i, se vede ca l-am crescut in mod democratic si nu i-am dat o scatoalca peste bot la vreme.
Ori de cite ori am apucat am vazut stirile. Trebuie sa recunosc, de-acolo se vede foarte rau. Cine nu traieste aici sa stie exact situatia se uita cum mor palestinienii, cum li se darima casele cum inmorminteaza copiii aia si i se rupe inima. Mie nu mi s-a chiar rupt inima, dar nici placut n-as zice ca mi-a fost. Si cunosc foarte bine situatia de-aici si faptul ca alta solutie nu exista.

Speram doar sa nu intre-n actiune terestra. Am sperat degeaba. Numai ieri si azi 30 de raniti si deja un mort. Ba nu, nu 30, acum au zis 53.

Ne-am vinturat noi pe-acolo si-am plecat sa-i luam pe patinatori. Au venit amindoi spre noi patinind, Valentina a scos aparatul de fotografiat si brusc tatal lui Dan a disparut. Nu-l inghitise pamintul, era pe jos. S-a ridicat gemind ca-l doare umarul. Dan i-a zis ca asa-i trebe daca se apuca sa faca piruete ca o balerina reformata. Intre timp se intunecase si pe intuneric, cu toate luminile alea si pomii si reclamele si mos craciunii si ingerasii am si uitat cit e de frig si-am cascat gura pe strada ca proasta. M-au trezit aia care treceau peste cadavrul meu inghetat si urletul lui Dan”Hai mama ca mor de foame”.

Ne-am dus sa mincam intr-un loc pe care-l chema Japana mama. Ceva deosebit de in pe la ei. Se mincau numai chestii care-ti dadeau din coada-n git sau iti agonizau in intestine. Am cerut sa mi se dea ceva mort dinainte de-a ajunge la mine-n gura si mi-au dat ceva sushi vegetarian total si unul cu caracatita si avocado. Caracatita era moarta, orezul fiert si avocado mort. Am baut o stacana de ceai de iasomie cu ceva praf de animale inauntru si m-am declarat multumita. Dar mi-au adus si sushi cu orhidee cocos si sos de vanilie. Buneeeeeeee. Astea chiar erau bune.

Am plecat insfirsit acasa. Pina la masina a mai trebuit sa ne plimbam putin pe strada ca sa ne facem digestia. Ne-am facut digestia din mers. Eu nu mi-am putut face digestia ca imi inghetase aparatul digestiv. Un bloc de gheata. Si celelalte aparate erau congelate.
Am vazut un film bun. Sapte vieti. N-am chef acum de povestit filme. Dar era bun. Dupa film am avut insfirsit voie sa dorm. Dar urma sa ne trezim devreme sa plecam undeva.

Ne-am trezit pe la 11. Cum poti sa te trezesti devreme intr-un loc unde abia la noua dimineata se face ziua? Cred ca soarele refuza si el categoric sa rasara pe gerul ala. Ne-am dus sa vedem expozitii. Erau acolo o gramada, am contat pe frigul de-afara, altfel nu suport expozitiile. Frigul nu si-a facut efectul. M-am plictisit ingrozitor.

Erau o gramada de copii la expozitie.Toti erau linistiti. desenau pictau sau sculptau. Nu copii mari ci mititei. Cred ca pina-n cinci ani. Nu erau de loc isterici, zgomotosi, nu sareau pe pereti, pe geamuri, pe perdele, nu scuipau si nu injurau. Nu se bateau intre ei.
Am intrebat-o pe nor-mea prin ce metode-i educa. Mi-a zis ca prin metoda scatoalcei. Care cum face pe nebunu ia una peste bot.

Fiu-meu a declarat ca pe copilul lui nu-l pocneste nimeni peste bot.
Am indoieli in sensul asta i-am replicat.
Tu o sa-l pocnesti primul peste bot.
A zis ca nu se poate asa ceva. L-am anuntat ca timpul o sa-l lamureasca.
Bine, atunci sa lasam timpul sa vorbeasca a concluzionat intelept.

Cred ca alergau pe-acolo mii de fiinte-n viata. Unele pareau iesite din mormint de albe galbene ce erau dar si alea erau in viata. Nu stiu ce culoare predomina ca trebuia sa ma misc, altfel ma lua valul. In toate partile. Cred ca in special spre Dushanbey. Mi-era frig numai la gindul de cit o sa-mi fie de frig.

A aparut fiu-meu. Muah –muah.
Ce-ai mama, ti-e frig la numai minus 4 grade?
Neeeeeeeeee, mie frig? Da de unde, ma simt vie, stralucitoare si plina de viata ca o crizantema.
Dar arati ca un urs jigarit, constata Dan.
Unde-ai vazut tu urs mort de frig?
N-am vazut.Esti primul. Hai mai repede c-avem treaba.

Repede…era o problema cu repede asta. Salele mi-erau tepene inca din Germania. Plus piciorul drept. Dar am mers ceva mai repede. Chiar daca aveam caicula pe ochi si nu prea vedeam. Ne-am urcat insfirsit in masina. Mersul pe jos mi-a facut bine. Am inghetat suficient incit aproape sa nu-mi mai pese. La vremea aia. Aveam sa constat ca se poate si mai rau.

Wow, Moscova era superba asa impodobita de sarbatori. Curata, nu vedeai gheata sau zapada pe jos, fiecare loc liber avea un brad impodobit cu lumini colorate pe el. Cind nu erau aprinse tot colorate erau si stralucitoare. Reclame peste tot, reclame imense. Masini negre, femei blonde imbracate-ntr-o gramada de animale omorite. Barbatii nu purtau animale. Adica purtau numai pielea lor. A animalelor. Dar intoarsa invers. Lumea umbla turbata, dopurile de circulatie ne-au tinut pe drum ceva mai mult de doua ore, dar in masina era cald si sa te uiti pe geam era o adevarata delectare. Se pare ca mai sint destui bani la Moscova. Si-n Rusia-n general.

Uf, am ajuns acasa la fiu-meu. Asta-i alta casa. Mareeeeeeeeeeeeee. Si in centrul Moscovei. De pe geam in laterala vezi Piata Rosie. Pe Lenin nu-l vezi ca e inghetat la parter. Intrarea-i cu paza si bariera si cu ciini nervosi. In bloc (daca ala se numeste bloc) iara paznic la intrare, dar fara ciini. Oglinzi si marmura peste tot. Parchet peste tot. M-a luat groaza doar gindindu-ma ca cineva tre sa curete toate alea. A aparut o fatuca blonda in cizme cu tocuri si fusta mini plus coada de cal.Avea manusi de cauciuc roz si minuia cu gingasie o de-aia de spalat pe jos. Paznicul se uita dupa curul ei.

Fiu-meu locuieste la etajul sase. De-acolo se vede in jur dar numai dintr-o parte, in rest se vede tot casa aia palat verde cu tot felul de balcoane si coloane si ghirlande si pompoane peste tot. In mijlocul parculetului, ca au si parculet stea un brad impodobit si niste tipi in jur riciiau zapada care nu cadea da-si permisese sa cada in noaptea trecuta si sa ramina acolo. Cum in casa nu se fumeaza se fumeaza in casa scarilor, e cald si bine, au un loc organizat special pentru fumat numai ca trebuie sa stai in picioare.

Ma uitam pe geam, in balconul de vis-a-vis am vazut-o pe una ca scoate-un prunc cu pat cu tot il inveleste si-l lasa acolo. Printre coloanele alea sculptate se vedea cum pruncul sta acolo linistit. Cred ca intepenise total. Am intrebat-o pe nora-mea de ce-si ucide aia copilul. Mi-a zis ca nu-l ucide, dar la Moscova asa fac mamele ,ii scot sa doarma-n balcon, bine inveliti si dorm foarte bine. Ok, nepotul meu n-o sa doarma-n balcon bine invelit ca va gitui mortal pe toti. Panimaisi?