posted by Luana on Oct 24

Când Sabina a ajuns în stadiul să se mărite şi să-şi facă şi ea, ca toate celelalte, analizele prenupţiale, doctorul nostru a rugat-o sa renunţe la măritiş, Sabina, pe bună dreptate a zis că nu renunţă, că vrea să aibă copii şi că doctorul, din punctul ei de vedere e un capitol încheiat.

Adică cum EL ?? a ţipat şeful în sinea lui tăcută şi nervoasă ? PE MINE să mă părăsească o ţoapă din asta ? Era incredibil şi Sabina trebuia să plătească trădarea asta ca nimeni alta.!!!!!!!!!! Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 17

Dispensarul avea în el şi locuinţa medicului şef, avea şi cabinetele şi-avea şi morga. La morgă o să revin cu timpul, poate în altă povestire. Dacă e să vorbesc despre singurul mort care-a făcut acolo furori e o poveste veselă; asta-i crudă si nasoală.

După câteva luni de activitate, medicul nostru s-a dedat la toate ocupaţiile de dinainte de încoronare, printre ele şi acţiunile de montă a populaţiei feminine. Bărbat frumos, blond cu ochi albaştri, înalt şi bun de gură, avea trecere. Aşa a ajuns să aibă un număr destul de mare de amante, măritate şi nemăritate, românce şi unguroaice. Şi vremea trecea, stomatologul nostru era prieten cu şeful de post, de la dispensar era drum direct prin gradină la postul de poliţie, miliţie, jandarmi cum le-o fi zicând. Jucau cărţi cu popa, cu primarul, o haită întreagă, pe scurt, de nobilime proletara-n curs de dezvoltare. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 14

10

Povestea care urmează s-a întâmplat cam mult înaintea naşterii mele. In perioada de după război, imediat, cred că prin 1948, sau puţin înainte. Vremuri grele şi tulburi. Le-au descris alţii destul. Nici n-aş putea să le descriu decât după ureche, ori după ureche au cântat alţii. Povestea e la prima mână însă, şi e destul de urâtă, adică-i foarte urâtă, n-am să încerc să pun umor în naraţiune, nu există umor ci numai jale, şi-o nouă palmă pe obrazul cuiva, câtorva, al unor oameni care în ochii mei cu fiecare amintire sau poveste, îşi pierd din ce în ce mai mult legitimaţia de-a striga “ură de rasă”. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 9

Tărăncile îşi ungeau părul cu briantină parcă, să fie lucios şi să-l poată strânge-n cozi. Erau îmbrăcate ţărăneşte, sau ceva între. Dar erau curate. Evreicele nu-şi ungeau părul cu nimic şi le atârna în laţe nespălate. Şi aveau şi baie-n casă, şi cam tot confortul, chiar dacă erau case vagon. N-am reuşit să aflu nici până-n ziua de azi secretul unsuroşeniei ăsteia aparente.

Yosi si Bety aveau un băiat şi-o fată, băiatul era frumos ca taică-sau şi tot aşa deştept, în schimb fata era urâta ca maică-sa şi deşteaptă ca taică-său. Au plecat în Israel înaintea noastră. Nu ştiu ce s-a ales de ei, cred că bătrânii au murit şi copiii au plecat în state. De ce ? Habar n-am, visul evreilor normali nu este să trăiască-n Israel, ci înapoi în vagabondaj, în “galut” cum îi zice. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 2

9

Cei care aveau meserii definite munceau şi-aşa scoteau banii, mai cu şarlatanie, mai fără. Jumate-jumate. Ceilalţi, micii negustori, gen moşu Schnirer, erau însă mai periculoşi. Erau cei care-n general dădeau bani cu camătă. Cunoaşteţi fenomenul. E detestabil. Oamenii rămâneau fără nimic efectiv, apoi ajungeau la procese, dacă mai aveau câte ceva, le luau avocaţii … Read the rest of this entry »