posted by Luana on Sep 16

6

Am plecat în Israel, adică n-am plecat ci am fost adusă-n Israel, nu neapărat împotriva voinţei mele ci fără nici un fel de aviz, aşa brusc, am plecat în Israel. Deci slabele mele cunoştinţe în privinţa ţărănimii s-au oprit pe la unşpe ani şi ceva, urmând să se dezvolte substanţial pe la 39-40 odată cu valul de muncitori români care-a inundat ţara sfânta după revuluţia de eliberare a României de sub jugul comunist. Majoritatea celor pe care i-am cunoscut, muncitori si muncitoare români/românce erau foşti ţărani, de-ăia extraşi ca măselele sănătoase din botul agriculturii şi plantaţi în sânul industriei. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 12

Cum începuseră deja să-mi facă cultură de salon, mă chinuiau cu pianul, madam Mitache era şi ea o fostă, era acum profesoară de pian, nasolie mare, că ureche muzicală tot n-aveam şi nici muză, mă amuzam privindu-l pe fiul doamnei Mitache, ăla era idiot şi mereu se strâmba, adică nu era idiot ci retardat.

Se tot ţinea după servitoarea lor una de-i zicea Mândra, aia încerca să-l exploateze dar nu reuşea fiindcă tipul făcea ce i se cerea numai după o îndelungată gândire. Dacă Mândra-i spunea: “Dă-mi ceapă”, Mirciulică repeta întâi: “Dă-mi ceapă”. După care întreba: “Vrei ceapă ?” Mândra zicea: “Da, vreau ceapă”. Mirciulică se ducea şi aducea ceapă. O întreba: “Mai vrei ceapă ?” aia răspundea: “Da mai vreau” şi primea ceapă.

Aşa se întâmpla în general şi Mândra devenise nebună, madam Mitache i-a interzis să-l mai folosească pe Mirciulică la treburile casnice şi el zăcea trist pe un fotoliu recitând în franceză tot felul de chestii porcoase pe care - susţinea profa’ de pian, le învăţase de la taică-său colonelul - un porc curvar care murise de inimă undeva, nu în patul conjugal. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 11

5

Societatea era deja foarte “variată”, sectoristul împreună cu foştii, medicii evrei şi medicii români, ţăranii şi cei care erau pe cale de-a deveni neţărani sau mai degrabă orăşeni şi habar n-aveau cum s-o facă … Viaţa nu era rea de loc, adică nu-mi amintesc s-o fi dus greu, sau cineva din jurul meu ori din cunoştinţe să fi murit de foame-n perioada aia mai rău decât ar fi murit de foame după 40 de ani de comunism, înclin să cred chiar, că o duceau mai bine.

“Foştii” nu erau de loc aşa cum îi arată Călinescu, nu şi-au vândut majoritatea lucrurilor la talcioc ci, majoritatea lucrurilor pe care burghezia-n devenire le cumpăra erau din cele furate de la “foşti”, fiindcă ei, fuseseră scoşi din conace şi palate cu foarte puţine lucruri, aproape cu nimica. Acest nimica nu includea aurul şi bijuteriile. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 10

Românii credincioşi au zis că, dacă mai behăie îl iau la palme, ţiganii şi ei au zis la fel. Ala tot ameninţa cu partidul, guvernul, judeţul, regiune şi moş ion roată şi unirea. Neamul ăluia aflând, că la ţară se duc veştile repede, au sărit în apărare. S-a încins o bătută cu strigături. Dar de dus la înviere tot ne-am dus şi mi-a plăcut tare mult, în special învârtitul cu lumânări prin cimitir. Mă tot miram că de ce nu se scoală morţii. Probabil visam o patologeală-n masă dar nu ştiam ce visam. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 8

4

Bunica, era antisemită, ca orice evreu care se respectă. Si nu ascundea de loc treaba asta. De parcă era singura evreică de pe pământ. Când se ducea-n piaţă, şi asta o făcea elegant sărind gardul fiindcă-i era lene să facă un ocol de câţiva metri, majoritatea vânzătorilor de la aprozar erau evrei, bunica voia roşii pentru ciorbă de roşii. Nu avea încredere-n Maria şi se ducea singură. Evreul care vindea, trebuia şi el săracul să vândă şi roşiile stricate. Bunica nu voia. Ala i-a pus în cântar o grămadă de roşii bune, şi una mare de tot stricată. Bunica a scos-o, ăla a pus-o înapoi. Bunica a scos-o, ăla a pus-o înapoi. “Auzi tovarăşul jidan, a zis bunica, eu nu vreau roşia aia”, “ba vrei”, a spus tovarăşul jidan. “Ba nu vreau roşia aia”. Si tot aşa, scoate roşia, pune roşia. Până la urmă bunica s-a enervat total, a luat roşia şi i-a dat cu ea vânzătorului în cap, recitându-i şi proverbul ei adaptabil la orice situaţie, “jidanul care nu-şi păzeşte pielea ia o roşie-n cap”. Read the rest of this entry »