Mi-am comandat. Iar o mincare chezeasca pocita. Orez cu carne de rata intr-o cupa de ananas. Orezul si ananasul au fost bune. Rata ca dracu. Beton armat. Dan s-a shocat ca nu-mi place animala.

Nu-mi place, dom’le.
Cum adica ? E cea mai scumpa carne, zice.
O fi, da bunica-mea Coropisnita a crescut rate. Nu mai pot sa le vad in ochi.
Bine, acum hai sa mergem sa bem o cafea.
Nu putem bea cafea aici?
Nu, mergem la barul meu.
Ups, da de cind ai tu bar?
De cind am imprumutat niste bani aia n-au avut de unde sa mi-i dea inapoi si am bar. Dar nu stiu sa ma ocup de baruri. Nici n-am timp. Ti-l dau tie.

Tie adica mie?
Da tie adica tie. Sa te ocupi de el.
Din Israel?
Da, n-ai nevoie sa stai aici sa te ocupi de bar.Te gindesti, imi spui mie ce trebuie facut si eu fac. Adica eu le spun alora ce sa faca.
Da de ce sa ma gindesc eu, nu tu?
Mama, n-am putere sa ma cert cu tine. Ai bar semneaza pe act sa fie intr-un ceas bun si gata. Mergem sa-ti arat barul si cind ajungi in Israel incepi sa gindesti. Ce atita vorba?

Asta-i, se vede ca l-am crescut in mod democratic si nu i-am dat o scatoalca peste bot la vreme.
Ori de cite ori am apucat am vazut stirile. Trebuie sa recunosc, de-acolo se vede foarte rau. Cine nu traieste aici sa stie exact situatia se uita cum mor palestinienii, cum li se darima casele cum inmorminteaza copiii aia si i se rupe inima. Mie nu mi s-a chiar rupt inima, dar nici placut n-as zice ca mi-a fost. Si cunosc foarte bine situatia de-aici si faptul ca alta solutie nu exista.

Speram doar sa nu intre-n actiune terestra. Am sperat degeaba. Numai ieri si azi 30 de raniti si deja un mort. Ba nu, nu 30, acum au zis 53.

Ne-am vinturat noi pe-acolo si-am plecat sa-i luam pe patinatori. Au venit amindoi spre noi patinind, Valentina a scos aparatul de fotografiat si brusc tatal lui Dan a disparut. Nu-l inghitise pamintul, era pe jos. S-a ridicat gemind ca-l doare umarul. Dan i-a zis ca asa-i trebe daca se apuca sa faca piruete ca o balerina reformata. Intre timp se intunecase si pe intuneric, cu toate luminile alea si pomii si reclamele si mos craciunii si ingerasii am si uitat cit e de frig si-am cascat gura pe strada ca proasta. M-au trezit aia care treceau peste cadavrul meu inghetat si urletul lui Dan”Hai mama ca mor de foame”.

Ne-am dus sa mincam intr-un loc pe care-l chema Japana mama. Ceva deosebit de in pe la ei. Se mincau numai chestii care-ti dadeau din coada-n git sau iti agonizau in intestine. Am cerut sa mi se dea ceva mort dinainte de-a ajunge la mine-n gura si mi-au dat ceva sushi vegetarian total si unul cu caracatita si avocado. Caracatita era moarta, orezul fiert si avocado mort. Am baut o stacana de ceai de iasomie cu ceva praf de animale inauntru si m-am declarat multumita. Dar mi-au adus si sushi cu orhidee cocos si sos de vanilie. Buneeeeeeee. Astea chiar erau bune.

Am plecat insfirsit acasa. Pina la masina a mai trebuit sa ne plimbam putin pe strada ca sa ne facem digestia. Ne-am facut digestia din mers. Eu nu mi-am putut face digestia ca imi inghetase aparatul digestiv. Un bloc de gheata. Si celelalte aparate erau congelate.
Am vazut un film bun. Sapte vieti. N-am chef acum de povestit filme. Dar era bun. Dupa film am avut insfirsit voie sa dorm. Dar urma sa ne trezim devreme sa plecam undeva.

Ne-am trezit pe la 11. Cum poti sa te trezesti devreme intr-un loc unde abia la noua dimineata se face ziua? Cred ca soarele refuza si el categoric sa rasara pe gerul ala. Ne-am dus sa vedem expozitii. Erau acolo o gramada, am contat pe frigul de-afara, altfel nu suport expozitiile. Frigul nu si-a facut efectul. M-am plictisit ingrozitor.

Erau o gramada de copii la expozitie.Toti erau linistiti. desenau pictau sau sculptau. Nu copii mari ci mititei. Cred ca pina-n cinci ani. Nu erau de loc isterici, zgomotosi, nu sareau pe pereti, pe geamuri, pe perdele, nu scuipau si nu injurau. Nu se bateau intre ei.
Am intrebat-o pe nor-mea prin ce metode-i educa. Mi-a zis ca prin metoda scatoalcei. Care cum face pe nebunu ia una peste bot.

Fiu-meu a declarat ca pe copilul lui nu-l pocneste nimeni peste bot.
Am indoieli in sensul asta i-am replicat.
Tu o sa-l pocnesti primul peste bot.
A zis ca nu se poate asa ceva. L-am anuntat ca timpul o sa-l lamureasca.
Bine, atunci sa lasam timpul sa vorbeasca a concluzionat intelept.

Cred ca alergau pe-acolo mii de fiinte-n viata. Unele pareau iesite din mormint de albe galbene ce erau dar si alea erau in viata. Nu stiu ce culoare predomina ca trebuia sa ma misc, altfel ma lua valul. In toate partile. Cred ca in special spre Dushanbey. Mi-era frig numai la gindul de cit o sa-mi fie de frig.

A aparut fiu-meu. Muah –muah.
Ce-ai mama, ti-e frig la numai minus 4 grade?
Neeeeeeeeee, mie frig? Da de unde, ma simt vie, stralucitoare si plina de viata ca o crizantema.
Dar arati ca un urs jigarit, constata Dan.
Unde-ai vazut tu urs mort de frig?
N-am vazut.Esti primul. Hai mai repede c-avem treaba.

Repede…era o problema cu repede asta. Salele mi-erau tepene inca din Germania. Plus piciorul drept. Dar am mers ceva mai repede. Chiar daca aveam caicula pe ochi si nu prea vedeam. Ne-am urcat insfirsit in masina. Mersul pe jos mi-a facut bine. Am inghetat suficient incit aproape sa nu-mi mai pese. La vremea aia. Aveam sa constat ca se poate si mai rau.

Wow, Moscova era superba asa impodobita de sarbatori. Curata, nu vedeai gheata sau zapada pe jos, fiecare loc liber avea un brad impodobit cu lumini colorate pe el. Cind nu erau aprinse tot colorate erau si stralucitoare. Reclame peste tot, reclame imense. Masini negre, femei blonde imbracate-ntr-o gramada de animale omorite. Barbatii nu purtau animale. Adica purtau numai pielea lor. A animalelor. Dar intoarsa invers. Lumea umbla turbata, dopurile de circulatie ne-au tinut pe drum ceva mai mult de doua ore, dar in masina era cald si sa te uiti pe geam era o adevarata delectare. Se pare ca mai sint destui bani la Moscova. Si-n Rusia-n general.

Uf, am ajuns acasa la fiu-meu. Asta-i alta casa. Mareeeeeeeeeeeeee. Si in centrul Moscovei. De pe geam in laterala vezi Piata Rosie. Pe Lenin nu-l vezi ca e inghetat la parter. Intrarea-i cu paza si bariera si cu ciini nervosi. In bloc (daca ala se numeste bloc) iara paznic la intrare, dar fara ciini. Oglinzi si marmura peste tot. Parchet peste tot. M-a luat groaza doar gindindu-ma ca cineva tre sa curete toate alea. A aparut o fatuca blonda in cizme cu tocuri si fusta mini plus coada de cal.Avea manusi de cauciuc roz si minuia cu gingasie o de-aia de spalat pe jos. Paznicul se uita dupa curul ei.

Fiu-meu locuieste la etajul sase. De-acolo se vede in jur dar numai dintr-o parte, in rest se vede tot casa aia palat verde cu tot felul de balcoane si coloane si ghirlande si pompoane peste tot. In mijlocul parculetului, ca au si parculet stea un brad impodobit si niste tipi in jur riciiau zapada care nu cadea da-si permisese sa cada in noaptea trecuta si sa ramina acolo. Cum in casa nu se fumeaza se fumeaza in casa scarilor, e cald si bine, au un loc organizat special pentru fumat numai ca trebuie sa stai in picioare.

Ma uitam pe geam, in balconul de vis-a-vis am vazut-o pe una ca scoate-un prunc cu pat cu tot il inveleste si-l lasa acolo. Printre coloanele alea sculptate se vedea cum pruncul sta acolo linistit. Cred ca intepenise total. Am intrebat-o pe nora-mea de ce-si ucide aia copilul. Mi-a zis ca nu-l ucide, dar la Moscova asa fac mamele ,ii scot sa doarma-n balcon, bine inveliti si dorm foarte bine. Ok, nepotul meu n-o sa doarma-n balcon bine invelit ca va gitui mortal pe toti. Panimaisi?

Sa-mi bag picioarele. Am inghetat din prima. N-am vazut nici o apa nici un munte nici un nimic. Eram perfect congelata si amortita. Plus ca era intuneric ca naiba. Ce fiorduri? Ce munti? ce-s eu dom’le pinguin? Foca? urs Polar? Liliac?

Du-te-n Maroco, e extraordinar. Ihi, extraordinar. Plin de arabi. Da asta nu e cel mai rau lucru. Plin de muste. Plin de cacat. Ma rog,nu mai plin de cacat ca-n India. Da-n India macar ai posibilitatea sa te droghezi si nu mai vezi nimica.
Mda, vorbeam de Elvetia. E o tara simpatica. Da traiesc acolo elvetieni. Parca-s batuti in cap. Constipati zi si noapte. Numa babe vezi pe strazi. Politisti si hodorogiti. Parca toti is cu ochii pe tine sa te porti cumsecade. Eu ma port cumsecade-n limitele posibilului.da tot imi mai scapa o tigare din mina. Vine baba si-mi arata tigarea.
Da am vazut-o c-o port in gura de 10 minute. Mie nu-mi trebuie, ti–o daruiesc daca vrei.

Baba zbiara sa ridic tigarea. Imping tigarea cu piciorul in rigola. Baga face criza de nervi. Zbiara ca sirena fortelor de securitate. Mi-e teama ca explodeaza. Vine un politist. Baba-i spune ceva-n limba lor. Ala ma priveste crunt. Ma zic, vezi ca-ti fut una de ti se indreapta privirea. Ala se uita crucis cu totul. O grupa mare de tineri turci, a sau asa ceva salveaza situatia. Politistul intra-n soc anafilactic la auzul strigatelor a risetelor si-a tropaiturilor. Baba e lesinata-n colt de strada. Le fac un semn erotic cu degetul mijlociu si ma car. Baba isi revine la viata la vederea semnului.

Aha zic, asta-i problema ta, esti nefututa! Doi tipi care stateau linga o usa se tavalesc de ris. Bravo doamna zice unul pe romaneste. M-ati uns la inima.
Astia parca-s idioti..
Nu parca replic. Chiar sint idioti.

Mi-a scos nervii pe pacienti. Cu cele.I-am intrebat daca tara lor va fi vreodata normala. S-au mirat ca spun asta. E cea mai blinda tara din lume. Am rinjit sadic. Trahhhhhh, i-am bagat un ac.

Ma doareeeeeeeeeeeee urla pacienta. Cum asa zic, sint cea mai blinda acupunctoare din lume…Plus ca sint neutra. Ca si voi. Si-i mai trintesc un ac in ureche.

Mai e în Piaţa Roşie un mausoleu în care-l păstrează pe Lenin pus într-o cutie de murături să nu se strice. Nu l-am văzut. Pe Lenin. Era prea tirziu şi se dusese la culcare.
Nu vad de ce se agită toata lumea cu piaţa asta roşie.N-am sesizat ceva ce merită încrustat în memorie pe toată viaţa, nu în memoria mea. Ruşii pot avea o gramada de alte motive s-o facă. Ceea ce-i treaba lor.

Imediat ce ieşi din piaţa asta e o alta. Plină de fîntîni şi statui. Cu sau fară cai. Mai multe cu cai. Au un fel de ceas care-ţi arată continentele şi ce oră-i acolo , ceva bazat pe soare ,dar cine are nevoie de maşinăria asta cînd poţi să te uiţi la ceas şi să vezi ce oră-i unde-ţi trece prin cap? Au şi un manej. Dar nu-s cai în manej. Nici nu-i de mirare fiindcă i-au facut pe toţi statui. Dar în manej era o expoziţie de pantofi. N-am văzut-o, interesant însă de aflat cum au dresat pantofii ăia să se poarte ca nişte cai.

Au şapte clădiri facute-n genul Casei scînteii , sînt însă mult mai mari şi împrăştiate peste tot.Intr-un fel de semicerc. Moscova-i construită-n cercuri. In primul cerc e centrul şi-asa mai departe. Cladirile alea-s puse-n primul cerc. Biblioteca lor naţională e imensa, ceva cam cît jumate de Tel-Aviv. Au două dume, astea-s cică, clădiri guvernamentale, case ale poporului, adică nişte locuri mari de tot în care trebuie sa intre poporul care n-are casă. Ori am înteles eu gresit.

Inafară de statui cu sau fară animale sînt statui de persoane celebre. Puşkin in special. Dar mai era şi Lomonosov, Makarenko , Lermontov cred, Tolstoi şi-n special era Lenin în toate pozitiile şi toate ipostazele din viaţă. Fiindcă-n ipostaza de mort îl au in mausoleum. Au şi fîntîni arteziene. Pline de statui de nimfe şi de persoane mai mult sau mai puţin îmbrăcate. Scot apă pe toate găurile. Pe una din clădirile alea imense este cel mai mare ecran de televizor din Europa. Normal că este. Dacă nu era cel mai mare nu era la Moscova şi nu merita atenţia. Fiindcă-ntr-un oraş mare nu poţi pune orice ecran să te facă de rîs ci musai pe cel mai mare.
Au şi două magazine celebre. Dum şi Tzum. N-am văzut decît unul, pe-ăla de-i zice Dum. Mai departe m-a părăsit curiozitatea. Clădirea pe care-au schilodit-o să facă din ea o adunătunatura de magazine scumpe unde toate firmele din lume-şi expun marfurile , clădirea, este superbă. Bronzuri, marmoră, fier forjat, arteziene şi cupole aurite. De ce le-a trebuit s-o schilodească nu ştiu, dar probabil că asta-i societatea de consum. Consumă totul.Inclusiv cultura. Sau arta.

La Dum poti cumpara orice şi de toate. dar dacă eşti femeie atunci e bine să nu vrei pipi. Nici macar în starea de cea mai mare urgenţă. După ce-am căutat cu disperare un wc m-am repezit cu entuziasm înauntru şi…nu era wc. Numai două labe de tablă şi-o gaură la mijloc. Nu era nici hirtie ingienică. Trebuia sa iei de la o tanti care avea un birou vast la intrare şi careia i-am plait 10 ruble să mă lase să văd locul. Dar pipi niet.

Aş fi fost impresionată cred în alte condiţii dar a trebuit sa plec în cautarea unui monument mai putin istoric însă dotat cu cele necesare unei evacuari a lichidelor destinat vremurilor ceva mai moderne. L-am găsit într-un alt centru de magazine, construit sub piaţa roţie. Tot magazine moderne şi exclusive. Un fel de pasaj subteran cu ieşiri la stradă (la Moscova tot ce nu-i modern musai să fie exclusiv, altfel n-are ce căuta la Moscova,poate sa se ducă la dracu). Fiindcă altfel n-aveai cum să treci dintr-o parte-n alta într-o singură bucată. Veneau una sau mai multe maşini negre şi elegante şi te făceau praf .

Prima dimineaţă a fost senină. Păsărelele ciripeau , vacile răgeau , caii se căcau si nemţii vorbeau. Nemteste. Asta nu suna bine. Dar cel mai rău suna ca era prea multa liniste.Inafara de zgomotele de care va vorbeam. copiii nemtesti se joaca civilizat, nu zbiara ca astia de la noi, nu arunca cu pietre unu-n altu nu-si sparg capetele asa ca mamele lor n-au de ce sa ia atitudine si sa se bata intre ele.Nimic. Un copil nemtesc ia o pusca si trage-n alt copil nemtesc da totul fara bum-bum-pac-pac.Au puste cu surdina.

Seara a fost si mai multa liniste. televizorul vorbea numai nemteste cred ca era defect. Toate filmele vorbeau nemteste si ce nu era film era program de distractie, cu niste grase si niste schilozi care cadeau pe jos cind nu cadeau unul peste celalalt. M-am zgiit la stelele lor de pe cer.Parca erau mai putine.Le-o fi gonit limba aia, sau linistea aia.

A doua zi tampitele de pasarele s-au bagat in greva. N-au mai ciripit de loc, vacile n-au mai mugit, sau poate ma obisnuisem cu chestiile astea asa cum m-am obisnuit si cu prostiile prietenelor mele. Oricum incepea sa devina stresant. Am mincat mai mult ca de obicei.M-am dus sa arunc gunoiul. Un copil nemtesc mi-a zis ceva pe limba lui, i-am zimbit cu toti dintii ( viziune nu tocma placuta unui prunc normal de virsta mijlocie) si-am dat sa merg mai departe.Nein-nein a zbierat hitlerjungend si-a aratat spre punga din mina mea. Nein pe pizda ma-tii am zis, n-ai treaba sau vrei un sut in cur? Se pare ca pizda matii i-a dat solutia salvatoare ca s-a dus si-a revenit cu ea de mina, adica asamblata-n corpu muma-sii.Aia mi-a explicat prin gesturi ca gunoiul nu poate fi aruncat asa dezorganizat ci trebuie sortat pe categorii si aruncat in diverse containere. ce-ai fa, esti nebuna la cap? Cum nu stiu sa ma cert pe nemteste am aruncat gunoiul linga alea trei lazi si m-am carat. Pruncul nemtesc a venit politicos si mi-a adus punga linga usa. Cam un sfert de zi l-am petrecut jucindu-ma cu familia aia de-a du gunoiul adu gunoiul.Pina la urma cred ca au capitulat pe la sapte seara gunoiul dus a fost.Noaptea a inceput sa ploua si sa tune si-asta a fost ca un cutit in inima, mi-a adus aminte de tara mea …am devenit nostalgica.Unde-s bubuiturile de alta data.

Ploua si a 2-a zi. dar nu mai tuna.Am plecat in excursie.m-am blocat intr-un imens dop de circulatie si m-am simtit aproape ca acasa. Peste inca o zi era soare. Dar tot liniste.Legasera un clopot de-o vaca neagra si ala zbalanganea o data la jumate de ora cind vaca primea permisie sa se miste.la ora patru fix a incetat sa se miste.Cred c-au bagat-o la hausarest sau asa ceva. M-am gindit ca plozii aia nemtesti au nevoie de educatie prea se impuscau in liniste de patru zile, sa-i invat cum se face o sticla incendiara, ceva util societatii.Da n-am reusit, Nu era-n casa nici o sticla goala , toate fusesera duse la lazile alea de gunoi si luate de hingherii lor de sticle. Astfel tinara generatie a fost pagubita de niste lectii , da contez pe alta persoana sa-i invete chestia asta. daca n-o stiu ei deja.A cincea zi m-am carat. Devenise de nesuportat.