M-am intors pe cimp ; echipa de la cadavre era acolo toti gatiti frumos in alb si cei de la pompele funebre in negru, galben, rosu -  stia-s aia saracii care aduna fiecare fir de par, fiecare bucatica de os, de carne si fiecare picatura de singe. Uneori e mai usor sa contezi pe ei decit pe cei de la criminalistica, in anumite cazuri criminalistii zic, beh, asta nu e interesant si depinde ce gasesc ei neinteresant, poate sa fie un picior sau un ochi, dar din cauza caldurii uneori omu-i batut in cap.

Dupa ce le-am aratat unde locuieste stapina ciinelui descoperitor de cadavre si riciitor in adincime am zis ca ma duc acasa, nu-i treaba mea slava domnului, Bursteiin deja plecase ca nu-i nici treaba lui dar m-au rugat frumos sa mai stau zece minute ca au nevoie de niste nume si de niste adrese din cartier.
Neeeeeee, nu mai stau de loc, sint in concediu medical si cadavrul asta-n mod special nu-mi trezeste nici  o curiozitate.
De ce?
Fiindca nu ma intereseaza, n-are nimic palpitant in el, e treaba de mintuiala cine stie ce betiv sau drogat care s-a batut cu niste rusi.

Am plecat demna si dirza sa injur in continuare manualul de sintologie, ca magarii dracu dau vina pentru toate relele din lume inclusiv holocaustul si ce s-a intimplat cu epurarea rasei in Iuguslavia pe psihiatrie.( nu ca nu-i ceva adevar in asta).

Cam peste patru ore urlete si zbierete doua blocuri mai incolo de mine, oameni fugind in galop femei zmulgindu-si parul din cap copii urlind. Nu ca e ceva nou, n-am reusit toata viata mea sa definesc cind is astia veseli sau tristi si fac lulululu de jale sau de bucurie fiindca-i cam la fel. Da smulsul parului din cap e un simptom mai degraba de tristete decit de bucurie.  Si tot veneau masini din care coborau alti oameni urlind. Nu pareau sa fie scapati de la balamucul local erau suparati doar si se manifestau ca atare. Mi-a dat seama dupa participantii la demonstratie cam ce familie trebuie sa fie si cine-i personajul, e marocanul vesnic beat si pus pe cearta care-a disparut cam de-un an si ceva.

Vecina maritata cu romanul vine la poarta si-mi striga: “L-au gasit pe Biton mort pe cimp acuma l-au dus la institutul patologic”.
Ridic din umeri cu indiferenta: sa fie sanatos.
Cum sa fie sanatos cind e mort?
Cu atit mai mult, sa fie sanatos mort. Nu l-am suferit in viata nu-l sufar nici acuma.
Dar despre morti tre sa vorbesti de bine, zice vecina.
Pai ti-am spus, sa fie sanatos.Si-am intrat in casa.

Goldie m-a intimpinat voioasa dar era ceva suspect in infatisarea ei. Ii atirnau niste pene din bot.
Bestieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, tocma facusem o papusa voodoo, am uitat ca Goldie e moarta dupa pene chiar si neinsotite de pasarea de sub ele, a luat papusa care fusese pusa la uscat si i-a rontait temeinic capatina. Trebuie sa fac alta, si n-a fost usor, papusa musai sa aiba o mutra crunta.
M-am uitat in oglinda, se potriveste fix.

Si-au sarit.
Shlomi si-a baut ceaiul ca el nu bea cafea numa ceai din diverse plante otravitoare. S-a ridicat si-a spus frumos la revedere. A placat. Citeva minute Goldie a mai sarit singura-n picioare da-ntr-o vreme s-a potolit.

Tre sa specific, asta nu-i Shlomi cu care fac eu ordine printre chiriasi, e Shlomi ala de la casa de nebuni, ingrijitorul. Ce vina am eu daca e un nume asa de popular? Cred si io, care cum se naste se viseaza regele Solomon, deh, 360 de muieri…

M-am apucat de taiat niste bete pentru papusi. Cu un cutit special, nu-mi amintesc sa-l fi cumparat,  nu arata normal. Crengi tinere,nu se lasau taiate usor cind a venit Goldie si mi-a tras una cu laba ei pe laba mea de la picior. Semn ca vrea la plimbare. Am plecat la plimbare. Afara-i o innecaciune totala dar macar e cald. Asa ca m-am dus cu placere. Din partea cealalta venea vecina gravida cu cateaua ei. De cind Goldie a trintit cateaua neagra si-a limbat-o de sus si pina jos de arata ca o molusca drumurile noastre s-au desaprtit. Ea merge pe dreapta cimpului eu pe stinga. Cimpul e despartit de o sosea ad-hoc facuta de cei care vor sa ocoleasca semafoarele din soseaua principala sau de cei care vor sa si-o traga noaptea fara sa  plateasca hotel, asa, simplu, in masina.

Ce-o desparte pe Goldie de cateaua neagra sint mai putin de 7 m. Dar ciinele-i disciplinat, cind n-are chef, nu fuge dincolo. Azi a mincat iarba si eu tocmai am descoperit niste coji de copac pentru masti cind vecina gravida a inceput sa urle.
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!
M-am uitat spre ea si-am vazut-o chipurile fungind in vreme ce cataeaua neagra fugea de ea cu un bat gros in bot. Vecinia nu numa ca fugea facind continuu uiiiiiiiiiiiii ci-mi si facea semne disperate sa ma duc la ea.
Ma duc la ea, Goldie dupa mine, ajung la vecina ajunge si cateaua neagra la mine cu batu-n bot. Goldie se repede la catea aia nu lasa batul si-o ia pe coaja, lasa batul si Goldie-l ia, vecina striga Minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
Ma uit la miinile ei, par normale.
Nu,nu.nu, mina-i la ciine-n bot.
Ma uit la Goldie roade ceva fug la ea ia cevaul ala si fuge.
Stai fa-n ma-ta ca ma innec dau sa zbier uitnid ca nu mai pot sa zbier. Dar ciinii aud mai bine.
Lasa aia, zic.

Goldie lasa batul din gura si fuge dupa cateaua neagra. Ma duc la “bat” – era de fapt o mina de la cot in jos purtatoare si de degetul mic si inelar.

Lipsea ceva “actiune”-n viata mea. Telefon celular nu iau cu mine pe cimp, nu prea-l iau cu mine nicaieri. O intreb pe gravida verde la fata si borinda: ai telefon la tine?
Aia-mi da celularul si pe cine sa sun daca nu pe Bursteiin?
Il sun ii explic cazu ,Bursteiin nu intelege ii explic din nou c-am gasit o mina pe cimp, Bursteiin e trist ca n-am gasit o pula, imi proune decent sa-mi bag mina aia-n cur si sa-l las in pace, ii spun sa cheme pe-aia care se ocupa de miini de-astea vraiste pe cimp si inchid. Nu inainte de a-l auzii injurindu-ma temeinic de maica-mea.

Trimit gravida acasa sa nu nasca-n cimp de emotie si zic ca sa astept linga ciolan sa nu vine alt ciine. Intre timp Goldie a mea sapa ceva la vreo 3 m de mine cu amindoua labele din fata si cu indirjire nespusa. Gifiiam de moarte, sint spiritul unei gazele-n trupul unui melc (n-are rost acu sa incep sa-mi pling de mila) a trebuit sa ma duc sa vad ce sapa Goldie, nu neaparat, dar in general unde-i o mina de la cot cu doua deshte mai e ceva, indiferent ce.

Ma duc. Goldie sapa si gifiie  si ea e un spirit inchis intr-o carcasa (cam grasa). Acu daca tot sapa asa infierbintata zic s-o mai las doua trei ture. La a patra tura imi zimbeste o orbita si-o juma de frontal asa c-am luat-o pe Goldie strins la piept si-am inceput sa ne plimbam intre mina si orbita. Goldie, normal, vroia inapoi la orbita, eu vroiam inapoi la mina si de suparare s-a cacat de trei ori.

Trecea unu pe-acolo. Am strigat. Normal ca nu m-a auzit. Am aruncat c-un bulgar de pamint in el. L-am nimerit partial. A venit furios. Ca ce-am cu el. I-am zis:
Stai tu linga mina asta ca eu ma duc sa stau linga cap.
Ala a luat-o la fuga.
Dar a venit Bursteiin gifiind si ploscaind nervos.
Nici cind nu se caca ciinele n-ai liniste? Musai sa aduni mortaciuni?
Taci dracu din gura aia ca nu eu am gasit mortaciunea nici bietu ciine asta care se caca de emotie, cateaua vecinei l-a gasit.
Si vecina unde-i? S-a dus acasa ca-i gravida-n ultimul hal. Plimba-te si tu putin intre mina si cap pina o duc pe Goldie casa. N-ai grija, revin.
N-aveam nici o grija-n sensul asta, de mult am incetat sa-mi fac iluzii-n ce te priveste.

Dimineata au venit doi de-aia cu dinti albi si restul negru cu inca unul care vorbea engleza sa ma scol dracu de pe rogojina ca ma cheama sefu scofilcit. Toti pareau deosebit de bine intentionati numa eu m-am uitat la miinile si picioarele mele ca mutra nu mi-o puteam vedea, eram pictata-n toate culorile cu diverse animale in special serpi lupi paianjeni puteam a ceva indefinit ceva intre pishat de motan si parfum de iasomie amestecata cu iarba sarpeului dizolvata-n cucuta pura si balega de cal diareic.
Scofi (de la scofilcitu) arata ca o crizantema, stralucitor vesel si ferice de parca eram raza lui de soare. N-am asteptat sa-mi spuna sa stau c-am cazut pe pres ca din avion si-am ramas holbindu-ma in neant. Scofi a prins momentul de natentie si mi-a mai tras citeva ciomege-n diverse parti ale corpului dupa care a inceput sa se agite sa dea din toate organele si sa racneasca. Ala care traducea mi-a zis ca sefu sustine ca sint mai putin bolnava la corp decit la cap. Mersi de noutate, i-am zis. Scofi tipa inainte. Mi s-a tradus ca tiroida mea e bine da s-o las in pace, ca tre sa-mi vad de matele din mine si sa ma las de meseria urita si scirboasa pe care-o fac, ca nu asta-i menirea mea.

A tras un racnet de-am crezut ca toti pomii daca ar fi fost pomi or sa cheleasca si a tacut. Parea foarte multumit de el insusi. I-a tras un ciomag ala care traducea sa continue si-ala a zis ca eu m-am nascut din neam de oameni care trebuie sa fie ce e el, adica scofi si ca pentru mine ar fi bine sa ramin acolo la ei. Ca numa asa o sa-mi fie bine. Si sa nu cred ca daca ma las de ce fac si incep altceva sa fac ala o sa fie lucrul pe care-o sa-l fac, o sa ma satur si iar o sa caut pina cind tot la ei ajung sau la alt trib care mi-e scris mie sa ajung. Asa ca de ce sa nu fac ce mi-e destinat sa faca acuma si pe loc?

Aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, ma si vedeam stind in poienita pustie cu o ciurda de vaci imprejur si-o coada de oameni transpirati asteptind sa-i vindec daca se poate si intre timp pocnindu-i peste picioare si capete cu ciomagu ca sa treaca timpul. Le-am explicat ca musai sa plec am familie am obligatii am…am…am… Crizantema a ris fara dinti si-a zis ca stie exact ce am si cum am si ca imediat familie o sa am din partea lui fiu-meu dar tata o sa moara si mama o sa se duca pe-alta lume da o sa fie vie ceea ce n-o sa-mi foloseasca la nimica. Ca Dan se insoara si are 4 prunci dar numai primul mosteneste de la mine si de la taica-sau care-a mostenit de la mine darurile si-n final si el o sa faca ce trebuie sa faca dupa ce-o sa faca o groaza de alte lucruri. Dar   a spus ca stie si ca trebuie sa plec asa ca sa plec.

Mi-a luat mina si cu dexteritate mi-a deschis vena, a scos ceva din punga de pe piept a pus pe vena deschisa a suflat a apasat si-a pus desupra o bratara tesuta de mina o am si-acuma pe mina in acelasi loc. Mi-a scuipat in mutra si mi-a facur semn sa ma car de-acolo ca are treaba. M-am carat la modul cel mai efectiv in sensul ca m-am tirit.

Bursteiin si Igor intinsi la pamint rideau ca vacile si pareau total drogati, unu din ajutoarele crizantemei le-a bagat ceva-n bot si s-au trezit pe loc. Pe mine m-au dat pe mina unor muieri sa ma curete de toate pacatele mi-au dat inapoi hainele curate de tot si pe-aici ne-a fost drumul. Calauzele sforaiau la umbra le-am sculat da au zis ca nu mai avem nevoie de ei, stiu eu si singura drumul. Da daca ne maninca ceva lighioane? Calauzele au ris de moartea si-au zis ca vor si ei sa vada lighioana aia care-o sa ma manince pe mine. Nu m-a mincat si-am stiut perfect drumul inapoi spre mirarea lui Bursteiin care-a afirmat ca uneori nu-s asa tampita cum par. I-am arucnat o privire tandra si-a zis ca l-au trecut fiorii de parca l-ar fi privit o cobra. Si  eu am avut indoielisincera sa fiu daca sa-i sar in git sau nu.
Cuvintele crizantemei scofi s-au indeplinit aproape pina la ultimul, am plecat din vechea meseria si fac o alta de care m-am plictisit si-am icneput sa fac altceva, multe altcevauri care nici ele nu ma satisfac pe deplin, tata amurit, mama-i la nebuni, Dan s-a insurat si i s-a nascut deocamdata un baiat, a aparut de undeva matusa lupoaica din Siberia si …

Am ramas cu privirea de cobra pasii inceti si miscarile iuti imprevizibile pina si pentru mine, uneori imi intepeneste ceafa si capul nu mi se misca-n parti iar casa e plina de painajeni cam o data la ciiteva luni. O sa ma intorc in  Zanzibar, poate, cindva….

Ce-am facut in Zanzibar e irelevant pentru povestirea de fata, mai degraba cum ne-am petrecut cele doua zile libere de dupa ce-am facut e mai important. Bursteiin e om credincios in limita-n care credinta de-un fel sau altul nu-l obliga sa nu futa si sa nu manince carne de porc sau fructe de mare, sa nu mearga cu masina simbata ori cind are el chef. In rest se-are bine cu toti si cu cu toate. Igor ,copil nascut in URSS pe vremurile cind bisericile erau batute-n cuie, Dumnezeu pus la index si preotii trimisi sa culeaga cartofi nu crede-n mai nimic inafara de pumnul lui, de pistol, de picior si de nevasta-sa Tania care-l sperie ca nu-i mai da pizda daca face pe nebunu. Nu ca n-ar avea pizda cu prisosinta si peste tot dar el vrea de la Tania fiindca vrea multi copii asa ca sta destul de blind (cind n-o ia razna.)

Prima zi de libertate am hotarit in unanimitate (adica eu am hotarit) ca mergem sa vedem un vrajitor celebru. Au ciriit barbatii ce-au ciriit da-n final s-au predat si-au zis ca vor sa vada si ei vrajitorul ala sa aiba de ce ride. Drumul e greu in majoritate pe jos cu niste calauze turbate care maninca maimute si se culca cu burta la soare ca au ore de odihna bine stabilite. Nimic de facut, asa ca Bursteiin s-a consolat vinind maimute si luind doua scatoalce de la mine ca omoara animala dar pdeapsa cea mai mare a fost c-a trebuit sa si manince maimuta, faptul ca a avut cancer la colon n-a fost un argument hotaritor si-a mincat jumate de maimuta dupa care a borit de nebun.

Ajunsi insfirsit la mosul scofilcit cu vrajile era un rind de vreo 200 de persoane bolnave si jigarite de m-a luat mila sa ocup eu care ma simteam bine (sau credeam ca ma simt bine)  locul unuia care poate chiar avea nevoie de tratament indiferent de care. Eram la capatul rindului , Bursteiin si Igor se tirguiau cu niste baieti slabi si cu o gramada de dinti albi ca vor sa manince, baietii cu dinti albi le-au oferit ciomegele lor cu cui ascutit in virf.

Bursteiin a intrebat daca urmeaza sa manince ciomagul, aia au raspuns ca nu, urmeaza sa perforeze artera uneia din vaci si sa bea singe sau sa astepte pina seara cind or sa mulga vacile si-o sa primeasca lapte si turte ca ei nu maninca carne numai beau singe si lapte. Bursteiin iar s-a pus pe borit cazind patetic la pamint ceea ce n-a miscat pe nimeni fiindca majoritatea erau paralizati fie bastinasi fie straini.

Treaba mergea destul de repede, oamenii ii dadeau scofilcitului sa le taie citeva unghii, o suvita de par, ii transferau o haina si-un borcan cu ceea ce se dovedea a fi urina personala, il lasau sa li se uite-n bot si-n ochi si plecau intr-o oarece tabara si asteptau sa li se transmita farmecul facut noaptea. Se spunea ca scofilcitul dormea maximum doua ore pe noapte cind era frint de oboseala. Bani nu primea ci alimente, bauturi pe cit se poate rom si tone de tabac de pipa sau tigari. Pe la sase seara am ajuns si noi trei, adica Igor si cu mine tirindu-l pe Bursteiin care se declarase deja mort fara drept de apel. Batrinul era fantastic,parea viu de tot si-avea niste ochi care te vedeau pe dinauntru pe dinafara si-ti numarau neuronii unul cite unul. Pe mine m-a impins cu ciomagul la o parte si i-a zis unuia ceva, ala m-a luat de mina si m-a dus in spatele scofilcitului. Pe Bursteiin l-a pocnit de doua ori in burta de s-a cocosat pe loc apoi o data-n cap si-o data-n scuzati de expresie-n coaie. I-a taiat doua suvite de par, trei unghii de la miini si doua unghii mici de la picioare, o bucata de camasa si-o bucata de chiloti de linga anus.

Taiatul asta sa nu va imaginati ca era cu foarfeca, nu, mosul o facea elegant cu un cutit care semana bine cu cele din epoca de piatra). Dupa care i-a facut semn dispretuitor sa se care dracu din fata lui ca-l nerveaza.

La Igor s-a uitat admirativ si i-a dar numa una-n cap si una-n piept, l-a tuns si pe el si i-a taiat unghiile mari de la miini. I-a desenat p palma cite-un sase si l-a concediat cu ciomagul.

Venise rindul meu la judecata de apoi, ala care m-a asezat in spate m-a adus in fata batrinului viezure si-ala mi-a aratat sa stau jos in fata lui. M-o fi vazut asa lesinata galbena si palida si i s-o fi facut mila de mine am gindit cu speranta. Da de unde. Mi-a ras una-n frunte c-un fruct uscat pizda ma-sii stie ce era ala de mi s-au incrucisat ochii da de-a dracu n-am lesinat. M-a lovit in plex de-am zis ca-mi dau sufletul  da nu mi l-am dat. Mi-a bagat degetele-n ochi si mi-a cascta ochii cu mina lui jegoasa de-am zis ca orbesc pe vecie, mi-a studiat fiecare deget in parte si parea deosebit de multumit de-alea strimbe mi-a studiat picioarele si mi-a zis sa-mi dau jos pantalonii. Am efuzat categoric da au venit doi de-aia cu dintii albi si-am dar jos pantalonii, nu si chilotii.

Mosul m-a studiat cu atentie de jus imprejur si-a apropiat nasul de pubis s-a uitat apoi la titze si-a ris cu satisfactie. Futu-te-as in cur de maniac batrin… Ca un semn de simpatie mi-a mai ars una-n crestet apoi m-a mingiat tandru pe frunte, le-a zis alora ceva si aia mi-au adus un ciomag cu cui in capat da nu asa lung ca al lor ci mai scurt sa mise potriveasca, apoi mi-au trintit o cirpa-n cap si-o tzoala galbena pe mine. Mi-au turnat un vas de apa- pe mine, cinste mare ca ei nu prea au apa pe-acolo si m-au dus la o coliba separata unde m-au bagat si m-au pazit sa nu fug sau dracu-i stie de ce. Dupa o vreme i-am auzit pe Bursteiin si Igor urlind ca vor sa intre si pe-aia de-afara urlind ca nu intra nici morti.

Mi s-a adus un pahar cu singe cald si-un pahar cu lapte cald. Am dat din cap cu hotarire ca nu beau aia nici daca mor de foame fiindca-mi aduceam fix aminte de tratamentele coropisnitei alea din copilarie, un pahar cu singe de la ficat tocat si-un pahar cu frisca nebatuta de dracii te luau. Aia s-au uitat urit la mine, fix ca coropisnita si dintr-un elan lipsit de elan in schimb plin de instictul conservarii am inghitit porcariile alea oribile si m-am simtit copil neajutorat de patru cinci ani la curtea Zosmer persecutata fara vina de-o bunica sadica.

Am adormit cred instantaneu sau mi s- parut c-am adormit si-a fost una din cele mai ciudate nopti din viata mea, chiar mai ciudata ca cele petrecute-n coliba moderna a matusii siberiene dupa ceaiul de ciuperci nebune cu care m-a tratat.
Dar despre asta ceva mai tirziu.

Organe in piata

Oamenii-si cumpara osul respectiv, ori organul respectiv, se duc la sfintul respectiv si-i arata exact  unde-i doare, ii explica frumos in ce fel ii doare, de cite ori, in ce ore ale zilei sau ale noptii, scriu numele pe os,  pe ureche  sau pe penisul in cauza si se duc in camera de agatat organele. Acolo sint sute de de-astea. Apoi bolnavul asteapta o vreme in sala de asteptare si pleaca la el acasa fie plin de speranta fie simtindu-se mai bine. Placebo sau nu, nu mi-am pus intrebarea.
E chestie de credinta.

Intrebarea pe care mi-am pus-o, in sinea mea tacuta a fost despre rostul oaselor. Dar singura mi-am raspuns. De unde sa stie sfintul ce-l doare exact pe Rodrigo daca el, Rodrigo nu-i arata exact nu-i explica, nu-si scrie numele? Ce, sfintul ala n-are destule de facut? Tre sa stea sa-si bata capul dind in bobi sau ghicind in cafea de ce sufera fiecare?
Logic? Sigur ca-i logic. Medicina-i treaba serioasa. In curtea cu tarabe mi-am facut repede socoteala cam cite oase as putea sa car cu mine pe linga restul de lucruri interesante pe care le-am adunat, l-am luat pe Bursteiin in consideratie si-am cumparat un schelet intreg  plus citeva organe vitale de marime medie.

Bursteiin a jurat ca el nu cara decedatul in valiza si l-am amenintat ca nici eu nu car parfumurile amentelor in valiza. Drept pentru care a luat scheletul in tacere deplina sau injurind in sinea lui. E bine sa ai un schelet in dulap. Fie si numai ca sa demontezi ciolanul si sa-l arati ortopedului ca pentru astia-i o taina cind te doare sa zicem un sold. Ca sa nu mai vorbesc ce li se intimpla cind te doare un umar. Asta-i drama vietii lor, a ortopezilor sa le spui ca te doare umarul. Incep sa banuiasca toate tendoanele, toate ligamentele, toti ganglionii si-n special coloana vertebrala de-ti vine sa le dai cu umarul in cap.

Mi-am facut socoteala ca, daca la altceva nu ajuta e bine sa am oasele alea, macar sa-i dau cu ele-n cap ortopedului in ideea ca o sa ma duc la el vreodata.

Azi fiindca-i zi libera m-am gindit sa fac putina ordine-n dulapul meu minunat. Sa mai scot din aparatele care m-au enervat intr-o vreme si sa bag in locul lor altele care ma enerveza in prezent. Tocma am dat peste scheletul frumos, arata cam jigarit, l-am spalat si l-am atirnat in balcon sa ia aer. Mai devreme facusem ordine prin casa, am aprins luminarile colorate pe masa lui Elecua, am aprins betisoarele parfumate si-am bagat fintina mini aia sursuratoare-n priza. Mi-am pus un disc interesant a lui Vanghelis si mi-am vazut de trebi.

Tocmai riciiam in niste plante ca dadeau semne de agonie avansata cind unul din vecinii mei idioti apocnit o petarda-n strada.
Ia na ‘al abuk imha ve kol mishpahteha dement she kemoha (in traducere libera e o injuratura traditionala). Cum cel mai aproape de mine era bietul schelet pus la aer l-am zmuls si i l-am aruncat in cap vecinului care pina ce nu l-a primit a ris cu toata gura. Cind au cazut oasele pe el a inceput sa urle.

Astia-s credinciosi. Pentru ei un schelet inseamna un mort,un mort inseamna ceva rau. Daramite sa-ti arunce cineva un mort in cap, e o catastrofa. A fugit fugit ca un cerb batut la cur .Dupa cam jumate de ora a strigat la poarta. Tocmai aveam de lucru c-o haina de papusa. Ce draci sa fac daca haina trebuie sa fie neagra si-are o cruce mare aurie pe ea?

Ala iar a inceput sa geama. M-a rugat frumos sa-mi retrag blestemul.
Care blestem?
Ala cu mortu.
Care mort?
Ala.

Si cu degetul imi arata scheletul atirnat de balcon.
Nu e belstem, idiotule. E un schelet. Eu sint medic, medicii au chestii de-astea.
Si luminari colorate? intreaba.
Da si luminari colorate ca eu ocup de magie neagra, am glumit.
Hana, jur ca nu mai pocnesc pe strada asta, jur ca nici nu mai trec pe-aici da scoate blestemul de pe mine.

Incepusem deja sa ma amuz copios cind a aparut pisica neagra urlind de foame. Misca-te din poarta sa hranesc pisica asta. Vino peste 10 minute si-ti scot blestemul. L-am expediat ca ma pisam pe mine de ris. A venit peste zece minute. Am luat matura de gradina aia cu coada lunga care sta lipita de balcon tot timpul si l-am pocnit pe spinare.
Gata, ti-am scos blestemul!
Si plaminii, a bombanit vecinul.

De-atunci e o liniste deplina pe strada. Cred ca ceva ii determina sa nu mai treaca prin fata portii. Poate betisoarele parfumate? Sau Vanghelis?