Un bocanc in gura

N-am crezut niciodata c-o sa trebuiasca sa scriu asta, ce scriu acum, dar se pare ca viata ne pune-n tot felul de situatii la care nu ne asteptam la care nu vrem sa ne asteptam si nici nu visam drept cosmar c-am putea sa ne asteptam. V-am povestit mult despre matusile mele, mai nimic despre unchii si nimic aproape despre verii mei raspinditi in toata lumea, nu fiindca n-as avea ce sa povestesc ci fiindca sint peste tot si toata lumea stie cine sint ei de fapt, nu-i nevoie sa-i prezint eu, se prezinta singuri si cei care nu s-au prezentat singuri  nu stiu daca vor sa fie prezentati.

Am veri multi, in lume, o parte dintre ei sint in Germania, au ales sa traiasca acolo e dreptul lor si nu comentez hotaririle altora decit daca ma ating personal. Ori nu era cazul. Unul din verii astia multi, sa-i spunem Johnny insurat de 30 de ani, cu copiii mari la casele lor cu meseriile lor cu studiile lor, s-a sinucis ieri. O sa ma intrebati: de ce? Cam multe de spus, dar merita atentia. Read the rest of this entry »

Servus copii,
Iaca am facut-o si pe-asta, cu iodul, m-am reparat si dupa ea. Ce sa-ti zic, n-a fost usor, alea 33 de sedinte de arsuri si saptamina de dupa sau mai degraba cu iod. M-am simtit ca Rasputin. In mare. Pe-ala l-au otravit, l-au injunghiat, l-au impuscat si-n final l-au innecat. Pe mine m-au taiat, m-au ars, m-au otravit si m-au innecat cu iodul ca am avut faze cu iodul cind ma umflasem toata pe dinafara si pe dinauntru, deci e 1-0 in favoarea mea fata de Rasputin.
Ce sa-va zic, de la inceput pina la sfirsit n-am crezut, nu cred si n-o sa ma convinga nimeni ca asta a fost cancer. Dar omul trebuie sa-si faca datoria fata de constiinta lui chiar daca merge imotriva credintei lui si, mai ales fata de familia lui care crede ca prostiile astea ajuta. Ce cred este ca jocul merge cu creierul. Cine e stapin pe cine. Eu pe creierul meu sau el pe mine. Mi-am dovedit si-am dovedit ca eu sint stapina pe creierul meu si nu invers. Acuma cind am ajuns la concluzia asta impreuna (eu si creierul ne simtim bine). Normal ca tot corpul asta de carne e slabit, cum sa nu fie? Dupa toate prin care-a trecut numai in sapte luni si in viteza? dar si asta o sa treaca. Si de fapt nu asta vroiam sa spun. Read the rest of this entry »

“- Esti sufletul meu!” ii spuse el. “N-as putea trai fara tine”. O prinse apoi usor de brat si printr-o miscare abila o intoarse cu fata catre el. Ochii ei erau plansi, vazu, si il priveau cu neincredere.
“- Ti-am spus ca nu suport gandul ca te afli in bratele altei femei” suspina ea.
“- Stii ca doar pe tine te iubesc!”
“- Nu stiu nimic, decat ca totul avea un sens pana acum cinci zile, iar astazi nu mai vad nimic, decat o pata neagra”
“- Probabil ca trebuie sa te duci la oftalmolog”, gandi el… Nu stia cum de aflase blonda de aventura lui! Nu-si putea explica fenomenul “scurgerii de informatii” in timp atat de scurt. Da, aveau sa discute probabil de asta, vreodata…, intr-o zi in care el se va simti in superioritate. Momentul marturisirii trebuie bine ales. Ori vrei sa te desparti, ori sa te razbuni, ori ea iti datoreaza ceva pretios si tu stii ca nu vei mai obtine nimic. Ala e momentul sa scoti asul: “Draga mea, sa stii ca atunci, cand erai plecata cu serviciul la Viena si m-ai sunat noaptea si eu nu ti-am raspuns, iar apoi ti-am zis ca telefonul a fost descarcat, de fapt nu am vrut sa vorbesc cu tine. Pentru ca nu puteam! Eram cu o alta femeie, care-mi cazuse “plocon” in bar in seara dinainte, cand iesisem cu amicul X la un pahar de vorba. …Da, te-am inselat. Am regretat, cam vreo doua ore, apoi ai venit din delegatie si totul a fost nemaipomenit. Dar n-a fost singura oara. Mi s-a mai intamplat… Nu de multe ori, totusi. Mai are rost sa continui?…”. Read the rest of this entry »

Aseara a intrat pe geamul de la salon o lacusta. S-a asezat pe perete si si-a vazut de-ale lacustelor, adica s-a culcat. Nu i-am mai dat atentie. Azi dupa ce-am mincat de prinz mi-am luat cartea si m-am aseat pe sofa, barbatu-meu si-a luat cartea si s-a asezat pe sofa. La un moment dat zbiara:
E ceva pe perete, ce-i aia ? ca eu nu ma apropii.
Las cartea din mina, ma uit.
E o lacusta.
Arunc-o afara, zice al meu.
De ce s-o arunc afara?
Lacusta-i dusmanul omului, maninca tot ce-i verde.
Tu nu esti verde asa ca nu-i dusmanul tau.
Eu nu sint verde, zice agitat, dar va minca tot ce-i in gradina, acum sta pe perete probabil vrea sa fete. Read the rest of this entry »

Ieri barbatu-meu mesterea ceva la masina in parcare. Cred ca masina asta saraca, la fel cu toate cele dinaintea ei fac probleme numa fiindca le bate incontinuu la cap si toata ziua le zgiltiie si le freaca. Am obosit sa zbier la el ragusit asa ca-l las in pace, doar din cind in cind ii amintesc de plantele care trebuie schimbate dintr-un loc in altul si de-astea nu mai are timp ca se lasa seara, dar obiecteaza ca n-are destula lumina.

In fine, ieri a fost ziua independentei si toata lumea la facut gratare prin curti. Barabatu-meu freca la masina, vine o alta masine si-aproape ca-i rade fundul intrind in parcarea de alaturi. Barbatu-meu riposteaza si-o voce de muiere incepe sa zbiere la el.
Barbatu-meu riposteaza calm de obicei, a ripostat la fel si de data asta. Dar eu nu-s calma de loc si cum nu pot sa zbier am iesit numa-n strada si m-am uitat lung in directie sa vad muierea care tipa. Read the rest of this entry »