Flyer Lansare

Mariana Gott-Shmilovitch- via Admin

Despartirea dintre corp si suflet.

Nu stiu cat cunoasteti voi cele petrecute, asa ca pe scurt voi rezuma evenimentele.
Din cauza problemelor avute cu tiroida, mama mea a fost operata anul trecut.
A fost informata ca are doua tipuri de cancer si ca foarte probabil, operatia urmata de tratamente adecvate vor rezolva problema.
In urma operatiilor, doctorii au prescris tratament cu radiatii si iod radioactiv.
Mama mea avea opinii foarte impartite despre aceste tratamente, inclinand spre a nu le accepta. Reactia ei initiala, in mod misterios, numai de ea cunoscut, a fost sa refuze orice tratament in continuare. Considera aceste tratamente ca fiind inutile, nefiresti, ca niste proceduri care vor produce numai suferinte, fara un real folos. Se prea poate ca mama stia ceva ce nici noi, nici doctorii sau stiinta nu stim.
Intr-un fel nobil, mai mult pentru noi decat pentru ea si, poate cu un strop de speranta, mama a decis sa accepte tratamentele sacrificandu-si credinta personala. Tratamentul a inclus 33 (pentru citiva dintre voi ar putea fi un foarte simbolic numar) de sedinte de radiatii, care constau intr-o ardere sistematica a celulelor. Dupa acestea, a fost tratata cu iod radioactiv, care in fond, au ars si au distrus ceea ce mai ramasese. Impreuna cu aceasta si poate chiar mai rau, cancerul se extindea prin interior, intinzandu-si bratele lungi, cucerind celula dupa celula.
Totul s-a petrecut in decurs de un an!
Dar povestea nu este despre suferinta ei, ci mult mai mult, este despre spiritul ei, despre puterea ei, despre acceptarea ei de a se sacrifica pentru speranta altora.
Mama nu a vrut sa accepte acest tratament diabolic, poate a stiut, poate a simtit, dar a facut-o pentru noi, pentru a ne da o speranta.
In aceasta perioada ea a trait si a creat mai mult decat multi o fac intr-o viata intreaga; a scris, a pictat, a calatorit.
Roasa de cancer, aproape in incapacitate de a umbla, mama dansa cu fiul meu, dirija menajera casei si imi invata sotia sa gateasca sarmale romanesti, totul in acelasi timp!
Dar era slabita, suferea din cauza durerilor, si situatia se inrautatea continuu. Am crezut la inceput ca era din cauza tratamentului, am sperat sa treaca, in fond doctorii spuneau ca este vindecata.
Ar mai fi multe detalii, o calatorie programata in Rusia, accidentul de masina si inca multe, dar dupa o consultatie la Serviciul de urgenta i s-a spus tatalui meu ca boala, cancerul, s-a intins.
Era cam in 18 noiembrie. Pe 19 noiembrie am zburat spre casa si impreuna cu tatal meu am vorbit cu ea.
In aparenta mama simtise sau stia, asa ca nu a fost surprinsa de veste, principala ei preocupare, iarasi, fiind noi, si nu ea.
Intr-o discutie in particular, mama a cerut sa fie mutata din casa, intr-un alt loc, din nou, din grija pentru familie, incat intelesese cat de greu ii va veni tatalui meu sa ramana in casa in care traisera asa de multi ani.
Un act nobil din partea ei, va puteti desigur imagina cat de greu a fost pentru ea sa impacheteze si sa se mute in alta parte, in situatia ei.
Dorinta ei a fost indeplinita, parintii s-au mutat intr-un loc frumos, aproape de mare, in speranta ca este un loc care ii placuse.
Cand m-am reintors in Israel, pe 9 decembrie, mama era doar piele si oase, dar inca aveam sperante.
Un profesor, faimos oncolog, a fost solicitat sa-si spuna opinia despre situatie; a consultat-o, a vorbit cu ea, i-a admirat pedichiura si ne-a spus sa o lasam sa se stinga cu demnitate.
Exista un document intocmit de ea la un birou de avocatura cu un an in urma, ‘Testament intocmit in viata’, prin care mama nu permitea nici-un tratament ce ar fi putut sa-i prelungeasca viata intr-un caz ca al ei.
Mama nu a vrut sa moara intr-un spital si pentru noi era evident ca nu o puteam ingriji acasa asa cum trebuie.
Am mutat-o asadar intr-o casa particulara pentru persoane in varsta, am inchiriat un apartament frumos pentru ea, am aranjat sa aiba ingrijirea permanenta a surorilor.
Dupa trei zile mama a decedat, cu demnitate, asa cum isi dorise.
Citesc povestirea scrisa de mama mea despre Ioana. Mama, daca esti aici, furisandu-te prin spatele meu, citind aceasta scrisoare, vreau sa stii ca apreciez tot ceea ce ai facut, toate suferintele fizice pe care ai acceptat sa le induri.
Si daca ai suferit acest tratament ce s-a dovedit nefolositor cu toate ca nu l-ai vrut, numai pentru noi, regret, dar daca ar fi fost o sansa, macar o mica sansa de a te putea insanatosi, as face-o din nou, deoarece sunt asa de multe lucruri pe care nu le-am terminat, asa de multe discutii, asa de multe de facut inca…

Comemorare:

Atata timp cat ne gandim la o persoana, acea persoana exista. Persoana exista deci, asa cum o vedem in gandurile noastre.
Deci controland si definindu-ne gandurile despre ea, ii definim existenta.
Cunoscand-o pe ea, gandurile ei, putem sa o definim si sa o creem in gandurile noastre asa cum ar fi vrut ea sa fie.
Astazi este 25 Decembrie, o mare parte din umanitate celebreaza o nastere, un inceput, pentru altii este un sfarsit urmat de un inceput, si pentru altii este, simplu, aproximativ momentul cand soarele isi inverseaza cursul si zilele devin mai lungi.
Oricum ar fi, pare un bun moment sa incepem creatia noastra.

Cineva a sugerat pe site ca ar trebui, in sfarsit, sa devenim o familie. Iata aici este o sansa, sansa noastra de a reincarna o persoana, o sansa de a juca rolul Domnului in realitatea noastra proprie pe care o controlam.

Cuvintele au puterea sa defineasca realitatea, si voi, membrii acestui grup aveti capacitatea de a folosi cuvintele. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru pentru a-mi reincarna mama.
O sarcina dificila, stiu, poate unii dintre voi nu vor fi de acord, dar pentru un moment va cer sa deveniti D-zeu si sa ma ajutati sa o recreez pe Hana in cuvinte. Privirile ei, caracterul ei, gandurile ei, viata ei… Putem creea toate acestea.
Si nu, nu am inebunit de durere, am avut acest fel de a gandi de demult, un cadou primit de la Mama mea ))

Si aceasta nu este totul.
Voi, cu totii, o stiti pe Hana, ea nu ar fi putut sta inactiva. Ea trebuia mereu sa-si spuna parerea, sa influenteze.
Din locul in care acum se gaseste, i-ar fi greu sa scrie, sa vorbeasca, dar totusi ea ar putea influenta lumea in care traim.
Ar putea sa o influenteze in primul rand prin literatura, sa ajute pe cei ce au nevoie de ajutor, sa fie o voce pentru cei neauziti.

Si iata cum:

As dori in continuare sa-i multumesc lui Rim pentru intentia sa generoasa de a edita una sau mai multe dintre cartile mamei.
Mama fiind autoarea cartilor, toate profiturile, in cazul ca vor fi, i s-ar cuveni ei.
Dar vreau sa va spun urmatoarele: Hanei nu ii trebuie acesti bani asa ca banii vor fi dedicati pentru ceea ce a iubit ea, si unul dintre aceste domenii este literatura. Asa cum vad, o buna parte dintre voi se ocupa cu literatura, redactare/editare si arta.
Cu ajutorul vostru, as vrea sa organizez un concurs pentru scriitori, pentru oameni care scriu, dar care din orice motiv, lipsa de bani, de legaturi, de cunostinte – vor, dar nu reusesc sa-si publice scrierile.
Va vad pe voi ca juriu si in orice alt mod ati putea ajuta.
Daca profitul obtinut din vanzarea cartilor mamei mele nu va fi suficient, voi sponsorisa diferenta.
In continuare, fiecare carte pe care o vom sponsorisa va dedica o mare parte din profit proiectului nostru, finantand in acest mod publicarea cartilor altora. Daca vom avea succes in selectionarea cartilor, marketingul si distribuirea lor, proiectul se va putea dezvolta si constitui o platforma de lansare pentru multe persoane care altfel nu ar fi avut sansa sa o faca.
Cu alte cuvinte, vom indeplini visurile unora de a avea cartile publicate.
Procedand astfel, Hana va continua sa existe, Hana va renaste in gandurile noastre, o parte din visurile ei vor deveni realitate, si multumita ei si voua tuturor, vom face acest loc un loc mai bun.

Miercuri, in 15.12.2010 , mama a parasit lumea in care traim.
Cancerul, de care noi speram si credeam ca a scapat, s-a intors, de data asta mai puternic, mai agresiv.
In momentele cind scria , desena si impartesea gindurile ei, boala s-a intins  in tot corpul.

Un suflet puternic, intr-un corp mai putin puternic – asa a descris-o doctorul ei care o urmarea in  ultimii 15 ani.

Ca fiul iei, vreau sa multumesc la toti care au citit, comentat si participat la site-ul iei, voi care i-ati citit gindurile, voi care ati insotit-o in
diferente periode ale vietii ei, voi care ati fost familia ei virtuala,  la fel de aproape ca si familia ei.

Luana Fratu a parasit lumea asta, dar prin scrisorile astea, prin gindurile ei si prin omenii pe care i-a influentat ea continua sa fie cu noi.
Sa se odihneasca in pace!

Nota admin:

Conform dorintei lui Dan, site-ul va ramane online, ca o amintire a celei care a fost Luana Zosmer/Hana Fratu.

Dumnezeu sa o ierte!

Ca sa evite un conflict, barbatu-meu i-a explicat cu aproximatie de ce vrem sa invatam rusa. Aia ma privea ca pe o bomba cu intirziere si se tot dadea cu scaunul pe roti inapoi, n-are idee ca nu pot s-o musca fiindca dintii mei laterali is buliti. Femeia s-a pus pe explicat, ca exista cursuri particulare, adica numai barbatu-meu cu mine si cu profesoara si exista cursuri comune unde mai sint citiva idioti ca noi, nu multi, vreo patru cinci.

Ma dau mai aproape si-o soptesc, auzi tu, tie ti se pare ca dupa 2000 de ani de convietuire as vrea sa-mi mai petrec inca trei ore pe zi cu barbatu-meu si sa invat limba rusa cintind? V-ati timpit. Ia-l dom’le pe el la Odesa si invata-l, du-ma pe mine la Sankt Petersburg si mai vorbim.
Ca sa evite si el conflictul, barbatu-meu a intrebat de pret.
Cursurile particulare adica numai voi doi si profesoara costa 6900 de sh de persoana in vreme ce cele comune costa 4600 sh de persoana.
Asta include dormitul si micul dejun sau eventual si masa de seara? E cum se zice BB sau half ? Imi pare rau dar cred ca cineva aici ar urma sa fie idiot si din intimplare azi nu sint eu ala.

M-am sculat de pe scaun si-am plecat. Imediat a venit si barbatu-meu dupa mine. Fara comentarii. Am intrat jos la libraria Steimatzki si-am cumparat un curs de invatat ruseste.
Cine o sa invete ruseste? presupun ca Goldie si Poupee ca pe Choko azi l-a dus inapoi.
M-am tot invirtit de nebuna prin casa, iar m-am uitat la poza Anabelei, iar am incecat sa pictez sa desenez s fac ceva. Nimic nu se lega decit privitul pozei. Asa ca m-am dus sa ma culc. A revenit si barbatu-meu cu masina plina de gainat, Choko, am mai povestit se caca in volta.

Si-afara ploua, tuna si fulgera, Goldie nu stia unde se se mai ascunda. Prima ploaie de anul asta. Fie binecuvintata. Am dormit o ora si-apoi au venit noile poze de la Dan,iar am cazut in extaz si n-am facut nimic (de parca inainte facusem ceva). L-am rugat pe barbatu-meu sa-mi taie niste scinduri pentru totem, a adus un fierastrau foarte interesant, cred ca are vreo 100 de ani, dar mi-a prins privirea interesata si l-a ascuns.
Nici o problema, il gasesc eu duminica ca nu-s pea multe locuri de ascuns in magazia aia a lui. Totul iti cade oricum in cap. Inafara de drujba, care-i la indemina.

Cam asta-i ziua de azi, miine mergem sa cumparam asternuturi pentru Leo are si niste haine, plus ca leo a crescut si are nevoie de un scaun mai mare pentru masina ca-i atirna picioarele afara si-l enervaza. Mai vedem noi ce cumparam. Luna viitoare imi vin cuscrii si tre sa-i primesc ca lumea nu toata lumea e invatata cu asa de nebuni La sfirsiul lunii plecam la moscova chiar de-ar fi sa mor, nu, nu vreau linga Lenin, fac urticarie post mortem.

M-am apucat de roata horoscop shamanica si-a aparut.. neeeeeee, nu Aladin, Geniul Generatiei. Venea de la o intilnire cu directorul si directoarea de la firma ei medicala si aia o spalasera bine explicindu-i ca-s ingrijorati de felul cum isi trateaza bolnavii (numa ca nu i-au zis incompetenta). Pe scurt era amarita. N-am ce sa zic decit ca animalele alea n-au dreptatea adica asta puteam sa zic la ora aia intre timp cred ca m-am razgindit putin. Da numa putin.

Pe scurt ieri stabilisem ca eu ii fac ei ace si ea imi face mie autohemotheraphie si cine nu stie ce-i aia autohemotherapie se duce la wikipedia si citeste.

OK, trecem la autohemo.Intii nu stie sa fixeze garoul modern. Ii arat. O intreb daca vreau garou clasic. Zice ca da, i-l dau pe-al meu. Apoi desface geanta de medic sa scoate seringi. N-are seringi de 10.
Ai seringi de 10 ? ma intreaba.
Nu cred, cred ca am una d e20 si restul de 5-7- si 2.
Adu-mi-o te rog pe aia de 20.
I-o aduc pe aia de 20.
Ai ace verzi ? ma intreba.
Nu, s-au terminat, am doar ace galbene.
Nu-s bune.
Auzi, fa, da tu ca medic de circa de ce n-ai astea la tine?
Nu stiu, raspunde cu nevinovatie.

Bun trecem la treaba. Ea pune garoul, descopera vena (printre altele am una singura functionabila, baga acul, baga seringa si seringa se blocheaza), trage si trage si nimica,de-abea 1-2 mg. N-are vacuum.
Are prea mult vacuum, de ce n-ai incercat-o inainte ?
Nu merge, tipa disperata Geniul, scoate seringa, scoate acul, lasa garoul si singele tisneste ca din artreziana in toate directiile. Pe pat pe tavan pe scaun peste tot.(Si eu ziceam ca n-am singe, volens nolens am 11 kile da nu-s dispusa sa-l imprastii prin dormitor).
Da fa ceva sa opresc singele, zbier la nebuna; stai sa gasesc cutia, zice.

Intre timp mi-am pus deshtu ca garoul tot eu il scosesem. Si sedeam cu destu apasind.
Am inchis vena, am pus tifon,  am pus plaster, totul e ok, intre timp a trebuit sa adun lucrurile pline de singe din camera sa le pun la spalt. Geniul Generatiei fugea prin casa si-si tragea pumni in cap zbierind, nu se poate, nu se poate ca dupa 30 de ani de medicina sa scoti acul si sa lasi garoul.
Nu se poate, zbiera, au aia dreptate sunt incompetentaaaaaaaaaa ; si sa trinteste pe jos.
Goldie vine s-o consoleze, Pupee zbiara disperata. Intre timp am terminat cu rufele si-am spalat peretii de singe, da scaunul antic va trebui sa-l dau la curat si pe mine sa ma adap urgent.
Geniul tot la podea plingea in plina criza de isterie.
Eeeeeeeeee, pentru asta are mama leac. Ii rad doo scatoalce si-si vine-n fire.
Bea apa si baga-ti in cap ca accidente ni se intmpla tuturor tocmai din rutina, fa dracu ceva cu rutina si nu te isteriza. Bine ca s-a intimplat cu mine( bine pe dracu) si nu la clinica. Rutina-i dusmanul cel mai rau al medicului.
Pf, stiu asta, am facut-o de-o mie de ori…

Cind a plecat am zis « slava domnului » si-am ascultat stiri sa vad daca n-a calcat pe careva in drum. N-a calcat.
Acuma stau si ma gindesc ce-i zic aleia de la fier duminica de ce-i vena vinata si umflata? a cazut ahminigead pe ea?
In salon Poupee rupe cu furie ziarul de azi, ba-l si bombane. Din bucatile care ramin nu se poate citii nimica. Poate-i mai bine.

Sin cred oamenii care un an intre ziua lor pina la ziua lor ar urma sa se faca pur si simplu ca nu exista, altfel li se intimpla toate ponoasele din lumea. Dar unde sa ma ascund? Si ponoasele-s timpite. Nu ma gassesc ele? Mai am doar citeva zile.

O prind pe una imbracata-n costum de superfarm si-o intreb unde-i samponul pentru par gras. Ma duce la raftul cu Head &Shoulders sau cum se scrie cacatul asta.
Fato, asta-i pentru matreata eu matreata n-am numa parul gras brusc.
Pai, zice fatuca asta foloseste toata lumea.
Toata lumea care are matreata sau seboree, vezi ce scrie aici? La ce-mi trebuie mie componentele astea ca acidul salicilic de exemplu daca  nu am seboree sau matreata si nici nu vreau sa am.
Doamna, zice fatuca, asta cumpara toata lumea asta vindem nu mai vindem altceva.

Ma gindeam sa-i sar in git dar iar ma trimitea barbatu-meu inapoi la tribul de cimpanze sa invat bunele purtari, am dat din mina scirbita si-am plecat. Da-n tot tirgu nu-i gasesti decit pe astia pentru par gras. Inca o afacere rentabila. Te duci ca bou ca ai par gras si-n 3 saptamini te trezesti cu matreata si pe dinti. Am luat sapunul facut de mine, mi-am spalat parul, l-am clatit cu otet l-am uscat si-am terminat bilciul. Asa ca ma pun pe facut si sampoane. Eram dupa portia traditionala de iod si mi se cam balanganeau picioarele de pe la umeri, hai sa mergm acasa ca ma cam ia lesinul din mers.ne-am carat acasa.

Acasa suna Geniul Generatie disperata.
Salveaza-ma !
Dda ce-ai fa, te-o fi rapit hizbalaua si cere rascumparare? Tipa mult si povesteste-le de fostul tau barbat si dau ei rascumparare numa sa te iau inapoi.
Nuuuuuuuuuuuu, mosul, de care se tot desparte de doua luni si-a luat o pisica, acum nu s-a mai despartit de el din cauza pisicii, ala-n final intr-o clipa de normalitate i-a dat pisica, da ieri cind l-a lovit iar Altheimerul s-a dus la ea sa ia pisica inapoi. Asta nu-ti dau pisica, ala mi-ai furat pisica si ma duc la politie, intre timp a vrut a-i sparga geamurile cu bastonul. I-a dat pisicul ca mai are deja o reclamatie ca i-a furat aluia ciinele si-a plecat mosu fericit. Ba m-a facut si curva zice geniul, c-am ajuns acasa la 21.30.
Acu ce dracu vrei de la mine?
Vreau sa-i faci voodoo sa-si rupa ceva-n el si sa moara-n operatie!
Eeeeeee, asta-i cam exagerat chiar cind vine se la tine sa-mi ceri sa omor pe cineva. Am si eu citiva dusmani esti dispusa sa ii euthanizezi de dragul meu? De unde doamne iarta-ma iti vin idei de-astea criminale pentru o nenorocita de pisica baga-v-as in pizda mamii voastre pe toti? Tu nu vezi ca te cramponezi de orice ca sa fii cu el? pentru asta tre sa omor eu omul? Omoara-l singura, pune-i digitala-n supa in lapte in gura da nici sa nu indraznesti sa te gindesti la ideea asta-n ce ma priveste. Da in orice caz suna bine ca roman politist eventual “Mortul si pisica disparuta” sau Misterioasa crima din Rue pastele ma-sii. Un San-Antonio ar iesi minunat cu pisica scheletica mosul cu bastonu si proteza clantanin vis-a vis de zdrahonul de Geniul Generatiei care dintr-o laba-l baga pe orbita direct la Saturn.
Auzi fata, tu niste lithium n-ai pe-acasa , asa un pumn, e bun la manii din astea ca ale tale, dar sa ai curajul sa vii la mine cu propuneri de-astea e sinucidere. De ce nu-ti tai singura gitul?
Hm, si eu care ziceam ca-s nebuna!!

Barbatu-meu s-a apucat sa-i curete cusca lui Choko, la un moment dat din senin Choko l-a atacat, l-a muscat crunt de miini si de picioare. Nu mai era de ris de data asta desi in fond cind vezi un om mare atacat de-o pasare asa mica tot te bufneste risul. Insa l-a umplut pe barbatu-meu de singe si ori de cite ori incerca sa miste o punga sau un ziar sarea la el. Normal ca o scatoalca doua i-ar fi prins bine dar nu poti pocni o pasare care nu e a ta sa-si dea dracu duhul si s-o mai si platesti de parca era normala (in ideea ca exista asa ceva). Deci miine Choko merge inapoi la magazinul de pasari, Poupee o sa ramina fata batrina sau ce-o vrea ea sa fie ca eu inca o pasare si mai nebuna ca poupee nu bag in casa.

Ce dracu faci daca turbaciunii ii vine cheful sa-ti sara intr-un ochi ca nu-i place cum sclipeste? Choko o fi fost traumatizat in tinerete, o fi fost violat de un unchi nebun, e depresivo maniac si-are rabufniri ori are pur si simplu un caracter infect. Interesant ca la picioarele mele nu s-a dat desi ieri, asa ca-n joaca m-a ciupit de-un deget. A luat una sanatoasa-n cap si-a stat in coltul lui linistit total. Nu, nu, nu, ajunge un singur nebun la o casa de oameni, adica eu, nu e nevoie de doi. Macar eu nu ciupesc pe nimeni de miini si de picioare, il pocnesc direct, pasarea asta ne-a luat prin surprindere.

Acuma stau si ma gindesc, cind sa cumpar iguana la care ma gindeam? Miine ar fi cam devreme sa vin cu propunerea, face al meu infarct doamne fereste, mai astept cam vreo saptamina asa pina uita si-i trece trauma. Daca-i trece vreodata. Deocamdata umbla prin casa ca fecioara care-a vazut balaurul si n-o sa uite niciodata intilnirea de groaza, de-aia a si trebuit sa vina sfintul cum ii zice sa omoare balaurul poate-i trece femeii trauma, da nu i-a trecut. Si-n final din poze nici nu pare balaur ci un fel de crocodil nereusit sau mai degraba un mutant ceva, o combinatie nereusita intre un vitel nou nascut si-o gisca decapitata careia i s-a adaugat cap de sarpe. In fine. De miine avem un singur papagal din nou si-s deosebit de curioasa ce anume o sa avem in loc de doi papagali ))))))))))))))).

In ce-o priveste pe femeia cu balaurul ii dau dreptate ,daca tot ti-o trage careva macar sa stii ce e nu asa, o corcitura:)

Dupa ce-am reusit sa ies din parcare fara sa darim ca de obicei lazile de gunoi am plecat sa platesc niste note de plata ale primariei si nu stiu ce dracu mai era.
Da, vaccinul lui Goldie. La posta ca la posta, coada, vreo doi insi si-o femeie grasa care nu se mai dezlipea de tejghea si careia ii suna telefonul din doua-n doua minute. Se balanganea peste masura pina si pentru functionara de la posta, care cum se stie posta la noi fiind particulara n-are nevoie de iq mare ci doar de bunavointa de-a primi un salariu de mizerie cam ca-n ministerele publice. Si-a sunat telefonul ala de vreo 10 ori. Linga mine un batrin resemnat ridica din umeri de fiecare data si spunea ca celularele astea-s o belea. La un moment dat cred ca mi-a sarit piciorul de pe ambrex si-am zbierat in felul meu la aia ca daca nu inchide imediat telefonul si termina cu tampeniile o sa surzeasca. Grasa a ris, vrea si ea sa vada cum surzeste. Culmea e ca si eu vroiam sa vad fiindca dupa chestia asta cu anemia si tona de vitamine imbecile habar n-am cum reactionez da oricum ca sa nu-mi stric eu mie buna impresie despre mine am bombanit ceva in cap am facut un semn pe ascuns si-am asteptat. Celularul n-a sunat dar femeia de la ghiseu a intrebat-o ceva pe grasa neagra si aia a zis: n-aud nimic. A mai intrebat-o odata.
Nu aud nimic.
A sunat si celularul. Grasa a raspuns. Dar le-a zis si alora c an-aude nimic. S-a intiors spre mine aproape plingind: ce mi-ai facut?
Eu? Arat eu ca cineva care poate sa faca asa ceva? Probabil de-atita vorbit la celular ti s-au defectat urechile.
N-aud ce spui, a zis femeia.

Dar si-a terminat repede de tot treaba la ghiseu. I-am redat auzul peste 10 minute dupa ce-a plecat din posta. Batrinul de linga mine, un yemenit batrin ma privea suspicios si surizator.
Nu ma asteptam, zice.
Dar s-a sculat de linga mine si-a plecat intr-un colt. A venit o femeie batrina tot yemenita, cu baston. Intre timp locul de linga mine il ocupase un baietel nesensibil care ridea cu gura pina la urechi la faza cu grasa surda. M-am ridcat de pe scaun si i-am zis batrinei sa stea, batrina a stat dar m-a intrebat de ce m-am ridicat. I-am zis ca asa-i la noi in Romania, cind vine cineva mai in virsta ca tine nu stai jos ca vaca ci te scoli si ii dai locul.
Da, a zis batrina, asa era pe vremuri dar acuma… si-a dat lehamisita din mina. Mosul ascuns in colt i-a zis ceva in yemenita, probabil sa se fereasca de mine sau asa ceva, batrina a ris, mi-a pus mina pe umar si-a zis:”inca mai ai infectie-n git fa, gabara cu musetel”.

Mi-a venit ridul am platit si-am plecat la librarie.cautam niste culori si niste pinze. Lla librarie iar o grasa neagra. O intreb daca are cutare lucru si-mi zice “habar n-am”; ma mai invirt, gasesc singura cutare lucru dar imi mai trebuia cutare lucru, iar o intreb pe timpita, iar zice habar n-am. Asa m-a tinut cam un sfert deora pina cind am intrebat-o daca este cineva pe-acolo care are habar. A zis ca pentru moment nu este. Am platit si-am plecat.

M-am dus sa cumpar un cos de-ala de uscat vasele, vinzatorul mi-a zis ca alea-s la etaj, am urcat la etaj, nu doar ca nu era nici un cos de uscat vasele, dar nu era nimic altceva care sa semene cu un cos. I-am zis aluia ca un cos de uscat vasele nu e o cratita, el a zis ca n-a zis ca are a zis ca sint la etaj cind sint. L-am intrebat daca are o preferinta oarecare la limba pe care-l injur si-a zis ca da, numai poloneza sa nu fie. L-am injurat in romaneste. Am plecat si de la ala.

M-am dus la veterinar, Goldie a fost ieri la frizer si frizerita a zis ca are pureci, i-am cumparat picaturi contra purecilor. Pe drum am colectat o vecina, are 90 de ani sa fie sanatoasa si-i mai clara la cap ca mine (mare mirare, si Poupee e mai clara la cap ca mine) si e si sanatoasa la corp batrina, si-asa-i doresc sa ramina. Vroia neaparat sa-mi dea sa maninc lamiie. Corect, mi-e recomandata lamiia dar cind vad una din ele o iau la fuga. Am multumit frumos si-am zis ca am multe lamii acasa, ceea ce e adevarat, doar ca-s bine ascunse, sa nu le vad.

Am reusit sa plec de pe loc fara sa calc pe nimeni sau sa pocnesc un oarece gard si-am ajuns con brio acasa. Batrina a plecat si ea acasa. Familia m-a primit fericita, in special Goldie restul sint in fosta clinica la rest pina s-or invata unul cu celalalt daca se vor invata vreodata. Acum adun aparatele din clinica. Daca nu le vad si pe alea mai cistig un an din viata. Numa ala cu electrozii o sa-mi faca cosmaruri si pe lume ailalta. Papagalii sint pe geam, Poupee tipa si Choco striga jalnic mama si tata. Cred si eu. Asta,Poupee n-are nevoie de mascul are nevoie de ala din imblinzirea scorpiei. Nici o alta pasare n-o sa seinteleaga cu ea. Poate doar sarpele Boa de care vorbeam daunazi. Ce-i pasa aluia-n fond ca tipa aiurea si e verde?

Aseara la magazinul de pasari si alte animale, printre altele am vazut si-un peste superb, isi schimba culorie in lumina, era fi negru, fie mov, fie albastru. Si un papagal patagonez, avea niste ohi de om. Nu deorice om, de om sa zicem gen Jack Spintecatorul. Daca as avea asa ceva in casa parca m-as simti obligata sa merg cu flinta-n mina. Plus ca era verde inchis aproape negru , arata cam ca un drac in varianta patagoneza probabil.
Cum placa aia de la poarta cu ” atentie, ciine-n curte” s-a cam rupt, barbatu-meu a zis ca sa cumpere una noua. Se tot uita  prin ele, poza lui Goldie, era printre primle. Dar el le tot balanganea. Ofir,baiatul care ne-a dat papagalul l-a intrebat: cauti o fotografie deosbita, un ciine care nu e in astea?
Da, a zis barbatu-meu pofitind de prezenta unui copil in magazin, n-ai una cu poza lui nevasta-mea?