posted by Luana on Oct 14

10

Povestea care urmează s-a întâmplat cam mult înaintea naşterii mele. In perioada de după război, imediat, cred că prin 1948, sau puţin înainte. Vremuri grele şi tulburi. Le-au descris alţii destul. Nici n-aş putea să le descriu decât după ureche, ori după ureche au cântat alţii. Povestea e la prima mână însă, şi e destul de urâtă, adică-i foarte urâtă, n-am să încerc să pun umor în naraţiune, nu există umor ci numai jale, şi-o nouă palmă pe obrazul cuiva, câtorva, al unor oameni care în ochii mei cu fiecare amintire sau poveste, îşi pierd din ce în ce mai mult legitimaţia de-a striga “ură de rasă”. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 9

Tărăncile îşi ungeau părul cu briantină parcă, să fie lucios şi să-l poată strânge-n cozi. Erau îmbrăcate ţărăneşte, sau ceva între. Dar erau curate. Evreicele nu-şi ungeau părul cu nimic şi le atârna în laţe nespălate. Şi aveau şi baie-n casă, şi cam tot confortul, chiar dacă erau case vagon. N-am reuşit să aflu nici până-n ziua de azi secretul unsuroşeniei ăsteia aparente.

Yosi si Bety aveau un băiat şi-o fată, băiatul era frumos ca taică-sau şi tot aşa deştept, în schimb fata era urâta ca maică-sa şi deşteaptă ca taică-său. Au plecat în Israel înaintea noastră. Nu ştiu ce s-a ales de ei, cred că bătrânii au murit şi copiii au plecat în state. De ce ? Habar n-am, visul evreilor normali nu este să trăiască-n Israel, ci înapoi în vagabondaj, în “galut” cum îi zice. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Oct 2

9

Cei care aveau meserii definite munceau şi-aşa scoteau banii, mai cu şarlatanie, mai fără. Jumate-jumate. Ceilalţi, micii negustori, gen moşu Schnirer, erau însă mai periculoşi. Erau cei care-n general dădeau bani cu camătă. Cunoaşteţi fenomenul. E detestabil. Oamenii rămâneau fără nimic efectiv, apoi ajungeau la procese, dacă mai aveau câte ceva, le luau avocaţii … Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 25

Tata a zis că o s-o facă blondă pe Marghioala. Avea ceva care se chema fuxina. Nu ştiu ce rol avea, la ce-o folosea, dar în general decolora. Tata, reuşise să decoloreze cu ea părul cuiva, în una din experienţe. A uns-o pe Marghioala cu fuxină şi-a lăsat-o să aştepte. După aia a trebuit să fie spălată pe cap, ca la coafor, cu săpun şi cu de toate. Cred că săpun de rufe.
Surpriză. La spălare cu săpun, Marghioala s-a făcut verde. Şi-aşa a rămas. Probabil la o reacţie cu săpunul. Verde sclipitor. Cu dinţii auriţi şi părul verde arăta superb, cel puţin în ochii noştri, dar Marghioala zbiera ca din gură de şarpe şi nimeni nu ştia ce se poate face cu ea. Trebuia după aprecierea mea să fie îngropată în pământ să ruginească. Dar am fost cârpită pentru părerea asta. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 23

8

V-aţi întrebat cum se simte cineva pe care-o cheamă Marghioala? Eu da. Trebuie să se simtă groaznic, şi-atunci îi rămâne să facă schimbări în exterior. Aşa şi Marghioala de care-o să vă povestesc. Era înaltă, negricioasă şi urâtă, adică destul de urâtă. Avea coşuri pe faţă. Venea la taică-meu să-i facă raze. N-am înţeles niciodată rostul “razelor” ăstora, în special când se întrerupea curentul şi făcea raze cu o lumânare-n spatele ecranului. Oamenii beau bariu, o porcărie din care numai după ce-ai îngurgitat-o deveneai destul de bolnav încât să-ţi trebuiască nu numai raze dar şi clismă, un minier în intestine şi-o mască de gaze pe figură. Oricum, tata îşi cumpărase un aparat Röntgen, şi făcea tuturor raze. La stomac, la ficat, la plămâni, la burtă-n general şi la cap în special. Read the rest of this entry »