posted by Luana on Aug 29
Ziua asta ar fi ultima din seria de zile-n care am strabatut in anume fel iadul dus si intors. Dar saptamina care a trecut, adica intre lunea trecuta si lunea asta a fost, cum s-o descriu, interesanta? Daca e sa pun una peste alta operatia-n sine si recuperarea de dupa operatie, apoi arderile pe rug cu radioterapie si recuperarea gitului, ok, in comparatie cu saptamina asta toate-s o nimica toata. Nada, niente, nula. Saptamina asta m-am simtit otravita, gituita, spinzurata, umflata cu apa dupa metodele inchizitiei, apa si cenusa, apa si ceva-n plus, arsa, ridicata pe-o cruce sau daca vreti pe un scut al lui David ca e mai complicat ,trasa-n tzeapa si tot ce nu-mi vine-n minte si poate va vine voua. Dar saptamina asta-i deja in urma mea asa ca s-o amintesc e absolut inutil si numai bat capul. A fost si s-a terminat.
M-am trezit ca de obicei pe la 6 si m-am dat jos din pat la 6.30 .Pasarea colorata m-a primit cu surle si trimbite cam ca la campionatul mondial de fotbal dar am anuntat-o ca mama-si bea cafeaua si nu e cazul sa ne jucam, deci mai tragea din cind in cind cite un zbieret dupa care-si spunea singur liniste si mai rodea ceva de doborit in cusca. La 7.30 am plecat de-acasa, nu ca spitalul e departe ci fiindca-s mereu unde te astepti sau nu dopuri de circulatie. Dopurile de circulatie au fost asa ca am ajuns la spital cu 10 minute intirziere, ceea ce nu mi se pare o drama fiindca de chemat la scanat m-au chemat cam in 15 minute dupa ce m-au congelat in prealabil in sala de asteptare, unde aerul conditionat functiona din plin incercind sa aduca temperatura cit mai aproape de cea din frigiderul de la patologie, intentia fiind desigur sa omoare microbii, nu stiu daca cu purtatorii de microbi sau fara ei, nu s-a precizat in instructiuni.
Tehnicianul de la scanare m-a trimis sa fac pipi si i-am comunicat c-am facut pipi in prealabil si nu mai pot face chiar daca insista. N-a insistat. M-a invitat sa ma intind pe un pat si mi-a spus sa nu ma sperii ca placa o sa se apropie de mutra mea dar n-o sa se lipeasca de mutra mea. Intra-devar asa a facut placa. Dar imaginatia mea bolnava in timpul scanarii a avut timp de gindit si mi-am inchipuit cam cum ar fi daca placa aia care nu arata sa fie de loc usoara si se invirtea de capul ei mi-ar cadea pe figura. Ma vdeam latita, poster pe patul alora si as fi ris cu hohote daca as fi avut voie sa ma misc, dar am ris in sinea mea tacuta.
Cam cum as arata cu capul latit gura intinsa si ochii holbati fleasca si cu urechila si ele-n continurea corpului…? Scanerul mi-a parasit mutra, s-a indreptat in jos scanind tot restul inclusiv sandalele cu care nu stiu ce-a avut. Apoi a revenit tehnicianul, mi-a aranjat miinile pe pept si mi-a zis sa nu ma misc, de parca pina atunci dansasem tango argentinian. Placa s-a rotit la dreapta si-a mai aparut si una la stinga, amindou scanau gitul ca ala m-a pus si sa dau capul pe spate tragindu-mi elegant perna de sub cap. Acu deja ma vedeam cu tot corpul latzit de placa dinainte si cu capul intre cele doua placi latit dar in sus nu in lateral, cum ar veni cartile alea de povesti pe care le desfaci si se deschid figurile,cartile care erau foarte moderne cind am fost eu copil, au disparut citeva zeci de ani si-au reaparut ca inventia secolului. Cam ca apa cu zahar.
Scanatul asta a durat cca 35 deminute dupa care m-a dat ala jos de pe pat si mi-a zis ca da scanul la doctor sa-l citeasca imi da discul si sa plec acasa. Doctorul se pare c-a citit ca ala mi-a dat discul, ne-am despartit in sensul ca sa nu ne mai vedem de parca ardeam de dorinta sa-mi mai dea o portie doua de iod ca mi se plcitisea corpul de-atita neotravire si-am plecat. Doctorul nu m-a chemat inapoi si basta. Acuma-s o fiinta libera si plec in Rusia apoi unde-oi vedea cu ochii. In afara de vizitele pe la oncolog pe care oricine-a fost posesorului unui cancer trebuie sa le faca in mod regulat o data la citeva luni si vizitele la endocrinolog sa verifice cam ce face tiroxinul, nu cred ca mai am ce face si nimeni altul nu mi-a spus ca as mai avea ceva de facut. Sper din tot sufletul sanu se razgindeasca.
Amen!
