posted by Luana on Mar 12
Oare cit de mult un pas la drepta ori la stinga, ne pot schimba soarta?
Nu ca ma bintuie-n direct pe mine, ci e intrebarea pe care mi-a pus-o azi T pe care insfirsit am avut putere s-o primesc dupa mai bine de-o luna.
De unde vrei sa stiu mai fata, am facut atitia pasi in viata mea de nu mai stiu care si cum mi-a schimbat viata sau daca mi-a schimbat-o oarece. Inclin sa cred asa, departe de un anume adevar, facem pasi tocmai ca sa schimbam daca am vrea sa stam pe loc nu ne-am misca. Dar ce pasa -i asta?
Pe figura lui T bintuia un zimbet nostalgic. Asta nu-i semn bun. S-au dus povestile picante, urmeaza sa ma pocneasca-n plex cu ceva romantico deziluzionat exact starea de care am nevoie sa pun de-o tragedie antica si sa bocesc pe fond gri doua-trei ore.
Stii, zice ginditoare, am senzatia ca singurul barbat din viata mea cu care nu m-am culcat ar fi putut sa-mi schimbe viata.
Nu stiu, asa ca nu ma intreba daca stiu, cam cind s-a intimplat asta?
Cind aveam 17 ani, declara suspecta. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Mar 3
V-a fost dor de Liora? Mie nu, dar prietenia cere sacrificii. A aflat de operatie si-a venit impreuna cu sora-sa Daniela in vizita de curtoazie. Amindoua-s foart dragute si saritoare, da-n jumate de ora cit a durat vizita s-au dus dracu cele trei saptamini de recuperare. Brusc am simtit ca ma reia cu ameteala si-mi tremura tot corpul pe dinauntru. Nu m-au lasat sa vorbesc sa nu-mi stirnesc coardele vocale in schimb au vorbit ele, amindoua de-o data asa ca mare lucru n-am inteles. Dar indiferent daca intelegi sau nu, povestile lor sint gen familia Adams in stadiu avansat de nebuneala sau daca vreti de putrefactie.
Pe Daniela au dat-o afara de la maccabi unde-a lucrat ca secretara peĀ la medici. Era de mirare sa n-o fi dat afara urgent, au tinut-o cam un an cea ce spune ca aia de la Maccabi sint rabdatori ori ca Daniela-n cele 7 ore de munca s-a straduit sa lucreze mai mult de-o jumate de ora facind o pauza binemerita intre cafele si datul de telefoane. Acum lucreaza ca secretara la un biet medic, nu cred ca ala mai are mult pina inchide cabinetul si fuge-n lume. Daniela spune ca-n ultima vreme doctorul respectiv nu se simte prea bine. Cred si eu, da semne de infarct doar cind o vede si-l inteleg. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Feb 15
Cam doua saptamini creierul mi-a fost ocupat sa transfere dosareĀ de la maica-mea la mine. Nu prea stiu ce anume contin dosarele alea ca n-a si binevoit sa le deschida acelasi creier de care vorbesc dar le-a tot mutat de colo colo pina m-a zapacit de cap. Azi noapte insa a lasat-o pe-a batrina-n pace si s-a pus pe visat ca inainte.
Eram intr-un loc necunoscut dar precis era declarat spital. Nu stiu ce faceam acolo, nu ma simteam bolnava stiu doar ca aveam un program foarte incarcat sa ma cert cu diverse persoane si sa umblu aiurea din camera-n camera fara nici un scop binedefinit pina ce, la un moment dat a venit una si mi-a zis, haide, e timpul de plecat acasa, ti-ai facut destul veacul pe-aici, ia-ti plodul si cara-te. S-a dovedit ca spitalul respectiv era o casa de nasteri sau asa ceva si eu aveam un plod. Problema mea, daca-mi amintesc bine si desutul de vag era hranitul plodului. Insfirsit, nu stiu daca eram multumita sau nemultumita sa plec de-acolo da mi-am dus sa-mi iau plodul respectiv. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jan 20
Cind spui cuiva “n-am voie sa vorbesc pe gura” ce trebuie sa inteleaga? Sa dea telefon si sa discutam pe cur? Sa vina-n vizita si sa vorbim prin semne?
Tocma imi trageam sufletu dupa ce-am gatit, poti sa si crezi c-am gatit pentru o nunta, nee, doar o salata si-o amarita de tocana. Povestea asta m-a obosit de parca-am tras la plug, sau am impins la plug, sau amindoua.
Ziceam ma duc sa ma hodin cind cineva zgiltiie poarta-n draci. Cling-cling-cling-cling.
Ok, ok, ma holbez pe geam ca muma lui Stefan cel Mare, ii fac semn tampitei de paciente sa astepte, iau cheia, descui usa, descui poarta, ii dau drumu-n casa si-o intreb prin semne “ce pula mea vrei? “.
Nebuna zice c-a venit a-mi faca reiki sa ma vindec mai repede. Ca nu tre decit sa stau pe pat in cabinet, nu tre sa vorbesc nu nimica. In cabinet pe pat cica. Sa-i argumentez ca-n cabinet e frigul dracu’ n-avea rost, asa c-am dat din deget, nu in cabinet ci in salon, pe canapea, si sa termine repede ca ma doare gitul.
Si-a facut femeia damblaua, mi-a facut reiki si s-a carat, intreaga. M-am dus si eu la computer, am cautat ceva foarte important c-am si uitat ce anume era. Iar clopoteste poarta, iar ma duc la geam. Geniul generatiei. In vizita de curtoazie. Iar iau cheia iar descui ii promit Geniului prin semne doi pumni in cap si-un picioar in cur. Ea se scuza dar a venit sa-mi povesteasca noutati.
A inceput prin a ma felicita ca sint in viata. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jan 16
Ieri a venit Geniul Generatie. Blond roscata .M-a traznit la ochi de era sa calc pe ciine. Da-i sta bine, numa trecerea brusca de la saten inchis la culoarea aramei m-a luat prin surprindere. Am trintit-o pe pat si m-am apucat sa bag ace-n ea. In vremea asta mi-a povestit de ce necazuri ii face pretenul ei de 83 sau mai mult pe care l-am botezat Nosferatu. Ala-i religios si i-a zis ca n-are voie sa mai intre-n magazinele nekusher. Plus ca i-a zis ca trebuie sa-si faca operatie ca are un nas oribil, ca dintii ei sint strimbi si n-are miini de medic ci de spalatoreasa.
Trebuie sa va explic ce nervi m-au luat? Nu trebuie.E cu peste 30 de ani mai tinara ca el si Nosferatu cum se cuvine incearca sa-i coboare increderea-n ea insasi sa nu ridice nasul prea sus sau doamne fereste sa-l lase. Colac peste pupaza-i zice ca daca indrazneste sa iasa cu alti barbati el o sa afle fiindca fiind religiosi a pus o gasca de-asta de perciunati s-o urmareasca. M-a luat bitziala de furie. Nosferatu n-are prostata si e si castrat c-a avut cancer la testicole da pretentii are ca ea sa-i fie fidela si nici sa folosesca vibratorul cica n-are voie. Ia bababaaaaaaaaaaaaaa. Ba i-a si promis ca-i plateste 1000$ pe saptamina si nu i-a platit trei saptamini la rind. Read the rest of this entry »