Archive for the ‘Pacienti’ Category

posted by Luana on Sep 8

De la toata povestea cu operatiile, arderile si otravirile am ramas c-un tic nervos.  Cind aud cuvintele boala-doctori-spitale imi adoarme ratiunea. Si incepe sa fete mostrii. N-o luati ad literam, in sensul ca ratiunea mea e treza la modulul indeobste cunoscut, e ea putin aburita din nastere, dar cind aud alea de mai sus adoarme total. Beta completamente.

Ma suna o prietena si-mi zice cu jale :
Ma doare un dinte.
Bine, zic, cum stai cu viata sexuala?
Aia tace citeva secunde si zice :
Ca de obicei,uscat pe toate fronturile. Nimic. Dar ce legatura are? Read the rest of this entry »

posted by Luana on Sep 2

**
Nu stiu daca v-a trezit vreodata cineva dintr-un vis frumos si foarte rar ca sa intrebe tampenii sau sa spuna tampenii dar va sfatuiesc sa nu faceti ca mine. Sa nu patiti ca mine. Nu raspundeti!

Visam niste vulturi, doi sau trei printre munti, munti golasi, vulturi frumosi, in fundal auzeam muzica shamanica si culori, zeci sau chiar sute de culori mi se invirteau pe sub pleoape. Cind a sunat telefonul. Geniul generatiei. Vroia sa ma intrebe ceva. Intreaba, baga-mi-as daca tot s-a dus dracu visul. Intreaba si poate ma culc, poate-am indoit fara sa stiu pagina…

Sa-mi schimb culoarea la par sau nu?
De ce sa-ti schimbi culoarea la par ? am intrebat incepind sa vad stele rosii pe fond negru.
Fiindca ma costa scump blondul asta, satenul dinainte era mai ieftin dar blondul l-am facut fiindca asa mi-a cerut hodorogitul. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Aug 26

Aoliu ca tare-i nebuna dom’le. Geniul generatiei. E nebuna rau.
M-a sunat azi, c-o voce pierduta.
Ce mai faci? Cum a fost tratamentul?
N-a fost, ti-am mai zis, e numa inceputul. M-am simtit ca un cacat imprastiat.
Daaaa, nici eu nu ma simt mai bine, zice geniul, o sa-ti povestesc ce tragedie mi s-a intimplat, dar nu la telefon.
De ce vorbesti in soapta? intreb.
Pai daca celularul meu e pus sub observatie ? zice. Read the rest of this entry »

posted by Luana on May 25

Liora si toti plozii inclusiv cei adoptati si redati societatii de adoptie fiind ei mai nebuni decit majoritatea familiei Liorei, ceea ce recunosc e deosebit de greu, au fost in Germania la nunta unuia dintre baietii Liorei, cel care este budist si are un loc in sudul Tel-Aviv-ului, unde-a facut restaurantul celebru “Maninca cit poti si plateste cit poti” .Feciorul respectiv s-a insurat c-o de-aia care umbla cu haine pe scinduri, model, manechin sau ce-o fi. O fatuca nemtoaica foarte frumoasa si foarte protestanta. Dar nu protestanta de tot fiindca parintii ei fac de fapt parte dintr-o secta naturista dintr-un sat habar n-am unde-n Germania ca au astia niste nume asa de lungi si sucite ca te-apuca greata. A plecat numai Liora si copiii plus tatal daca nu ma insel, Daniela n-a plecat fiindca tocmai e ocupata sa mearga cu fiica-sa la psiholog fiica-sa s-a facut anorexica (si eu m-as fi facut anorexica traind intr-o familie-n care se baga o oaie in 5 kile de ulei si 10 kile de ceapa prajita se fierbe bine apoi se adauga trei kile de faina sa ingroase continutul, asta-i mincare traditionala din Tunis; corect, familia Liorei este din Liban dar numai din greseala cum am mai zis, bunicul Liorei si fratele lui cunoscuti pentru faptul ca erau niste persoane absolut inteligente si sanatoase la cap s-au urcat pe vapor sa ajunga la Tripoli si-au ajuns …unde-au ajuns da-n Libia. Si fiindca tot erau acolo ce sa mai plece inapoi, au zis sa se stabileasca ca e mai usor sa se insoare decit sa mai navigheze odata. Dupa care au ajuns in Israel. Bunicul Liorei s-a suparat o data foarte tare ca avea o durere de neinvins in git si-a crezut c-o poate rezolva cu cutitul. Si-a bagat cutitul in git si cu asta basta, n-a mai fost nevoie sa se chinuie). Read the rest of this entry »

posted by Luana on May 17

Neata, nu stiu care-i starea voastra dar eu am pus spre dimineata d-un cosmar o frumuseste. Nu stiu unde eram, dar cum cosmarurile mele in majoritate se petrec fie la Levzeler fie undeva intr-un oras cunoscut-necunoscut si-au ca personaje adiacente fiinte moarte sau care urmeaza sa moara, eram la Levzeler. Aproximativ. Pentru cine nu stie, Levzeler e casa de nebuni la care am lucrat. Nu stiu daca era precis acolo insa personajele care se miscau prin jur erau de-acolo. Punct, ce atita discutie ?

Eram intr-un fel de sala de dusuri, respectiv holul de la o sala de dusuri cu una J, o rusoaica. Fata buna si-o tragea cu un yemenit de la intetinere, unu scirbos care-si intindea parul dintr-o parte-n alta si cind batea vintul arata ca winetoo cu penele-n vint, da nu-i treaba mea. Oricum fata e frumusica. Fata, se apropie de plus 50 daca-mi amintesc bine, da nu-s io aia de 20 sa zic: iete o baba!. Read the rest of this entry »