Tac’su Valentinei si-a gresit cariera,trebuia sa se faca sofer de spargeri. Plin de gropi drumul ala de sat, dar gropile nu-s treaba lui, ne-a dat cu capu de toti peretii masinii. La intretaiere de drumuri el avea treaba inainte, a condus inainte, daca venea cineva din celelalte parti cred ca aia era treaba cui venea. In orice caz am ajuns repede. Pe drum, la stinga paduri, la dreapta paduri. Nimic altceva decit paduri si biserici parasite si devastate. Ramasitele comunismului.

Am ajuns la Susdal. Despre ce-i acolo am povestit. Biserici,multe. Am intrat si noi in una. Nu ma intrebati cum se cheama, ceva pe ruseste. Biserica de prin 1500 si ceva. Am aprins luminari lungi si galbene pentru familie si prieteni la Sf.Nicolaie, sa fie toti sanatosi si sa le mearga bine. Am aprins luminare pentru sufletele celor morti sa se odihneasca-n pace, am aprins luminare pentru toate mamele bunicile viitoarele mame si pentru toate fetele noastre. Cum de ce-am aprins luminari in biserica crestina? de-aia c-am vrut sa aprind luminari in biserica crestina. Erau si niste oase ale cuiva acolo. Intr-o cutie mica. Nu stiu cine era, scria ceva dar pe ruseste. M-am uitat la oase erau vechi. Femeile se duceau si pupau cutia de sticla-n care stateau ciolanele. Mersi frumos, dupa ce-am scapat de-o belea nu caut alta nu bube dulci nu vreo candidoza nu afte nu nimica. Ma descurc si fara. Inafara de asta de ce-as pupa eu oase care nu stiu ale cui sint? Daca nu-mi place sfintu ala?

Dupa ce-am terminat cu luminarile am mai vazut o biserica si ne-am dus intr-un parc. Leo a gasit niste pene de cioara si mi le-a adus, mi-a aratat si unde le-a gasit, am adunat amindoi pene apoi Leo s-a plictisit si-a inceput sa adune pietre. Am mers sa cumparam apa si Leo a inceput sa transfere pietrele alora de pe-o parte pe alta. Ne-am urcat din nou in masini si-am plecat. Zgiltiiala a fost similara. Faptul ca am calciu mi-a ajutat probabil sa nu mi se desparta capul de trup.

Cind am ajuns acasa tatal Valentinei a coborit sa vada ce fac aia din Turkistan si-a inceput sa urle. Ne-am dus si noi. Ce se intimplase? Toata camera era vopsita intr-un roz tzipator si unul din ei statea cocotat pe umerii celuilalt si incepuse sa vopseasca tavanul. Linga ei o scara dubla inalta. Am intrebat-o pe Valentina de ce urla al batrin. Mi-a zis ca ei trebuiau sa zugraveasca in alb camera aia.
Si de ce-au zugravit-o roz?
Au zis ei ca roz e mai frumos, ce-i aia alb? Alb e peste tot.
Si de ce stau unul pe altul si nu pe scara?
Au zis ca pe scara nu lucreaza comod, asa le este mai comod. Dar au zis ca miine n-or sa vina ca ii dor umerii de cit au stat unul pe altul sa vopseasca!!!!!!!!!!!

Seara a trecut in gradina si prin curte cu Leo care mi-a prezentat toate plantele mincabile de la fragi la ale acre agrise parca le spune. Dupa asta a inceput sa stropeasca gradina cu galetusa. Noapte vine tirziu, pina la 22 e inca lumina, e luna iulie. Dar am zis ca nu-mi pasa de lumina, eu ma culc. Se topisera deja si matzele-n mine plus ca de la dansatul cu Leo incepusera sa ma doara picioarele, ele saracele, picioarele nu prea erau obisnuite-n ultimele luni nici sa mearga daramite sa danseze. Am visat toate timpeniile posibile dar diferente de timpeniile visate-n Israel, am visat un calugar care vroia sa-mi zica ceva, un pescarus clocind si-un cavaler cu armura. Floare la ureche.

A doua zi am plecat la Vladimiri, fost capitala a Rusiei etc.etc. Am vazut zidurile dimprejur de unde se aparau aia, am vazut vechea piata si strada de arta, am vrut sa cumpar o icoana veche dar mama Valentinei mi-a zis ca are ea destule si-o sa-mi dea. N-am cumparat. Apoi ne-am dus la o biserica foarte mare unde mergeau tarii si presedintii Rusiei dupa ce erau unsi in functii. Cica si Putin tot acolo a fost binecuvintat, asta nou nu stiu cum ii zice, tot un nume rusesc a fost unsa la Hram nustiucare. cea mai veche biserica din Rusia pe care comunistii o darimasera de nervi ce-aveau in ei pe religie si-au reconstruit-o din temelii exact dupa cum era cea dinainte. Dar asta e la Moscova. Dupa ce ne-a batut bine soarele-n cap iar am fost intr-un parc. Plin de rusi in Rusia asta dom’le. Si copii-s tunsi toti ca niste mujici. Dar toti.

Ma plingeam ca astia din Israel sint uriti cu ochii oblici si mucii la nas? Ei bine aia rusesti sint mai uriti, au nasuri ca de porc breton de cal si muci la nas. Au numa un breton de cal. Daca aveau motz ziceam ca-s toti Taras-Bulba da asa n-am ce sa zic. Tocmai fugeam dupa Leo cind a venit la mine una cu parul rosu ca focul. Sa-mi ceara de pomana. Cred ca era de vreo 70 de ani. I-am dat 10 ruble. Fereasca D.zeu sa ajungi in situatia asta!

Am plecat acasa. Bine rumeniti. In dreapta paduri in stinga paduri. Iar hurducari. Seara a venit fratele Valentinei cu nevasta si copilul. Nevasta e si ea gravida tot c-o fetita. Ne-au invitat a 2-a zi la ei, la ranch. Woalla mi-am zis, o sa vad si eu si cai si animale si altele. Ce cai si ce animale-n capu meu. Era numa o casa cu etaj cam cea de la Garitza da numa faceau pe nebunii. Era cica un cartier exclusiv. Toate casele semanau intre ele, de culoare maroniu roscata. Parca adusese cineva o casa si-aia a ramas gravida fatindu-le pe restul. Am intrebat-o pe Valentina unde-i ranch-ul? Mi-a zis ca asta-i.
Aha, daca asta-i ranch apoi eu sint Bulgarkov.
A, nu, dar asa-i Inesa, ii place sa se dea mare si doamna.
Poti te rog sa-i spui ca manierele elegante a trebuit sa le las in Israel sa nu futa creierii ?
Nu pot, zice Valentina.

Au scos aia toate tacimurile si farfuriile de pe lume da numa atita a fost ca-n fond mincarea e proasta in Rusia-n general si-acolo n-a fost altfel. Apoi am fost sa vedem un lac, o girla sau ceva de genul asta. Cica era mai mare la origine dar e seceta de citeva luni si-a secat lacul.
I-am zis lui Dan ca tre sa plecam acasa, nu ma simt bine, pin il omora pe careva. Ne-am despartit fara pupaturi claduroase din cauza de iod si-am fost fericita ca am avut iod. Aa, da, aveau o pisica persana alba superba. Statea pe un televizor, nu misca nici ochii. Numai cind m-am apropiat a taiat-o mincind pamintul. Cred ca nu-i place iodul.

Am plecat. In dreapta paduri in stinga paduri. Paduri in stinga paduri in dreapta. Am ajuns acasa. Toata lumea era flaminda dar le-a trecut foamea dupa ce mama Valentinei le-a prezentat o supa rece. Adica salata verde frunze de papadie, rosii,dovlec si cvas. Asta era supa. In momentul ala mi-a disparut pofta de mincare pe tot restul statului in Rusia. Mai aveau ardei umpluti, dar erau bolnavi, n-aveau culoare de loc. Nu rosii nu nimica. Si cotlet. Acu sa nu intelegeti prin cotlet chiar cotlet ca e o greseala, cotlet erau chiftele tot asa aratau ca ardeii umpluti. Niet mersi. Ma simteam ca la spital asa ca m-am dus in gradina in hamac. Leo s-a culcat, Valentina la fel, barbatu-meu a cazut lat, am mincat niste zmeura si-am baut cafea.

Pe la zece seara am plecat spre Moscova. Dupa inca un dans exotic cu Leo si cu ciinele Napoleon atirnat de picior. In dreapta paduri, in stinga paduri. Pina ce au inceput in dreapta masini in fata masini in stinga masini, in fata masini in spate masini. Dupa aia care de fapt fusese un accident de circulatie ca unu vroise sa se suie-n brad cu masina cu tot, iar numa paduri. Din cind in cind un sat. Apoi iar dopuri de circulatie. Leo a adormit, Valentina a adormit. Barbatu-meu a adormit. Dan mi-a povestit cum a fost in Sicilia.

Ca-n Sicilia. N-am mai intrebat de ce tocmai Sicilia. A zis singur. Sa cumpere o vie cu fabrica de vinuri. La Siracuza s-au plimbat, au pus GPS-ul. Era un spectacol de muzica shamanica, la Siracuza era un festival spiritualist de-asta. GPS-ul i-a condus. Strazile inguste. Au ajuns la strada de-aia ca masina mai mult tzopaia decit urca, sarea adica. Pina la urma au ajuns in virf. Da-n virf nu era nimic. Au trebuit sa coboare revers, ca nu era loc de intors. GPS-ul e minunea secolului.
Dupa vreo patru ore am ajuns acasa.

Ne-au trecut aia bagajele-n viteza ca am dat artistic ochii peste cap. La pasapoarte nu mi-a mai mers am asteptat vreo 10 minute. Dupa aia am fost sa cumpar tigari si-n avion. Zbor obisnuit.

Moscova ne-a intimpinat pe aeroportul  Pizdovavenia sau cum ii zice aluia cu o boare calda de vreo 35 grade minimum si-o duhoare de toate rasele. Ne-am luat bagajele. In jur era plin de dinti de aur, pantofi albi si ochi oblici. Dar aia cu pasapoarte straine deja aveau custile lor asa ca ne-am dus acolo. Mi-a luat ala pasaportul s-a uitat la mine mi-a cerut ceva i-am tras o tuse boemica si m-a gonit afara. Am mers spre iesire, la iesire era o chestie de-aia de te vede peste tot. Numa ce-am pus piciorul pe ea si-a inceput sa urle ca din gura de sarpe.

Ala mi-a zis sa mai trec odata. Am mai trecut odata. Iar a tipat masinaria. Ala m-a intrebat ca ce am in mine. I-am dat hirtia cu iodul. I-a gonit pe cei din spatele meu sa fuga-n lume pina ce-a venit ala care sa-i citeasca-n ivrit ce scrie pe hirtie, i-a citit ne-a dat pasapoartele, nici nu s-a uitat la valize nici la mine,numa sa ne caram dracu de-acolo. Fiu-meu a intrebat ca de ce-a durat atita. Pai de-aia ca muma-ta s-a apucat sa le puna astora reactoarele-n miscare, zice fecioara.
Mamaa, de ce faci chestii de-astea ? intreaba geniul familiei.
Vrei una peste bot de bine ce te-am gasit? Intreb si eu deja nervoasa de-atita tiuit.

Numa ce-am ajuns la masina fiu-meu ne-a anuntat lejer ca nu mergem la el acasa ci la casa de vara a parintilor Valentinei ca acolo-i mai putin cald sint copaci apa si Leo.
Cam cit dureaza drumul?
Cam vreo patru ore, zice puiul mamii senin. Asta daca nu-s dopuri.

Au fost dopuri. Chiar multe. La un moment dat am declarat ca trebuie sa urinez pipi urgeant. Ne-am dus la o benzinarie. WC-ul frumos, curant, elegant, dar nu era ca alea de la noi, era din ala cu nimerit la tinta. Ori te pisi in gaura ori te pisi pe tine insuti. Am reusit sa nimeresc gaura cu aproximatie cred, fiindca am iesit uscata.
O gramada de paduri de mesteceni, de brazi si de alti copaci. In ambele parti, numai copaci si pe cit mergeam mai departe de Moscova masinile deveneau la ieftine mai Lada si mai Ford si mai de-astea.

Cred ca-n Rusia legile de circulatie-s facute numa sa stie omul ce sa nu respecte, altfel nu vad la ce-s bune. Fiu-meu cind era dop mare o taia pe marginea drumului sau pur si simplu toata lumea se baga peste toata lumea. Semaforul rosu e pus ca sa dea soselelor si strazilor culoare, sa nu fie banale iar semnele alea ca nu ai voie sa treci de pe o banda pe alta adica dintr-un sens in altul amuza pe toata lumea. Din punctul de vedere al barbatilor, femeile conduc prost, au tampenia sa respectele semnele alea ridicole mai ales cind au copii in masina. Barbatii,in special  in Moscova, au masini gen tanc asa ca nu le pasa daca distrug o alta masina saraca.

Cind am ajuns la Garitza asa se cheama casa de vara pe ruseste dar si locul unde e casa de vara m-au dat jos din masina in unghi, unde-mi stateau genunchii imi statea si capul plus ca o parte buna din corp mi-era teapana de la aerul conditionat. L-am gasit pe Leo intr-o piscina umplind-o cu nisip dupa binecunoscutul obicei familial si n-am reusit sa-l scoatem de-acolo sub nici o forma ; in schimb a aparut Napoleon ciinele familie care lovit de entuziasm a inceput sa-mi futa un picior. L-am anuntat ca dupa cam 20 de ore de plimbare, muza erotica e moarta-n mine decit daca vrea sado sa-l belesc de piele ca oricum are multa si sifonata, n-a fost de acord cu propunerea si-a cautat alt picior.

Aia Garitza cica-i vila. E o dihanie din lemn cu doua etaje-n sus sidoua-n jos de iti trebe GPS sa te descurci in ea. Pe dinauntru totu-i din lemn numa bine sa tina caldura si era suficienta caldura ar fi trebuit s-o lase sa mai plece. Ventilatoare bineinteles ca nu aveau. Da o casa tare frumoasa cu citiva hectari de pamint si mai ales umbraaaaaaaaaaaa. Noaptea ca noaptea, am facut meditatie sa adorm. Am adormit sau am intrat in coma nu stiu, dar dimineata m-am trezit totusi. Inseamna ca n-am murit. Numa m-am facut. Nu,n-am vazut tunel si ingerasi.

La casa Garitza lucrau la etajul 2 niste de-astia din Turkistan sau ceva cu tan la urma. Tatal Valentinei le-a explicat ce sa faca-n ziua aia si-am plecat la Vladimir.

Un proverb francez spune ca-n loc de ceva mai bun te culci si cu nevasta. Ok, nici de-asta n-am chef. Sa ma culc cu barbatul personal. Dupa un milion de ani se duce dracu pasiunea si pofta. Sigur, nu la toata lumea e asa numai la mine. Va rog insa nu ma contraziceti ca am argumente sa va dau la cap. Puteti consola partea adversa cum ca eu sint nebuna si tot restul, eventual ca habar n-am de viata sexuala. Ca la voi o sa tina la nesfirsit dincolo de viata dincolo de moarte, bla-bla-bla. Mai raminem sa credem asta.

Bon, de cind cu chestia asta shamanica am inceput sa am vise erotice cum e si normal. Tragedia este ca am vise erotice din trecut si creierul imi aduce-n ochi fix cele mai nereusite partide de sex pe care le-am avut. N-as putea sa le numar, am preferat sa le uit ceea ce mi se pare cinstit. Dar bag sama ca cineva acolo inauntru-n cutiuta le zgindare taman pe alea. Asta ar trebui sa-mi inatareasca ideea ca abstinenta-i de preferat partidelor alora de cica sex dupa care singura realizare e un dus sanatos o tigare si citiva pumni in cap. Dar corpul meu reactioneaza fix invers dind ordine clare creierului ca tre sa mergem la futut. Unde dracu? Ca Tara Sfinta nu se prea lauda cu masculi de performanta. Poate-s prea grabiti sa povesteasca la prieteni, nu stiu precis. Am gasit unul singur dar si-ala s-a hodorogit acum. Si de excursii-n Romania, Franta,Zanzibar, Nepal nu prea am timp.

Bleah tre sa ramin cu ideea ca in Siberia o sa fie ceva bun. Baietii aia aratau destul de bine.Blondul era chiar traznet da-n pizda ma-sii, n-am voie sa-mi fac de lucru cu soferii si alti servitori. Din pacate. Acu am inceput sa le inteleg pe batrinele mele matusi. Dupa ce-au pontat citeva regimente in viteaza si cu nebagare de seama plus compania de pompieri a localitatilor respective la batrinete au inceput sa vorbeasca de sex ca de ceva absolut scirbos. Si sa faca pe presfintele. Daca isi aduc aminte doar partidele tampite nici nu ma mai mir. Da parca pe ele le-a luat mai tirziu pe la 70-80 nu la 49.

Oricum cea mai anormala a fost matusa-mea Marika. Aia nu si-a tras-o (din spusele ei) decit cu barbatu-sau, era cum zice femeia unui singur barbat. Numa ca ala, barbatu-sau, a facut un rau societatii si-n special medicilor de la policlina si-a hotarit sa moara tinar. De-aia era bolnava de toate bolile. De nefututa,ca altfel n-am cum sa-mi explic. Cind pe la 75 de ani si-a gasit unul dispus s-o ponteze si-a venit omul pregatit cu pijamaua, cutia pentru proteze si aparatul de ras, Marika s-a scandalizat profund si l-a aruncat direct afara. Ala n-a stiut ce i se intimpla si de ce l-a chemat sa doarma la ea daca vroia doar pe cineva s-o tina gales de mina sa i se uite adinc in ochi si sa cite romante la luna ca doi ciini castrati. Marika n-a mai vorbit cu el si-ala s-a insurat cu una care-a murit peste doi ani si l-a lasat bogat. Cu Marika n-avea sansa asta, e prea zgircita ca sa moara si sa lase banii cuiva.

Ooooooooooo, tocmai cautam o solutie cind Goldie a inceput sa latre si cineva sa bata-n usa. Erau unii de la primarie veniti sa ma intrebe de ce-am darimat casa galbena. Ca trebuia s-o darim numa daca-mi dau ei voie. Hic, am facut, si-am deschis gura de canal. E casa mea pamintul meu si fac pe el ce vreau, eventual ingrop citiva de la primarie care ma deranjeaza. Ala saracu era om de treaba, a inceput sa se scuze ca el a venit numa fiindca cineva a reclamat ca darim si tre sa-si faca datoria, dar daca vreau eu pot sa darim si o parte din caritier, ei s-ar bucura profund de fapta asta c-ar fi mai putini paraziti.

Ne-am despartit priteni in sensul ca el a plecat din curte cit inca mai era in viata . Mie mi-a trecut brusc excesul sexual. Dovada ca o cearta buna face mai mult decit un futut. In orice caz mai mult, mult mai mult decit ala din vis. Pffffffffffffffffff.

La un moment dat lucram la capul ei. Era linistita, cu ochii inchisi. Brusc ii deschide (ochii), se ridica-n fund si spune “esti lup”. Exact ; si tu esti Scufita rosie, daca nu zaci la loc te maninc.Pacat numa ca bunica are Altzheimer.

Se trinteste la loc, se scoala iar dupa cinci minute. Nu glumesc, zice, esti lup. Vad un lup facindu-mi tratamentul, un lup umbla-n jurul meu. Nu tu.
Iar ai fumat hashish? intreb.Stai sa termin curatatul asta si vorbim.

Dupa cam o ora era curatata eu eram lata .Dar ea dormea si-am lasat-o sa doarma. Cind s-a trezit era deosebit de vesela. Cred si eu. Palmele mele erau rosii, ma usturau, imi vijiia capatina (de lup) si ma balanganeam. I-am dat sa bea apa. Ca asa trebuie. Dupa ce-am rasuflat amindoua a inceput sa-mi povesteasca iar de lup. Termina dom’le cu lupu asta ca io-s sarpe nu lup, cine stie pe cine-ai vazut.
Ba te-am vazut pe tine cum lucrezi asupra mea si inca alti lupi mai mici. Tu erai lupul cel mai mare dar a venit unul mai mare si-ala te supraveghea. La inceput am crezut ca-s ciini, dar in final m-am convins ca-s lupi.
Bine, lasa-i ca-s daca-s lupi is lupi; eu sint sarpe.

Du-te si te fute ma expediaza pacienta de la 10, daca eu iti spun ca esti lup atunci esti lup nu balaur. Ca dupa atitia ani de India pot sa fac diferenta intre un lup si-un sarpe ce naiba. Si nu ma prostii de cap tocma ma simt foarte bine. A, da, si lupul cel mare a zis ca se scurteaza timpul.
Cum a zis?
Asa in capul meu a zis. Spune pacienta.
Eu cred ca in capul tau e hashish de dimineata.
N-am fumat de simbata, nu ma fute la minte. Erau lupi tu erai lupi si era lupul mare vorbaret. Asta-i si gata. Acu ma duc, am treaba si n-am timp sa conving o nebuna ca e lup nu sarpe.
Si-a plecat.

Dupa ea a venit Edna.parea mai linistita de data asta. E multumita c-a scapat de amantul tinar si nu mai trebuie sa arate mereu juna bela si pempanta. A nu se confunda cu pompanta.
Toata dupa-amiaza si seara am fost zombit. M-am dus pe la patru sa dorm o ora, am dormit. Bintui prin spitalul une-i internat un prieten. Unul pe care l-au diagnosticat de cancer. Avea el cancer cum sint eu borcan de muraturi. Am intilnit un alt prieten comun. Si el tot asa,in treacat pe-acolo. Dar n-am vorbit.

Dupa aia a venit Sigal. Iar arata ca o vaca mare. Acu o luna arata ca o vaca mai mica. Adica mai slaba. Am amenintat-o cu moartea. A zis ca prefera tratamentul cu injectiile care ard grasimile. I-am comandat injectiile. N-am prevenit-o ca se face cit o vaca si mai mare daca continua sa bage-n ea. M-am saturat de paciente.

Lupoaica siberiana trimite mesaje pe alte cai. E-mailul nu-i mai ajunge. Deh, daca mai multa lume zice ca-s lup poate-s lup? Unde-i dom’le Scufita Rosie? ca la bunica io nu pun botu. Mi se strica dracu implanturile.

De-asta mi-e frica, sa vad niste locuri. Ca am mai vazut pe-acolo niste locuri si mi-au facut tare rau la starea psihica. Toti erau decedati pe locurile alea si nu era deloc mobilizant. A trebuit sa fug in toate directiile si-am zacut lata juma de zi dupa excursie.
Mi-am amintit s-o intreb pe matusa-mea in sfirsit de unde ni se trage noua chestia asta cu shamnismul ca sintem evrei din mosi stramosi neam de neamul nostru au fost evrei s.m.d.

Mi-a zis ca nu prea neam de neamu nostru au fost evrei s.m.d. sau da, corect, au fost evrei dar nu de tot. Tac-su lu tac-su lu matusa-mea si-al lui bunica-mea era din mama evreica si din tata care venea dintr-un trimb shaman da de-alea din America de Sud nu din Siberia.
Si-atuncic e dracu n-ati ramas in America de Sud ca-i o clima mai sanatoasa omului?
Pai nu ne-a intrebat nimeni,a sta-i chestie de mostenire, cine mosteneste se duce unde-l cheama si daca nu se duce il duce cu forta.
Cum cu forta? Il ia pe sus?
Nu, ii rupe-o mina, ii rupe-un picior ii arde casa ii sparge capul pina se convinge ca viata si menirea-n viata nu-i o gluma.

Daca intr-o buna zi aflu ca tac-su lu strabunicu-meu dupa strabunica bunicii lui bunica-mea lui maica-mea a facut parte dintr-un trib canibal si l-a mincat pe stra-stra-stra bunicul lui stra-stra-bunicul lui dracu stie care din neamul lui taica-meu o sa inteleg mai bine de ce maica-mea nu-l sufera pe taica-meu nici dupa moarte – desi, ca sa fiu sicnera nici motivele actuale nu-s de lepadat.

Sa nu uit, daca are cineva nevoie de-o doza de palaria sarpelui pentru uz casnic stiu de unde sa-l iau. Numa sa reziste preopinentul.

Bubuiau din tobe si faceau ca toate dihaniile. In fata mea erau sapte tipi si tipe toti batind de departe virsta lui Tutankamon cind era batrin, aia se chiorau la mine, eu ma chioram la ei de sub lupul ala mort si dupa aia cred c-am cam adormit pina m-au pus pe picioare. Nu-mi aduc aminte sa fi fost picioarele mele sau ale alcuiva ca parca se facuse o gaura-n pamint, aia urca si cobora dupa cum o taia capul. Mi-au scos capatina puturoasa si-am rasuflat citeva minute da s-au grabit sa-mi puna alta capatina de data asta mai putin imputita ca erau numa ciolanele din ea si mi-au dat un ciomag lung in mina.

Precis fiindca eram drogata mi l-au dat, daca as fi fost in stare de functionare ii ciomageam pe toti. M-au asezat in final pe un scaun c-au vazut problemele cu echilibrul si matusa-mea s-a apucat sa zbiere si sa dea din miini. Toti ceilalati hodorogiti au inceput si ei sa zbiere si sa dea din miini dar nu m-am mai preocupat c-am adormit final. M-am trezit a doua zi cu mintea limpede de tot si parca mi se refacusera ceva neuroni da auzeam tot felu de voci in cap ,nimic grav dar totusi am incercat sa schimb postu ca erau enervante.

N-a mers. Au bombanit cam pina pe seara apoi au intrerupt emisia. Mi s-a povestit ca pe baza de rudenie fusesem proclamata in unanimitate doamna si stapina tribului de shamani si imediat ce matusa-mea moare tre sa vin acolo sa ma prezint la post altfel o belesc definitiv ca universul ma paleste peste bot. Cind am reusit sa scap de la ei cu viata am fugit mincind pamintul, dar mai incet fiindca e greu sa fugi mincind pamintul cind ai in spinare o blana de lup cu capatina cu tot in mina dreapta o toba cit tine de mare si-n mina stinga un ciomag.

S-au crucit aia de la aeroport la Moscova cind am ajuns si nu vreau sa-mi amintesc ce-au facut astia de-aici de la aeroport cind m-au vazut. Cred ca nici daca le aparea-n fata o trupa de desant a lui El-quaida nu se speriau asa. Au luat lupul la puricat, au trecut ciomagul si toba pe sub toate aparatele si pe mine aproape ca m-au bagat in apa cu otet sa ma dezintoxice asa aratam de jerpelita si inghetata total.

In final n-au avut ce face cu mine si-au trebuit sa-mi dea drumul pe strazile pasnice ale patriei unde intr-adevar puteam sa prezint un pericol capital daca e sa nu luam in seama ca se plimba unii cu bombe-n chiloti. Chestie cu care de fapt ne-am obisnuit. O femeie shaman e dubioasa, nu?

Mai e în Piaţa Roşie un mausoleu în care-l păstrează pe Lenin pus într-o cutie de murături să nu se strice. Nu l-am văzut. Pe Lenin. Era prea tirziu şi se dusese la culcare.
Nu vad de ce se agită toata lumea cu piaţa asta roşie.N-am sesizat ceva ce merită încrustat în memorie pe toată viaţa, nu în memoria mea. Ruşii pot avea o gramada de alte motive s-o facă. Ceea ce-i treaba lor.

Imediat ce ieşi din piaţa asta e o alta. Plină de fîntîni şi statui. Cu sau fară cai. Mai multe cu cai. Au un fel de ceas care-ţi arată continentele şi ce oră-i acolo , ceva bazat pe soare ,dar cine are nevoie de maşinăria asta cînd poţi să te uiţi la ceas şi să vezi ce oră-i unde-ţi trece prin cap? Au şi un manej. Dar nu-s cai în manej. Nici nu-i de mirare fiindcă i-au facut pe toţi statui. Dar în manej era o expoziţie de pantofi. N-am văzut-o, interesant însă de aflat cum au dresat pantofii ăia să se poarte ca nişte cai.

Au şapte clădiri facute-n genul Casei scînteii , sînt însă mult mai mari şi împrăştiate peste tot.Intr-un fel de semicerc. Moscova-i construită-n cercuri. In primul cerc e centrul şi-asa mai departe. Cladirile alea-s puse-n primul cerc. Biblioteca lor naţională e imensa, ceva cam cît jumate de Tel-Aviv. Au două dume, astea-s cică, clădiri guvernamentale, case ale poporului, adică nişte locuri mari de tot în care trebuie sa intre poporul care n-are casă. Ori am înteles eu gresit.

Inafară de statui cu sau fară animale sînt statui de persoane celebre. Puşkin in special. Dar mai era şi Lomonosov, Makarenko , Lermontov cred, Tolstoi şi-n special era Lenin în toate pozitiile şi toate ipostazele din viaţă. Fiindcă-n ipostaza de mort îl au in mausoleum. Au şi fîntîni arteziene. Pline de statui de nimfe şi de persoane mai mult sau mai puţin îmbrăcate. Scot apă pe toate găurile. Pe una din clădirile alea imense este cel mai mare ecran de televizor din Europa. Normal că este. Dacă nu era cel mai mare nu era la Moscova şi nu merita atenţia. Fiindcă-ntr-un oraş mare nu poţi pune orice ecran să te facă de rîs ci musai pe cel mai mare.
Au şi două magazine celebre. Dum şi Tzum. N-am văzut decît unul, pe-ăla de-i zice Dum. Mai departe m-a părăsit curiozitatea. Clădirea pe care-au schilodit-o să facă din ea o adunătunatura de magazine scumpe unde toate firmele din lume-şi expun marfurile , clădirea, este superbă. Bronzuri, marmoră, fier forjat, arteziene şi cupole aurite. De ce le-a trebuit s-o schilodească nu ştiu, dar probabil că asta-i societatea de consum. Consumă totul.Inclusiv cultura. Sau arta.

La Dum poti cumpara orice şi de toate. dar dacă eşti femeie atunci e bine să nu vrei pipi. Nici macar în starea de cea mai mare urgenţă. După ce-am căutat cu disperare un wc m-am repezit cu entuziasm înauntru şi…nu era wc. Numai două labe de tablă şi-o gaură la mijloc. Nu era nici hirtie ingienică. Trebuia sa iei de la o tanti care avea un birou vast la intrare şi careia i-am plait 10 ruble să mă lase să văd locul. Dar pipi niet.

Aş fi fost impresionată cred în alte condiţii dar a trebuit sa plec în cautarea unui monument mai putin istoric însă dotat cu cele necesare unei evacuari a lichidelor destinat vremurilor ceva mai moderne. L-am găsit într-un alt centru de magazine, construit sub piaţa roţie. Tot magazine moderne şi exclusive. Un fel de pasaj subteran cu ieşiri la stradă (la Moscova tot ce nu-i modern musai să fie exclusiv, altfel n-are ce căuta la Moscova,poate sa se ducă la dracu). Fiindcă altfel n-aveai cum să treci dintr-o parte-n alta într-o singură bucată. Veneau una sau mai multe maşini negre şi elegante şi te făceau praf .

“heya hoye wayele.”

Bine zic eu si-acu ce zbieri la mine ca inca nu ti-am facut nimica.

Baba zbiera in continuare ceva in limba ei ciudata dadea din miini si la fiecare cinci fraze toata lumea face “huh”.

N-am strigat huh ca nu era cazul sa-i las sa creada ca am ceva cu demonstratia lor, armata e apolitica si n-are voie sa se manifeste.

Ma tot uitam dupa blondu ala ,nu l-am recunoscut la inceput ca se ascunsese sub o capatina de lup si era imbracat in niste tampenii da tot l-am dibuit,numa ca era in transa totala si batea ca turbatu dintr-o toba mare cit jumate de casa.

Ma gindesc, ce-o fi halind astia de-s asa de fericiti?

Urma sa aflu, da nu haleau ci beau.Un ceai. N-as zice ca-i tocmai nasol, ceaiul asta, da nici nu-i grozav de bun. E ca s-o luam pe cai cunoscute o combinatie suficient de reusita intre un antidepresiv din noua generatie sa zicem remeron, si un excitant puternic nu zic de care ca n-am voie. Adaugam la asta un halucinogen gen opiatic si-avem ceaiul. Dupa care vedem cai verzi pe pereti si nu numai cai verzi pe pereti ci si altele.

M-am luat cu vorba. Dupa ce-au zbierat o vreme destul de indelungata a inceput sa ma ia si pe mine un fel de extaz si sa fiu deosebit de vesela si plutitoare, fara sa fi baut nimica. Era ca si cum as fi ascultat muzica trans si-mi venea sa tzopai desculta. Mi-a disparut entuziasmul numa cind un stol de corbi insomniaci mi-a filfiit pe cap, un sarpe de dimensiuni mari mi s-a strecurat printre bocanci si patru ochi lupesti se zgiiau la mine. Da mi-a scazut asa de tare entuziasmul de era sa ma pis pe mine de frica.

Noroc cu baba ca mi-a zis sa nu-mi fie frica.

Cum dracu sa nu-mi fie frica? Ce-s io? Indiana Gions? M-au anesteziat c-o capatina de lup trintita-n cap cu blana pe spinare un ciomag de doua ori cit mine-n mina niste talangi la git de-am crezut ca plecam in transhumanta si-o gramada de bratari la miini.

Zgripturoaica mi-a tras un ghiont de-am zburat citiva pasi inainte si toata adunatura a inceput sa zbiere si sa cinte ceva. Erau foarte fericiti si se pare ca eram regina balului; drept multumire am vrut sa-i salut cu capatina de lup da nu m-a lasat scofilcita s-o scot, am vrut sa-i salut cu ciomagul da am reusit numa sa mi-l trintesc pe picior si sa constat ca are-n virf un cutit care mi-a strapuns bocancul.

Eu o sa trag un pui de somn zic imediat ce m-am urcat in masina. Nimeni n-a avut comentarii deosebite asa ca asta am si facut,m-am culcat. Loc aveam destul. Cred c-am dormit cam o jumate de ora cind fatuca aia scheletizata m-a zgiltiit sa ma trezesc.

Tu n-ai treaba zic, sau vrei o scatoalca doua sa te linistesti?

Am ajuns, zice fatuca.

Satul era ca un sat , da cufundat in bezna. Casele erau mai degraba o adunatura de iurte si-n fata adunaturii de iurte era o adunatura de oameni ciudati cu ciomege-n miini.

Daca astia sar la bataie imi zic in sinea mea am bulit-o ca n-am avut voie arme. Da nu pareau pusi pe bataie ci deosebit de veseli topaiau de sareau borfele pe ei. Ba bateau si din niste tobe imense ceva-n ritmul de unu-doi-trei-patru si iara unu doi-trei-patru. Probabil lor asta le facea bine la organe dar pe mine m-a trezit definitiv.

Am descins din masina cu aceeasi senzatie cu care s-o fi dus aia la ghilotina da pe deaspura era si frigul dracului.Un drac congelat, sa zicem, nu un drac de-ala care traieste-n iadul fierbinte. Am coborit din masina numa dupa ce a venit blondul sa-mi deschida usa, cind am vru sa cobor singura am fost trasa inapoi cu grija sa nu ma sparg, dar ferm.

Iete ma frate in fundul lumii si pe-astia-i fute protocolu.

In mijlocul tipilor tzopaitori si bubuitori statea ceva care semena c-o femeie da una deosebit de batrina sau deosebit de mica. Dupa ce blondu mi-a deschis usa m-a condus gratios fix in fata babei mititele si aia cu tobele au tacut de tot s-a facut o liniste mormintala de parca aia urma sa-mi citeasca sentinta de condamnare la moarte prin inghet.

In loc de asta baba a tras un chiot naprasnic, unu de-ala pe linga care gongurile mele tibetane cind dau in ele cu nervi sint floare la ureche. Mi-a vibrat capu vreme de cinci minute da tot am reusit s-o aud graind intr-o engleza perfecta:

Nepoata draga bine-ai venit, dupa care a adaugat niste nume necunoscute mie vreo sase sau sapte la care s-au adaugat o gramada de chestii tot in limba aia necunoscuta mie si baba mica a inceput sa ma studieze cu atentie.

Chhhhhhhhhhhhh a facut tragindu-ma de par. Chhhhhhhhh.

Care-i problema cu parul meu?

Chhhhhhhhhhh e vopsit asta nu-i culoarea lui. In rest e sanatos, parul e averea noastra, daca-i bogat, lung si sanatos arata sanatate-n corp si-n suflet.

Chhhhhhh fac eu numa sanatate-n suflet nu poti sa cauti la mine si in parte nici in trup da aici mai merge.

Pfffffffffffffffffff zice baba. Tiroida ta-i praf.

Pfffffffffffffffffffff zic si eu asta stiu din frageda pruncie.

Bine tre s-o reparam.

Imi pune mina pe git si parca ma arde cu fierul de calcat.

Ia-o-ncet zic ca mai vreau sa traiesc o vreme.

Gura zice si eu vreau sa mor o vreme daca te omor pe tine mor fara urmasi. Asa ca am interesul sa te pastrez in viata.

Zbaaaaaaaaang imi rade-o laba-n cap.

Vad verde si instinctiv mina stinga-mi pleaca inainte nu din dorinta de a lovi ci dintr-o caldura cumplita pe care simteam nevoia s-o eliberez. baba sare doi pasi inapoi si incepe sa rida.

Deci nu esti asa bleaga cum pari. Stii sa fulgeri. Ba chiar te uiti crucis la nervi. Semeni cu bunica-ta; ea era vint din nord te ingheta pe loc si facea cu tine ce vroia, tu esti vint din sud, caldut dar si arde cind trebuie, cu aproximatie cind trebuie. Esti cam nebuna.

Tobele incep iar cu unu-doi-trei-patru in vreme ce batrina ma ia de mina si incepe sa se invirta cu mine-n cerc. Numai atunci bag de seama ca-n jur sint aranjate pietre pe-un cerc cu un diametreu de vreo 5 metri si toata banda de tobosari baba si cu mine sintem in cerc iar restul stau respectuos pe dinafara. In est e un fel de altar. Pietrele sint de diferite marimi si asezate-n cam trei rinduri. Spun cam fiindca cel de-al treilea rind e doar un singur bolovan de marime mare cu care-ai putea sa astupi un riu de marime mijlocie daca aluia i-ar veni ideea s-o ia razna prin porumb.

Erau patru pietre mari si intre ele de patru ori cite trei pietre mai mici. In cel de-al doilea cer erau sapte pietre mai mici . Piatra mare din mijloc era legata de pietrele mari de pe primul cerc de alte cite trei pietre.

]]> http://luanazosmer.com/2008/07/jurnal-siberian-4/feed/ 0