Archive for the ‘Jurnal Siberian’ Category

posted by Luana on Sep 27

Am primit programul scurtei noastre sederi la Moscova in vizita la copii. O saptamina mare si lata. Tare-mi plac programele. Se vede treaba ca generatiile astea proaspete nu pot trai fara program, simt ei asa o nevoie spiritual organica, adinca sa aiba o listuta cu ce urmeaza sa faca, altfel se simt dezorganizati.
OK, nu c-am inteles mare lucru din program si locurile alea care sint pe ruseste dar am inteles citeva.
Dan spune ca primele zile mergem la Vladimir  la parintii Valentinei, nu chiar la parintii ei ci la vila lor de vara care pe ruseste se cheama garitza, loc frumos intre sinii naturii mama. Dupa aia mergem la Suzdal, locul ala cu cea mai mare inghesuire de biserici pe km patrat unde Dan sustine ca mi-a placut. Ca mi-au placut bisericile adica. Normal, m-au dus acolo pe 1 ianuarie,un ger de – 20 de grade si-un crivat care-mi intra si iesea prin toate gaurile. Orice loc aparat de vint si-n care erau mai putin de – 20 de grade mi s-a parut o fericire asa c-oi fi dat semne ca-mi place. Normal ca si daca ma duceau in infern sau ma bagau in gura balaurului cu sapte capete m-as fi simtit mai bine si-as fi gemut de placere dar cred ca si iadul si balaurul de sub Sfintu Gheorghe intepenisera de frig. Am admirat pina si calugarii care scoteau zgomote atirnindu-se de clopote numa sa ne caram. Singurul lucru care mi-a placut cu adevarat au fost stolurile si cuiburile de ciori, dar si alea erau tot in ger si-n crivat asa ca doar le-am fotografiat sa le privesc acasa la o temperatura normala de cca.38 de grade. Plus.

Dupa Suszdam in program scrie ca mergem la padure la picnic, bun asa, oi fi eu Scufita Rosie si e un lup acolo plictisit de moarte care cauta o bunica s-o haleasca. Numa ca-n cazu de fata lupul in cauza tre sa vina-n Israel sa se duca la casa de altzheimeri s-o manince pe bunica-sa lui Dan, nu si pe mine ca eu ma cam feresc sa dau pe-acolo de cind cu experientele pe faptura mea. L-am intrebat pe Dan care-i parerea lui despre asta si-a zis ca daca nu vreau nu mergem la padure. I-am zis ca am halit destui gindaci prajiti copti si garnisiti in Thailanda asa ca nu simt un impuls in a-i minca pe cei din padurile rusesti nu de alta dar am respect pentru natura cind am incotro. Nu stiu daca am incotro. O sa aflu.

Dupa asta ne intoarcem la Moscova si e programat un concert. Hallo, ce concert ca daca e cumva o muzica simfonica si adorm, aia de linga mine saracii or sa sufere cumplit, sforai cind dorm pe spate de cade si papagalul de pe craca. Daca e concert sa fie ceva cu tobe surle si trimbite, minimum Wagner altfel cade sala de concete ori cei din jur nu pot sa dorma linistiti.

Am mai citit niste denumiri din care n-am inteles ce-s locurile alea si cred ca mi-e frica sa inteleg dar apare la un moment dat parcul Gorki. Gorki  asta mi-e antipatic in mod direct si-n parcul ala m-au carat toti incepind cu paza noastra de corp din prima calatorie pina la biata nora-mea care a vrut sa ne arate nu stiu ce peisaj dar in timpul asta eu urinam pipi pe mine si-a trebuit sa ne intoarcem de urgenta.

De data asta le-a scapat Piata Rosie bag sama si fiindca nu intentionez chiar sa string pe cineva de git nu le amintesc.
De fapt, tot ce-as vrea, cred, ar fi sa ma lase sa umblu pe strazile orasului, sa-mi gasesc locurile mele care sa-mi placa, sa vad Moscova ochilor mei nu ai lor, sa gasesc undeva daca se poate in mintea mea intelegerea pentru oamenii de-acolo dincolo de Tolstoi sau Cehov, sau Bulgarkov sau Puskin, dincolo de Moscova care crede sau nu in lacrimi, de reclame imense, de bogatie ori saracie duse la extrem. Dincolo de 12 si de gara pentru doi. Fiindca trebuie sa existe si-o astfel de Moscova. Si daca nu exista o sa mi-o fac.

posted by Luana on Aug 9

Auch, a doua zi am fost la opera. Lacul lebedelor. Baletul operei din Moscova, marele balet rusesc, dar  Balshoi ala e inca-n reconstructie si-am fost in alta sala. Nici acolo nu era aer conditionat. Am transpirat vioi de tot. Pastele ma-sii, tot vad lacul asta cu lebede de la 5 ani, de fiecare data baletat de altcineva alt stil de balet, alta calitate, baletul american, baletul francez baletul homosexual baletul dracu stie mi-a iesit pe toate gaurile si pe alea de dupa operatie. Poantele de lemn scirtiiau pe scena de guma si se auzeau bocanind de parca iti scritia si bocanea creirii-n minte ori invers. Prima balerina excelenta, restul se miscau ca niste hipopotami incalziti. Dar plimbarea de dupa asta pe-o straduta mica si frumoasa fara circulatie si mincatul in sfirsit a ceva mincabil respectiv o pizza din care-a trebuit sa scot salamul scirbos. Nu ca era el scirbos mi s-au rupt mie citiva dinti de la tratamente si aia nu pot sa-i repare pina-n 14 august. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Aug 6

Nu va speriati, nu m-a lovit nici o dambla rligioasa. Nu ma cred Constantin si Elena, Fecioara Maria nu mi-a aparut in tridimensional pe cerul Moscovei (numai bunica-mea Coropisnita si Schelpton au obiceiuri de-astea barbare sa bata omu la cap noaptea). Nu, nici nu ma cred Petrache Lupu sa-l vad pe “Mosu”-n pom, poate fiindca nu beau niciodata si nici Bernadette Soubiroux nu ma cred s-o vad pe Fecioara sa iasa apa si sa vindece oameni, nici una din ele. Sint tot eu nebuna din Hertzlia, dar am invatat ca daca o idee-mi sta-n cap mai mult de juma de ora persistind in existenta merita s-o incerc, cel putin s-o incerc daca nu s-o indeplinesc. Habar n-am ce m-a minat cu biserica sfinta Ana, poate pe ea a minat-o de fapt ; intre noi doua in real nu exista diferenta de religie  – ea s-a nascuta evreica asa ca-n ce-o priveste isi poate permite si eu nascuta tot evreica mi se brehane de iudaism, de maniera totala sufar de sionism si israelism in sensul ca tara asta conteaza pentru mine. Dar am mai vorbit de asta. Cind vad patzachinele din cartierele religioase arzind lazi de gunoi si aruncind cacat pe oameni imi vine sa fac cu ei fix ce imi vine sa fac cind vad patzachinele verzi de la Hamas demonstrind. Nu repet ce-mi vine sa fac fiindca am spus-o de nenumarate ori, dar gindurile bune-s tare, tare departe de mine. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Aug 4

Intr-una din zile, nu retin care fiindca-n toate erau la fel de calde si scirboase am plecat pe coclauri. Partenerii lui fiu-meu si el vor sa construiasca un fel de spital alternativ dar si medical cu tot ce-i nou in toate domeniile medicale. Niste de-aia care-au fost la KGB, au cumparat dupa ce s-a terminat comunismul citeva sate intregi cu toate paminturile din jur. Paminturi, paduri, lacuri, dealuri, oameni, vaci si totul. Absolut totul. Acum vind pamint cu 50 $ hectarul.

Am tot mers din loc in loc. Mereu case din lemn c-o mica gradina-n spate sau in fata, saracie lucie ; masinile, adica autobuzele cu produse de mincare de baza, vin o data pe saptamina in rest nimic. Traiesc din ce au dar nu dau semne ca ar fi nemultumiti. Apa au fiindca-s riuri peste tot, au si curent electric, dar n-au mai mult. Nu dadeau semne ca le trebuie. Lui Dan i-a fost mila de un copil care fugea printr-o curte cu un cerc si-o sirma, le-a dat bani parintilor sa-i cumpere jucarii. Read the rest of this entry »

posted by Luana on Aug 2

Am ajuns acasa.In stinga blocuri,in dreapta blocuri. Era cam 2 noaptea. Hm, acasa asta e o notiune relativa la fiu-meu. Au stat intr-un cartier in al 2-lea cerc, ca Moscova-i facuta ca o pinza de paianjen. Era prea departe de centru. Au stat intr-o casa vis-a-vis de Piata rosie, era prea mult praf si prea multe dopuri de circulatie. S-au intors in casa din cercul doi si-au cumparat casa asta. Intr-un cartier select. Un an au costruit la ea pe dinauntru ca au primit numai peretii. In fine, acuma, asta-i casa lor. La etajul 28. Cind intrii e politist la intrarea-n cartier, nu in tot cartierul ci doar la corpusul unde sta fiu-meu, la alte corpusuri sint alti politisti. Au cip la poarta. Cind intri-n bloc tot cip. Si politist.In lift camera de luat vederi. Cind am ajuns noi era inca o usa de siguranta dar inca nu era montat cip-ul la ea. Ajung si la asta.

Apartamentul e intr-adevar superb. Totul este alb, negru auriu.Te uiti pe geam vezi fix in fata la cam un kilometru jumate un bloc pestrit, acolo stau pensionarii de la KGB. In stinga cum te uiti pe geam sint casele actualilor lucratori la ce-a fost KGB-ul, in mijloc o cladire rotunda unde-s serviciile de securitate si-m jur alte blocuri pentru lucratorii de la serviciile de securitate dracu stie cum le spune. Mai sint si niste blocuri roz, cred ca alea-s incubatoarele pentru viitorii copii-n eprubeta de la serviciile de securitate. Habar n-am. Dar daca o tufa din zona verde s-ar fi apucat sa-mi spuna ca fumatul dauneaza la sanatate nu m-ar fi mirat de loc. De zburat pe geam de la etajul 28 nu-i nici o sansa, geamurile nu se deschid decit de-un lat de palma si-s duble. Adica ai intrat in casa acolo stai, daca vrei sa pleci o faci pe usa dupa ce incui de-ti cad miinile si-ajungi la liftul care se uita cum te scobesti in nas. Poti de altfel sa te scobesti si-n cur alora nu le pasa daca nu te scobesti cu candelabrul sau sfesnicul furat. Ori cu teava pistolului cind urci. Read the rest of this entry »