posted by Luana on Sep 27
Am primit programul scurtei noastre sederi la Moscova in vizita la copii. O saptamina mare si lata. Tare-mi plac programele. Se vede treaba ca generatiile astea proaspete nu pot trai fara program, simt ei asa o nevoie spiritual organica, adinca sa aiba o listuta cu ce urmeaza sa faca, altfel se simt dezorganizati.
OK, nu c-am inteles mare lucru din program si locurile alea care sint pe ruseste dar am inteles citeva.
Dan spune ca primele zile mergem la Vladimir la parintii Valentinei, nu chiar la parintii ei ci la vila lor de vara care pe ruseste se cheama garitza, loc frumos intre sinii naturii mama. Dupa aia mergem la Suzdal, locul ala cu cea mai mare inghesuire de biserici pe km patrat unde Dan sustine ca mi-a placut. Ca mi-au placut bisericile adica. Normal, m-au dus acolo pe 1 ianuarie,un ger de – 20 de grade si-un crivat care-mi intra si iesea prin toate gaurile. Orice loc aparat de vint si-n care erau mai putin de – 20 de grade mi s-a parut o fericire asa c-oi fi dat semne ca-mi place. Normal ca si daca ma duceau in infern sau ma bagau in gura balaurului cu sapte capete m-as fi simtit mai bine si-as fi gemut de placere dar cred ca si iadul si balaurul de sub Sfintu Gheorghe intepenisera de frig. Am admirat pina si calugarii care scoteau zgomote atirnindu-se de clopote numa sa ne caram. Singurul lucru care mi-a placut cu adevarat au fost stolurile si cuiburile de ciori, dar si alea erau tot in ger si-n crivat asa ca doar le-am fotografiat sa le privesc acasa la o temperatura normala de cca.38 de grade. Plus.
Dupa Suszdam in program scrie ca mergem la padure la picnic, bun asa, oi fi eu Scufita Rosie si e un lup acolo plictisit de moarte care cauta o bunica s-o haleasca. Numa ca-n cazu de fata lupul in cauza tre sa vina-n Israel sa se duca la casa de altzheimeri s-o manince pe bunica-sa lui Dan, nu si pe mine ca eu ma cam feresc sa dau pe-acolo de cind cu experientele pe faptura mea. L-am intrebat pe Dan care-i parerea lui despre asta si-a zis ca daca nu vreau nu mergem la padure. I-am zis ca am halit destui gindaci prajiti copti si garnisiti in Thailanda asa ca nu simt un impuls in a-i minca pe cei din padurile rusesti nu de alta dar am respect pentru natura cind am incotro. Nu stiu daca am incotro. O sa aflu.
Dupa asta ne intoarcem la Moscova si e programat un concert. Hallo, ce concert ca daca e cumva o muzica simfonica si adorm, aia de linga mine saracii or sa sufere cumplit, sforai cind dorm pe spate de cade si papagalul de pe craca. Daca e concert sa fie ceva cu tobe surle si trimbite, minimum Wagner altfel cade sala de concete ori cei din jur nu pot sa dorma linistiti.
Am mai citit niste denumiri din care n-am inteles ce-s locurile alea si cred ca mi-e frica sa inteleg dar apare la un moment dat parcul Gorki. Gorki asta mi-e antipatic in mod direct si-n parcul ala m-au carat toti incepind cu paza noastra de corp din prima calatorie pina la biata nora-mea care a vrut sa ne arate nu stiu ce peisaj dar in timpul asta eu urinam pipi pe mine si-a trebuit sa ne intoarcem de urgenta.
De data asta le-a scapat Piata Rosie bag sama si fiindca nu intentionez chiar sa string pe cineva de git nu le amintesc.
De fapt, tot ce-as vrea, cred, ar fi sa ma lase sa umblu pe strazile orasului, sa-mi gasesc locurile mele care sa-mi placa, sa vad Moscova ochilor mei nu ai lor, sa gasesc undeva daca se poate in mintea mea intelegerea pentru oamenii de-acolo dincolo de Tolstoi sau Cehov, sau Bulgarkov sau Puskin, dincolo de Moscova care crede sau nu in lacrimi, de reclame imense, de bogatie ori saracie duse la extrem. Dincolo de 12 si de gara pentru doi. Fiindca trebuie sa existe si-o astfel de Moscova. Si daca nu exista o sa mi-o fac.
