posted by dan on Dec 27
Dragii mei prieteni si, as putea spune, familia mea virtuala.
As vrea mai intai sa va multumesc pentru sprijinul acordat.
De-a lungul ultimelor zile am urmarit discutiile voastre, adesea in tacere, adesea in singuratate si am inteles cat de apropiata de voi a fost mama mea.
Am vazut versurile, randurile, intrebarile voastre, presupunerile si sugestiile.
Din acest motiv, am gasit de datoria mea sa va impartasesc fapte din perioada cand ea nu a putut sa impartaseasca cu voi gandurile ei, si cateva idei despre comemorarea ei.
Despartirea dintre corp si suflet.
Nu stiu cat cunoasteti voi cele petrecute, asa ca pe scurt voi rezuma evenimentele.
Din cauza problemelor avute cu tiroida, mama mea a fost operata anul trecut.
A fost informata ca are doua tipuri de cancer si ca foarte probabil, operatia urmata de tratamente adecvate vor rezolva problema.
In urma operatiilor, doctorii au prescris tratament cu radiatii si iod radioactiv.
Mama mea avea opinii foarte impartite despre aceste tratamente, inclinand spre a nu le accepta. Reactia ei initiala, in mod misterios, numai de ea cunoscut, a fost sa refuze orice tratament in continuare. Considera aceste tratamente ca fiind inutile, nefiresti, ca niste proceduri care vor produce numai suferinte, fara un real folos. Se prea poate ca mama stia ceva ce nici noi, nici doctorii sau stiinta nu stim.
Intr-un fel nobil, mai mult pentru noi decat pentru ea si, poate cu un strop de speranta, mama a decis sa accepte tratamentele sacrificandu-si credinta personala. Tratamentul a inclus 33 (pentru citiva dintre voi ar putea fi un foarte simbolic numar) de sedinte de radiatii, care constau intr-o ardere sistematica a celulelor. Dupa acestea, a fost tratata cu iod radioactiv, care in fond, au ars si au distrus ceea ce mai ramasese. Impreuna cu aceasta si poate chiar mai rau, cancerul se extindea prin interior, intinzandu-si bratele lungi, cucerind celula dupa celula.
Totul s-a petrecut in decurs de un an!
Dar povestea nu este despre suferinta ei, ci mult mai mult, este despre spiritul ei, despre puterea ei, despre acceptarea ei de a se sacrifica pentru speranta altora.
Mama nu a vrut sa accepte acest tratament diabolic, poate a stiut, poate a simtit, dar a facut-o pentru noi, pentru a ne da o speranta.
In aceasta perioada ea a trait si a creat mai mult decat multi o fac intr-o viata intreaga; a scris, a pictat, a calatorit.
Roasa de cancer, aproape in incapacitate de a umbla, mama dansa cu fiul meu, dirija menajera casei si imi invata sotia sa gateasca sarmale romanesti, totul in acelasi timp!
Dar era slabita, suferea din cauza durerilor, si situatia se inrautatea continuu. Am crezut la inceput ca era din cauza tratamentului, am sperat sa treaca, in fond doctorii spuneau ca este vindecata.
Ar mai fi multe detalii, o calatorie programata in Rusia, accidentul de masina si inca multe, dar dupa o consultatie la Serviciul de urgenta i s-a spus tatalui meu ca boala, cancerul, s-a intins.
Era cam in 18 noiembrie. Pe 19 noiembrie am zburat spre casa si impreuna cu tatal meu am vorbit cu ea.
In aparenta mama simtise sau stia, asa ca nu a fost surprinsa de veste, principala ei preocupare, iarasi, fiind noi, si nu ea.
Intr-o discutie in particular, mama a cerut sa fie mutata din casa, intr-un alt loc, din nou, din grija pentru familie, incat intelesese cat de greu ii va veni tatalui meu sa ramana in casa in care traisera asa de multi ani.
Un act nobil din partea ei, va puteti desigur imagina cat de greu a fost pentru ea sa impacheteze si sa se mute in alta parte, in situatia ei.
Dorinta ei a fost indeplinita, parintii s-au mutat intr-un loc frumos, aproape de mare, in speranta ca este un loc care ii placuse.
Cand m-am reintors in Israel, pe 9 decembrie, mama era doar piele si oase, dar inca aveam sperante.
Un profesor, faimos oncolog, a fost solicitat sa-si spuna opinia despre situatie; a consultat-o, a vorbit cu ea, i-a admirat pedichiura si ne-a spus sa o lasam sa se stinga cu demnitate.
Exista un document intocmit de ea la un birou de avocatura cu un an in urma, ‘Testament intocmit in viata’, prin care mama nu permitea nici-un tratament ce ar fi putut sa-i prelungeasca viata intr-un caz ca al ei.
Mama nu a vrut sa moara intr-un spital si pentru noi era evident ca nu o puteam ingriji acasa asa cum trebuie.
Am mutat-o asadar intr-o casa particulara pentru persoane in varsta, am inchiriat un apartament frumos pentru ea, am aranjat sa aiba ingrijirea permanenta a surorilor.
Dupa trei zile mama a decedat, cu demnitate, asa cum isi dorise.
Citesc povestirea scrisa de mama mea despre Ioana. Mama, daca esti aici, furisandu-te prin spatele meu, citind aceasta scrisoare, vreau sa stii ca apreciez tot ceea ce ai facut, toate suferintele fizice pe care ai acceptat sa le induri.
Si daca ai suferit acest tratament ce s-a dovedit nefolositor cu toate ca nu l-ai vrut, numai pentru noi, regret, dar daca ar fi fost o sansa, macar o mica sansa de a te putea insanatosi, as face-o din nou, deoarece sunt asa de multe lucruri pe care nu le-am terminat, asa de multe discutii, asa de multe de facut inca…
Comemorare:
Atata timp cat ne gandim la o persoana, acea persoana exista. Persoana exista deci, asa cum o vedem in gandurile noastre.
Deci controland si definindu-ne gandurile despre ea, ii definim existenta.
Cunoscand-o pe ea, gandurile ei, putem sa o definim si sa o creem in gandurile noastre asa cum ar fi vrut ea sa fie.
Astazi este 25 Decembrie, o mare parte din umanitate celebreaza o nastere, un inceput, pentru altii este un sfarsit urmat de un inceput, si pentru altii este, simplu, aproximativ momentul cand soarele isi inverseaza cursul si zilele devin mai lungi.
Oricum ar fi, pare un bun moment sa incepem creatia noastra.
Cineva a sugerat pe site ca ar trebui, in sfarsit, sa devenim o familie. Iata aici este o sansa, sansa noastra de a reincarna o persoana, o sansa de a juca rolul Domnului in realitatea noastra proprie pe care o controlam.
Cuvintele au puterea sa defineasca realitatea, si voi, membrii acestui grup aveti capacitatea de a folosi cuvintele. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru pentru a-mi reincarna mama.
O sarcina dificila, stiu, poate unii dintre voi nu vor fi de acord, dar pentru un moment va cer sa deveniti D-zeu si sa ma ajutati sa o recreez pe Hana in cuvinte. Privirile ei, caracterul ei, gandurile ei, viata ei… Putem creea toate acestea.
Si nu, nu am inebunit de durere, am avut acest fel de a gandi de demult, un cadou primit de la Mama mea 
))
Si aceasta nu este totul.
Voi, cu totii, o stiti pe Hana, ea nu ar fi putut sta inactiva. Ea trebuia mereu sa-si spuna parerea, sa influenteze.
Din locul in care acum se gaseste, i-ar fi greu sa scrie, sa vorbeasca, dar totusi ea ar putea influenta lumea in care traim.
Ar putea sa o influenteze in primul rand prin literatura, sa ajute pe cei ce au nevoie de ajutor, sa fie o voce pentru cei neauziti.
Si iata cum:
As dori in continuare sa-i multumesc lui Rim pentru intentia sa generoasa de a edita una sau mai multe dintre cartile mamei.
Mama fiind autoarea cartilor, toate profiturile, in cazul ca vor fi, i s-ar cuveni ei.
Dar vreau sa va spun urmatoarele: Hanei nu ii trebuie acesti bani asa ca banii vor fi dedicati pentru ceea ce a iubit ea, si unul dintre aceste domenii este literatura. Asa cum vad, o buna parte dintre voi se ocupa cu literatura, redactare/editare si arta.
Cu ajutorul vostru, as vrea sa organizez un concurs pentru scriitori, pentru oameni care scriu, dar care din orice motiv, lipsa de bani, de legaturi, de cunostinte – vor, dar nu reusesc sa-si publice scrierile.
Va vad pe voi ca juriu si in orice alt mod ati putea ajuta.
Daca profitul obtinut din vanzarea cartilor mamei mele nu va fi suficient, voi sponsorisa diferenta.
In continuare, fiecare carte pe care o vom sponsorisa va dedica o mare parte din profit proiectului nostru, finantand in acest mod publicarea cartilor altora. Daca vom avea succes in selectionarea cartilor, marketingul si distribuirea lor, proiectul se va putea dezvolta si constitui o platforma de lansare pentru multe persoane care altfel nu ar fi avut sansa sa o faca.
Cu alte cuvinte, vom indeplini visurile unora de a avea cartile publicate.
Procedand astfel, Hana va continua sa existe, Hana va renaste in gandurile noastre, o parte din visurile ei vor deveni realitate, si multumita ei si voua tuturor, vom face acest loc un loc mai bun.
