Yoram vecinul, mai putin drogat fiindca-i in cura de dezintoxicare a 23-a oara si s-a si intors la religie, taie cu ceva mecanic ceva de fier iar vecina piaza rea urla la el ca o doare capul. Yoram compatimeste cu durerea ei de cap si taie-n continuare. Pe strada trece Itzic, cel cu ferma, calare si fiu-sau tot calare, in urma lor merge mindra doamna poney cu puiul poney mic alb cu rosu. Pina si Goldie tace, s-a mai certat ea cu ciini mai mari, dar astia-s cam prea mari.

Vecina responsabila cu curatenia striga ca Itzic sa adune balega de cai, Itzic coboara si aduna balega de cai insa caii simt o nevoie organiza sa se balege din nou. Ca orice israelian Itzic paraseste balega-n urma contint pe lucratorii de la primarie s-o curete ca de-aia primesc salariu.

In pauza de lupte papagalul striga mama, mama,si sparge seminte, cojile le arunca pe podea. Mie-mi vine sa ma arunc pe geam dar n-are rost, casa-i la parter si sub geam sint o gramada de cactusi. Am mai cazut odata din scrinciob intr-o tufa de urzici, prefer sa accept aventura aia ca mai putin dureroasa. Si unica-n ce priveste dosul meu si chestiile care inteapa. Probabil n-am vina de fachir.

Brusc s-a facut liniste. Yoram nu mai taie, vecina se cearta sotto voce cu fiu-sau dar la ei in curte, plozii vecinei s-or fi omorit definitiv. Goldie bombane din cind in cind infundat, ciorile ciriie departe si papagalul ii tzipa lui Goldie pfuia nebunule. E timpul sa-i dau vulturului o alura mai pasnica, vampirul il voi pictac -o urmatoare ocazie. Nu lipsesc. Astea, ocaziile. Si cind ma gindesc ca vreau ferma. Niste behaituri de oi, de capre un muget de vaca ar lipsi la tablou. Si-o funie. Graosa. Sapun am.

Eu l-am lasat in mijloc de tratament. Dar n-am putut altfel, in starea-n care eram nu puteam sa tratez pe nimeni, nici macar pe mine. Am procese de constiinta. Nu cred ca puteam sa-l salvez pe Mustafa, dar incetinisem progresul bolii. Sper ca medicul iordanez va reusi s-o faca. Nevasta si copiii lui Mustafa sa mai aiba o vreme sot si tata. Nu leguma.

Si-n jur aud doar de boli.Prietena unei prietene cancer la sin si tot asa. Ma intreb, mai sint si oameni sanatosi pe lume? Sper din tot sufletul ca majoritatea oamenilor sint sanatosi. Puteam sa invat alte multe alte meserii. De ce le-am invatat tocmai pe-astea asa de aproape de boala si moarte? Ursitoarele alea n-or fi fost in muza vesela, or fi zis, asta tre sa trateze musai alti oameni ca de ea insasi oricum n-are grija? Sau cum vine treaba asta? Toate-au fost nervoase-n dimineata aia? N-am nici urma de glanda aia, cum ii zice, conducerea cuiva spre ceva sau undeva. De ce tocmai mie mi se da responsabilitatea aia imensa a citorva multi oameni ? Multi de tot? A treia o fi zis, da, toate astea si o sa -si puna o gramada de intrebari imbecile, ca sa-si complice si mai mult existenta.

De pe pat ma priveste un gindac mare, verde aramiu, stralucitor, nu stiu ce fel de gindac e. Vine pentru a doua oara. Se uita mirat de parca eu m-as fi dus pe patul lui, nu invers. Iar trebuie sa-l duc pe copac. Probabil asta-l tenteaza, plimbarea intre pat si copac. Dar chiar e un gindac frumos. Are si aripi. E un fel de carabus dublu. Ca marime. Si-ar merita sa-l pictez. Este verde auriu amestect cu auriu venetian. Dintr-o parte-i verde din alta lumina-i auriu venetian.

Vecinii mei stau la taifas. Politica. Unul din ei pledeaza impotriva sectiei de urgenta de la spitalul din Askelon, altii sint de acord. Eu ma intreb oare de ce, fara legatura cu religiosii nostri trebuie construit ceva pe pamintul mortilor. Cind am fost in Siberia matusa-mea m-a dus linga pamintul mortilor. E un cimitir de fapt, dar se spune ca cei in viata n-au voie sa calce acolo decit o singura data. Cine intra poate sa nu mai revina. Eu sint, prin formatie om de stiinta, am intrat. Eram cit pe ce sa-mi las oasele acolo. De halucinatii, de teroare, se groaza care-ti intra-n oase asa de adinc incit te intepeneste. Era intuneric si ceata nu se vedea la un pas si parca tot dadeam in niste gropi care nu erau. Vijiia ceva ascutit si de peste tot ieseau umbre. Nu, nu e bine sa calci pe pamintul mortilor. Suieratul matusii m-a scos de-acolo insa mi-am revenit cu greu. Cine se-asteapta sa salveze oameni intr-un spital construit pe pamintul mortilor se inseala. Se spune ca pentru fiecare mort este cineva viu, dar nu pe pamintul mortului ci linga el, sa i se roage de liniste. Poate gresesc. Dar poate nu.

Dupa ce-am rezolvat-o cu menajeria si-am adunat prin casa a venit si Fat Frumos fiul iepei al meu si l-am sunat pe fericirea vietii mele cind sa mergem la ei, ca azi au plecat inapoi la Moscova. Erau la mare si-au zis sa mergem pe la 12.00. Am mers. Leo dormea. Fiu-meu pregatea malauah si snitel, Vlentina si barbatu-meu se invirteau incurcindu-se unul pe altul. Am spalat vasele din chiuveta intre timp. Leo s-a trezit, adica a fost trezit, am mincat, am spalat vasele, am incarcat ce-aveam de incarcat in masina si-am plecat la aeroport.

Nu pot sa spun ce trista am fost ca pleaca pruncii ca toata lumea intelege. De la aeroport am plecat spre spital la intilnirea cu oncologul. Deci de la aeroport la spital, la Petah-Tikva. Isi face cineva vreo iluzie ca am ajuns direct la spital? Cumva? Punem pariu? Nu? OK, am cistigat. Am luat-o la dreapta cind trebuia s-o luam la stinga de vreo doua ori dar in final am ajuns la spital. Intram acolo vreo doi zaceau saracii lati. Am dat hirtiile apare una grasa cu unul slab, si apare inca una slaba slabaaaaaaaaaaaaaaaaa, cu gemeni si-un barbat drogat. Brusc doctorul iese si se cara. Nu mai revine.
O sa revina, zice secretara.
Mamaaaaaaaaaaaa, mi s-a pus pata pe creier. M-am sculat pe picioarele din spate si-am luat-o spre usa.I i zic lu aia ,secretara, fa-mi rind pe alta data eu acuma ma car. Aia se holbeaza la mine. Intre timp vine doctorul. Intra la doctor.

Vine inapoi, n-am rind decit in octombrie.
Bine zic, da-mi in octombrie.
Nu pot zice ca nu-mi merge calculatorul de-acu pentru octombrie.
Bun zic, eu ma car.
Si ma car.
Vine barbatu-meu.
Esit nebuna?
Da ce gindeai ca-s intreaga?
Ce pula mea facem aici? Pierdem vremea de pomana?
Plec. Si plec.
Intre timp  striga doctorul dupa mine tocma cind pusesem mina sa sun la taxi ca al meu a zis ca el nu ma duce acasa.
Intru la doctor. Ala se uita la analize. Zice ca insularu-i kaput. Si ca de ce fac balamuc?
Ii explic. Zice ca nu intelege. Ce-s nebuna?
Da, zic, exact asa. Acu pot sa ma car?
Daaaaaaaaaaaaaaaaa salta el cu bucurie. Ne mai vedem peste trei luni. Desi as vrea sa nu ne mai vedem niciodata.
Crede-ma ca nici pe mine nu ma trage inima catre tine da m-au adus astia cu forta, asa ca ciocu mic pina nu dau foc la magazin. A tacut si-a stat linistit. Am plecat ca nu aveau nici luna august in computer, a zis secretara ca ne trimite ea bilet. Am reusit sa ajungem acasa fara incidente deosebite, adica-n direct, n-am luat-o pe ocolite, la dreapta sau la stinga.

Papagalul a zbierat juma de ora .
Goldie s-a frecat de noi juma de ora. Barbatu-meu a plecat sa cumpere ceva. Am ramas din nou singura cu zbieretele. Nu, n-am omorit pe nimeni. Cred ca-mi trecusera nervii de la plecarea copiilor. Papagalul a mai urlat jumate de ora. Acum chiuie usurel semn ca se duce la culcare. Goldie doarme, la fel si barbatu-meu la televizor. Nici macar n-am la cine sa zbier…
Are cineva un hipopotam?

“De ce?” isi puse intrebarea asta de zeci de ori de cand aflase ca el o insealase. Nu gasise nici un raspuns rezonabil si, desi era o femeie cu o logica de invidiat si cu destula imaginatie, ideea ca nu putea sa dea nici un sens acestei infidelitati o inebunea pe zi ce trecea. Asa se hotari sa nu mai amane si sa-i spuna ce aflase. Nu exista nici o indoiala, aflase exact de la persoana care stia cel mai bine: ea! Femeia cu care isi petrecuse el noaptea in care ea fusese plecata din oras. Intamplator o cunostea, se intalnisera la o sedinta acum 5 zile si, pentru ca nu se mai vazusera de ceva timp, statusera putin la taclare intr-o pauza. Asa aflase cum ea se intalnise cu un barbat care, surpriza! era gata sa dea sens vietii ei de prea multa vreme plictisitoare. Adica era pe bune. Cand ii spusese in ce circumstante l-a intalnit si, in cele din urma, cum il cheama, F. a ramas cu ochii verzi fixati nevrotic in punctul dintre ochi, in mijlocul fruntii celei din fata ei. Nu a spus nimic, desi era in stare de soc, a reusit sa zambeasca si sa faca un gest cu mana, uitandu-se la ceas, ca si cum ar fi intarziat undeva. Apoi s-a intors pe calcaie si a pornit in directie opusa. Viata ei avea sa se schimbe din nou, fara nici o indoiala.

Era ravasita si nu putea judeca corect. Asa ca nu i-a spus nimic in ziua aia. S-au vazut ca si cum nimic nu se intamplase si seara a motivat ca are o masea de minte care s-a “razvratit” pe la 7 pm si incearca sa ia un calmant ca sa poata sa doarma. N-avea cum sa-l vada noaptea, in dormitorul ei adica. Ar fi fost prea greu sa si-l imagineze in bratele unei alte femei si n-avea cum sa alunge gandul asta cand ar fi facut dragoste cu el. Nu! Trebuia sa gaseasca un motiv, o justificare macar. Apoi ar fi putut sa discute cu el (motivul) si sa indrepte, daca era ceva de indreptat. Daca ar fi fost vina ei, era gata sa plateasca. Sa-si recunoasca greseala, sa se scuze apoi, sa-si apere iubirea pentru el si sa porneasca pe drumul lung al compromisului. Daca ar fi existat un motiv rezonabil. Dar nu gasise nici unul. Se vedeau de mai putin de un an, nu locuiau in aceeasi casa, nu se sufocau, erau impreuna doar cand programul le permitea si faceau excursii minunate in weekend-uri. Ea il rasfatase tot timpul (cu mancare buna, atmosfera si tandrete), el era atent cu ea si o consulta de fiecare data cand hotarau un traseu pentru urmatoarea excursie sau alte nimicuri care incepusera sa dea savoare relatiei lor… Ea era o femeie senzuala, mereu ingrijita si cu o minte ascutita, dorita de multi barbati, temuta de cateva femei, iubita de prieteni si colegi. O femeie de toata isprava, cum auzea mai mereu vorbindu-se despre ea. El…, o iubea in felul lui. Uneori copilaresc, alteori posesiv, usor paranoic alta data si mai mereu intr-o stare de efervescenta in preajma ei. In noptile de vara era ca un vulcan. Plin de pasiune, de virilitate, iar teama de-a o pierde il inebunea. Nu exista nici un indiciu ca el si-ar fi dorit altceva. Totusi, undeva in background-ul acestei “iesiri” a lui neasteptate trebuia sa existe un motiv. Ei nu-i trebuia mai mult decat motivul ala, ca sa mearga mai departe. Ar fi putut sa treaca peste asta, desi nu iertase pe nimeni pana acum, nu stia sa ierte. Un motiv ar fi ajutat-o. Se putea agata de el, ca sa-si pastreze iluzia iubirii pe care o cautase toata viata. Il iubea prea mult si credea ca-i perechea ei, dintre toate sufletele si trupurile din Univers.

“- Hai mai bine sa facem ceva de mancare. Mi-e putin foame”, spuse el, incercand sa-i prinda privirea. “Nu fi reaaaaa! Stii ca nu poti avea o discutie rezonabila cu mine, daca am burta goala”. Se uita in ochii ei fara sa poata citi nimic. Un zambet strain se asezase pe fata ei, usor schimonosita. Probabil ca nu dormise vreo doua nopti. Eh, nici el nu dormise cat a fost ea in delegatie, a fost …ocupat. Hahahaha! Si cum abia astepta sa fie ocupat din nou, ii spusese ca in noaptea aia va dormi la mama lui acasa, ca nu se simte prea bine. Probabil ca a doua zi va trebui sa o duca la doctor. Vrea sa porneasca cu ea de dimineata devreme. Nu se va prabusi cerul daca nu dorm o noapte impreuna, nu? ..O sa se revanseze, …ooo, da! O sa fie salbatic, o va duce repede la extaz si apoi o va tine in brate toata noaptea, cum stie el ca-i place. “Hai, blondo, gatesti ceva?” Uite, eu ma duc si-ti iau tigari, plus o sticla de vin de care-ti place tie. Vrei si ceva dulce?”
“ – Nu vreau decat sa-mi spui un motiv” murmura ea. “Daca ai unul bun, as putea sa te iert. Sau as putea sa ma fac ca te iert si sa sper ca viata mea va ajunge candva la o cotitura unde vei regreta amarnic faptul ca m-ai tradat.” Nu-si imaginase ca o sa doara atat de tare si nici felul cum va reactiona. De fapt, nu se gandise niciodata ca el ar putea s-o insele. Poate ca nu era inca pregatita pentru asta, poate ca in timp ar putea sa inteleaga. In fond, toti barbatii inseala, chiar si aia care nu sunt casatoriti. Sau mai ales ei. Stia destule povesti despre gelozie, tradare, suspiciuni si acceptari rationale de la prietenele si cunostintele ei. Dar nu facuse pana acum parte din nici una. Curios, dar tocmai cand iubea mai tare, ii venise si ei randul. Ironic, adica. Soarta! O fulgera un gand, exact cand el se indrepta catre usa. Da, soarta a vrut asa. El nu e de vina! Si alerga dupa el, il prinse chiar cand isi desprindea mana de pe clanta si il imbratisa cu toata puterea. Apoi se duse in bucatarie si cauta prin frigider sa vada ce mai gaseste proaspat, pentru cina. Gasi o jumatate de pachet de Gorgonzola, un borcanel de smantana neinceput, inca valabil, si inca un pachet de sunca, sigilat. Tagliatelle! hotari brusc si se apuca cu entuziasm sa caute pachetul de paste pe care stia ca il cumparase la inceputul lunii. Le puse la fiert si apoi pregati sosul, rapid. In 20 de minute cina era gata. Mai trebuia vinul si …el.

“- Alo! …am ramas fara benzina si a trebuit sa imping masina pana la prima benzinarie, hanny.” Ea nu raspunse si, pentru ca in mintea ei se ciocneau acum mai multe ganduri, ca intr-un accident in lant, nu mai auzi mare lucru din ce ii spuse el mai departe. “Da, …d-aia a durat atat, iubito. Acum trebuie sa ajung la maica-mea, pentru ca e deja tarziu si stii ca ea se culca devreme si nu pot s-o mai deranjez cand e in pat. Mai ales acum ca e si bolnava. …Asa-mi trebuie daca am uitat sa iau cu mine cheile de la ea! …Te pup si vorbim maine, da? Sper ca mai ai tigari in pachet, daca nu, poate il rogi pe ala micu sa se duca sa-ti ia de la benzinarie. …Stiu ca e tarziu, d-aia am si fugit spre maica-mea. Sa visezi frumos, iubito…, stii ca ma gandesc numai la tine!”
Auzi tiuitul in ureche si inca nu se putea hotari sa puna telefonul ala odata jos. Taglietelle-le erau deja reci si ea oricum nu avea pofta de mancare. Nici de altceva. Mai precis, ii venea sa moara. De nervi, de ciuda, de rusine si de neputinta. Nu urase pe nimeni in viata ei, nu dorise raul nimanui si nu se razbunase vreodata pe cineva. Era o femeie normala. Ma rog, dupa standardele ei. Cei care o cunosteau, ii spuneau “superba”. Nu stia de ce, in momentul in care aseza in sfarsit telefonul pe masa, derula cu viteza unui fulger toate lunile acelea de cand il cunostea si de cand se hotarasera sa fie impreuna. Un film de aventura, pasional si plin de evenimente, unele chiar picante.

Cineva ii spusese odata ca secretul unei relatii reusite este sa fii iubit, sa-l lasi pe celalalt sa te iubeasca adica, iar tu sa-ti dai tie insuti timp sa te indragostesti, in fiecare zi cate putin. Nu de-o data. Acum intelesese de ce iubirea ei pasionala, aprinsa, fara amanari si masura, urma sa se transforme in cenusa. Cauta din ochi un borcan mai mare prin bucatarie. Nu era nici unul. Se duse apoi la camara si scoase de acolo ultimul borcan de muraturi de peste iarna. Il goli fara graba, ca intr-un ritual pe care il stia bine. Borcanul urma sa poarte catre un loc la rau, in jos, pe care ii placea sa-l numeasca al ei, cenusa acelei iubiri. Pe ultimul drum avea s-o insoteasca catelul latzos, cel care stia tot si intelegea tot, doar din priviri. “Ce animal fidel!” – zambi dragastos si-l mangaie dupa ureche, in timp ce-si punea sabotii cu talpa groasa. Mai apuca din mers un castravete si iesi fara sa inchida usa. ”Sunt inca bune muraturile astea, va trebui sa le termin pana maine, altfel n-or sa mai tina”. Probabil ca asta a fost motivul! A lovit-o brusc, ca o revelatie. Daca nu plecam in delegatie nu m-ar fi inselat. Odata ce scoti unul din personaje din contextul cotidian, din ceea ce era obisnuit, din “zeama” lui adica, in timp foarte scurt se strica. I se schimba gustul, in prima faza, apoi apare mucegaiul si se inmoaie treptat, pana la dezintegrare. Nimic nu tine vesnic, daca nu are conservanti. (Si si-asa, are un termen limitat de valabilitate.) Cand e bine si asezat si zeama nu scade si nici nu creste, iar capacul nu este desfacut, adica nimic nu iese si nimic nu intra, nu se poate intampa nimic. Ei bine, aflase adevarul! Putea sa-si ingroape linistita dragostea la rau. Exisa un motiv suficient. Mai mult nu avea nevoie. La micul dejun va termina muraturile care zaceau acum in vasul de yena din frigider – cu gandul asta adormi dupa ce fuma ultima tigara in gradina.

Noapte buna! doamnelor si domnisoarelor.

[autor: Cria]

Numa ce-a ajuns blondul acasa si-a strigat hielau enibadi hom ca nu i-a raspuns nimeni da de dupa un perete a aparut o blonda slaba cam ca mine da si fara titze, imbracata ca o jumate de cadina, adica n-avea salvari da avea un fel de corset alb foarte decoltat in partea de jos ceva transparent de se vedeau chilotii cu siret in locul care-n general e cur dar la ea nu era. Blonda a cintat pa-pam-pam si a inceput sa se unga pe blondul amarit. Ala avea chef de futut cum am eu acuma de gatit si-a facut o mutra jalnica de m-a bufnit plinsu. Da aia nu s-a lasat, si-a incolacit in jurul lui faptura compusa din oase si piele, m-a luat un fior de groaza dar tocma la timp a sunat telefonul si cineva vroia sa-mi vinda neaparat niste cosmetice. Si sa-mi faca tratament cosmetic pe gratis. Am incercat sa-i explic, ca-n nici mama nu i-a dat lui tata pe gratis dar o tinea pe-a ei asa ca i-am tusit in ureche tuberculos cihi-cihi-cihi si-a inchis singura telefonul. Probabil nu fac tratamente pe gratis la TBC. Nu stiu.

N-am mai avut timp de blondul muschiulos si de blonda scheletica ,se uscasera accesoriile si-a trebuit sa le vopsesc si pe partea cealalta, din una-n alta m-am luat cu treaba si-am ajuns numai la urma cind blondul tocmai era felicitat ca nu l-a omorit pe un alt blond, scheletica statea lesinata la pamint iar muschiulosul a declarat mindru: sint puternic nu tampit , am inteles ca-n continuare se va face senator in California ca Schwartzeneger dar s-a terminat filmul. Numa bine ca ciorba mea de fasole se transformase deja-n iahnie si era pe cale sa se transforme-n floricele.

Acu am si eu o intrebare, de ce femeile-si gasesc sa le lovesca muza erotica fix cind barbatii au luat-o-n bot sau au primit telefon de la banca sau cineva le-a zgiriat masina? Ca personal n-am reusit sa -mi raspund. In majoritatea cazurilor fie ne doare capul fie ne doare burta fie sintem obosite fie ca tre sa spalam podeaua si n-avem timp. Da cind are amaritul un necaz hop si noi cu hormonii. Cred ca-i acelasi simt ca ala cind moare cineva si brusc cei ramasi in viata se pun sa faca copii? Sau pe-aproape?

Ma doare-n git cind inghit. Era clar ca o sa ma doara. Nimic nou, m-au prevenit c-o sa ma doara. Deci ma doare. Iau optalgin si maninc. In rest ma doare cam incontinuu dar m-am obisnuit.In ultima vreme ocupatia mea de baza este dormitul. Nu ca stau in pat. Dorm. Ma culc si adorm.

Azi dupa amiaza m-am culcat. M-am trezit dupa vreo doua ore. Ceva ma deranja sub cap. Ma uit. Vad o mina. N-o cunosc. Mina. Imbracata cu ceva bleu.
Haiti, zic. Asta n-o cunosc. Ia sa ma uit mai bine?
Ma uit mai bine. Ahaaaaaaaaa, daca o mina e sub plapuma si asta care-o misc e sub capul meu apoi precis ca e mina mea. Alta solutie nu vad. Ca nu mai e nimeni in pat. Goldie n-are miini si sforaie pe covorasul ei. Nu conteaza, e mina mea. Ieri nu mi-am amintit ce zi e. Credeam ca-i neaparat simbata .Nici asta nu e important. Mi-am recuperat mina in discutie, am baut o cafea si mi-am amintit ca am niste rufe de intins.

Ies cu rufele, normal in brate ca doar nu eram tampita sa iau ligheanul. Le trintesc in lighean si incep sa intind. Sfrrrrrrrrrrrrrrr,imi cade ceva pe umar. Mda gindesc, oare ce n-am avut? Crocodil? Dinozaur? Un helicopter? Tigru? Pisica salbatica? Goldie apare gifiind nervoasa si-ncepe sa scheaune. Pun mina pe umar ceva ma ciupeste de deget. Bey, te bag in ma-ta, adica stai pe umarul meu si ma ciupesti? Ce-ai turbat? Ala de pe umar face :chiiiiiiiiii. Aha,papagal.

Bine, zic. Probabil ai fugit de-acasa esti flamind si insetat. Mergem sa te hranesc si dupa aia pleci, fiindca doamna asta rosie din usa si doamna neagra din poarta s-ar bucura nespus mincindu-te pe-un singur dinte. Papagalul, ca aia era, ma ciuguleste de ureche. Halo, daca nu te superi aia-i urechea mea si-o recunosc, nu ca mina. Las-o-n pace. Cealalta ma doare oricum. De la operatie.

Mergem in bucatarie insotiti de Goldie scheuninda.
Incerc sa-i dau o chiftea. Din cele cumparate. Ca n-am putere sa le fac singura. Am incercat sa maninc una. Imposibil. I-am dat-o lui Goldie. Si-a strimbat nasul si m-a privit cu atita repros ca mi-a fost rusine de mine insami, am incercat cu pisica, aia a fugit peste gard dind din coada nervoasa.
Papagalul a chirait si iar m-a ciupit de ureche.

Bun, chiftelele merg la gunoi. Tu primesti….Ce dracu primesti ca habar n-am. Primesti in, ca eu nu pot sa-l sufar. Ii dau in. Iar chiuie. Ia mai du-te dracu, totata lumea face mutre. Maninca piine.

A mincat piine. A plecat. Mi-am amintit de-un prieten. S-au dus la un sfirsit de saptamina. Un hotel in nord. Toata noaptea n-au dormit afara se auzeau niste ciocanituri dese si repezi. Dimineata s-au sculat si s-au uitat pe geam. Intii s-au speriat vazindu-si mutrele. I-au intrebat pe cei de la receptie de ce-au pus oglinda. Aia i-au raspuns ca din cauza pasarilor care se cacau pe geam. Dar pasarile au inteles gresit mesajul, se asezau pe geam vedeau acolo alte pasari si sareau la bataie. In oglinda. Altfel se cacau in liniste si zburau, dar asa? Cum adica, alte pasari pe teritoriul lor?
Mini papagalul a plecat si eu m-am mai intins o ora. M-am trezit cu un picior in plus. Nu era al meu.

Deci Liora a plecat in Germania si intimplator a ajuns in Germania. Cu arme si bagaje. Bagajele continind in majoritate humus,faina pentru pite, tahina, cusbara si ardei iuti, sa le gateasca nemtilor sa-i invete minte. Dupa ce s-au carabanit in echipa undeva-n curul orbului nemtesc adica-n satul ala, au fost garati la o casa de oaspeti tot a satului si au dormit care-au dormit. Spune Liora ca era asa de frig ca a inghetat somnu-n ea si n-a putut sa adoarma plus ca fratele ei care locuieste la casa de nebuni si-a uitat pastilele si nu i-a lasat sa doarma zbierind ca era-n criza.

Nunta s-a facut prima data la primarie cum e regula-n Europa si-a doua oara la caminul cultural din sat care a fost ornat in sens pozitiv cu diverse chestii festive cum ar fi lampadare de hirtie si tot felul de clovni zimbitori care cred ca erau singurii zimbitori in tragedia asta antica.

Mirele arata ca un babun, de aceeasi inaltime, la fel de frumos si la fel de paros. Numa ca nu are coada ci o rastia de-aia lunga de tot de-i ajunge pina la fund. Acu trebuiau sa-l imbrace si ca sa salbeze aparentele i-au bagat coada pe sub camasa numa ca-n elanul tineresc atita s-a zbatut ca i-a iesit de sub camasa pe la spate si perechea arata ca frumoasa si bestia plus familia bestiei.

Liora a carat cu ea o gramada de discuri cu muzica orientala, bocete de-alea lalaite si tzopaituri demente dar familia miresei n-a aceptat si-a pus numa valtzuri si iodlere drept pentru care barbatul Liorei s-a imbatat crunt si-a inceput sa le zica tuturor ce nazisti draguti sint ei, nevasta fiului stomatolog s-a suparat ca ea-i o domna si n-are ce cauta la casa de cultura asa ca au plecat devreme, celalalt fiu al Liorei a gasit o nemtoaica-ntre doo virste si a bagat-o intr-un colt la preambul de futut asa ca toata baza era-n Liora inasi si cei doi fii adoptati.

Copiii adoptati au si ei ceva probleme, nu doamne fereste ca-s numai sariti dar sint nascuti dintr-o mama ruseasca betiva si-un tata irakian drogat. Intre ei si ei insusi se pornesc tot felul de conflicte personale si se iau la bataie. In cazul de fata conflictul a fost ca unul din ei nu poate sa sufere nemtii iar al doilea poate sa sufere nemtii. S-au batut cit s-au batut darimind in jur dupa care a venit preotul caruia nu-i spunea preot ci altfel nu retin cum si-a facut nunta-n sine. Adica i-a cununat intr-un anume fel.

Familia mirelui s-a ambitionat ca trebuie neaparat sa sparga paharul cum e la evrei chestie pe care de fapt n-o inteleg nici la evrei (si de-ar fi asta singura chestie pe care n-o inteleg m-as declara fericita) au spart deci paharul si copii turbati, aia adoptati au prins ocazia de-a mai sparge si alte pahare fiindca si lor le-au fost uitate calmantele acasa, asa-i obiceiul la Liora. In familia miresei nefiind dementi si farmaciile nevinzind medicamente psihotice puternice le-au dat ei ceva valeriana dar asta nu l-a ajutat ci dimpotriva.

In final au pus mina pe cutit cum fac la scoala-n Israel si toata societatea s-a refugiat unde-a putut. S-a cam spart nunta la jumtate da s-a terminat cu bine fiindca nimeni n-a ajuns la spital. Mirele si mireasa au ramas in Germania fiindca nemtii-l iubesc in mod dosebit pe mire.

Concluzia Liorei a fost ca-n viata ei nu se mai duce-n Germania nemtii sint niste bestii arogante care erau cit pe ce sa-i innebuneasca familia.

Tuc-tuc-tuc, condorul?
Uic-tic-tic condorul. Ce-ti doreste coada sarpe?
As vrea sa zbor cu tine, zice sarpele.
Putem zbura zice condorul, am un zbor spre dimineata, ti se potriveste ?
De minune zice sarpele. Unde?
Undeva in Anzi.
Ceva interesant? intreaba sarpele.
Pentru mine, doar munca de rutina, sa duc niste aur, pentru tine pote sa fie interesant.

Era inca noapte, sarpele s-a incolacit in jurul condorului, incet , cu grija si-au zburat suuuuuuuuuuuuuuuus sus pste munti, cind au ajuns unde trebuiau sa ajunga tocmai rasarea soarele iar condorul si-a scuturat penele. Praful de aur s-a imprastiat peste tot in jur. Pamenii tribului au vazut pasarea minunata  – sarpele condor straluncind curcubeu in zbor si-au inceput sa se roage sarpelui cu pene. I-au facut statui si l-au pictat in fel si chip.A stfel s-a nascut legenda sarpelui cu pene si…

M-am intors pe cimp ; echipa de la cadavre era acolo toti gatiti frumos in alb si cei de la pompele funebre in negru, galben, rosu -  stia-s aia saracii care aduna fiecare fir de par, fiecare bucatica de os, de carne si fiecare picatura de singe. Uneori e mai usor sa contezi pe ei decit pe cei de la criminalistica, in anumite cazuri criminalistii zic, beh, asta nu e interesant si depinde ce gasesc ei neinteresant, poate sa fie un picior sau un ochi, dar din cauza caldurii uneori omu-i batut in cap.

Dupa ce le-am aratat unde locuieste stapina ciinelui descoperitor de cadavre si riciitor in adincime am zis ca ma duc acasa, nu-i treaba mea slava domnului, Bursteiin deja plecase ca nu-i nici treaba lui dar m-au rugat frumos sa mai stau zece minute ca au nevoie de niste nume si de niste adrese din cartier.
Neeeeeee, nu mai stau de loc, sint in concediu medical si cadavrul asta-n mod special nu-mi trezeste nici  o curiozitate.
De ce?
Fiindca nu ma intereseaza, n-are nimic palpitant in el, e treaba de mintuiala cine stie ce betiv sau drogat care s-a batut cu niste rusi.

Am plecat demna si dirza sa injur in continuare manualul de sintologie, ca magarii dracu dau vina pentru toate relele din lume inclusiv holocaustul si ce s-a intimplat cu epurarea rasei in Iuguslavia pe psihiatrie.( nu ca nu-i ceva adevar in asta).

Cam peste patru ore urlete si zbierete doua blocuri mai incolo de mine, oameni fugind in galop femei zmulgindu-si parul din cap copii urlind. Nu ca e ceva nou, n-am reusit toata viata mea sa definesc cind is astia veseli sau tristi si fac lulululu de jale sau de bucurie fiindca-i cam la fel. Da smulsul parului din cap e un simptom mai degraba de tristete decit de bucurie.  Si tot veneau masini din care coborau alti oameni urlind. Nu pareau sa fie scapati de la balamucul local erau suparati doar si se manifestau ca atare. Mi-a dat seama dupa participantii la demonstratie cam ce familie trebuie sa fie si cine-i personajul, e marocanul vesnic beat si pus pe cearta care-a disparut cam de-un an si ceva.

Vecina maritata cu romanul vine la poarta si-mi striga: “L-au gasit pe Biton mort pe cimp acuma l-au dus la institutul patologic”.
Ridic din umeri cu indiferenta: sa fie sanatos.
Cum sa fie sanatos cind e mort?
Cu atit mai mult, sa fie sanatos mort. Nu l-am suferit in viata nu-l sufar nici acuma.
Dar despre morti tre sa vorbesti de bine, zice vecina.
Pai ti-am spus, sa fie sanatos.Si-am intrat in casa.

Goldie m-a intimpinat voioasa dar era ceva suspect in infatisarea ei. Ii atirnau niste pene din bot.
Bestieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, tocma facusem o papusa voodoo, am uitat ca Goldie e moarta dupa pene chiar si neinsotite de pasarea de sub ele, a luat papusa care fusese pusa la uscat si i-a rontait temeinic capatina. Trebuie sa fac alta, si n-a fost usor, papusa musai sa aiba o mutra crunta.
M-am uitat in oglinda, se potriveste fix.

Si-au sarit.
Shlomi si-a baut ceaiul ca el nu bea cafea numa ceai din diverse plante otravitoare. S-a ridicat si-a spus frumos la revedere. A placat. Citeva minute Goldie a mai sarit singura-n picioare da-ntr-o vreme s-a potolit.

Tre sa specific, asta nu-i Shlomi cu care fac eu ordine printre chiriasi, e Shlomi ala de la casa de nebuni, ingrijitorul. Ce vina am eu daca e un nume asa de popular? Cred si io, care cum se naste se viseaza regele Solomon, deh, 360 de muieri…

M-am apucat de taiat niste bete pentru papusi. Cu un cutit special, nu-mi amintesc sa-l fi cumparat,  nu arata normal. Crengi tinere,nu se lasau taiate usor cind a venit Goldie si mi-a tras una cu laba ei pe laba mea de la picior. Semn ca vrea la plimbare. Am plecat la plimbare. Afara-i o innecaciune totala dar macar e cald. Asa ca m-am dus cu placere. Din partea cealalta venea vecina gravida cu cateaua ei. De cind Goldie a trintit cateaua neagra si-a limbat-o de sus si pina jos de arata ca o molusca drumurile noastre s-au desaprtit. Ea merge pe dreapta cimpului eu pe stinga. Cimpul e despartit de o sosea ad-hoc facuta de cei care vor sa ocoleasca semafoarele din soseaua principala sau de cei care vor sa si-o traga noaptea fara sa  plateasca hotel, asa, simplu, in masina.

Ce-o desparte pe Goldie de cateaua neagra sint mai putin de 7 m. Dar ciinele-i disciplinat, cind n-are chef, nu fuge dincolo. Azi a mincat iarba si eu tocmai am descoperit niste coji de copac pentru masti cind vecina gravida a inceput sa urle.
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!
M-am uitat spre ea si-am vazut-o chipurile fungind in vreme ce cataeaua neagra fugea de ea cu un bat gros in bot. Vecinia nu numa ca fugea facind continuu uiiiiiiiiiiiii ci-mi si facea semne disperate sa ma duc la ea.
Ma duc la ea, Goldie dupa mine, ajung la vecina ajunge si cateaua neagra la mine cu batu-n bot. Goldie se repede la catea aia nu lasa batul si-o ia pe coaja, lasa batul si Goldie-l ia, vecina striga Minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
Ma uit la miinile ei, par normale.
Nu,nu.nu, mina-i la ciine-n bot.
Ma uit la Goldie roade ceva fug la ea ia cevaul ala si fuge.
Stai fa-n ma-ta ca ma innec dau sa zbier uitnid ca nu mai pot sa zbier. Dar ciinii aud mai bine.
Lasa aia, zic.

Goldie lasa batul din gura si fuge dupa cateaua neagra. Ma duc la “bat” – era de fapt o mina de la cot in jos purtatoare si de degetul mic si inelar.

Lipsea ceva “actiune”-n viata mea. Telefon celular nu iau cu mine pe cimp, nu prea-l iau cu mine nicaieri. O intreb pe gravida verde la fata si borinda: ai telefon la tine?
Aia-mi da celularul si pe cine sa sun daca nu pe Bursteiin?
Il sun ii explic cazu ,Bursteiin nu intelege ii explic din nou c-am gasit o mina pe cimp, Bursteiin e trist ca n-am gasit o pula, imi proune decent sa-mi bag mina aia-n cur si sa-l las in pace, ii spun sa cheme pe-aia care se ocupa de miini de-astea vraiste pe cimp si inchid. Nu inainte de a-l auzii injurindu-ma temeinic de maica-mea.

Trimit gravida acasa sa nu nasca-n cimp de emotie si zic ca sa astept linga ciolan sa nu vine alt ciine. Intre timp Goldie a mea sapa ceva la vreo 3 m de mine cu amindoua labele din fata si cu indirjire nespusa. Gifiiam de moarte, sint spiritul unei gazele-n trupul unui melc (n-are rost acu sa incep sa-mi pling de mila) a trebuit sa ma duc sa vad ce sapa Goldie, nu neaparat, dar in general unde-i o mina de la cot cu doua deshte mai e ceva, indiferent ce.

Ma duc. Goldie sapa si gifiie  si ea e un spirit inchis intr-o carcasa (cam grasa). Acu daca tot sapa asa infierbintata zic s-o mai las doua trei ture. La a patra tura imi zimbeste o orbita si-o juma de frontal asa c-am luat-o pe Goldie strins la piept si-am inceput sa ne plimbam intre mina si orbita. Goldie, normal, vroia inapoi la orbita, eu vroiam inapoi la mina si de suparare s-a cacat de trei ori.

Trecea unu pe-acolo. Am strigat. Normal ca nu m-a auzit. Am aruncat c-un bulgar de pamint in el. L-am nimerit partial. A venit furios. Ca ce-am cu el. I-am zis:
Stai tu linga mina asta ca eu ma duc sa stau linga cap.
Ala a luat-o la fuga.
Dar a venit Bursteiin gifiind si ploscaind nervos.
Nici cind nu se caca ciinele n-ai liniste? Musai sa aduni mortaciuni?
Taci dracu din gura aia ca nu eu am gasit mortaciunea nici bietu ciine asta care se caca de emotie, cateaua vecinei l-a gasit.
Si vecina unde-i? S-a dus acasa ca-i gravida-n ultimul hal. Plimba-te si tu putin intre mina si cap pina o duc pe Goldie casa. N-ai grija, revin.
N-aveam nici o grija-n sensul asta, de mult am incetat sa-mi fac iluzii-n ce te priveste.