Ce-am facut in Zanzibar e irelevant pentru povestirea de fata, mai degraba cum ne-am petrecut cele doua zile libere de dupa ce-am facut e mai important. Bursteiin e om credincios in limita-n care credinta de-un fel sau altul nu-l obliga sa nu futa si sa nu manince carne de porc sau fructe de mare, sa nu mearga cu masina simbata ori cind are el chef. In rest se-are bine cu toti si cu cu toate. Igor ,copil nascut in URSS pe vremurile cind bisericile erau batute-n cuie, Dumnezeu pus la index si preotii trimisi sa culeaga cartofi nu crede-n mai nimic inafara de pumnul lui, de pistol, de picior si de nevasta-sa Tania care-l sperie ca nu-i mai da pizda daca face pe nebunu. Nu ca n-ar avea pizda cu prisosinta si peste tot dar el vrea de la Tania fiindca vrea multi copii asa ca sta destul de blind (cind n-o ia razna.)

Prima zi de libertate am hotarit in unanimitate (adica eu am hotarit) ca mergem sa vedem un vrajitor celebru. Au ciriit barbatii ce-au ciriit da-n final s-au predat si-au zis ca vor sa vada si ei vrajitorul ala sa aiba de ce ride. Drumul e greu in majoritate pe jos cu niste calauze turbate care maninca maimute si se culca cu burta la soare ca au ore de odihna bine stabilite. Nimic de facut, asa ca Bursteiin s-a consolat vinind maimute si luind doua scatoalce de la mine ca omoara animala dar pdeapsa cea mai mare a fost c-a trebuit sa si manince maimuta, faptul ca a avut cancer la colon n-a fost un argument hotaritor si-a mincat jumate de maimuta dupa care a borit de nebun.

Ajunsi insfirsit la mosul scofilcit cu vrajile era un rind de vreo 200 de persoane bolnave si jigarite de m-a luat mila sa ocup eu care ma simteam bine (sau credeam ca ma simt bine)  locul unuia care poate chiar avea nevoie de tratament indiferent de care. Eram la capatul rindului , Bursteiin si Igor se tirguiau cu niste baieti slabi si cu o gramada de dinti albi ca vor sa manince, baietii cu dinti albi le-au oferit ciomegele lor cu cui ascutit in virf.

Bursteiin a intrebat daca urmeaza sa manince ciomagul, aia au raspuns ca nu, urmeaza sa perforeze artera uneia din vaci si sa bea singe sau sa astepte pina seara cind or sa mulga vacile si-o sa primeasca lapte si turte ca ei nu maninca carne numai beau singe si lapte. Bursteiin iar s-a pus pe borit cazind patetic la pamint ceea ce n-a miscat pe nimeni fiindca majoritatea erau paralizati fie bastinasi fie straini.

Treaba mergea destul de repede, oamenii ii dadeau scofilcitului sa le taie citeva unghii, o suvita de par, ii transferau o haina si-un borcan cu ceea ce se dovedea a fi urina personala, il lasau sa li se uite-n bot si-n ochi si plecau intr-o oarece tabara si asteptau sa li se transmita farmecul facut noaptea. Se spunea ca scofilcitul dormea maximum doua ore pe noapte cind era frint de oboseala. Bani nu primea ci alimente, bauturi pe cit se poate rom si tone de tabac de pipa sau tigari. Pe la sase seara am ajuns si noi trei, adica Igor si cu mine tirindu-l pe Bursteiin care se declarase deja mort fara drept de apel. Batrinul era fantastic,parea viu de tot si-avea niste ochi care te vedeau pe dinauntru pe dinafara si-ti numarau neuronii unul cite unul. Pe mine m-a impins cu ciomagul la o parte si i-a zis unuia ceva, ala m-a luat de mina si m-a dus in spatele scofilcitului. Pe Bursteiin l-a pocnit de doua ori in burta de s-a cocosat pe loc apoi o data-n cap si-o data-n scuzati de expresie-n coaie. I-a taiat doua suvite de par, trei unghii de la miini si doua unghii mici de la picioare, o bucata de camasa si-o bucata de chiloti de linga anus.

Taiatul asta sa nu va imaginati ca era cu foarfeca, nu, mosul o facea elegant cu un cutit care semana bine cu cele din epoca de piatra). Dupa care i-a facut semn dispretuitor sa se care dracu din fata lui ca-l nerveaza.

La Igor s-a uitat admirativ si i-a dar numa una-n cap si una-n piept, l-a tuns si pe el si i-a taiat unghiile mari de la miini. I-a desenat p palma cite-un sase si l-a concediat cu ciomagul.

Venise rindul meu la judecata de apoi, ala care m-a asezat in spate m-a adus in fata batrinului viezure si-ala mi-a aratat sa stau jos in fata lui. M-o fi vazut asa lesinata galbena si palida si i s-o fi facut mila de mine am gindit cu speranta. Da de unde. Mi-a ras una-n frunte c-un fruct uscat pizda ma-sii stie ce era ala de mi s-au incrucisat ochii da de-a dracu n-am lesinat. M-a lovit in plex de-am zis ca-mi dau sufletul  da nu mi l-am dat. Mi-a bagat degetele-n ochi si mi-a cascta ochii cu mina lui jegoasa de-am zis ca orbesc pe vecie, mi-a studiat fiecare deget in parte si parea deosebit de multumit de-alea strimbe mi-a studiat picioarele si mi-a zis sa-mi dau jos pantalonii. Am efuzat categoric da au venit doi de-aia cu dintii albi si-am dar jos pantalonii, nu si chilotii.

Mosul m-a studiat cu atentie de jus imprejur si-a apropiat nasul de pubis s-a uitat apoi la titze si-a ris cu satisfactie. Futu-te-as in cur de maniac batrin… Ca un semn de simpatie mi-a mai ars una-n crestet apoi m-a mingiat tandru pe frunte, le-a zis alora ceva si aia mi-au adus un ciomag cu cui in capat da nu asa lung ca al lor ci mai scurt sa mise potriveasca, apoi mi-au trintit o cirpa-n cap si-o tzoala galbena pe mine. Mi-au turnat un vas de apa- pe mine, cinste mare ca ei nu prea au apa pe-acolo si m-au dus la o coliba separata unde m-au bagat si m-au pazit sa nu fug sau dracu-i stie de ce. Dupa o vreme i-am auzit pe Bursteiin si Igor urlind ca vor sa intre si pe-aia de-afara urlind ca nu intra nici morti.

Mi s-a adus un pahar cu singe cald si-un pahar cu lapte cald. Am dat din cap cu hotarire ca nu beau aia nici daca mor de foame fiindca-mi aduceam fix aminte de tratamentele coropisnitei alea din copilarie, un pahar cu singe de la ficat tocat si-un pahar cu frisca nebatuta de dracii te luau. Aia s-au uitat urit la mine, fix ca coropisnita si dintr-un elan lipsit de elan in schimb plin de instictul conservarii am inghitit porcariile alea oribile si m-am simtit copil neajutorat de patru cinci ani la curtea Zosmer persecutata fara vina de-o bunica sadica.

Am adormit cred instantaneu sau mi s- parut c-am adormit si-a fost una din cele mai ciudate nopti din viata mea, chiar mai ciudata ca cele petrecute-n coliba moderna a matusii siberiene dupa ceaiul de ciuperci nebune cu care m-a tratat.
Dar despre asta ceva mai tirziu.

Bilciul a inceput cu cautarea apartamentului fiindca n-au vrut sa stea la hotel. Li s-au gasit o serie de apartamente-n diverse locuri linga mare dar nu le-au placut. In final le-a placut unul la marina in Hertzlia si au hotarit sa-l ia pe-ala. Dar dupa ce-au hotarit au dat un milioncinsutedemii de SMS si telefoane ca aia nu-i buna si aia nu-i buna si tot asa pina s-a enervat Dan si-a zbierat la ei sa-si caute singuri , atunci s-au linistit. C-o capiasera pe Valentina de nu mai avea lapte pentru Leo.

Alaltaieri dupa-amiaza au aterizat. Nici n-au ajuns bine c-au inceput plingerile. N-au room service, marea-i prea departe, piscina-i prea mica, si nu mai stiu ce. Valentina a sunat disperata ca o doare stomacul de nervi da n-aveam ce face, Dan era la Moscova si lui taica-sau i-a zis ca n-are voie sa-si faca de lucru cu ei, sa-i lase dracu-n pace si sa nu se apropie. Am vrut sa-i sun eu da lui barbatu-meu i s-a ridicat parul pe chelie de groaza si-a zis ca nu, nu e nevoie, sa-i las sa aiba macar o noapte linistita pe toti. Sasha, c-asa il cheama, i-a zis printre altele Valentinei ca tara asta-l imbolnaveste. N-am zis nimica, numa m-am gindit asa fara intentie si-n viteza ” asa sa fie cum zici tu”.

Ieri au fost mai normali, adica nu s-au plins din cite mi-a povestit Valentina, au fost la piscina si nu stiu unde-au mai fost ca Valentina a fost la mine sa gatim, azi noapte a venit Dan si am vrut sa-l primim cu mincarurile preferate.

Azi dimineata ma suna barbatu-meu. Auzi zice, stii unde-i Dan? Ma gindesc fugar si-mi iese pasarea minune din cioc. La spital cu Sasha? Da zice barbatu-meu, te-a sunat Dan? Nu m-a sunat da asa mi-a dat prin cap in momentul asta de iluminare profunda. Da ce-are idiotu? Intreb. Il doare-n partea dreapta burta. Bine zic, sa fie sanatos ca eu am treaba.

M-am intors la pacienta. Acu juma  de ora suna din nou barbatu-meu. Auzi, in ce cazuri se face CT? Hm, in cazuri cind nu se stie ce-are omu. De exemplu cancer, ocluzii intestinale si-alte chestii suficient de grave sa merite investitia. In cazul turistilor straini se face ca sa mai ia de la ei o groaza de bani aiurea. Aha zice barbatu-meu, ca Dan e inca cu el la spital tre sa-i faca aia CT si mai dureaza vreo sase ore. Pai zic, sa-l lase acolo sa se duca la nevasta si la copil. Ce facea daca Dan nu era in tara? Ce sa faca, trebuia sa ma duc eu declara al meu inteligent.

Da, da, trebuia sa te duci tu sa-ti faca tie CT sa constate care din oase ti-a ramas intreg numa cind faceai tentativa sa-mi povestesti ca vrei sa te duci cu el la spital.

Nu vreau sa ma cert cu tine zice barbatu-meu. Nici eu nu vreau sa ma cert cu tine zic io, numa-ti redam tabloul in mare , fara sa intru-n amanunte.

Acu cinci minute m-a sunat Dan ca l-a lasat pe cumnat la spital. Analizele de singe au iesit proaste si medicul a zis ca dupa ce-a vazut in analize poate sa fie orice. Mi s-a parut un diagnostic corect. Cu mici diferente.

Ore de ce oamenii tre sa-si bage-n cap tampenii si-apoi sa se plinga ca s-au realizat?

Amestecate intre ele batei-kneset, biserici de tot felul, moschei cu muazini zbieratori in turnuri. Si ce-i cu asta? Umbla de nebuni religiosi evrei imbracati in negru cu perciuni pina pe umari palarii gen sombrero femei cu basmale si-o droaie de plozi mucosi, preoti cu comanac si rasa neagra, mufti cu gialabii si turisti. Mii de turisti din toata lumea. Bande de nigerieni imbracati in cirpe colorate, brazilieni ca niste papagali tipatori, italieni dind din miini si din picioare, olandezi, nemti, englezi si nordici cu figuri spalacite si imbracaminte ridicola. Toti par in extaz. Iuhuuuuuuu, au ajuns in centrul universului si imediat il vor intilni pe regele David, pe regele Solomon, poate si pe regina din Saaba, pe iIsus, pe Pavel, Petru, pe Ioan Botezatorul si de ce nu, pe profetul Mahomed calarind calul ala imbecil cu mutra de muiere.

Yerusalimul de est, Yersusalimul de vest, muntele maslinilor, zidul plingerii, moscheea de aur, biserica nasterii si-alta mare gramada de aiureli. Se spune ca-i ceva in aer, ca te cuprind energiile de sus si pina jos.Calci pe urme glorioase, dintr-un colt te pindesc templierii sa nu le descoperi comorile, din alt colt umbre de mameluci, calare pe ei otomanii, Cosntantin face balamuc in vreme ce muma-sa Elena vede cruci de foc ceva mai la dreapta, sau mai la stinga, pe cerul Constantinopolului.

M-am plimbat pe zidurile alea, n-am simtit nimic, ba da, m-au durut groaznic picioarele, trepele sint inguste si inalte, fundul meu a simtit din plin gravitatia la coborit, in rest? Zidul plingerii e un zid. Era prinz si deasupra zidului se vedea deja luna. Era alba. Arata frum os. Nu zidul, luna. Impreuna aratau simbolic. O gramada de ciori mici si mari ciriiau cu veselie, stateau chiar pe zid dealtfel.

Mai erau niste pasari tot ca niste ciori, dar negre de tot si ceva mai mici. Si mai grase. Daca as fi stiut precis as fi putut spune ca sint lastuni. Puteau chiar sa fie lastuni. Habar n-am.

La zidul plingerii exista o parte speciala pentru femei si una speciala pentru barbati. O gramada de femei religioase se dadeau cu capul de zid. Saracul zid, ma rog, asta-i treaba lui cred, sa stea acolo sa se dea proastele cu capul de el. O gramada de turiste fotografiau.Politie de-aici pina la noi ordine. N-am avut nici un sentiment deosebit inafara de cel ca vroiam pipi, foarte tare. Dar nu poti face pipi la zidul plingerii, e de presupus ca acolo uiti de toate cele lumesti, poate faci pe tine si nu-ti dai seama ca esti in extaz?

Am plecat insfirsit de la zid si-am terminat cu cataratul. Slava domnului, am simtit o usurare fantastica sa ma scap de ele. Am coborit in shukul arabesc.

Mirosuri, culori, strigate, zgomote. Margele de toate felurile impreuna cu fingiane, tavi mari de arama si narghilele, costumele dansatorealor de buric stralucitoare si cu paiete. Basmale din matasuri sau voaluri, tutun parfumat pentru narghila, miros de narghila si miros de hashis, oameni amestecati, toate natiile, toate limbile,toate credintele. Superb. Si numai atunci in shukul colorat am realizat cite mii depicioare se plimba pe-acolo de cite mii de ani, cite inimi s-au zgiltiit temeinic, cit singe-a curs pe-acolo cite sperante au crescut si-au murit, cite vise rugaciuni si blesteme. Cite armate de toate felurile au batut pietrele si cita durere-a supt pamintul.

Blestemat oras. Mereu a fost si-o sa ramina un mar al discordiilor si-asta nu face poate decit sa dovedeasca nu inutilitatea ci raul din religii, din fiecare-n parte si toate la un loc daca dupa ele oamenii se omoara intre ei pentru niste bolovani. Si-asta de mii de ani.

Mi-am tirit fundul lovit de gravitatie pina la masina si ne-am carat din Yerusalim. Spre Abu-Gosh sa mincam. Am mincat si-am inceput sa ma simt mai bine. De fapt m-am simtit mai bine imediat ce-am iesit din Yerusalim. Cind l-am lasat in urma cu toate sinagogile, bisericile,moscheile lui m-am simtit excelent. Sub cerul liber e mai mult Dumnezeu decit in toate alea aurite, argintate, pline de bijuterii, de comori ,de secrete, lacrimi si singe.

S are-o mutra de sobolan furios. Mic de statura, slab si chel. Se misca repede si ochii-n cap i se misca de 10 ori mai repede. Cred ca in alta incarnare sobolan a fost sau precis intr-o viitoare incarnare va fi sobolan. Sau poate maimuta. In orice caz nu maimuta calugar. Sau nimic ce intra-n specia asta de abstinenti. S are o fosta nevasta, o fosta amanta si-o actuala amanta. Cu toate are cite un copil si pe toate le-a parcat in acelasi bloc, ii e lene sa se tot urce-n masina si sa circule de la o adresa la alta. Cind femeile au incercat sa faca scandal le-a taiat stipendiile si s-au potolit urgent.

S e milionar. Din spusele lui a fost milionar. Criza actuala i-a adus foarte multe pagube, boceste. Nu mai are nici un ban, da faliment nu stiu ce banci i-aus cazut creditul de la AAA la naiba sa-l ia ce. Urla si si-ar fi smuls parul din cap daca-l avea. Spre norocul lui nu-l are. Criza mondiala si flaimentul nu par piedici mari in fata poftei lui de viata. Cind am fost la Moscova tocmai isi cumparase un Porsche Carrera sau asa ceva ca nu ma pricep la bombe de-astea pe patru roti.

Ne-a rugat sa trecem pe la el c-avea o vorba cu mine. Vestea de nepoata a lui matusa-mea l-a palit si pe el asa ca nu se mai duce la shamanul lui ci ma asteapta ori de cite ori sint in Moscova sa vorbim. Mi-e drag S si  stau de vorba cu el cu cea mai mare placere. Cind pot il si ajut. Cit pot.

Intr-o dupa-amiaza am zis sa mergem sa-l vedem. Dan i-a dat telefon sa-l intrebe unde este. La nevasta sau la amante. I-a zis ca-i la amanta. Ne-am dus la amanta. Nu era la amanta actuala. Aia ne-a spus ca e la vechea amanta ca fata-i bolnava. Ne-am dus la vechea amanta aia ne-a spus ca e la nevasta ca aia e racita si i-a cumparat medicamente. Ne-am dus la nevasta ne-a spus ca a fost acolo dar a plecat la noua amanta. Ne-am dus la noua amanta, nu era acolo.

Nervos, Dan l-a sunat din nou.
Unde esti?
La noua amanta.
Nu face pe tampitul acum am fost la noua amanta si nu esti.
Am zis noua amanta! zbiara S, la etajul 6.

Ne ducem la etajul 6. O amanta noua-noua. Asiatica. Cu asta n-are copil. E noua-noua de tot. Ea ne-a deschis. Tocmai il spala pe S pe picioare ca-i era frig saracul. Urcase trei etaje cu liftul. Femeia ne-a servit cu de toate si-a ramas in spatele lui S, in picioare ca un paznic de corp. S o tot alerga de colo colo. Adu aia, fa aia, schimba discul, deschide geamul. Aia facea tot ce-i zicea zimbea si se posta in spatele lui.

Auzi S, tipa asta nu poate sa stea dracu pe-un scaun ca pot bea cafea si fara antena?
S ii zice aleia sa stea jos. Aia se aseaza pe-un colt de scaun.
Nu sta jos daca nu-i spun sa stea jos, explica S. Asa-s educate. Ca sclavele barbatului. Deocamdata ma amuza. Alea din Moscova arunca cu papuci dupa mine.

Fiu-meu zimbeste ca motanul care-a halit smintina.
Tu ce rinjesti? ma reped in el.
De-aia, raspunde Dan politicos.
Valentina-l priveste criminal. Ochii asiaticei sint plini de dragoste. Barbatu-meu se scarpina-n crestet.
Auzi , se adreseaza lui S, eu vin des la Moscova, singurele chestii care-mi lipsesc sint masina si amanta. Masina nu-i o problema dar amanta este. Poti sa-mi imprumuti una pe timpul sederii la Moscova cind nu-i nevasta cu mine ?
Cu placere zice S. Poti sa iei si doua. Da una singura stie sa gateasca. Asta noua ;si pe asta nu ti-o dau. Maninca la restaurant.

S ma priveste intrebator.
Nu astepta sa-ti dau cu farfuria-n cap, spun. Tampeniile voastre ma lasa rece.
Nu esti geloasa?
N-am timp de consum nervos cu barbatii. Am depasit faza. Nici spiritul proprietatii nu-l am decit la copii si la ciini. Ai mei personali. Probabil o sa-l am si la nepoti.
Esti o anomalie spune Valentina.
Nu stiu. Cred ca nu sint. Vine cu timpul.

Discutia continua pro si contra simtului proprietatii-n dragoste sis e face tirziu. Asiatica aduce ceai. Iar sta in picioare.

Ziua urmatoare era ziua-n care faceam ce vroiam eu nu restul familiei si-am vrut sa mergem la un shaman. I-a dat Valentina telefon si ne-am dus la mama dracului la ala. Dar avea macar parcare libera asa ca de data asta mama dracului a fost mai blinda. Am intrat in vizuina lui, era deosebit de decent, fara tot circul obisnuit si aranjamentele de atmosfera. Am inceput sa dam jos straturile de haine de pe noi, mi-am scos manusile ala s-a holbat la mina mea, mi-am scos caciula de pe ochi ala a inceput sa zbiere niet-niet-niet-niet.

Asta ce-are l-am intrebat pe Dan, i s-a stricat discul?
Nu stiu zice Dan, lasa-l sa se calmeze si aflam. Cind omul si-a recapatat respiratia si-a vorbit normal pe ruseste i-a explicat lui Dan ca el nu are voie sa-mi faca mie tratament numai la “straini” are voie dar eu sint shamanca adevarata si sefa de grupa sindicala asa ca nici nu poate fi vorba sa ma atinga sau sa se uite la mine macar. Mi-a facut cadou o toba pictata frumos cu serpi pe ea, mi-a urat succes in viata, fericire personala si ne-a scos din casa.

De suparare ne-am dus la o expozitie de arta care nu era arta ci niste tablouri plate ca marea cind n-are nici un val pe ea. Mai erau niste poze deosebit de frumoase facute pe vremea comunismului cu niste femei muncitoare mari cit niste barbati mari cu izmene bagate-n ghete de lina sau asa ceva cu pufoaice si caciuli cu urechi. Femeile viteze carau niste burtutci carau niste saci impingeau nu stiu ce colos de fier, am fost foarte mindra de ele si mi-am scuipat in sin. Mai erau si niste batirni amariti la o casa de batrini care arata cam ca un cimp de gunoaie si niste case de copii care aratau mai rau decit casele. Copiii adica.Rusia asa cum arata ea cu adevarat nu Moscova la lumina pomilor de craciun a reclamelor colorate si-a ecranelor de televizor mari cit niste blocuri mari.

Pe urma ne-am dus la spitalul de copii bolnavi de cancer unde se duc Dan si Valentina in fiecare saptamina sa le duca cadouri si de-astea. Dar n-am intrat, am stat si-am asteptat in hol. Spitalul era frumos si curat si nou si modern. Dar era intretinut de habad, religiosi evrei nu de grijuliul guvern sovietic. Bun, nu vreau sa vorbesc despre copii bolnavi.

Rusii nu s-au schimbat. Decit pe dinafara. Mentalitatea e aceeasi. Comunista in totalitate. De exemplu la garderoba muzeului cineva a vrut sa dea o haina fara agatatoare, madama care lua hainele a inceput sa urle ca ea trebuie sa puna haina pe umeras si asta e o munca in plus, asa ca n-o sa faca o munca-n plus. Daca era in alta tara zbura ca o pasarica desi era mai degraba o pasaroaie batrina. In magazine la fel, dau senzatia ca fac cuiva un bine ca-l servesc. Si cei care cumpara sau folosesc serviciile lor se poarta cu aceeasi umilinta cu care se purtau acum 20 de ani cind o nenorocita de vinzatoare la aprozar era stapina unei cepe de care aveau neaparata nevoie, sau a 100 de grame salam sa faca ardei umpluti.

Oamenii nu se schimba. Poate generatiile viitoare. Deocamdata totul e cosmetica. Si-n vreme ce Germania dispare sub propriile ei greseli Rusia se intareste pe greselile altora. O vreme. Cita vreme? Pina cind o sa inceapa din nou sa-si plateasca greselile si tot asa. Cred c-am terminat filozofia pe saptamina asta. M-a entuziasmat Moscova, m-a deziluzionat imediat inafara ei, a Moscovei, dar, din nou, ce-i treaba mea?

Am plecat din Moscova spre seara, spre aeroportul nu stiu cum il cheama, ca-l cheama pe ruseste. Nu erau dopuri de circulatie. Lumea nu munceste acolo pina-n 10 ianuarie. Inafara de magazine, restaurante si inca vreo citeva locuri de-astea, publice. Si aia care muncesc sint asa de acri ca-ti vine sa-i iei la palme. Desi punindu-ma-n situatia lor as fi fost la fel de acra. Sau mai acra. Ori chiar violenta.

Ne-am despartit de copii si-am intrat in zona aia de plecari. La ghiseele de control a pasapoartelor. Apoi mai departe pina ce-am ajuns la o cafenea. Am baut un fel de cafea. Proasta. Oricum pentru mine orice cafea pe care n-o fac personal e proasta. Asa ca, poate nu era chiar proasta. Mai aveam in principiu vreo 10 minute pina cind trebuia sa urcam in avion. Am intrat in sala de asteptare a El-Al.

Normal ca n-au chemat pasagerii la ora cind trebuiau sa-i cheme. Doar nu-s prosti. Acolo care nu-i rus e deja israelian. Ceea ce-i mult mai rau. Nu-s numai prosti. Sint si obraznici. Brusc apare un tip imens cu par rosu care incepe sa zbiere ceva-n ruseste. Cred ca mi-au cedat nervii, m-am repezit la el si i-am zis sa vorbeasca o limba pe care o inteleg si cei care intimplator nu stiu limba lui Stalin. A zbierat la mine-ntr-o ebraica aproximativa ca le-a spus alora pe ruseste sa iasa din sala ca au treaba in ea. In sala.

Ce treaba am intrebat?
Nu e treaba ta mi-a raspuns.

Deh, asta mi-a zgiriat neuronul de veghe si dupa ce l-am injurat frumos si cu rabdare-n araba pura amestecata cu jargoane diferite-n care predomina cel marocan de bastina i-am bagat un deget in ochi si i-am atras atentia ca pe cind el era spermatozoid eu faceam ce-ar urma sa faca el daca n-ar fi deosebit de tampit incit sa fie paznic la aeroport. Se pare ca ceva din injuraturi l-a impresionat ca mi-a zis sa stau jos. Toti au iesit, am stat jos.

Mi-a explicat ca s-a anuntat o bomba-n camera aia. Mi s-au incrucisat ochii de nervi. Adica o bomba-n camera aia si ei scot oamenii la 10 metri de camera aia. Dar mi-era prea lene sa mai spun ceva. Sa fie si-o bomba m-am gindit. Macar nu mor inghetata. Nu-mi pasa pe ce cale eu vreau sa dispar din Rusia. Nu era bomba. Erau doar o gramada de rusi. Afara din sala o tipa anunta cu disperare de vreo jumate de ora ca pasagerii la cursa spre Dushanbey trebuie sa se prezinte la avion in modul cel mai urgent. Cind am plecat spre avionul de Tel-Aviv inca mai zbiera. Pasagerii la zborul de Dushanbey probabil ca au aparatut Dushanbey (duminica) urmatoare. Sau poate niciodata?

In tara era cald si trist. Razboiul e aici. Tocmai intrasera in Aza cu tancurile. Acasa ne-a asteptat Goldie. Foarte fericita ca n-a fost total parasita. In ochi i se citea bucuria si un mic repros. Eu de ce n-am venit cu voi, parca spunea. Mai catel, ai fi murit de frig, spune multumesc c-ai stat aici la caldura. Ciorile au aparut cu chef de vorba zbierind in geam. Pisica mieuna calare pe poarta. Am hranit toata familia apoi a inceput sa sune telefonul. Ai venit? Ce bine c-ai venit, mi-a fost dor de tine. Ma doare spatele, ma doare gneunchiul…si tot asa.

La stiri anunta ca-n Aza sint lupte si-un soldat israelian a murit. Am relegat cap la cap snurul vietii mele israeliene. Nici macar nu se mai vede locul unde-a fost intrerupta de frigul nemtesc si cel rusesc. Ia uite, doar acum realizez c-am fost in citeva zile-n cele doua tari dusmane. Intre ele. Si razboiul e tot la noi. A dracu viata asta dom’le…

Am mai constatat ca pe masura ce-s mai scunzi au sapcile si mai mari nu-ti dai seama uneori ca e cineva acolo, seamana cu niste ciuperci albastre. Cind s-a terminat Moscova, s-a terminat si strada curata, soseaua era plina de zapada si de gheata nu se putea circula in mod normal (de parca ar fi intentionat cineva sa circule-n mod normal).

Am ajuns totusi la Vladimir ala pe la ora 17 dar era deja noapte. Mi-era frig ,vroiam sa dorm si numai de revelion nu-mi ardea. Mai degraba m-as fi spinzurat putin, dar n-aveam posibilitati. Am ajuns la parintii lui nora-mea. Un bloc vechi cum am uitat de fapt ca exista. Blocurile alea standard din vremea lui Brejnev sau a lui Hrusciov sau nu conteaza, unul din ei. Revelionul a decurs in liniste fara incidente deosebite numai ca mereu aruncau artificii, erau bubuituri de tot felul .Asa au tinut-o toata noaptea si a 2-a zi. Dar e mai bine sa bubuie de bucurie nu ca sa se omoare unul pe altul. Asta numai fiindca-i familia mea acolo, ca-n rest n-au decit sa se omoare linistiti -  nu-s eu omul sa le stric altora placerea.

In prima zi din 2009 au tinut neaparat sa ma duca intr-un loc.In locul ala cica-s cele mai multe minastiri adunate decit in orice alt loc din lume. N-am inteles ce vina aveam eu ca si-au pus toate minastirile la un loc si de ce musai au crezut ca vreau sa vad o minastire dar politetea m-a doborit si m-am dus. M-au imbracat in blana a cam 20 de oi karacul de la nas si pina peste genunchi.  Eram ca intr-o cutie de conserve.Cred ca asa se simte o sardina-n cutia ei desi pe de alta parte inclin sa cred ca haina aia a fost facuta dupa modelul unui sicriu reusit.Cintarea o tona si nu te miscai in ea sub nici o forma ca parca era de tabla.

La prima minastire am coborit din masina si m-a luat vintul din toate partile. Mi-am bagat tot corpul in chestia aia paroasa da n-a ajutat la nimic tot frig era. Ne-am dus la o biserica, pe dinauntru.
Era o biserica normala,nu facea nimic deosebit si-am parasit-o imediat. Am plecat la alta minastire. Aia fusese cica inchsoare pentru politici. Arata destul de onorabil pentru o inchisoare, semana mai degraba cu o camera de-aia care se inchiriaza la noi cu 350 $ studentilor la Tel-Aviv.

Am iesit si de-acolo dupa ce am refuzat sa ma mir de niste fresce facute acum 200 de ani. Nu fiindca nu erau frumos colorate ci fiindca ma durea in spate de ele, sau ma durea in spate de frig, oricum nu vroiam sa vad nici o fresca de nici o culoare. In curtea minastirii aleaia era la ora 15 fix concert de clopote. A trebuit sa ascultam clopotele. N-am mai intrebat pentru cine bat.Ca stiam. Dar tot am gasit ceva interesant. Doi copaci plini de ciori si cuiburi de ciori. I-am fotografiat artistic. Pe copaci, cu ciori cu tot. Asta ca sa le arat ciorilor mele cum se traieste-n Europa si sa nu mai faca atitea mutre la mincare ori sa se vaicareasca jalnic ca le-a udat putin ploaia pe cap si vor in bucatarie.Pe Goldie eventual.

Dupa ce-am inghetat cu clopotele am declarat veto categoric si am cerut sa ma intorc la masina. N-am vazut nici minastirea facuta fara nici un cui, minunea minunilor ca ma lasa rece. Daca se mai putea sa ma lase ceva rece. Adica mai rece. Am intrat la parintii Valentinei am baut ceai cald am fumat o tigare-n balcon sa ma racoresc putin de la ceaiul fierbinte si-am plecat spre Moscova. Doamne ajuta .Macar in masina era cald. Seara fiu-meu n-a mai reusit sa ne tirasca nicaieri deci am stat in casa la caldura insfirsit , dar placerea asta a durat deosebit de putin.A doua zi dimineata a trebuit s aplecam la schi. Am fost imbracata c-o haina asa de grea ca am avut tendinta sa merg in genunchi.Nu stiu ce s-a mai pus pe mine c-am cazut in transa de la caciula.Am mers si-am tot mers. In final am coborit din masina si iar m-a luat vintul.Rusii cu schiuri cu sanii cu copii babe ciini in salopeta si cu ghete,bunici cu blanuri si nepoti cu caciuli erau cu miile si se certau la inchiriat schiuri.Am zis ca gata, daca nu plecam de-acolo imediat eu dau telefon la ambasada , declar c-am decedat si sa nu conteze pe mine la viitoarele alegeri.Am plecat la alte schieri.La dreapta sau mai jos.Acolo macar am reusit sa parcam. Am intrat intr-un restaurant unde erau iar o multime de rusi cu tot harnasamentul.Beau vodka, beau vin mincau ceva din cutii si erau asa de vseeli de parca erau la mare in plin soare nu la cinspe grade minus.Nora-mea vroia sa se plimbe si l-am trimis pe barbatu-meu s-o plimbe. Dan vroia sa faca schi si l-am trimis sa faca schi.Mi-am scos cartea ,am lesinat pe-un scaun pina mi-a revenit familia din frig .

Mi-am comandat. Iar o mincare chezeasca pocita. Orez cu carne de rata intr-o cupa de ananas. Orezul si ananasul au fost bune. Rata ca dracu. Beton armat. Dan s-a shocat ca nu-mi place animala.

Nu-mi place, dom’le.
Cum adica ? E cea mai scumpa carne, zice.
O fi, da bunica-mea Coropisnita a crescut rate. Nu mai pot sa le vad in ochi.
Bine, acum hai sa mergem sa bem o cafea.
Nu putem bea cafea aici?
Nu, mergem la barul meu.
Ups, da de cind ai tu bar?
De cind am imprumutat niste bani aia n-au avut de unde sa mi-i dea inapoi si am bar. Dar nu stiu sa ma ocup de baruri. Nici n-am timp. Ti-l dau tie.

Tie adica mie?
Da tie adica tie. Sa te ocupi de el.
Din Israel?
Da, n-ai nevoie sa stai aici sa te ocupi de bar.Te gindesti, imi spui mie ce trebuie facut si eu fac. Adica eu le spun alora ce sa faca.
Da de ce sa ma gindesc eu, nu tu?
Mama, n-am putere sa ma cert cu tine. Ai bar semneaza pe act sa fie intr-un ceas bun si gata. Mergem sa-ti arat barul si cind ajungi in Israel incepi sa gindesti. Ce atita vorba?

Asta-i, se vede ca l-am crescut in mod democratic si nu i-am dat o scatoalca peste bot la vreme.
Ori de cite ori am apucat am vazut stirile. Trebuie sa recunosc, de-acolo se vede foarte rau. Cine nu traieste aici sa stie exact situatia se uita cum mor palestinienii, cum li se darima casele cum inmorminteaza copiii aia si i se rupe inima. Mie nu mi s-a chiar rupt inima, dar nici placut n-as zice ca mi-a fost. Si cunosc foarte bine situatia de-aici si faptul ca alta solutie nu exista.

Speram doar sa nu intre-n actiune terestra. Am sperat degeaba. Numai ieri si azi 30 de raniti si deja un mort. Ba nu, nu 30, acum au zis 53.

Ne-am vinturat noi pe-acolo si-am plecat sa-i luam pe patinatori. Au venit amindoi spre noi patinind, Valentina a scos aparatul de fotografiat si brusc tatal lui Dan a disparut. Nu-l inghitise pamintul, era pe jos. S-a ridicat gemind ca-l doare umarul. Dan i-a zis ca asa-i trebe daca se apuca sa faca piruete ca o balerina reformata. Intre timp se intunecase si pe intuneric, cu toate luminile alea si pomii si reclamele si mos craciunii si ingerasii am si uitat cit e de frig si-am cascat gura pe strada ca proasta. M-au trezit aia care treceau peste cadavrul meu inghetat si urletul lui Dan”Hai mama ca mor de foame”.

Ne-am dus sa mincam intr-un loc pe care-l chema Japana mama. Ceva deosebit de in pe la ei. Se mincau numai chestii care-ti dadeau din coada-n git sau iti agonizau in intestine. Am cerut sa mi se dea ceva mort dinainte de-a ajunge la mine-n gura si mi-au dat ceva sushi vegetarian total si unul cu caracatita si avocado. Caracatita era moarta, orezul fiert si avocado mort. Am baut o stacana de ceai de iasomie cu ceva praf de animale inauntru si m-am declarat multumita. Dar mi-au adus si sushi cu orhidee cocos si sos de vanilie. Buneeeeeeee. Astea chiar erau bune.

Am plecat insfirsit acasa. Pina la masina a mai trebuit sa ne plimbam putin pe strada ca sa ne facem digestia. Ne-am facut digestia din mers. Eu nu mi-am putut face digestia ca imi inghetase aparatul digestiv. Un bloc de gheata. Si celelalte aparate erau congelate.
Am vazut un film bun. Sapte vieti. N-am chef acum de povestit filme. Dar era bun. Dupa film am avut insfirsit voie sa dorm. Dar urma sa ne trezim devreme sa plecam undeva.

Ne-am trezit pe la 11. Cum poti sa te trezesti devreme intr-un loc unde abia la noua dimineata se face ziua? Cred ca soarele refuza si el categoric sa rasara pe gerul ala. Ne-am dus sa vedem expozitii. Erau acolo o gramada, am contat pe frigul de-afara, altfel nu suport expozitiile. Frigul nu si-a facut efectul. M-am plictisit ingrozitor.

Erau o gramada de copii la expozitie.Toti erau linistiti. desenau pictau sau sculptau. Nu copii mari ci mititei. Cred ca pina-n cinci ani. Nu erau de loc isterici, zgomotosi, nu sareau pe pereti, pe geamuri, pe perdele, nu scuipau si nu injurau. Nu se bateau intre ei.
Am intrebat-o pe nor-mea prin ce metode-i educa. Mi-a zis ca prin metoda scatoalcei. Care cum face pe nebunu ia una peste bot.

Fiu-meu a declarat ca pe copilul lui nu-l pocneste nimeni peste bot.
Am indoieli in sensul asta i-am replicat.
Tu o sa-l pocnesti primul peste bot.
A zis ca nu se poate asa ceva. L-am anuntat ca timpul o sa-l lamureasca.
Bine, atunci sa lasam timpul sa vorbeasca a concluzionat intelept.

Cred ca alergau pe-acolo mii de fiinte-n viata. Unele pareau iesite din mormint de albe galbene ce erau dar si alea erau in viata. Nu stiu ce culoare predomina ca trebuia sa ma misc, altfel ma lua valul. In toate partile. Cred ca in special spre Dushanbey. Mi-era frig numai la gindul de cit o sa-mi fie de frig.

A aparut fiu-meu. Muah –muah.
Ce-ai mama, ti-e frig la numai minus 4 grade?
Neeeeeeeeee, mie frig? Da de unde, ma simt vie, stralucitoare si plina de viata ca o crizantema.
Dar arati ca un urs jigarit, constata Dan.
Unde-ai vazut tu urs mort de frig?
N-am vazut.Esti primul. Hai mai repede c-avem treaba.

Repede…era o problema cu repede asta. Salele mi-erau tepene inca din Germania. Plus piciorul drept. Dar am mers ceva mai repede. Chiar daca aveam caicula pe ochi si nu prea vedeam. Ne-am urcat insfirsit in masina. Mersul pe jos mi-a facut bine. Am inghetat suficient incit aproape sa nu-mi mai pese. La vremea aia. Aveam sa constat ca se poate si mai rau.

Wow, Moscova era superba asa impodobita de sarbatori. Curata, nu vedeai gheata sau zapada pe jos, fiecare loc liber avea un brad impodobit cu lumini colorate pe el. Cind nu erau aprinse tot colorate erau si stralucitoare. Reclame peste tot, reclame imense. Masini negre, femei blonde imbracate-ntr-o gramada de animale omorite. Barbatii nu purtau animale. Adica purtau numai pielea lor. A animalelor. Dar intoarsa invers. Lumea umbla turbata, dopurile de circulatie ne-au tinut pe drum ceva mai mult de doua ore, dar in masina era cald si sa te uiti pe geam era o adevarata delectare. Se pare ca mai sint destui bani la Moscova. Si-n Rusia-n general.

Uf, am ajuns acasa la fiu-meu. Asta-i alta casa. Mareeeeeeeeeeeeee. Si in centrul Moscovei. De pe geam in laterala vezi Piata Rosie. Pe Lenin nu-l vezi ca e inghetat la parter. Intrarea-i cu paza si bariera si cu ciini nervosi. In bloc (daca ala se numeste bloc) iara paznic la intrare, dar fara ciini. Oglinzi si marmura peste tot. Parchet peste tot. M-a luat groaza doar gindindu-ma ca cineva tre sa curete toate alea. A aparut o fatuca blonda in cizme cu tocuri si fusta mini plus coada de cal.Avea manusi de cauciuc roz si minuia cu gingasie o de-aia de spalat pe jos. Paznicul se uita dupa curul ei.

Fiu-meu locuieste la etajul sase. De-acolo se vede in jur dar numai dintr-o parte, in rest se vede tot casa aia palat verde cu tot felul de balcoane si coloane si ghirlande si pompoane peste tot. In mijlocul parculetului, ca au si parculet stea un brad impodobit si niste tipi in jur riciiau zapada care nu cadea da-si permisese sa cada in noaptea trecuta si sa ramina acolo. Cum in casa nu se fumeaza se fumeaza in casa scarilor, e cald si bine, au un loc organizat special pentru fumat numai ca trebuie sa stai in picioare.

Ma uitam pe geam, in balconul de vis-a-vis am vazut-o pe una ca scoate-un prunc cu pat cu tot il inveleste si-l lasa acolo. Printre coloanele alea sculptate se vedea cum pruncul sta acolo linistit. Cred ca intepenise total. Am intrebat-o pe nora-mea de ce-si ucide aia copilul. Mi-a zis ca nu-l ucide, dar la Moscova asa fac mamele ,ii scot sa doarma-n balcon, bine inveliti si dorm foarte bine. Ok, nepotul meu n-o sa doarma-n balcon bine invelit ca va gitui mortal pe toti. Panimaisi?

Terminalul de Tel Aviv l-au pus la dracu-n praznic. Baieti buni nemtii. Daca cumva ne explodeaza cineva pe noi sa nu-i explodeze si pe ei. Inca de la aterizare ne-au condus tanchete. Credeau ca vream sa incepem atacul de la Muenchen ca tot sintem in viteza , numa deviem putin ruta. Mde.

Am iesit in final din aeroprt. Am inghetat pe loc. Mi s-a congelat toata instalatia si-am ramas ca aia din poveste. Stana de piatra. Noroc cu vintul, ca ma clatina puternic. De la stinga la dreapta. Sau invers. Nu retin ca mi s-au incrucisat ochii. De ger.

Taxiul a venit intr-un tirziu. Sa ne duca la Augsburg. Soferul vorbea. Nemteste. Intr-una. M-am scos din priza, mi-am scos bateriile si-am adormit tun. El tot vorbea. Si tot nemteste. Masina putea a usturoi. Da nici de-a dracu n-am deschis geamul. Insfirsit am ajuns.

In casa era cald. Soacra-mea a facut friptura. In rest nimic de relatat despre ea. In stadiu incipient adica. De frig m-am culcat si-am dormit 18 ore. Sau nu de frig. Ci ca sa treaca mai repede timpul. A treia zi am plecat sa-mi caut ghete. Minus opt grade si-un vint crivatatzator. Iar mi-a intrat in toate gaurile. Simteam ca fac curent. De sus in jos. De jos in sus. De la stinga la dreapta. Sau de la dreapta la stinga.

Mi-am cumparat ghete. De-alea cu trei rinduri. Daca nu mi-a fost frig intr-un loc anume astea-s picioarele. Pacat insa ca mai aveam cu mine si restul corpului. La ala mi-a fost frig. Nu pot sa descriu cit de frig. Singurul termen de comparatie e Nepalul. Dar aclo mi s-a umflat si capul. Deci am simtit frigul mai putin. Mi s-au umflat si plaminii. Nu puteam respira. In Nepal zic. In nici un caz n-as fi incetat sa respir in Germania. Da-i in ma-sa de nemti, nu le fac eu placerea asta.

Arata cam jerpelita Germania. Si nu fiindca era iarna. Poate-i criza economica. Dar nu-s sigura ca-i numai asta. Era deosebit de curat si ordonat. Inainte vreme. Acum are-un aer amestecat de Orient Mijlociu si de ramasite ordonate. Aeroportul, strazile, magazinele. Fosta-i lele cind ai fost. Plin de turci, de negriciosi de tot felul. De rusi de tot felul. Vezi mai putine mutre ariene ,capete rase, mai multe basmale arabesti pe mutre, haine negre,balamuc in magazine.
Cred ca-si merita soarta. Si-i doar inceputul. Poate ca vara-i altfel. Dar sa astepte ei sa ma duc si la vara.oricum singurul avantaj in Germania a fost ala c-am putut fuma-n casa.
Soacra-mea s-a innecat discret. Desi ea are calduri si tot deschide geamurile. Cazuse-n cap de pe scaun si-o durea un umar. Are artroza si-o dureau picioarele, are decalcifiere si-o durea soldul. O dureau si miinile. Singurul lucru care n-o durea era gura. Sa se plinga. Si sa manince. Mult si bine. In rest e sanatoasa. Are numai diabet. Si colesterol. Si tensiune. Si constipatie. Sau diaree. Nu stiu ce n-are. Dar nu e altzheimerita. In schimb l-a innebunit pe cumnatu-meu. Ala ia pastile de depresie. Si e ca un zombit. Dar altfel nu vad sa supravietuiasca. Iar a divortat. N-am aflat de ce. Cred ca nici el.

Pe 29 decembrie dimineata am plecat spre Moscova. Cu avioanele alea autobuz. Bleah. Nemtii erau deosebiti de surprinsi ca nu trebuie viza din Israel in Rusia. Nu intra-n caracterul lor schimbarile astea bruste. A trebuit sa-i convingem ca nu trebuie viza. In mod absolut israelian i-am convins. Asta inseamna cu urlete si dat din miini. Dar tot au trebuit sa verifice pe computer. Ca ei sint ordonati. Daca scrie pe computer inseamna ca exista. Asta cind nu le cadea computerul. Si le cam cadea.

La un ghiseu era o fatuca romanca. Din Brasov. Nu prea avea ea habar cu ce se maninca munca de-o facea dar era simpatica. Si era din Brasov.

In sfirsit ne-am urcat in avion. Ma simteam ca un urs. Cu multa blana pe mine. Dar fara laba-n gura. Ca era ocupata cu bagajul. Caciula de lina pina peste ochi. Fular de lina pina la ochi. Haina de blana. Manusi de schi, ghete triple, numa curu mi-a inghetat in ginsi. Desi aveam izmene. Curul meu e mediteraneean.

O chestie nu inteleg. De ce tampitii de nemti au trebuit sa invadeze Rusia ca sa inghete? Nu puteau s-o faca si la ei? Ca aveau toate conditiile. Si-o faceau ordonat nu aiurea ca la rusi.

Autobuzul ala aerian vorbea nemteste. Desi mergea spre Moscova. Invers decit trebuie. S-a intors lumea cu curu-n sus. Ne-au adus cite-o cutiuta cu ceva care semana cu pasca evreiasca de pesah si portiile de razboi. La mijloc avea salam de-ala ieftin bagat in maioneza si-o foaie de salata.

I-am intrebat de ce trebuie sa-mi dea sa maninc povestea aia? Fiindca sint antisemiti? O de-aia de cara mincarea mi-a zis ca asta-i mincarea din autobuz. Daca nu-mi place sa comand ce-mi place. Am comandat shakshuka. Au zis ca n-au sjakshuka. Am zis ca asta-mi place. Ca daca nu-mi aduce e antisemita. S-a speriat si s-a ascuns pina la sfirsitul zborului idiot.
Si-ntr-un final am ajuns la Moscova. Acuma iau o pauza. Amintirile astea-s traumatice. Ma tot scutura cite-un fior de ger si parca iar imi ingheata organismu-n mine.