Dau o raita prin gradina, Leo in pisicina lui cara nisip, a tinut sa ma imbratiseze ud iar ciinele shar pei a tinut sa-mi futa piciorul. Dar am gasit tone de patlagina. Am adunat o gramada, le-am spalat, m-am dus la bucatarie si ia-m zis cuscrei sa-mi de o cratita sa pun patlagina la fiert. Am pus patlaggina la fiert de i-a iesit sufletul.
Miere ai ? am intrebat-o pe cuscra-mea.
Avea. Cind s-a terminat de fleoscait patlagina am strecurat-o bine am adaugat cinci linguri de miere si-am baut siropul. M-a linistit in juma de ora. Cuscra-mea m-a privit cu suspiciune da n-a intrebat nimica, Dan insa mi-a cerut sa-i scriu reteta. Leo era ciupit saracu de tintzari peste tot, bube mari ca il si minca.
Ai lac de unghii ? o intreb pe cuscra. N-am ca nu folosesc.medicii n-au voie.
Nici eu nu folosesc, da lacul de unghii nu lasa serul adormitor al tintarului sa se imprastie si nu maninca intepatura. Patrunjel ai?
Am.
Banane ai?
Am.
Blender ai?
Am.

Bun, am bagat patrunjelu-n bleder si-am macinat-o si pe bunica-sa.
Tifon ai?
Am.
Da la mama.

Am stors ce era-n blender l-am prins pe Leo si l-am uns cu zeama de patrunjel. Fiu-meu a inceput sa zbiere ca copilu-i verde. E verde, o sa se coaca. Dar Leo se amuza. Intr-o ora ciupiturile s-au potolit.
Noi il dam cu Fenistil, zice cuscra-mea.
Bun, acu il dam cu patrunjel ca trece mai repede.
Cuscra a plecat neconvinsa.
Vine Dan din gradina « mamaaaaaaaaaaaaaaaa, m-a ciupit ceva o insecta cind stateam in hamac.Cu ce sa ma dau? Ca nu e tintzar e ceva ca furnica. »

Iar plec in gradina iar scotocesc, o gramada de papadie, iau papadia iar blender iar pus cataplasma iar calmat. In final cuscra-mea ma roaga sa-i scriu si dan sa-i traduca pe ruseste ce-am folosit.
Am folosit ce foloseau babele inainte de s-au descoperit chimicalele sa omoare omu de viu in tot corpu si te sfatuiesc sa faci la fel.
Gradina era plina de rostopasca, o comoara la casa omului, omoara negii in cinci zile. I-am aratat-o. A  zis ca nu, pentru negi e bun nitratul de argint. Am ridicat din umeri, e mai bun de fapt acidul azotic in cazul asta dar pe tot coprul altfel devii asimetric.
Ce n-as da eu sa am toate plantele astea-n gradina!

Lasa mama ma consoleaza fiu-meu daca iese afacerea, aia de care-am vorbit cu pamintul si spitalul ai sa ai toate plantele pe care ti le doresti vara. Iarna pleci inapoi in Israel dar vara stai acolo. Dupa care se gindeste, se scarpina-n barba si zice, inapoi in Israel incepe sa devina problematic. N-am intrat in amanunte.

Intre timp afacerea a iesit aia cu pamintul. Arhitectii deja lucreaza la planuri sau nu stiu cum le zice. Patriarhia mi-a aprobat biserica dar croncane la reparatii. Tatal Valentinei a zis ca aduce pe-aia din Turkistan. Chiar daca o sa fie ciudat colorata biserica.
Acu asteptam sa vedem ce-i cu fabrica de vinuri din Sicilia. Ca itlienii-s plecati iulie august si chiar cind nu-s plecati nu muncesc, plus ca-s suparati ca li se va taia siesta si fac greve.
In vila care-a fost cindva superba cresc oi si capre cred ca si vaci, nu retin eu am vazut numai inregistrarea locului.

Spere seara Leo a trebuit scaldat si culcat. Dupa ce l-au scaldat i-am zis cuscrei sa aduca banana, aia si Dan au intrebat ce intentionez sa fac cu banana. Le-am aratat, am facut banana piure si-am uns cu ea pruncul pe fata pe miini si pe picioare. Tintzarii fug de banane ca de dracu.
O sa fie lipicios saracu, striga Dan.
Corect o sa fie lipicios dar nemuscat de tintzari.

Inainte de m-am culcat l-am vazut pe cuscru-meu ungindu-se pe fata si pe brate cu banana.

De la pizeria care era normala am plecat la Gorki parc, nu e vina parcului ca-l cheama asa, acolo este locul de intilnire al celor cu masinile ca-n filmul ” Rapid si Nervos”, masini cu motoare schimbate. Locul ala e ilegal pentru cursele cu masini din astea dar faptul ca e ilegal nu deranjeaza pe nimeni fiindca nimeni nu intelege de ce  intr-un  loc in care scrie ca n-ai voie sa faci ceva chiar nu trebuie sa faci acel ceva .Ca poti sa patesti ce?  Masinile politiei sint normale pe cind astea cu putin gaz ajung in Siberia cit ai zice peste. Pune-i sare pe coada. Si politistii nu-s nebuni ca pentru salariile de mizerie pe care le primesc sa fuga pe caldura aia ingrozitoare dupa masini, mai degraba iau mita si stau acasa. Acolo mai e si locul de intilnire a motocicletelor de calibru mare HD si toti mamutii astia, normal ca tot pentru curse si pariuri. Nu ca sa-i vada lumea la unu noaptea. Plin de tineret acolo si frumoas, tare frumos. Da s-a schimbat lumea, fatucile alea care-n filmul cu James Dean filfiiau din broboade acuma filfiie din niste torte pe care le aprind scuipind vodka pe ele. Nu stiu daca vremurile s-au schimbat in bine sau in rau.

Am uitat sa spun ca a fost cu noi si fata dadacei, era tot pe jumate dezbracata si tot se vaicarea ca-i e cald la opera, taci fa dracu din gura si holbeaza-te la balet ca nu se stie daca mai ai ghinionu sa-l vezi odata-n viata.

De la parcul Gorki am plecat sa vedem Piara Rosie noaptea.
Piata rosie noaptea e frumoasa iarasi plin de tineret, observatorul luminat pe dinauntru, muzica de toate felurile, niste baieti pletosi bateau toba excelent in niste bidoane, pacat ca n-a fost si Leo, trageam iara un dans nebun dupa care eu precis cadeam moarta si el se mira ca ce-are bunica de sta pe jos.

Yoga nu-i place, cind am incercat sa-l invat yoga s-a uitat la mine cu ochii mari a zis neeeeeeeeeeee. Am zis si eu neeeeeeeeeeee dar Leo mai inventiv m-a apucat de par si-am fost urgent in picioare.T rebuie sa dansez nu sa ma tin de timpenii culcata pe podea, nu?

Undeva inainte de-a intra in Piata Rosie e unu calare, il cheama nu stiu cum cu miini lungi, mi-a spus Valentina ca i s-a spus asa fiindca a cucerit multe paminturi. Poate-n timpuri normale ca pe caldura aia parea si el gata sa cada de pe cal. Nu stiu cind am ajuns acasa dar oricum numai gindul ca intru-n cusca de beton mi-a facut rau la somn, dar ma dureau picioarele in asa un hal c-am preferat sa adorm decit sa ma chinui. Ha? deci se poate si altfel.

A doua zi a fost ziua de gala cind ne-am dus la shukul de antichitati sa cumparat matriocikele alea colorate. Excelent de pozat locul, mai ales primul in care shukul era inchis. Un careu cu patru biserici colorate diferit fiecare cu sfintul ei. Era o nunta. Mireasa si mirele el parea foarte bogat si ea parea foarte tinara dar urita in aceeasi masura. Se cununau cred dupa traditia nu stiu care. Dupa ce li s-a vorbit o gramada de timp mireasa a fost trimisa sa plinga cu prietenele si mirele nu stiu ce sa faca cu prietenii lui. Apoi femeia aia imbracata-n costum traditional le-a legat miinile stingi una de alta le-a pus fiecaruia patru intrebari la care se pare ca au raspuns si i-a declarat casatoriti.
Pretenii si familia au inceput sa arunce bani, barbatul care conducea festivitatea i-a dat miresei o matura si aia a trebuit sa adune de pe jos toti banutii cu matura si-apoi cu mina sa stie ce-i aia sa fii maritata. Dupa asta au baut sampanie. A aparut alta mireasa dar asta era cumplita. Arata ca Madame de Pompadour nu la mutra ci la haine. O rochie alba cu crinolina roz fucsia la care asortase dracu stie din ce motive o palarie tot roz fucsia de care era agatat voalul, in miini avea manusi roz fucsia. Ceva zguduitor. Poate daca era frumoasa o puteai lua de-o prajitura sau inghetata dar era si urita ca porcu ala negru cu ritu intors. Am fotografiat ce-am avut de fotografiat, fara madam fondanta desigur si-am plecat in al doile shuk  si barbatu-meu a uitat foto camera si celularul lui in masina, cred ca am povestit asta de cinspe ori pina acum.

Daca am repovestit ceva cum am senzatia, sau daca o sa repovestesc sariti pasajul, efectiv n-am chef sa recitesc totul de la inceput, nu cititi  si gata. Neuronul meu e putin hodorogit de caldura, se pare c-a fugit dupa mine-n Rusia si-acu e cu mine aici, caldura. Nu si restul, din pacate.

In ziua plecarii dimineata familia mea s-a dus la girla. Numa de girla nu-mi ardea, aveam picioarele demontate total dupa dansul matinal cu Leo am incercat s-o dau pe Lacul Lebedelor dar a strigat asa de tare c-au murit toate lebedele din capul meu. El vroia cel putin kazacioc gruzin sau ceva tiganesco-indian sa sara bunica-n sus si sa se pravaleasca pe podea nu sa topaie-n virful picioarelor ca tampita hodorogita. A trebuit sa dansam dar de data asta n-a mai fost asa de simplu, toatalumea fiind acasa toata lumea a trebuit sa danseze, nu conteaza ca mama e cu burta la nas sau altceva, toata lumea trebuie sa danseze mai exact sa topaie si basta, dupa care neavind toba a inceput sa arunce cratitele pe jos pina ce-a gasit-o pe aia care suna cel mai tare. Lovita de o alta care suna tare. S-a dus pina la capatul salonului si s-a intors sa verifice daca nu cumva ne-am asezat latiti. Neneneneneeeeeeeeeeee taica-sau se asezase. Taica-sau s-a sculat. Leo s-a dus in camera si-a inceput iar neneneneeeeeeeeee tata!
Ce se intimplase? Vroia sa aduca in salon camila lui care se clatina inainte si inapoi. Fara camila cu clopotei se pare nu avea sens dansul. A ajuns si camila albastra in salon. De ce camila-i albastra? Nu stiu, eu am avut ca mascota un ciine oribil de culoare turchiz zeci de ani. Acu n-o sa ma intreb de ce nepotu-meu are camila albastra cind fiu-meu a avut ca mascota un urs portocaliu, nu? Pe care-l chema Carolina. Si carolina trebuia sa mearga peste tot. Era cam de marimea mea. Sper ca nu mai intereseaza pe nimeni de ce avem camila albastra. Asa-i?

Mi-am facut bagajele, pe sfintul Ioan Botezatorul l-am pus intre haine. Valentima mi-a adus o cana de portelan din Italia, pentru cafea. Pe-aia am pus-o in valiza lui barbatu-meu si ce-am cumparat de la shukul ala matriockele si un de-ala de frecat talpile pe el, din lemn.
Valentina, Leo si Dan ne-au condus la aeroport ei fiind in drum spre Garitza sa-l lase pe Leo, Moscova era intr-adevar de nesuportat. Leo a adormit. Ne-am despartit de el in somn, n-am dansat o sirba de plecare. Nici n-am mai bocit de data asta cind m-am despartit de ei, data trecuta eram sigura ca n-o sa mai apuc sa-i vad.

In aeroportul Pizdovarova aceleasi figuri nimic schimbat sau fiindca toti semana intre ei n-am bagat eu in seama diferenta. Dar n-a fost balamuc. La valiza mea nici nu s-au uitat, am facut asa o mutra jalnica si-am tusit asa dramatic ca ne-au dat drumul repede nu inainte de-ai cere lui barbatu-meu sa le arate ce-s alea din valiza, adica tampenia aia de lemn pentru picioare. In vreme ce sfintul Ioan din 1700 mergea linistit spre burta avionului pe ei ii interesa postia de lemn, e drept semana putin cu niste grenade legate una de alta. Mai nou au niste instructiuni la el-al de te apuca plinsul. Tre sa-ti pui pantofii ceasul cureaua si tot restul in niste cutii sa intrii-ntr-o cusca sa ridici miinile-n sus in fata unui ecran si sa pleci mai departe. De data asta n-am mai tiuit de loc. Babatu-meu a intrebat-o pe aia de la vama daca trebuie sa-si scoata si chilotii. Aia a raspuns ca nu, multumesc. FDar ca i se pare ei daca nu se inseala ca or sa-i cada pantalonii daca nu-si pune repede cureaua inapoi. Pe mine m-a pus unu sa scot din geanta obicectul care semana cu o lama. I-am zis ca n-am lama si daca el crede ca se descurca in geanta mea sa-l scoata singur. L-a scos era medalionul meu cu mantra Ummmmmm pe care nu-l puteam pune ca ma ustura inca gitul de la arsuri. In rest n-a mai fost nimic palpitant. Nu pe aeroport.

Am iesit din biserica celebra multumita psihic si-am ajuns acasa, era prea tirziu pentru o plimbare mai lunga oricum partea mea de corp, cea de la sale-n jos era marcata total de kilometrii mersi pe coclauri dar nu conteaza, mi-a placut.

Nu v-am povestit de celebrul restaurant gruzin ceva cu shvili, fiindca tirfa de computer mi-a sters brusc mesajul, el stie din ce motiv serios sau neserios.
Oricum, Dan a comandat locuri la crisma asta, VIP numai asta primsc, plata ar fi fost pe masura dar mincarea imposibil de inghitit. Restaurantul e frumos, cladire in stil vechi, bolovani pe jos, picturi si arme gruzine pe pereti, intr-o sala anume mesele-s sub forma de corabii, cred ca traditional gruzin cu muzica si dansuri si-o gramada de tipi seriosi cu paza de corp si toti imbracati in negru. M-am intrebat oare pe cine inmorminteaza si-n final am constatat cu regret ca probabil e inmormintarea stomacului meu.
Aia l-au intrebat pe Dan daca n-are paza de corp, a zis ca are, pe mine dar ca prefera sa stau cu ei la aceeasi masa, ca-n rest astia, paza de corp stateau pe la coridoare sa nu cumva sa-i atace pe ambasadori si ce-or fi fost tipii aia.

La inceput ne-au adus niste salate. Pfff,salate-n capul lor. Erau niste ierburi tocate si putin iuti, apoi au venit sarmalele si mamaliga cu briza comandata de barbatu-meu. Sarmalele erau cred facute pe sablonul gloantelor de mistret, erau imposibil de mestecat, uscate ca finul ucat si nu stiu carnea carui animal o folosisera dar cred ca dinozaur asa de batrin si ambitios era. Mamaliga era de fapt din gris fiert bine si-avea brinza de capra bagata-n ea asa, pe lateral infipta si-un fel de ou ceva deasupra. O gramada de farfurii dar nimic n-avea culoare sau gust, cred ca astia au ceva cu culorile mincarurilor si cu gustul lor, le e frica de ele total. Am incercat sa inghit una din sarmalele ambitioase si-o bucata mi-a ramas definitiv in git. Povestesc mai incolo cum am scos-o. Am incercat cu un sos alb ceva care semana cu tahina dar n-a mers, dimpotriva, sosul s-a oprit in git sa-i tina de urit sarmalei.

Dan a intrebat daca vrem desert, i-am zis ca doamne ferese, sa aduca numa zahar si mincam mamaliga lui tac’su. Valentina minca, Leo se plictisise si incepuse sa fuga prin circiuma cautind sursa de muzica. M-a luat eu dupa el. Leo era linga ala care batea-n tobe si urla nenenenene ca ala-i cinta ambasadorului o serenada si refuza sa-i dea batul lui Leo. Asta nu e admis in codul de maniere elegante al familiei. Leo tragea de bat, eu trageam de Leo si ambasadorul ridea cu hohote. In final Leo a primit batul la cererea ambasadorului a batut in toba dar nu ieseau din toba sunetele care ieseau de la proprietarul batului. Nemultumit a trintit batul jos si-a plecat strigind nenenene.
M-am scuzat cu respectul cuvenit si eram convinsa c-am facut-o-n engleza, dar de fapt o facusem in ebraica. Unul din aia care-l insoteau pe ambasador m-a intrebat daca-s evreica, i-am zis ca da, m-a intrebat daca stiu idish, i-am zis ca nu,mai degraba ladino.
S-a scuzat.
Nu stiu decit putina ebraica si idish. Mi-a intins mina si s-a prezentat. Normal i-am intins mina dreapta pe care aveam ca de obicei inelul primit de la matusa-mea. M-am prezentat Luana Fatru.
Unul din ei a scos un IP. Clamp clamp clam. Toti stateau cu ochii holbati la mine.

Plictisit de tras de mine, Leo a hotarit sa mai dea o sansa tobelor de data asta cu ajutorul sefului tobei. Au inceput niste bubuituri sublime si dupa ce ala cu minicomputerul sau phonul sau ce dracu era s-a zgiit bine a croncanit ceva intr-o limba tiganeasca. Ala care vorbea putin ebraica s-a ridicat in picioare si altii vreo trei si-atita s-au aplecat de-am zis ca se rup in doua bucati.
Deci tu esti nepoata lui M shamanca cea mare si mostenitoarea ei?
Si iar toti inafara de ambasador au inceput sa se dea cu capu de masa.
Erau o delegatie de personalitati siberiene, nu gruzine.
M-au invitat sa stau cu ei, am zis ca sint cu familia si nu pot. Am schimbat carti de vizita, adica ei mi-au dat sa le am la nevoie  si-am fost condusa cu mare respect la masa.

Ce-ai facut iara de te aduc astia legata ? intreaba fiu-meu.
Nu draga e-n semn de respect.
Da ce-ai facut, ai dansat pe masa?
I-am povestit. Intre timp ceruse nota de plata. 5000 de ruble pentru porcaria aia de mincare. Dan l-a chemat sa-i plateasca, chelnerul negricios si cracanat mi-a adus o sticla de sampanie cu dedicatie de la ala de la masa siberiana si-a zis ca masa-i in contul lor, a alora, in respect pentru doamna, adica pentru mine.
Mama, le-ai facut voodoo iar te-a luat nebuneala?
Nu draga, au recunoscut inelul. Ce zbieri. Mai bine mergem.

Mi-am luat sticla de sampanie nepotul si sa ne caram. Ghinion. Tocma se dansa ceva pe baza de tobe si fluiere. Leo a vrut sa danseze. Cu bunica desigur. Si tocmai dansa o pereche foarte frumos dansuri gruzine. Orice incercare de convingere la Leo e inutila. Neneneneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. OK, la o adica ce-mi pasa sa dansez, sa se duca toti dracu.
Am  tras amindoi un dans tiganeasc, am redescoperit ca pot sa si fluier si-a fost vesel. Vesel de tot ca toti aia-n negru au batut din palme canebunii. Cu ocazia asta mi-a sarit sarmaua din git si picioarele din spinare. Am plecat demni afara dar ni s-a reprosat ca nu putem merge nicaieri fara sa stirnim intimplari neprevazute nepotu-meu si cu mine. Chestie de interpretare, am zis cu ultimele puteri.

Leo a fost pedepsit si legat in caleasca lui (asa-i spun ei la carucior) iar eu bagata intre barbatu-meu si fiu-meu sa n-o iau razna (dupa spusele lor) si-am plecat pe strada Arbat, strada artistilor din Moscova. Wow superb. Locul de intilnire a artistilor moscoviti. Muzicieni, pictori, graficieni, mimi, clowni, formatii si singuri, motociclete HD, motociclisti cu tatuaje imense, plete si bandana. Superb la modul cel mai absolut. Iti invie sufletul.

Apartamentul e intr-adevar superb. Totul este alb, negru auriu.Te uiti pe geam vezi fix in fata la cam un kilometru jumate un bloc pestrit, acolo stau pensionarii de la KGB. In stinga cum te uiti pe geam sint casele actualilor lucratori la ce-a fost KGB-ul, in mijloc o cladire rotunda unde-s serviciile de securitate si-m jur alte blocuri pentru lucratorii de la serviciile de securitate dracu stie cum le spune. Mai sint si niste blocuri roz, cred ca alea-s incubatoarele pentru viitorii copii-n eprubeta de la serviciile de securitate. Habar n-am. Dar daca o tufa din zona verde s-ar fi apucat sa-mi spuna ca fumatul dauneaza la sanatate nu m-ar fi mirat de loc. De zburat pe geam de la etajul 28 nu-i nici o sansa, geamurile nu se deschid decit de-un lat de palma si-s duble. Adica ai intrat in casa acolo stai, daca vrei sa pleci o faci pe usa dupa ce incui de-ti cad miinile si-ajungi la liftul care se uita cum te scobesti in nas. Poti de altfel sa te scobesti si-n cur alora nu le pasa daca nu te scobesti cu candelabrul sau sfesnicul furat. Ori cu teava pistolului cind urci.

In final am fost lasati sa dormim. Adica sa ne coacem in camera lor de oaspeti. Camera lor de oaspeti n-are geam nici macar cit un lat de palma, n-are de loc. E o camera speciala. Cine vine, vine numai o data. N-am inteles ce fac cu el daca nu iese viu dimineata, dar o sa aflu. Oricum m-am innecat lejer dar am facut meditatie si mi-am zis ca-i frig. Am adormit si m-am sculat numai bine ca sa ne ducem la plimbare cu vaporul pe riul Moscova. Ce pizda ma-sii am eu cu riul Moscova n-am inteles. Am afirmat ca vreau sa ma plimb cu vaporul? Nuuuuuuuuuu. N-am afirmat decit c-as vrea sa mor in liniste dar nu trebuia sa mor ci sa ma plimb cu vaporul. Dracu stie cum il chema pe vapor si nici nu- mi pasa. Programul era plimbat cu vaporul. De parca pedeapsa nu era suficienta ne-au lipit-o si pe fiica dadacei venita si ea-n vacanta din Moldova. Aia era trei sferturi dezbaracata si se vaicarea de caldura.

In stinga apa in dreapta apa. Pe mal am vazut Kremlinul, nu mai stiu ce alte chestii de-astea si-o statuie imensa si interesanta, o corabie si-n virful corabiei un cavaler c-o scriptura sau asa ceva in mina. Foarte frumoasa statuie. Dupa aia am vazut Luna parc. Ne-am dus sa mincam. Am mincat niste pui care se dadea drept frigarui. De fapt singurul lucru comun cu frigaruile erau betzele. Probabil c-a inghitit si-o bucata de batz, gaina istorica nu se lasa dezlipita nici cu forta. Intre timp in dreapta apa in stinga apa. Vreme de-o ora ne-am tot dus. Apoi ne-am intors. La bord atmosfera se incalzise total. Lumea avea beri in miini si-n picioare, copiii rusesti cu breton se plictisisera si ei saracii  de-atita apa. In fata mea o baba beata se intindea total peste unul nu mai treaz. Mai ca nu i-a tras-o pe bancheta, cred ca era prea grasa pentru banca aia ingusta. Un tip isi poza nevasta lunga si slaba c-o mutra de sopirla de parca ar fi fost fotomodel. Aia saraca arata ca o sopirla moarta dar filfiia din par vopsit blond. Si iar am vazut aceleasi locuri dar venind invers. In dreapta apa, in stinga apa. Dupa doua ore am fost pusi in libertate adica pe pamint,adica pe asfalt topit. Era aceeasi caldura insa fara apa fara duhoare de bere si plozi zbierind. Pina ce ne-a gasit Dan a durat o vreme, ne-am mai copt nitel ca eram cruzi inca si-am ajuns in masina unde ne-am congelat brusc de la aerul conditionat.

Am ajuns acasa.Leo era cu dadaca. In caldura aia in salon era un ventilator si la Valentina-n dormitor era un ventilator tocmai asteptau sa vina sa le puna aerul conditionat. N-au venit, vin saptamina asta. Cica.. Valentina a plecat la serviciu, Dan a plecat si el la intilniri. Am ramas noi cu dadaca si fiica dadacei in cutia de la etaj. Barbatu-meu a adormit. Fiica-sa dadacei i-a pus lui Leo muzica. Un dans ceva era binevenit pe caldura aia. Dadaca a gatit bors.

Seara am fost la un spectacol de dansuri populare rusesti cu anasamblu de dansuri populare. Mai frate, astia stiu sa danseze. Baietii de la Lord of the Dance si cum le mai zice pot sa stea sa mai invete cite ceva. Aia cind ridica piciorul apoi il ridica 30 de-o data la ceeasi inaltime. Cind se invirt apoi te ia ameteala numa uitindu-te la ei cum se invirt, pe scurt, fantastic. Si muzica si costumele si culorile. Dar nu era aer conditionat. Ce nevoie am sa ma mir de chestia asta ?

Dupa spectacol am fost la un restaurant italian. Am mincat, slava domnului, pizza. Macar avea culoare. Si inapoi la cutie. In dreapta blocuri in stinga blocuri, in fata masini in spate masini in dreapta masini in stinga masini. A doua zi am avut liber, de voie. Uf. Fara program. Sufocare linistita. Adica numai eu am avut zi libera ca barbatu-meu a plecat cu Dan nu stiu unde. Intre timp au venit aia sa puna siguranta la usa de la intrare-n cele 3 apartamente usa cu cip care desparte apartamentele de holul de la lift si casa scarilor. De fumat nu se fumeaza-n case asa ca am iesit sa fumez afara intr-un balcon fierbinte ca iadul sau aproape ca iadul. Dupa vreo sase ore de frecat usa aia s-au potolit, au sunat au dat cip-urile si s-au carat. La un moment dat a aparut si fica-sa lui dadaca si-a inceput sa se pozeze prin toata casa, alta care se credea manechin desi arata ca un fel de maimutica rahitica, corpul mic capul mare si curul gol. Si ea si dadaca vorbesc romaneste ca-s din Moldova cum am zis.

I-am transmis aleia sa-si dea curu jos de pe mobile c-o palesc si sa termine cu tampeniile ca ma nerveaza. Am pus un film, Price Darwvin. O comendie neagra fantastica. Despre unul care cerceteaza accidente iesite din comun. Am ris de una singura de m-a durut burta, fiica studenta a dadacei n-a inteles nimica. Adica cum rizi cind o pereche inchiriaza un minibus si-l intreaba pe ala de la agentie daca minibusul se conduce si singur? Ala-i spune-n gluma ca da, il pui pe pilot automat si merge singur dupa GPS. Femeia conducea, a pus minibusul pe pilot automat si s-a apucat sa-i faca sex oral barbatului. Pe de alta parte un tip la dentist se plingea ca-l doare cind dentistu-i pileste dintele. In timpul asta masina a mers drept a luat-o razna si unde-a intrat? Exact, fix peste dentist si ala care se plingea. La camera de urgenta ii arata pe barbatul aleia bandajat la organ, pe ea cu gitu-n ghips, pe denstist c-o mina rupta si pe ala cu plinsul la morga cu biletel pe degetul mare ca-i intrase bormasina-n creier. Cum dracu sa nu rizi? Masina cu pilot automat!

Pe la trei a venit barbatu-meu rosu verzui ca libelula. A mincat bors si-un fel de tocana facuta de dadaca, carne de pui cu porumb si rosii. Brrrrrrrrrrrrrr.
Eu ma duc sa-mi aranjez valiza, zice libelula.
Bine, eu ma duc sa fumez.

Ii zic lu dadaca sa puna ceva-n usa aia sa nu ramin afara. Aia zice ca nu trebe ca usa sta si singura. Sta? Iete ca n-a stat s-a inchis. Am stat in balconul ala cam 20 de minute si-am meditat ca-s in Alaska pina a debarcat fiu-meu cu liftul si am intrat in casa. I-am recomandat dadacii ce face-i vaca timpita cind incuie pe cineva afara si libelula a aparut senina ca el n-a stiut unde sint ca si-a aranjat bagajul si tocmai vroia sa intrebe. Beh, daca mai aranja bagajul mult apoi putea sa intrebe unde-i stirvu meu copt.

Seara am fost la cumparaturi. In stinga blocuri in dreapta blocuri. Mi-am cumparat rosii, ardei si niste brinza frantuzeasca 70% grasime sa am ce minca . Am revenit. In stinga blocuri in dreapta blocuri.
A doua zi iar s-au carat toti si-am ramas acasa cu dadaca si Leo. Dadaca s-a dus cu Leo la clubul de joaca cu lumini, forme, sunete. Ceva nou. Ihi, la un an jumate, bun,,cred ca-n 5-6 ani o trimit pe aia mamilor copiilor la club sa invete aia din burta ce si cum. Sau le planteaza computer in uter, ce-i aia sa stea 9 luni de pomana crescind fara sa se bazeze decit pe informatia genetica? Fara wikipedia?

Mi-am pus filmul ala cu Pacino, cu doctorul moarte. e doua ori sa-l inteleg bine. L-am inteles. Mersi. Baiatul era sociopat bine. Dar inteligent.

Seara am fost la cel mai celebru restaurant gruzin din Moscova, ceva care se termina cu svili dar nu stiu inceputul. Numa VIP primesc. Erau acolo doar ambasadori etc.etc. Toti in costume negre de parca urma sa ingroape pe careva. Frumos restaurant. Muzica, dansuri gruzine. Mincarea? Doamne apara si pazeste..  Cred ca de-aia erau toti in negru, era inmormintarea stomacului meu. Celebrele sarmale gruzine daca le aruncai in perete veneau inapoi ca bolidul, salatele erau doar iuti, carne n-am riscat. Vroiau sa-mi aduca oaie. Sa manince ei oaia aia. Ca tot au dinti de aur. Barbatu-meu a vrut mamaliga. I-au adus mamaliga. Da din gris. Adica gris fiert in apa deasupra niste brinza, unt si iar brinza.

Intre timp, plictisit de-atita stat Leo a luat-o dupa muzica.
Vreti desert ? a intrebat fiu-meu.
Doamne fereste, sa aduca numa niste zahar si mincam mamaliga lui taica-tau.

M-am dus dupa Leo, tocmai vroia sa bata-n tobele alora care-i cintau o serenada ambasadorului nu stiu care si aia se impotriveau. Leo tipa nenenenenenenene ceea ce-i semn de protest. L-am luat in brate si i-am explicat ca nu poate acum sa bata in tobe, domnul ala vrea sa asculte muzica.
Tocmai a raspuns ambasadorul, lasati-l sa bata-n tobe. I s-a dat batul lui Leo, a batut in toba a aruncat batul si-a plecat victorios strigind nenenenenene, semn de protest, nu-i placuse toba. Dar zimbea ca avusese o victorie. Adica ce-i aia sa nu-l lase pe el sa bata-n tobe? de fapt nu tinea neaparat sa bata-n tobe. Era numai chestie de principiu barbatesc.

Ce-am facut in Zanzibar e irelevant pentru povestirea de fata, mai degraba cum ne-am petrecut cele doua zile libere de dupa ce-am facut e mai important. Bursteiin e om credincios in limita-n care credinta de-un fel sau altul nu-l obliga sa nu futa si sa nu manince carne de porc sau fructe de mare, sa nu mearga cu masina simbata ori cind are el chef. In rest se-are bine cu toti si cu cu toate. Igor ,copil nascut in URSS pe vremurile cind bisericile erau batute-n cuie, Dumnezeu pus la index si preotii trimisi sa culeaga cartofi nu crede-n mai nimic inafara de pumnul lui, de pistol, de picior si de nevasta-sa Tania care-l sperie ca nu-i mai da pizda daca face pe nebunu. Nu ca n-ar avea pizda cu prisosinta si peste tot dar el vrea de la Tania fiindca vrea multi copii asa ca sta destul de blind (cind n-o ia razna.)

Prima zi de libertate am hotarit in unanimitate (adica eu am hotarit) ca mergem sa vedem un vrajitor celebru. Au ciriit barbatii ce-au ciriit da-n final s-au predat si-au zis ca vor sa vada si ei vrajitorul ala sa aiba de ce ride. Drumul e greu in majoritate pe jos cu niste calauze turbate care maninca maimute si se culca cu burta la soare ca au ore de odihna bine stabilite. Nimic de facut, asa ca Bursteiin s-a consolat vinind maimute si luind doua scatoalce de la mine ca omoara animala dar pdeapsa cea mai mare a fost c-a trebuit sa si manince maimuta, faptul ca a avut cancer la colon n-a fost un argument hotaritor si-a mincat jumate de maimuta dupa care a borit de nebun.

Ajunsi insfirsit la mosul scofilcit cu vrajile era un rind de vreo 200 de persoane bolnave si jigarite de m-a luat mila sa ocup eu care ma simteam bine (sau credeam ca ma simt bine)  locul unuia care poate chiar avea nevoie de tratament indiferent de care. Eram la capatul rindului , Bursteiin si Igor se tirguiau cu niste baieti slabi si cu o gramada de dinti albi ca vor sa manince, baietii cu dinti albi le-au oferit ciomegele lor cu cui ascutit in virf.

Bursteiin a intrebat daca urmeaza sa manince ciomagul, aia au raspuns ca nu, urmeaza sa perforeze artera uneia din vaci si sa bea singe sau sa astepte pina seara cind or sa mulga vacile si-o sa primeasca lapte si turte ca ei nu maninca carne numai beau singe si lapte. Bursteiin iar s-a pus pe borit cazind patetic la pamint ceea ce n-a miscat pe nimeni fiindca majoritatea erau paralizati fie bastinasi fie straini.

Treaba mergea destul de repede, oamenii ii dadeau scofilcitului sa le taie citeva unghii, o suvita de par, ii transferau o haina si-un borcan cu ceea ce se dovedea a fi urina personala, il lasau sa li se uite-n bot si-n ochi si plecau intr-o oarece tabara si asteptau sa li se transmita farmecul facut noaptea. Se spunea ca scofilcitul dormea maximum doua ore pe noapte cind era frint de oboseala. Bani nu primea ci alimente, bauturi pe cit se poate rom si tone de tabac de pipa sau tigari. Pe la sase seara am ajuns si noi trei, adica Igor si cu mine tirindu-l pe Bursteiin care se declarase deja mort fara drept de apel. Batrinul era fantastic,parea viu de tot si-avea niste ochi care te vedeau pe dinauntru pe dinafara si-ti numarau neuronii unul cite unul. Pe mine m-a impins cu ciomagul la o parte si i-a zis unuia ceva, ala m-a luat de mina si m-a dus in spatele scofilcitului. Pe Bursteiin l-a pocnit de doua ori in burta de s-a cocosat pe loc apoi o data-n cap si-o data-n scuzati de expresie-n coaie. I-a taiat doua suvite de par, trei unghii de la miini si doua unghii mici de la picioare, o bucata de camasa si-o bucata de chiloti de linga anus.

Taiatul asta sa nu va imaginati ca era cu foarfeca, nu, mosul o facea elegant cu un cutit care semana bine cu cele din epoca de piatra). Dupa care i-a facut semn dispretuitor sa se care dracu din fata lui ca-l nerveaza.

La Igor s-a uitat admirativ si i-a dar numa una-n cap si una-n piept, l-a tuns si pe el si i-a taiat unghiile mari de la miini. I-a desenat p palma cite-un sase si l-a concediat cu ciomagul.

Venise rindul meu la judecata de apoi, ala care m-a asezat in spate m-a adus in fata batrinului viezure si-ala mi-a aratat sa stau jos in fata lui. M-o fi vazut asa lesinata galbena si palida si i s-o fi facut mila de mine am gindit cu speranta. Da de unde. Mi-a ras una-n frunte c-un fruct uscat pizda ma-sii stie ce era ala de mi s-au incrucisat ochii da de-a dracu n-am lesinat. M-a lovit in plex de-am zis ca-mi dau sufletul  da nu mi l-am dat. Mi-a bagat degetele-n ochi si mi-a cascta ochii cu mina lui jegoasa de-am zis ca orbesc pe vecie, mi-a studiat fiecare deget in parte si parea deosebit de multumit de-alea strimbe mi-a studiat picioarele si mi-a zis sa-mi dau jos pantalonii. Am efuzat categoric da au venit doi de-aia cu dintii albi si-am dar jos pantalonii, nu si chilotii.

Mosul m-a studiat cu atentie de jus imprejur si-a apropiat nasul de pubis s-a uitat apoi la titze si-a ris cu satisfactie. Futu-te-as in cur de maniac batrin… Ca un semn de simpatie mi-a mai ars una-n crestet apoi m-a mingiat tandru pe frunte, le-a zis alora ceva si aia mi-au adus un ciomag cu cui in capat da nu asa lung ca al lor ci mai scurt sa mise potriveasca, apoi mi-au trintit o cirpa-n cap si-o tzoala galbena pe mine. Mi-au turnat un vas de apa- pe mine, cinste mare ca ei nu prea au apa pe-acolo si m-au dus la o coliba separata unde m-au bagat si m-au pazit sa nu fug sau dracu-i stie de ce. Dupa o vreme i-am auzit pe Bursteiin si Igor urlind ca vor sa intre si pe-aia de-afara urlind ca nu intra nici morti.

Mi s-a adus un pahar cu singe cald si-un pahar cu lapte cald. Am dat din cap cu hotarire ca nu beau aia nici daca mor de foame fiindca-mi aduceam fix aminte de tratamentele coropisnitei alea din copilarie, un pahar cu singe de la ficat tocat si-un pahar cu frisca nebatuta de dracii te luau. Aia s-au uitat urit la mine, fix ca coropisnita si dintr-un elan lipsit de elan in schimb plin de instictul conservarii am inghitit porcariile alea oribile si m-am simtit copil neajutorat de patru cinci ani la curtea Zosmer persecutata fara vina de-o bunica sadica.

Am adormit cred instantaneu sau mi s- parut c-am adormit si-a fost una din cele mai ciudate nopti din viata mea, chiar mai ciudata ca cele petrecute-n coliba moderna a matusii siberiene dupa ceaiul de ciuperci nebune cu care m-a tratat.
Dar despre asta ceva mai tirziu.

Bilciul a inceput cu cautarea apartamentului fiindca n-au vrut sa stea la hotel. Li s-au gasit o serie de apartamente-n diverse locuri linga mare dar nu le-au placut. In final le-a placut unul la marina in Hertzlia si au hotarit sa-l ia pe-ala. Dar dupa ce-au hotarit au dat un milioncinsutedemii de SMS si telefoane ca aia nu-i buna si aia nu-i buna si tot asa pina s-a enervat Dan si-a zbierat la ei sa-si caute singuri , atunci s-au linistit. C-o capiasera pe Valentina de nu mai avea lapte pentru Leo.

Alaltaieri dupa-amiaza au aterizat. Nici n-au ajuns bine c-au inceput plingerile. N-au room service, marea-i prea departe, piscina-i prea mica, si nu mai stiu ce. Valentina a sunat disperata ca o doare stomacul de nervi da n-aveam ce face, Dan era la Moscova si lui taica-sau i-a zis ca n-are voie sa-si faca de lucru cu ei, sa-i lase dracu-n pace si sa nu se apropie. Am vrut sa-i sun eu da lui barbatu-meu i s-a ridicat parul pe chelie de groaza si-a zis ca nu, nu e nevoie, sa-i las sa aiba macar o noapte linistita pe toti. Sasha, c-asa il cheama, i-a zis printre altele Valentinei ca tara asta-l imbolnaveste. N-am zis nimica, numa m-am gindit asa fara intentie si-n viteza ” asa sa fie cum zici tu”.

Ieri au fost mai normali, adica nu s-au plins din cite mi-a povestit Valentina, au fost la piscina si nu stiu unde-au mai fost ca Valentina a fost la mine sa gatim, azi noapte a venit Dan si am vrut sa-l primim cu mincarurile preferate.

Azi dimineata ma suna barbatu-meu. Auzi zice, stii unde-i Dan? Ma gindesc fugar si-mi iese pasarea minune din cioc. La spital cu Sasha? Da zice barbatu-meu, te-a sunat Dan? Nu m-a sunat da asa mi-a dat prin cap in momentul asta de iluminare profunda. Da ce-are idiotu? Intreb. Il doare-n partea dreapta burta. Bine zic, sa fie sanatos ca eu am treaba.

M-am intors la pacienta. Acu juma  de ora suna din nou barbatu-meu. Auzi, in ce cazuri se face CT? Hm, in cazuri cind nu se stie ce-are omu. De exemplu cancer, ocluzii intestinale si-alte chestii suficient de grave sa merite investitia. In cazul turistilor straini se face ca sa mai ia de la ei o groaza de bani aiurea. Aha zice barbatu-meu, ca Dan e inca cu el la spital tre sa-i faca aia CT si mai dureaza vreo sase ore. Pai zic, sa-l lase acolo sa se duca la nevasta si la copil. Ce facea daca Dan nu era in tara? Ce sa faca, trebuia sa ma duc eu declara al meu inteligent.

Da, da, trebuia sa te duci tu sa-ti faca tie CT sa constate care din oase ti-a ramas intreg numa cind faceai tentativa sa-mi povestesti ca vrei sa te duci cu el la spital.

Nu vreau sa ma cert cu tine zice barbatu-meu. Nici eu nu vreau sa ma cert cu tine zic io, numa-ti redam tabloul in mare , fara sa intru-n amanunte.

Acu cinci minute m-a sunat Dan ca l-a lasat pe cumnat la spital. Analizele de singe au iesit proaste si medicul a zis ca dupa ce-a vazut in analize poate sa fie orice. Mi s-a parut un diagnostic corect. Cu mici diferente.

Ore de ce oamenii tre sa-si bage-n cap tampenii si-apoi sa se plinga ca s-au realizat?

Amestecate intre ele batei-kneset, biserici de tot felul, moschei cu muazini zbieratori in turnuri. Si ce-i cu asta? Umbla de nebuni religiosi evrei imbracati in negru cu perciuni pina pe umari palarii gen sombrero femei cu basmale si-o droaie de plozi mucosi, preoti cu comanac si rasa neagra, mufti cu gialabii si turisti. Mii de turisti din toata lumea. Bande de nigerieni imbracati in cirpe colorate, brazilieni ca niste papagali tipatori, italieni dind din miini si din picioare, olandezi, nemti, englezi si nordici cu figuri spalacite si imbracaminte ridicola. Toti par in extaz. Iuhuuuuuuu, au ajuns in centrul universului si imediat il vor intilni pe regele David, pe regele Solomon, poate si pe regina din Saaba, pe iIsus, pe Pavel, Petru, pe Ioan Botezatorul si de ce nu, pe profetul Mahomed calarind calul ala imbecil cu mutra de muiere.

Yerusalimul de est, Yersusalimul de vest, muntele maslinilor, zidul plingerii, moscheea de aur, biserica nasterii si-alta mare gramada de aiureli. Se spune ca-i ceva in aer, ca te cuprind energiile de sus si pina jos.Calci pe urme glorioase, dintr-un colt te pindesc templierii sa nu le descoperi comorile, din alt colt umbre de mameluci, calare pe ei otomanii, Cosntantin face balamuc in vreme ce muma-sa Elena vede cruci de foc ceva mai la dreapta, sau mai la stinga, pe cerul Constantinopolului.

M-am plimbat pe zidurile alea, n-am simtit nimic, ba da, m-au durut groaznic picioarele, trepele sint inguste si inalte, fundul meu a simtit din plin gravitatia la coborit, in rest? Zidul plingerii e un zid. Era prinz si deasupra zidului se vedea deja luna. Era alba. Arata frum os. Nu zidul, luna. Impreuna aratau simbolic. O gramada de ciori mici si mari ciriiau cu veselie, stateau chiar pe zid dealtfel.

Mai erau niste pasari tot ca niste ciori, dar negre de tot si ceva mai mici. Si mai grase. Daca as fi stiut precis as fi putut spune ca sint lastuni. Puteau chiar sa fie lastuni. Habar n-am.

La zidul plingerii exista o parte speciala pentru femei si una speciala pentru barbati. O gramada de femei religioase se dadeau cu capul de zid. Saracul zid, ma rog, asta-i treaba lui cred, sa stea acolo sa se dea proastele cu capul de el. O gramada de turiste fotografiau.Politie de-aici pina la noi ordine. N-am avut nici un sentiment deosebit inafara de cel ca vroiam pipi, foarte tare. Dar nu poti face pipi la zidul plingerii, e de presupus ca acolo uiti de toate cele lumesti, poate faci pe tine si nu-ti dai seama ca esti in extaz?

Am plecat insfirsit de la zid si-am terminat cu cataratul. Slava domnului, am simtit o usurare fantastica sa ma scap de ele. Am coborit in shukul arabesc.

Mirosuri, culori, strigate, zgomote. Margele de toate felurile impreuna cu fingiane, tavi mari de arama si narghilele, costumele dansatorealor de buric stralucitoare si cu paiete. Basmale din matasuri sau voaluri, tutun parfumat pentru narghila, miros de narghila si miros de hashis, oameni amestecati, toate natiile, toate limbile,toate credintele. Superb. Si numai atunci in shukul colorat am realizat cite mii depicioare se plimba pe-acolo de cite mii de ani, cite inimi s-au zgiltiit temeinic, cit singe-a curs pe-acolo cite sperante au crescut si-au murit, cite vise rugaciuni si blesteme. Cite armate de toate felurile au batut pietrele si cita durere-a supt pamintul.

Blestemat oras. Mereu a fost si-o sa ramina un mar al discordiilor si-asta nu face poate decit sa dovedeasca nu inutilitatea ci raul din religii, din fiecare-n parte si toate la un loc daca dupa ele oamenii se omoara intre ei pentru niste bolovani. Si-asta de mii de ani.

Mi-am tirit fundul lovit de gravitatie pina la masina si ne-am carat din Yerusalim. Spre Abu-Gosh sa mincam. Am mincat si-am inceput sa ma simt mai bine. De fapt m-am simtit mai bine imediat ce-am iesit din Yerusalim. Cind l-am lasat in urma cu toate sinagogile, bisericile,moscheile lui m-am simtit excelent. Sub cerul liber e mai mult Dumnezeu decit in toate alea aurite, argintate, pline de bijuterii, de comori ,de secrete, lacrimi si singe.

S are-o mutra de sobolan furios. Mic de statura, slab si chel. Se misca repede si ochii-n cap i se misca de 10 ori mai repede. Cred ca in alta incarnare sobolan a fost sau precis intr-o viitoare incarnare va fi sobolan. Sau poate maimuta. In orice caz nu maimuta calugar. Sau nimic ce intra-n specia asta de abstinenti. S are o fosta nevasta, o fosta amanta si-o actuala amanta. Cu toate are cite un copil si pe toate le-a parcat in acelasi bloc, ii e lene sa se tot urce-n masina si sa circule de la o adresa la alta. Cind femeile au incercat sa faca scandal le-a taiat stipendiile si s-au potolit urgent.

S e milionar. Din spusele lui a fost milionar. Criza actuala i-a adus foarte multe pagube, boceste. Nu mai are nici un ban, da faliment nu stiu ce banci i-aus cazut creditul de la AAA la naiba sa-l ia ce. Urla si si-ar fi smuls parul din cap daca-l avea. Spre norocul lui nu-l are. Criza mondiala si flaimentul nu par piedici mari in fata poftei lui de viata. Cind am fost la Moscova tocmai isi cumparase un Porsche Carrera sau asa ceva ca nu ma pricep la bombe de-astea pe patru roti.

Ne-a rugat sa trecem pe la el c-avea o vorba cu mine. Vestea de nepoata a lui matusa-mea l-a palit si pe el asa ca nu se mai duce la shamanul lui ci ma asteapta ori de cite ori sint in Moscova sa vorbim. Mi-e drag S si  stau de vorba cu el cu cea mai mare placere. Cind pot il si ajut. Cit pot.

Intr-o dupa-amiaza am zis sa mergem sa-l vedem. Dan i-a dat telefon sa-l intrebe unde este. La nevasta sau la amante. I-a zis ca-i la amanta. Ne-am dus la amanta. Nu era la amanta actuala. Aia ne-a spus ca e la vechea amanta ca fata-i bolnava. Ne-am dus la vechea amanta aia ne-a spus ca e la nevasta ca aia e racita si i-a cumparat medicamente. Ne-am dus la nevasta ne-a spus ca a fost acolo dar a plecat la noua amanta. Ne-am dus la noua amanta, nu era acolo.

Nervos, Dan l-a sunat din nou.
Unde esti?
La noua amanta.
Nu face pe tampitul acum am fost la noua amanta si nu esti.
Am zis noua amanta! zbiara S, la etajul 6.

Ne ducem la etajul 6. O amanta noua-noua. Asiatica. Cu asta n-are copil. E noua-noua de tot. Ea ne-a deschis. Tocmai il spala pe S pe picioare ca-i era frig saracul. Urcase trei etaje cu liftul. Femeia ne-a servit cu de toate si-a ramas in spatele lui S, in picioare ca un paznic de corp. S o tot alerga de colo colo. Adu aia, fa aia, schimba discul, deschide geamul. Aia facea tot ce-i zicea zimbea si se posta in spatele lui.

Auzi S, tipa asta nu poate sa stea dracu pe-un scaun ca pot bea cafea si fara antena?
S ii zice aleia sa stea jos. Aia se aseaza pe-un colt de scaun.
Nu sta jos daca nu-i spun sa stea jos, explica S. Asa-s educate. Ca sclavele barbatului. Deocamdata ma amuza. Alea din Moscova arunca cu papuci dupa mine.

Fiu-meu zimbeste ca motanul care-a halit smintina.
Tu ce rinjesti? ma reped in el.
De-aia, raspunde Dan politicos.
Valentina-l priveste criminal. Ochii asiaticei sint plini de dragoste. Barbatu-meu se scarpina-n crestet.
Auzi , se adreseaza lui S, eu vin des la Moscova, singurele chestii care-mi lipsesc sint masina si amanta. Masina nu-i o problema dar amanta este. Poti sa-mi imprumuti una pe timpul sederii la Moscova cind nu-i nevasta cu mine ?
Cu placere zice S. Poti sa iei si doua. Da una singura stie sa gateasca. Asta noua ;si pe asta nu ti-o dau. Maninca la restaurant.

S ma priveste intrebator.
Nu astepta sa-ti dau cu farfuria-n cap, spun. Tampeniile voastre ma lasa rece.
Nu esti geloasa?
N-am timp de consum nervos cu barbatii. Am depasit faza. Nici spiritul proprietatii nu-l am decit la copii si la ciini. Ai mei personali. Probabil o sa-l am si la nepoti.
Esti o anomalie spune Valentina.
Nu stiu. Cred ca nu sint. Vine cu timpul.

Discutia continua pro si contra simtului proprietatii-n dragoste sis e face tirziu. Asiatica aduce ceai. Iar sta in picioare.

Ziua urmatoare era ziua-n care faceam ce vroiam eu nu restul familiei si-am vrut sa mergem la un shaman. I-a dat Valentina telefon si ne-am dus la mama dracului la ala. Dar avea macar parcare libera asa ca de data asta mama dracului a fost mai blinda. Am intrat in vizuina lui, era deosebit de decent, fara tot circul obisnuit si aranjamentele de atmosfera. Am inceput sa dam jos straturile de haine de pe noi, mi-am scos manusile ala s-a holbat la mina mea, mi-am scos caciula de pe ochi ala a inceput sa zbiere niet-niet-niet-niet.

Asta ce-are l-am intrebat pe Dan, i s-a stricat discul?
Nu stiu zice Dan, lasa-l sa se calmeze si aflam. Cind omul si-a recapatat respiratia si-a vorbit normal pe ruseste i-a explicat lui Dan ca el nu are voie sa-mi faca mie tratament numai la “straini” are voie dar eu sint shamanca adevarata si sefa de grupa sindicala asa ca nici nu poate fi vorba sa ma atinga sau sa se uite la mine macar. Mi-a facut cadou o toba pictata frumos cu serpi pe ea, mi-a urat succes in viata, fericire personala si ne-a scos din casa.

De suparare ne-am dus la o expozitie de arta care nu era arta ci niste tablouri plate ca marea cind n-are nici un val pe ea. Mai erau niste poze deosebit de frumoase facute pe vremea comunismului cu niste femei muncitoare mari cit niste barbati mari cu izmene bagate-n ghete de lina sau asa ceva cu pufoaice si caciuli cu urechi. Femeile viteze carau niste burtutci carau niste saci impingeau nu stiu ce colos de fier, am fost foarte mindra de ele si mi-am scuipat in sin. Mai erau si niste batirni amariti la o casa de batrini care arata cam ca un cimp de gunoaie si niste case de copii care aratau mai rau decit casele. Copiii adica.Rusia asa cum arata ea cu adevarat nu Moscova la lumina pomilor de craciun a reclamelor colorate si-a ecranelor de televizor mari cit niste blocuri mari.

Pe urma ne-am dus la spitalul de copii bolnavi de cancer unde se duc Dan si Valentina in fiecare saptamina sa le duca cadouri si de-astea. Dar n-am intrat, am stat si-am asteptat in hol. Spitalul era frumos si curat si nou si modern. Dar era intretinut de habad, religiosi evrei nu de grijuliul guvern sovietic. Bun, nu vreau sa vorbesc despre copii bolnavi.

Rusii nu s-au schimbat. Decit pe dinafara. Mentalitatea e aceeasi. Comunista in totalitate. De exemplu la garderoba muzeului cineva a vrut sa dea o haina fara agatatoare, madama care lua hainele a inceput sa urle ca ea trebuie sa puna haina pe umeras si asta e o munca in plus, asa ca n-o sa faca o munca-n plus. Daca era in alta tara zbura ca o pasarica desi era mai degraba o pasaroaie batrina. In magazine la fel, dau senzatia ca fac cuiva un bine ca-l servesc. Si cei care cumpara sau folosesc serviciile lor se poarta cu aceeasi umilinta cu care se purtau acum 20 de ani cind o nenorocita de vinzatoare la aprozar era stapina unei cepe de care aveau neaparata nevoie, sau a 100 de grame salam sa faca ardei umpluti.

Oamenii nu se schimba. Poate generatiile viitoare. Deocamdata totul e cosmetica. Si-n vreme ce Germania dispare sub propriile ei greseli Rusia se intareste pe greselile altora. O vreme. Cita vreme? Pina cind o sa inceapa din nou sa-si plateasca greselile si tot asa. Cred c-am terminat filozofia pe saptamina asta. M-a entuziasmat Moscova, m-a deziluzionat imediat inafara ei, a Moscovei, dar, din nou, ce-i treaba mea?

Am plecat din Moscova spre seara, spre aeroportul nu stiu cum il cheama, ca-l cheama pe ruseste. Nu erau dopuri de circulatie. Lumea nu munceste acolo pina-n 10 ianuarie. Inafara de magazine, restaurante si inca vreo citeva locuri de-astea, publice. Si aia care muncesc sint asa de acri ca-ti vine sa-i iei la palme. Desi punindu-ma-n situatia lor as fi fost la fel de acra. Sau mai acra. Ori chiar violenta.

Ne-am despartit de copii si-am intrat in zona aia de plecari. La ghiseele de control a pasapoartelor. Apoi mai departe pina ce-am ajuns la o cafenea. Am baut un fel de cafea. Proasta. Oricum pentru mine orice cafea pe care n-o fac personal e proasta. Asa ca, poate nu era chiar proasta. Mai aveam in principiu vreo 10 minute pina cind trebuia sa urcam in avion. Am intrat in sala de asteptare a El-Al.

Normal ca n-au chemat pasagerii la ora cind trebuiau sa-i cheme. Doar nu-s prosti. Acolo care nu-i rus e deja israelian. Ceea ce-i mult mai rau. Nu-s numai prosti. Sint si obraznici. Brusc apare un tip imens cu par rosu care incepe sa zbiere ceva-n ruseste. Cred ca mi-au cedat nervii, m-am repezit la el si i-am zis sa vorbeasca o limba pe care o inteleg si cei care intimplator nu stiu limba lui Stalin. A zbierat la mine-ntr-o ebraica aproximativa ca le-a spus alora pe ruseste sa iasa din sala ca au treaba in ea. In sala.

Ce treaba am intrebat?
Nu e treaba ta mi-a raspuns.

Deh, asta mi-a zgiriat neuronul de veghe si dupa ce l-am injurat frumos si cu rabdare-n araba pura amestecata cu jargoane diferite-n care predomina cel marocan de bastina i-am bagat un deget in ochi si i-am atras atentia ca pe cind el era spermatozoid eu faceam ce-ar urma sa faca el daca n-ar fi deosebit de tampit incit sa fie paznic la aeroport. Se pare ca ceva din injuraturi l-a impresionat ca mi-a zis sa stau jos. Toti au iesit, am stat jos.

Mi-a explicat ca s-a anuntat o bomba-n camera aia. Mi s-au incrucisat ochii de nervi. Adica o bomba-n camera aia si ei scot oamenii la 10 metri de camera aia. Dar mi-era prea lene sa mai spun ceva. Sa fie si-o bomba m-am gindit. Macar nu mor inghetata. Nu-mi pasa pe ce cale eu vreau sa dispar din Rusia. Nu era bomba. Erau doar o gramada de rusi. Afara din sala o tipa anunta cu disperare de vreo jumate de ora ca pasagerii la cursa spre Dushanbey trebuie sa se prezinte la avion in modul cel mai urgent. Cind am plecat spre avionul de Tel-Aviv inca mai zbiera. Pasagerii la zborul de Dushanbey probabil ca au aparatut Dushanbey (duminica) urmatoare. Sau poate niciodata?

In tara era cald si trist. Razboiul e aici. Tocmai intrasera in Aza cu tancurile. Acasa ne-a asteptat Goldie. Foarte fericita ca n-a fost total parasita. In ochi i se citea bucuria si un mic repros. Eu de ce n-am venit cu voi, parca spunea. Mai catel, ai fi murit de frig, spune multumesc c-ai stat aici la caldura. Ciorile au aparut cu chef de vorba zbierind in geam. Pisica mieuna calare pe poarta. Am hranit toata familia apoi a inceput sa sune telefonul. Ai venit? Ce bine c-ai venit, mi-a fost dor de tine. Ma doare spatele, ma doare gneunchiul…si tot asa.

La stiri anunta ca-n Aza sint lupte si-un soldat israelian a murit. Am relegat cap la cap snurul vietii mele israeliene. Nici macar nu se mai vede locul unde-a fost intrerupta de frigul nemtesc si cel rusesc. Ia uite, doar acum realizez c-am fost in citeva zile-n cele doua tari dusmane. Intre ele. Si razboiul e tot la noi. A dracu viata asta dom’le…

Am mai constatat ca pe masura ce-s mai scunzi au sapcile si mai mari nu-ti dai seama uneori ca e cineva acolo, seamana cu niste ciuperci albastre. Cind s-a terminat Moscova, s-a terminat si strada curata, soseaua era plina de zapada si de gheata nu se putea circula in mod normal (de parca ar fi intentionat cineva sa circule-n mod normal).

Am ajuns totusi la Vladimir ala pe la ora 17 dar era deja noapte. Mi-era frig ,vroiam sa dorm si numai de revelion nu-mi ardea. Mai degraba m-as fi spinzurat putin, dar n-aveam posibilitati. Am ajuns la parintii lui nora-mea. Un bloc vechi cum am uitat de fapt ca exista. Blocurile alea standard din vremea lui Brejnev sau a lui Hrusciov sau nu conteaza, unul din ei. Revelionul a decurs in liniste fara incidente deosebite numai ca mereu aruncau artificii, erau bubuituri de tot felul .Asa au tinut-o toata noaptea si a 2-a zi. Dar e mai bine sa bubuie de bucurie nu ca sa se omoare unul pe altul. Asta numai fiindca-i familia mea acolo, ca-n rest n-au decit sa se omoare linistiti -  nu-s eu omul sa le stric altora placerea.

In prima zi din 2009 au tinut neaparat sa ma duca intr-un loc.In locul ala cica-s cele mai multe minastiri adunate decit in orice alt loc din lume. N-am inteles ce vina aveam eu ca si-au pus toate minastirile la un loc si de ce musai au crezut ca vreau sa vad o minastire dar politetea m-a doborit si m-am dus. M-au imbracat in blana a cam 20 de oi karacul de la nas si pina peste genunchi.  Eram ca intr-o cutie de conserve.Cred ca asa se simte o sardina-n cutia ei desi pe de alta parte inclin sa cred ca haina aia a fost facuta dupa modelul unui sicriu reusit.Cintarea o tona si nu te miscai in ea sub nici o forma ca parca era de tabla.

La prima minastire am coborit din masina si m-a luat vintul din toate partile. Mi-am bagat tot corpul in chestia aia paroasa da n-a ajutat la nimic tot frig era. Ne-am dus la o biserica, pe dinauntru.
Era o biserica normala,nu facea nimic deosebit si-am parasit-o imediat. Am plecat la alta minastire. Aia fusese cica inchsoare pentru politici. Arata destul de onorabil pentru o inchisoare, semana mai degraba cu o camera de-aia care se inchiriaza la noi cu 350 $ studentilor la Tel-Aviv.

Am iesit si de-acolo dupa ce am refuzat sa ma mir de niste fresce facute acum 200 de ani. Nu fiindca nu erau frumos colorate ci fiindca ma durea in spate de ele, sau ma durea in spate de frig, oricum nu vroiam sa vad nici o fresca de nici o culoare. In curtea minastirii aleaia era la ora 15 fix concert de clopote. A trebuit sa ascultam clopotele. N-am mai intrebat pentru cine bat.Ca stiam. Dar tot am gasit ceva interesant. Doi copaci plini de ciori si cuiburi de ciori. I-am fotografiat artistic. Pe copaci, cu ciori cu tot. Asta ca sa le arat ciorilor mele cum se traieste-n Europa si sa nu mai faca atitea mutre la mincare ori sa se vaicareasca jalnic ca le-a udat putin ploaia pe cap si vor in bucatarie.Pe Goldie eventual.

Dupa ce-am inghetat cu clopotele am declarat veto categoric si am cerut sa ma intorc la masina. N-am vazut nici minastirea facuta fara nici un cui, minunea minunilor ca ma lasa rece. Daca se mai putea sa ma lase ceva rece. Adica mai rece. Am intrat la parintii Valentinei am baut ceai cald am fumat o tigare-n balcon sa ma racoresc putin de la ceaiul fierbinte si-am plecat spre Moscova. Doamne ajuta .Macar in masina era cald. Seara fiu-meu n-a mai reusit sa ne tirasca nicaieri deci am stat in casa la caldura insfirsit , dar placerea asta a durat deosebit de putin.A doua zi dimineata a trebuit s aplecam la schi. Am fost imbracata c-o haina asa de grea ca am avut tendinta sa merg in genunchi.Nu stiu ce s-a mai pus pe mine c-am cazut in transa de la caciula.Am mers si-am tot mers. In final am coborit din masina si iar m-a luat vintul.Rusii cu schiuri cu sanii cu copii babe ciini in salopeta si cu ghete,bunici cu blanuri si nepoti cu caciuli erau cu miile si se certau la inchiriat schiuri.Am zis ca gata, daca nu plecam de-acolo imediat eu dau telefon la ambasada , declar c-am decedat si sa nu conteze pe mine la viitoarele alegeri.Am plecat la alte schieri.La dreapta sau mai jos.Acolo macar am reusit sa parcam. Am intrat intr-un restaurant unde erau iar o multime de rusi cu tot harnasamentul.Beau vodka, beau vin mincau ceva din cutii si erau asa de vseeli de parca erau la mare in plin soare nu la cinspe grade minus.Nora-mea vroia sa se plimbe si l-am trimis pe barbatu-meu s-o plimbe. Dan vroia sa faca schi si l-am trimis sa faca schi.Mi-am scos cartea ,am lesinat pe-un scaun pina mi-a revenit familia din frig .