posted by dan on Dec 27
Dragii mei prieteni si, as putea spune, familia mea virtuala.
As vrea mai intai sa va multumesc pentru sprijinul acordat.
De-a lungul ultimelor zile am urmarit discutiile voastre, adesea in tacere, adesea in singuratate si am inteles cat de apropiata de voi a fost mama mea.
Am vazut versurile, randurile, intrebarile voastre, presupunerile si sugestiile.
Din acest motiv, am gasit de datoria mea sa va impartasesc fapte din perioada cand ea nu a putut sa impartaseasca cu voi gandurile ei, si cateva idei despre comemorarea ei.
Despartirea dintre corp si suflet.
Nu stiu cat cunoasteti voi cele petrecute, asa ca pe scurt voi rezuma evenimentele.
Din cauza problemelor avute cu tiroida, mama mea a fost operata anul trecut.
A fost informata ca are doua tipuri de cancer si ca foarte probabil, operatia urmata de tratamente adecvate vor rezolva problema.
In urma operatiilor, doctorii au prescris tratament cu radiatii si iod radioactiv.
Mama mea avea opinii foarte impartite despre aceste tratamente, inclinand spre a nu le accepta. Reactia ei initiala, in mod misterios, numai de ea cunoscut, a fost sa refuze orice tratament in continuare. Considera aceste tratamente ca fiind inutile, nefiresti, ca niste proceduri care vor produce numai suferinte, fara un real folos. Se prea poate ca mama stia ceva ce nici noi, nici doctorii sau stiinta nu stim.
Intr-un fel nobil, mai mult pentru noi decat pentru ea si, poate cu un strop de speranta, mama a decis sa accepte tratamentele sacrificandu-si credinta personala. Tratamentul a inclus 33 (pentru citiva dintre voi ar putea fi un foarte simbolic numar) de sedinte de radiatii, care constau intr-o ardere sistematica a celulelor. Dupa acestea, a fost tratata cu iod radioactiv, care in fond, au ars si au distrus ceea ce mai ramasese. Impreuna cu aceasta si poate chiar mai rau, cancerul se extindea prin interior, intinzandu-si bratele lungi, cucerind celula dupa celula.
Totul s-a petrecut in decurs de un an!
Dar povestea nu este despre suferinta ei, ci mult mai mult, este despre spiritul ei, despre puterea ei, despre acceptarea ei de a se sacrifica pentru speranta altora.
Mama nu a vrut sa accepte acest tratament diabolic, poate a stiut, poate a simtit, dar a facut-o pentru noi, pentru a ne da o speranta.
In aceasta perioada ea a trait si a creat mai mult decat multi o fac intr-o viata intreaga; a scris, a pictat, a calatorit.
Roasa de cancer, aproape in incapacitate de a umbla, mama dansa cu fiul meu, dirija menajera casei si imi invata sotia sa gateasca sarmale romanesti, totul in acelasi timp!
Dar era slabita, suferea din cauza durerilor, si situatia se inrautatea continuu. Am crezut la inceput ca era din cauza tratamentului, am sperat sa treaca, in fond doctorii spuneau ca este vindecata.
Ar mai fi multe detalii, o calatorie programata in Rusia, accidentul de masina si inca multe, dar dupa o consultatie la Serviciul de urgenta i s-a spus tatalui meu ca boala, cancerul, s-a intins.
Era cam in 18 noiembrie. Pe 19 noiembrie am zburat spre casa si impreuna cu tatal meu am vorbit cu ea.
In aparenta mama simtise sau stia, asa ca nu a fost surprinsa de veste, principala ei preocupare, iarasi, fiind noi, si nu ea.
Intr-o discutie in particular, mama a cerut sa fie mutata din casa, intr-un alt loc, din nou, din grija pentru familie, incat intelesese cat de greu ii va veni tatalui meu sa ramana in casa in care traisera asa de multi ani.
Un act nobil din partea ei, va puteti desigur imagina cat de greu a fost pentru ea sa impacheteze si sa se mute in alta parte, in situatia ei.
Dorinta ei a fost indeplinita, parintii s-au mutat intr-un loc frumos, aproape de mare, in speranta ca este un loc care ii placuse.
Cand m-am reintors in Israel, pe 9 decembrie, mama era doar piele si oase, dar inca aveam sperante.
Un profesor, faimos oncolog, a fost solicitat sa-si spuna opinia despre situatie; a consultat-o, a vorbit cu ea, i-a admirat pedichiura si ne-a spus sa o lasam sa se stinga cu demnitate.
Exista un document intocmit de ea la un birou de avocatura cu un an in urma, ‘Testament intocmit in viata’, prin care mama nu permitea nici-un tratament ce ar fi putut sa-i prelungeasca viata intr-un caz ca al ei.
Mama nu a vrut sa moara intr-un spital si pentru noi era evident ca nu o puteam ingriji acasa asa cum trebuie.
Am mutat-o asadar intr-o casa particulara pentru persoane in varsta, am inchiriat un apartament frumos pentru ea, am aranjat sa aiba ingrijirea permanenta a surorilor.
Dupa trei zile mama a decedat, cu demnitate, asa cum isi dorise.
Citesc povestirea scrisa de mama mea despre Ioana. Mama, daca esti aici, furisandu-te prin spatele meu, citind aceasta scrisoare, vreau sa stii ca apreciez tot ceea ce ai facut, toate suferintele fizice pe care ai acceptat sa le induri.
Si daca ai suferit acest tratament ce s-a dovedit nefolositor cu toate ca nu l-ai vrut, numai pentru noi, regret, dar daca ar fi fost o sansa, macar o mica sansa de a te putea insanatosi, as face-o din nou, deoarece sunt asa de multe lucruri pe care nu le-am terminat, asa de multe discutii, asa de multe de facut inca…
Comemorare:
Atata timp cat ne gandim la o persoana, acea persoana exista. Persoana exista deci, asa cum o vedem in gandurile noastre.
Deci controland si definindu-ne gandurile despre ea, ii definim existenta.
Cunoscand-o pe ea, gandurile ei, putem sa o definim si sa o creem in gandurile noastre asa cum ar fi vrut ea sa fie.
Astazi este 25 Decembrie, o mare parte din umanitate celebreaza o nastere, un inceput, pentru altii este un sfarsit urmat de un inceput, si pentru altii este, simplu, aproximativ momentul cand soarele isi inverseaza cursul si zilele devin mai lungi.
Oricum ar fi, pare un bun moment sa incepem creatia noastra.
Cineva a sugerat pe site ca ar trebui, in sfarsit, sa devenim o familie. Iata aici este o sansa, sansa noastra de a reincarna o persoana, o sansa de a juca rolul Domnului in realitatea noastra proprie pe care o controlam.
Cuvintele au puterea sa defineasca realitatea, si voi, membrii acestui grup aveti capacitatea de a folosi cuvintele. Asa ca am nevoie de ajutorul vostru pentru a-mi reincarna mama.
O sarcina dificila, stiu, poate unii dintre voi nu vor fi de acord, dar pentru un moment va cer sa deveniti D-zeu si sa ma ajutati sa o recreez pe Hana in cuvinte. Privirile ei, caracterul ei, gandurile ei, viata ei… Putem creea toate acestea.
Si nu, nu am inebunit de durere, am avut acest fel de a gandi de demult, un cadou primit de la Mama mea 
))
Si aceasta nu este totul.
Voi, cu totii, o stiti pe Hana, ea nu ar fi putut sta inactiva. Ea trebuia mereu sa-si spuna parerea, sa influenteze.
Din locul in care acum se gaseste, i-ar fi greu sa scrie, sa vorbeasca, dar totusi ea ar putea influenta lumea in care traim.
Ar putea sa o influenteze in primul rand prin literatura, sa ajute pe cei ce au nevoie de ajutor, sa fie o voce pentru cei neauziti.
Si iata cum:
As dori in continuare sa-i multumesc lui Rim pentru intentia sa generoasa de a edita una sau mai multe dintre cartile mamei.
Mama fiind autoarea cartilor, toate profiturile, in cazul ca vor fi, i s-ar cuveni ei.
Dar vreau sa va spun urmatoarele: Hanei nu ii trebuie acesti bani asa ca banii vor fi dedicati pentru ceea ce a iubit ea, si unul dintre aceste domenii este literatura. Asa cum vad, o buna parte dintre voi se ocupa cu literatura, redactare/editare si arta.
Cu ajutorul vostru, as vrea sa organizez un concurs pentru scriitori, pentru oameni care scriu, dar care din orice motiv, lipsa de bani, de legaturi, de cunostinte – vor, dar nu reusesc sa-si publice scrierile.
Va vad pe voi ca juriu si in orice alt mod ati putea ajuta.
Daca profitul obtinut din vanzarea cartilor mamei mele nu va fi suficient, voi sponsorisa diferenta.
In continuare, fiecare carte pe care o vom sponsorisa va dedica o mare parte din profit proiectului nostru, finantand in acest mod publicarea cartilor altora. Daca vom avea succes in selectionarea cartilor, marketingul si distribuirea lor, proiectul se va putea dezvolta si constitui o platforma de lansare pentru multe persoane care altfel nu ar fi avut sansa sa o faca.
Cu alte cuvinte, vom indeplini visurile unora de a avea cartile publicate.
Procedand astfel, Hana va continua sa existe, Hana va renaste in gandurile noastre, o parte din visurile ei vor deveni realitate, si multumita ei si voua tuturor, vom face acest loc un loc mai bun.
December 27th, 2010 at 11:28 pm
desi stiu ca de cateva zile nu mai e cu noi, intru aproape zilnic aici, in speranta sa ma trezesc..sa vad un alt post al ei in care sa ne spuna ca totul a fost doar o gluma morbida, ca sa vada cati oameni reactioneaza la asa ceva….sper sa mai postezi si de acum incolo, din cand in cand….luana exista prin tine, prin copii tai…sper ca spiritul ei bataios si extraordinar de pozitiv sa supravietuiasca intotdeauna, prin felul de a fi si cel de a scrie.. e laudabil ca ai o asemenea initiativa, legata de continuarea literara a avantului scriitoricesc al luanei. merita sa fie amintita mereu,merita sa existe prin noi scriitori, care sa ii aprinda o lumanare, sa spuna o rugaciune si sa ii pomeneasca numele.
mersi si de lamuririle privind ultima ei luna de viata…pe blog nu a razbit nimic din dramatismul acelor clipe..a fost o luptatoare pana la sfarsit.
sper ca goldie si animalutele ei sunt bine….
December 28th, 2010 at 10:41 am
Cat de bine semeni cu ea, Dan. Si cat de mandra a fost de tine. Si cat de spumoase erau dialogurile voastre.
Multumesc din suflet pentru gandurile tale, pentru curajul de a le impartasi cu noi, prietenii virtuali ai Hannei.
Sper din tot sufletul ca planul tau se se implineasca, o sa contribuim fiecare cum putem, e important sa pastrm ” magia ” Hannei in vietile noastre. si sa le aratam si altora ce minune de om a fost ea.
Inca o data, iti multumesc mult pentru randurile tale.
p.s. poate reusesti din cand in cand sa ne mai scrii. povesteste-ne despre tine, despre Valentina, despre copii…
December 28th, 2010 at 7:57 pm
Mi-e dor de ea…:( Ma uitam azi la adresa ei de mail si mi se parea asa ciudat, si de neinteles, ca nu ii voi mai putea scrie…Ca ea nu ne va mai scrie, ca nu va mai raspunde la comentarii…Iti multumesc, Dan, pentru scrisoare. O admir si mai mult acum…si nici macar nu stiu cum arata..Ne pui o fotografie? Daca nu e prea mult ceea ce cer..
December 30th, 2010 at 5:37 pm
La rugamintea lui David, sotul Hanei, postez urmatoarele randuri ale sale:
Shalom Teddy,
Itzi multzumesc pentru faptul ca ai preluat rolul de a intretzine memoria Hanei in cercul din care ea a facut parte in ultimii ani.
Eu pur si simplu nu am avut puterea sa o fac, totul s-a intimplat prea repede si am fost complet dezorientat.
Incerc sa ma reculeg incetul cu incetul si sint recunoscator tuturor celor care au corespondat cu Hana in ultimii ani pentru aprecierile de pe blog la adresa memoriei ei.
Fiul nostru Dan a afost alaturi de mine si de mult regretata lui mama pina la sfirsit.
Itzi multzumesc Dan, sa fii in veci binecuvintat, impreuna cu minunata ta sotzie si cu copiii, nepotzii mei de care sint foarte mindru si care continua sa intruchipeze in viatza memoria bunicii.
Hana a simtzit cu mult timp in urma ca sansele ei de a continua sa fie alaturi de noi scad pe zi ce trece…
Ultima ei dorinta a fost sa stie ca draga ei nora a nascut fetitza mult asteptata, Mia-Anabella. Din pacate nu a apucat sa o vada decit in poze si pe skype-chat… dar de indata ce a vazut-o a spus ca Mia este intruchiparea ei, exact cum a fost ea cind s-a nascut si ca ea mosteneste caracterul ei.
Fii binecuvintata Mia-Anabella si sa dea Domnul sa continui tot ce a fost bun in bunica ta Hana si a ai parte de viatza lunga si fericita!
David Fratu
January 9th, 2011 at 10:40 pm
Dumnezeu sa o odihneasca !
Dan, daca poti lua legatura cu mine, te rog sa imi scrii.
As putea da o mana de ajutor la ce vrei sa faci …
January 14th, 2011 at 10:01 am
Dan, si eu as vrea sa particip la proiect. Pe langa asta, as vrea, daca poti, sa iei legatura cu mine, deoarece intentionez sa fac o emisiune (la radioul comunitatii evreiesti din Bucuresti – http://www.jcc.ro) despre scriitoarea Luana Zosmer.
January 15th, 2011 at 3:17 pm
Draga Eliahu
Sint tatal lui Dan si sotzul Luanei Zosmer / Hana Fratu, sa se odihneasca in pace!
Multzumim pemtru oferta si tzi-am fi recunoscatori pentru ajutor la realizarea proiectului.
Asteptam sugestiile si propunerile tale, in ce fel potzi sa contribui la proiect?
David
January 15th, 2011 at 3:25 pm
Draga Ana,
Ideea cu emisiunea la radio este frumoasa si binevenita.
Hana, sa-i dea Domnul odihna sufleteasca in veci!
merita toate aprecierile posibile pentru ce-a realizat cit
a fost in viatza.
Te rog anuntza-ne, pe mine sau pe Dan, daca ai nevoie de
material suplimentar in acest scop.
David Fratu
January 29th, 2011 at 1:09 pm
Am mare nevoie de material si informatii. As prefera sa comunicam pe e-mail.
February 7th, 2011 at 6:32 pm
Imi pare rau, atit de rau… Azi am aflat, de la o prietena, ca Luana Zosmer nu mai e, fizic, printre noi. Mi s-a facut pielea de gaina cind am citit trista veste si mi s-a pus un nod in git. Hana, sigur, e acum undeva sus, ne priveste si isi ride in barba, cu puterea si frumusetea cruda si pura care i-au caracterizat sufletul si scriitura. Odihneste-te in pace, Hana! Vei fi mereu in sufletele noastre!
February 8th, 2011 at 3:38 am
Abia acum am aflat si eu vestea trista. Imi pare foarte rau, prezint condoleantele mele familiei. Am apreciat si apreciez mult proza Luanei, care se va citi inca multi ani de acum inainte. N-am cunoscut-o altfel decat din scrierile ei si din schimburile ocazionale de comentarii; comentarii nu va mai posta, dar deschid unul dintre volumele sale si spiritul ei, umorul ei, talentul ei vin iar in prezenta, cu toata vivacitatea. Scriitorul Luana Zosmer s-a despartit de omul Hana Fratu, dar nu si de restul oamenilor.
July 21st, 2011 at 3:44 pm
Admin, imi cer scuze de deranj dar pagina 43 nu afiseaza nimic http://luanazosmer.com/page/43/. Este o eroare sau lipsesc 5 dintre povestile minunate? Nu as vrea sa le pierd, atat a mai ramas. Restul le-am citit “din scoarta in scoarta”. Multumesc.
November 2nd, 2011 at 12:46 am
Astazi, draga mea, este ziua ta. Am trecut sa te salut si sa iti spun ca nu te-am uitat!
November 2nd, 2011 at 11:57 pm
Sa-ti spun ca-mi lipsesti, sis? …stii deja. Mi-as fi dorit sa-ti fiu mai timp prin preajma, chiar si in felul asta in care ne-am vorbit atata vreme, atat de bine, fara sa ne vedem. Cred ca n-as fi fost ce sunt astazi, fara atingerea ta.
E o aniversare trista, pentru ca o petrec singura si cu lacrimi, dar randurile tale ma inveselesc si ma indeamna sa merg mereu inainte, si acuma. Iti multumesc ca ai fost aici.
December 16th, 2011 at 10:54 pm
un an fara tine,luana, si tot nu te pot uita….mi-e dor sa iti citesc povestile, mi-e dor de goldie…..sper ca de acolo de unde esti, nu ne-ai uitat…
February 21st, 2012 at 9:54 pm
Draga Dan,
Nu am mai vorbit pana acum, dar vreau sa iti spun ca, in calitate de blogger cu state vechi, am cunoscut-o pe mama ta, aici in lumea virtuala, si nu cred ca a fost vreo postare de a ei pe care sa nu o fi citit. A trecut un an de la disparitia ei si eu inca o am in blogroll si o mai citesc uneori, si rad si ma intristez si ma distrez, mereu si mereu, asa cum o faceam pe cand scria aproape zilnic.
In ultima vreme eu personal nu mai scriu asa mult, dar gasesc destul de des oameni care o fac, si o fac bine. Incerc sa imi fac un obicei sa gasesc oameni cu un real talent si sa incerc sa ii promovez. Sunt atat de multi tineri al caror talent se risipeste din lipsa curajului de a incerca sa se publice si sa se vanda, din lipsa de bani, stii cum e in Romania, aproape ca trebuie sa iti platesti singur si tipografia, din lipsa de informatie sau pur si simplu din lipsa unui sprijin in drumul asta lung si anevoios. Cu jumatate de an in urma, am cunoscut un tanar roman, cu care intre timp m-am imprietenit, care are un background solid in jurnalism, si care el si-a inceput cariera literara pe bloguri si acum, la nici 30 de ani, si-a facut curaj si a scris un roman fantasy in engleza. mai are cateva capitole si il termina. Vroiam sa te intreb daca ai vreo idee cum poate face un tanar debutant sa fie publicat in limba engleza intr-o tara vorbitoare de limba engleza, din moment ce in Romania nici o editura nu publica si nu vinde asa ceva.
Pana acum nu am mai incercat niciodata sa ajut un posibil scriitor sa se publice intr-o tara straina, de aceea m-am gandit ca poate tu si toti ceilalti, ma puteti ajuta cu informatii sau sugestii sau imi puteti spune unde si cum sa ii caut pe acei oameni care sa aiba deschiderea si intelegerea si mai ales rabdarea de a citi un manuscris (sau macar o prezentare pe scurt a cartii) al unui autor – momentan – necunoscut si de a ii da o mana de ajutor in cazul in care povestea i se pare suficient de buna pentru a fi si publicata.
Sper ca nu am deranjat prea mult si daca poti, astept vesti de la tine.
Multumesc!
Andreea – pe numele real