posted by admin on Dec 19
Ma cheama Dan, baiatul lui Luana (Hana).
Din pacate nu am talentul mamei la scris si nu stiu limba romana asa de bine, dar am hotarit sa va scriu, pentru ca lucrurile sint importante.
Miercuri, in 15.12.2010 , mama a parasit lumea in care traim.
Cancerul, de care noi speram si credeam ca a scapat, s-a intors, de data asta mai puternic, mai agresiv.
In momentele cind scria , desena si impartesea gindurile ei, boala s-a intins in tot corpul.
Un suflet puternic, intr-un corp mai putin puternic – asa a descris-o doctorul ei care o urmarea in ultimii 15 ani.
Ca fiul iei, vreau sa multumesc la toti care au citit, comentat si participat la site-ul iei, voi care i-ati citit gindurile, voi care ati insotit-o in
diferente periode ale vietii ei, voi care ati fost familia ei virtuala, la fel de aproape ca si familia ei.
Luana Fratu a parasit lumea asta, dar prin scrisorile astea, prin gindurile ei si prin omenii pe care i-a influentat ea continua sa fie cu noi.
Sa se odihneasca in pace!
Nota admin:
Conform dorintei lui Dan, site-ul va ramane online, ca o amintire a celei care a fost Luana Zosmer/Hana Fratu.
Dumnezeu sa o ierte!
December 19th, 2010 at 7:55 pm
Imi pare nespus de rau sa aud asta….nu am cuvinte sa spun cat de rau imi pare. Sper sa gasiti puterea sa treceti peste aceste momente grele.
Fie-i tarana usoara!
December 20th, 2010 at 12:10 am
Sunt cutremurat si nu am cuvinte. Pierderea voastra e si pierderea mea personala. Fie-i tarana usoara. Condoleantele mele familiei (dar de fapt am si eu nevoe de condoleante).
December 20th, 2010 at 12:52 am
Acum patru ani am infiintat grupul yahoo de discutii numit ‘discutii2006′ din cauza ca ea a parasit un alt grup numit ‘discutii’ unde era membru din anul 2003. Nu puteam sa-mi inchipui un grup internetic de discutii in limba romana fara participarea Luanei Fratu, o femeie care era un mercur uman, plina de viata, patimasa, tumultoasa, extraordinara.
Soarta insa a dorit ca de acum incolo sa avem un grup fara hana. Arhivele grupului sunt pline cu povestile ei, scurte si lungi. Desi ea nu va mai fi prezenta printre noi, memoria ei ramane cu noi.
Condoleante familiei.
Rafi si lista discutii2006
December 20th, 2010 at 12:57 am
Suntem buimaci, nu putem si nu vrem sa realizam ca Hana nu mai este cu noi. O fiinta cum nu mai intalnesti!
Cele mai profunde condoleante familiei!
Vom pastra pentru totdeauna randurile ei, imaginile, amintirea ei.
Draga noastra Hana!
Sa-i fie memoria in veci binecuvantata!
December 20th, 2010 at 1:01 am
Sa se odihneasca in pace. Sorbeam fiecare cuvintel pe care il scria si radeam la comentariile atat de savuroase. Imi dau lacrimile citind ultimul post, in care scria ca la sfarsitul lunii pleaca in Moscova. Pacat ca pleaca astfel de oameni.
Condoleante familiei.
Si multe multumiri pentru ca pastrati site-ul online, pentru ca , macar recitind posturi mai vechi, o sa o putem avea printre noi.
December 20th, 2010 at 1:25 am
la ultima intalnire cu oncologul sotiei mele, acesta ne-a zis “Dumnezeu este un nazist cinic!” si a argumentat cu neputinta lui de a vedea altfel un dumnezeu care ucide copii, adolescenti, oameni valorosi si tine in viata criminalii din al doilea razboi mondial…
nu exista cuvinte care sa poata exprima regretul nostru pentru plecarea hanei…
December 20th, 2010 at 1:25 am
Stirea socanta a plecarii Hanei m-a intristat enorm.
Ne-a parasit un Om deosebit, cu un spirit extraordinar.
O femeie vivace, foarte inteligenta si talentata.
Cu plecarea Hanei, lumea a saracit.
Ma intreb daca mama Hanei intelege tragedia.
Condoleante sincere familiei indoliate.
Tzutzu
December 20th, 2010 at 2:01 am
imi va ramine mereu in minte si in suflet umorul si vivacitatea ei, inteligenta, optimismul, curajul si spontaneitatea care o caracterizau. Imi pare nespus de rau sa aflu ca s-a stins din viata. Condoleante familiei.
December 20th, 2010 at 5:33 am
Sunt in stare de soc! nu-mi revin!
Lumea mea e mai saraca acum!
Condoleante familiei care trece prin aceste momente teribile!
Narcisa
December 20th, 2010 at 7:35 am
nu pot nici sa vorbesc, stirea ma paralizeaza, nici sa tac. nu pot si nu vreau sa-mi stapanesc unica reactie decenta si spontana, lacrimile care fac sa nu mai vad tastarura deloc, doar sa gasesc tastele unde stiu ca sunt, dar nici sa nu-i respect personalitatea priveghind-o in tacere, orice ar trebui sa fac in dimineata asta. nu m-am putut hotari pana acuma daca sa cred sau nu intr-o lume dincilo de existenta biologica sau nu, dar darul pe care luana il lasa e gandul ca un univers in care ea sa nu continue sa existe nu are sens. plecarea din existenta conventionala, pe rand, a ultimeloe 2 fiinte cu care aveam legaturi directe de sange m-a facuse sa vorbesc ca si cum a crede, dar in sinea ma continam nci sa creed, nici sa nu cred. acum simt ca luana, care se considera cunmva sora mea, insemna mai mult, deoarece viata merge numai inainte. ultima ei luna d tacere, intrerupta de vestea ca pe 8 srisese pe blog, isi schimba comoplet sensul. insemna ca nu mei era scorpion, caci serpii si lupii, da, devenise lupoaica, se ascund in padure cand simt ca le vine randul sa plece. si o fac singuri, cu demnitate. imi e greu, si evit orice epitet dramatic, faptul plecarii ei e prea tragic in sine ca sa-mi permit sa ma jelui, dar nu ascunda ca imi e gre sa-micontinui programul, drulat cu deternminarea, fara sora mea. dar sunt cu atat mai determinat sa nu-l abandonez. daca sufletul ei continua sa existe, asa cum acum nu mai puot sa nu mai cred, atunci imi va aparea nunai ea stie cum si-mi va cere sa merg mai departe. mai mult, sa nu-mi permit nici o clipa e ragaz, stiu ca remisiunea e posibila oricand si nu-mi fac iluzii, in ciuda optimismului pe care-l clamez, ca o forma de lupta. stiu doar ca ii sunt dator sa nu ma las doborat de descurajare. cu toate ca misiunea eiu era cu totul alta si era infinit mai importanta, in cea ce am de facut trebuie s-o reprezint cumva. inca nu stiu cine va prelua in locul ei rolul de mare lupoaica. poate cea de acum va trebui sa-si amane plecarea, oricat de irational ar parea. caci nu pentru noi, in sufletele carora luana isi gasise un salon de ohdihna, intrre doua misiuni, e cel mai greu. ci pentru cei care o asteptau si care stiau, cum stim si noi, ca o astfel de persoana se naste odata pe secol. inca nu pot decela semnificatia ruperii firului, dar nu pot sa nu accept misiunea imanenta de a ma gandi cat e sens ascuns si cat absurditate ourta in tragedia asta e datoria mea de frate si sufletul ei asteapta de la mine sa nu-mi pierd capul si sa gandesc. si mai stiu ca oricsat de aberant ar suna gandurile care se vor naste in mintea mea, ele trebuie sa evite cu orice pret calea conventionala, uzuala, defrisata. acum lasati-ma sa plang singur. avionul pe care-l astptam va intarzia oricum sau nu va sisi astazi. macar atata sens sa existe, sa pot plange in voie pana ce voi simti ca trebuie sa-mi imbrac uniforma de campanie, nu spun niciodata “dumnezeu s-o ierte”, nu mai pot spune nici “sa ie odihnita”, caci daca ce simt are sens, atunci n-are timp sa s odihneasca, spun “dumnezeu sa ne oerte pe noi. caci macar atata inceo sa cred: acolo unde sufletul ei continia sa exste, nu e nici durere, nici intristare.
December 20th, 2010 at 8:11 am
Cat de trist este atunci cand o pagine de blog devine o lespede de mormant.
Cat de trist este cand comentariile se trasforma in carte de condoleante.
Nu am cunoscut-o personal pe Hana, dar din anii de citiri si dialoguri pe Internet am simtit-o ca pe o scriitoare de talent si ca pe un om caruia ii pasa de cele ce se intampla in jur si mai ales de oamenii cu care discuta.
Desigur, pierderea pe care o simtim noi care i-am fost colegi de liste internetice nu este nimic fata de tragedia prin care trece familia ei. Condoleantele mele intregii familii si prietenilor apropriati.
Sa-i fie memoria binecuvantata.
Dan
December 20th, 2010 at 9:25 am
A considerat intotdeauna o reala placere si o onoare pentru mine sa o cunosc prin intermediul acestui blog pe Luana Zosmer. Dumnezeu s-o odihneasca! Condoleante celor apropiati!
Din pacate se pare ca oamenii valorosi pleaca mai repede dintre noi (ma refer aici si la Adrian Boldan).
Ciprian FATU
Galati
Romania
December 20th, 2010 at 9:56 am
“Si te-ai dus … dulce minune
Si-a murit iubirea noastra
Floare albastra … floare albastra
Totusi este trist pe lume …”
Drum bun draga noastra Hanna
lucian
December 20th, 2010 at 10:00 am
Disparitia ei este doar fizica. pentru mine spiritul ei traieste.
Cunoscand-o la ea acasa, am realizat ce OM deosebit este.
Condoleante familiei. Nici sa plang nu pot. Ma doare sufletul.
December 20th, 2010 at 10:03 am
Corpul fizic a disparut dar sufletul ei traieste.
Era OM in adevaratul sens al cuvantului.
Nici sa plang nu mai pot.
Condoleante familiei
Adriana
December 20th, 2010 at 10:31 am
sincere condoleante. O sa ramana vesnic intre noi aici!
December 20th, 2010 at 10:36 am
doare si ingheata gandul ca Hana nu mai e printre noi.
mi-e sufletul greu…, nu stiu sa pierd. a plecat si o parte din mine cu ea.
Dan, condoleante tie si intregii familii.
stiu ca acolo unde va fi, se va gandi la noi tot timpul. aici eram o familie, a fost, …este pentru mine singura sora mai mare pe care mi-as fi dorit s-o am cu adevarat.
December 20th, 2010 at 11:17 am
nu se poate…:(( sincere condoleante
December 20th, 2010 at 12:23 pm
Oh Doamne, ce veste socanta.. cuvintele sunt inutile in asemenea circumstante. Cei mai buni dintre noi pleaca primii, probabil Cel de Sus are nevoie de ei.
December 20th, 2010 at 1:12 pm
dane, te rog scrie-mi naparat pe adresa personala. tu o vezi pe blog, dar pentru siguranta o mai dau gdata: rimunteanu@liternet.ro
avem de vorbit ceva ce te priveste numai pe tine si numai pe mine. romana ta e mai buna ca engleza mea, rusa si ivrit sunt egale cu japoneza pentru mine. poti scrie in engleza sau in roimana, eu raspund in romna. asteot. condoleante tuturir. aveti grija de voi, dar mai ales de leo raymond si de anablla
December 20th, 2010 at 2:58 pm
Multumesc la toti pentru condolentele si cuvintele voastre frumoase.
Daca existenta humana poate fi masurata prin masurea de influenta in lumea noastra phisica, atuncea, atit timp cind gindurile si scrisorile iei mai exista si atit timp cit au inflentat cineva, atuncea ea continue sa existe.
Daca se poate, eu as vrea sa adun toate lucrarile scrise de ia si sa le pun pe toate la un loc, o sa incerc sa le pun in situl asta.
Daca aveti lucrari sau texturi de la ia vas multumi daca ati putea trimite la danfratu@gmail.com
Mersi
December 20th, 2010 at 4:13 pm
Draga noastra Hana, Draga noastra…
…nicicind nu vom mai fi noi inshine la fel, fara prezentza ei…hazul si vioiciunea , replica taioasa si inteligenta , imensul dar al prieteniei cu care era inzestrata, minunatzii si dulcii “ bocanci “ si “ scatoalce” impartzite peste scafirliile noastre … cind vorbea , Hana avea palmele deschise si nimic nu se ascundea in spatele lor …omul si prietenul Hana mi-a fost mai drag decit ash putea acum s-o zic …si inca mai presus…sufletul ales al Hanei , ce sarea in ajutorul oricaruia in necaz …Hana stia mereu sa aleaga vorba si fapta sa ridice o inima sau o fiintza in cadere …impietrit de traznitul stirii, ma alatur prietenilor in a exprima Condoleantze familiei …
Nedu
December 20th, 2010 at 5:18 pm
Hanna si-a luat jucariile si-a plecat …
No, man! Asta nu e drept ! Dar ,ce-o fi drept in lumea asta?
Toti veneau bucurosi sa te intilnescã sa-ti povesteascã intimplãri,
sa-ti dea o replicã,
asteptind cu sufletul la gurã raspunsul tau,
pe care, cu un curaj al timidului il dãdeai insotit de câte un bocanc
pentru a readuce la realitate esenta subiectului ,
si pentru a nu cãdea in melancolii banale.
Ai lipsit multa vreme ,toti sperau ca esti ocupatã si ziceau ca bine faci ca-ti rezolvi problemele.
Nimeni nu-si imagina cã-ti rezolvi problemele cu viata .
De ce oare n-ai mai avut nevoie de tine?
Sã ai o liniste deplina acolo iar daca viata in camera de alaturi existã, baga cite un semn din cind in cind ().
Bocancii tãi lipsesc imens !
December 20th, 2010 at 5:47 pm
sunt cutremurata, nu-mi vine sa cred…condoleante familiei…o, cat de rau este…
Timea
December 20th, 2010 at 7:08 pm
Hana
imi pare rau
Dan
December 20th, 2010 at 8:47 pm
Ma simt saracit era oaza mea de optimism.
December 20th, 2010 at 10:03 pm
Hanny,
am citit ieri seara anuntul lui Dan si ma asteptam sa plang, macar, dar am ramas linistit, de parca erai langa mine, spunandu-mi nu plange, nimeni nu trebuie sa planga, am scapat de dureri, nu mai sufar, nu ma mai chinuie doctorii, mi-am lasat copiii si nepotii sanatosi, acum sunt intr-un loc frumos unde cresc numai ganduri bune si fapte minunate, prietenii mei care au plecat mai de mult, ma asteptau si s-au bucurat sa ma vada, v-am lasat voua tot ce am creeat si acum ma odihnesc si eu, ca nu mai puteam
odihneste-te, draga noastra, dar o sa ne lipsesti nesfarsit.
… si n-o sa mai am pe cineva sa-mi mai spuna
napcik
December 21st, 2010 at 7:03 am
Dragä Duoamnä,
nici eu nu pot sä-ti pläng – cu lacrimi – plecarea. Sper doar cä cei de acolo de sus sä-ti aprecieze bocanci , asa cum am fäcut-o noi, aici jos.
De printre ingeri sä ai grijä in continuare de cei dragi tie.
Imi pare räu, Dan. Condoleante tuturor.
Lavinia
December 21st, 2010 at 9:25 am
O sa-mi fie tare dor de ea. tare, tare dor.
a fost unul din oamenii frumosi din viata mea.
Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei frumos.
draga Dan, cred ca toti cei de aici, care ne-am bucurat atata timp de Luana, de umorul si optimismul ei, suntem prietenii tai. oricand vei avea nevoie de ceva, spune-ne.
December 21st, 2010 at 2:08 pm
draga mea Hanny,
aveai atat de mult talent!
ti-am spus candva sa scrii scenarii de film, asa de rau imi pare!…ai fi reusit!
regret trecerea ta atat de nemiloasa si neasteptata pentru mine, ai/am lasat atatea randuri/ganduri neterminate!
Fie ca amintirea ta sa ramana in sufletul tuturor!
December 21st, 2010 at 7:19 pm
Luana a fost o raza de soare in viata mea. Nu m-am gandit niciodata ca s-ar putea ca vreodata sa intru aici si ea sa nu mai fie. Nu era genul de om care are de gand sa plece. Era aici mereu ca sa ne lumineze sufletele. Desi era la atat de mare distanta departare, caldura imensa a sufletului ei a ajuns pana la mine si m-a mangaiat.
Dumnezeu s-o odihneasca. Condoleante familiei si multa putere sa treaca peste aceasta mare durere.
December 21st, 2010 at 8:03 pm
Sunt profund indurerat. Tin mult la Hanny. Pe data de 1 noiembrie 2010 eram in Israel si am reusit sa o chem la telefon, mi-a raspuns extrem de cald si am avut o convorbire … cum sa spun, din tot sufletul !
Am multe texte scrise de ea (deseori am colaborat cu Ea la definitivarea lor). Le voi publica cit mai repede pe un site si voi face public acest lucru.
Dumnezeu (delfinul, cum ii spunea ea) sa o odihneasca !
Dan
December 21st, 2010 at 9:59 pm
Pur si simplu nu pot sa ma gandesc ca zilele nu vor mai fi la fel de vesele fara textele Luanei. Nu imi pot imagina ca nu voi mai citi o poveste amuzanta care sa imi lumineze ziua. Nu mi se pare corect ca un om atat de special ca Luana sa nu mai fie aici.
Condoleante familiei.
December 22nd, 2010 at 2:02 pm
Rar mi-a fost dat sa sufar atat de mult dupa un OM pe care nu l-am vazut/atins vreodata! Nici nu stiu cum arata Hana! Un OM pe care l-am cunoscut doar aici …
Imi spuneai sa nu ma tem, caci nu am cancer. Ai avut dreptate. Dupa ani de pronosticuri ambigue (stim noi ce parere “buna” aveam despre medici!), aflu ca sun ok. In zilele mele negre, nu zile cu frica, tu stii ca NICIODATA noua nu ne-a fost frica de moarte, tu m-ai odihnit.
… Doamne, inca mai am niste oale si ulcele de acasa, din Romania, pe care ma pregateam sa ti le trimit. Tuciul pe care il voiai pentru fierturi de ierburi, dupa care am colindat cateva sate … si da, facut de tigani in batatura casei!
Si eu acum ce sa-ti spun Luana? Ne vom vedea, cu siguranta va veni ziua in care ne vom vedea! Vom vorbi atunci!
Pentru cei ramasi cu durerea plecarii tale (eu tot cred ca te-ai cam grabit!),
cele mai sincere ganduri de iubire si regret.
Pentru tine, draga mea Luana, calatorie usora!
Desi sunt sigura ca, daca aud cearta prin lumile nevazute, de la tine vin toate!
December 22nd, 2010 at 7:15 pm
Cat de trist mi se pare sa-mi iau ramas bun prin niste cuvinte scrise pe o tastatura.
Odihneste-te in pace, Hana!
December 22nd, 2010 at 8:32 pm
Am aflat. N-am crezut ca despre Hanna e vorba. Ma gindeam ca-i vreo alta Hanny, pe care n-o cunosc. I-am spus sotiei. Nu m-a crezut. A intrat pe blog-ul ei si… a inceput sa plinga. Cu multi ani in urma, in “Odaie” citeam si ma prapadeam de ris de ce mai putea Hanna sa … descrie viata. Mi-am dus sotia, cind in Braila, sa vada “cladirea” bunicii. Mai acum citeva saptamini ii uram Hannei La Multi Ani pe Odaie. Toti i-au urat, intrebindu-se totodata de ce nu mai este…activa, de ce nu mai posteaza? Toti au apreciat talentul ei. In ultimii doi-trei ani, dupa ce-i tot citeam din postarile ei, sotia mergea direct pe blog si citea. Imi spunea ca intre doi copii tipind prin casa, bucatarie, dereticari…ca moment de respiro, intra pe blog-ul Hannei si…se delecta. Foarte talentata Hanna. Foarte …”om bun”. O regretam, plingem ca nu mai e…si ne intrebam oare ce ar mai scrie acum, de acolo de unde e … oare tot picant, hazliu, cu verva, antrenant … e si pe-acolo? Oare tot ca noi se tavalesc de ris, prin nori de data asta, toti heruvimii din audienta?
Condoleante familiei, si un gind pios.
Ombun si familia
December 23rd, 2010 at 12:39 am
Ma tot intreb cum sa fac sa se termine cosmarul asta, sa revin la ‘realitate’….
Nu se poate…
E ceva care nu se poate…
Cand vorbisem cu ea ultima data la telefon, ea ma sunase intr-o dimineata dupa ce o cautasem seara in zadar, mi-a spus ca se muta…
De fapt isi lua ramas bun de la noi, in felul ei mandru, uluitor, inimitabil, si eu n-am inteles…
I-am spus de mai multe ori de-a lungul anilor, ei si celor din micul nostru grup, ce om extraordinar este, dar acum incep sa realizez ca era inca mult peste puterea mea de intelegere.
Si nu mai am cum sa i-o spun…
In durerea familiei si a noastra este un fel de alinare existenta acestui loc si sper ca nepotii ei sa aiba astfel inca o sursa din care sa afle cine a fost Hana, bunica lor.
December 23rd, 2010 at 10:03 pm
Nu ştiu cuvinte pentru asta. Doar atât : mulţumesc , Hanna.
Iar voi, ai ei… aveţi grijă de voi.
December 23rd, 2010 at 11:15 pm
am intrat astazi, ca de obicei, sa vad ce a mai scris luana….ca sa aflu ca luana nu mai e….in lumea asta virtuala, ai impresia ca totul este fara inceput si fara sfarsit.ca luana, in ciuda problemelor ei medicale, va merge mai departe…sincer, e prima oara cand plang pt cineva din lumea virtuala…dar sunt sigura ca acum ingerii se prapadesc de ras…o au pe luana printre ei…ma doare sa o stiu departe…
December 23rd, 2010 at 11:55 pm
Am cunoscut-o pe Hana doar prin cuvinte.
Am citit-o candva si i-am si scris ca ma uimea stilul ei.
Tonic, alert, ca o vijelie.
Mi-e greu sa cred ca vijelia s-a stins.
Si ca o tacere de moarte s-a lasat peste paginile ei, atatea, inca ne scrise…
December 24th, 2010 at 6:57 pm
Hanny, ne pregatim de Craciun, iar eu ma tot intreb ce face Goldie si celelalte animale, care au ramas in istoria noastra locala, ca Zeppelinul lui sobo …
December 25th, 2010 at 12:31 am
* sis, astazi am impodobit bradul cu Luca si am facut poze frumoase, sa ti le trimit si tie. Luca a decorat o rama cu mozaic rosu (ptr. bunicu’) si mi-am amintit de corbul pe care l-ai facut pentru mine…
si da, m-am gandit ce mult iti placea plimbarea de dupamiaza cu Goldie si cat de nerbadatoare erai sa-ti vezi nepotii. sper ca ai cunoscut-o pe nepoata ta si ca ea iti va gasi aici, in paginile tale, o memorie vie care s-o faca sa te iubeasca, asa cum te-am iubit noi, pe “nevazute”.
am sa-ti cant un colind…
December 25th, 2010 at 5:43 pm
Citesc de cativa ani buni blogul doamnei Zosmer. Nu am indraznit niciodata sa scriu comentarii. I-am savurat scrisul, verbul, frumusetea. Nu pot decat sa ma plec in fata durerii pierderii si sa ma rog pentru sufletul sau. Dumnezeu se pare ca are batalii grele de dus, acolo, in Ceruri, de ne saraceste pe noi de Ingeri. Sarutam dreapta, Doamna!
December 26th, 2010 at 2:01 pm
Am cunoscut-o pe Luana doar prin intermediul blogului. Din momentul in care am realizat cu ce boala cumplita se confrunta, nu am contenit sa ii admir curajul, taria si atitudinea semeata de cap neplecat in fata bolii si a vietii. Nici nu am vrut sa concep ca boala va reveni. Cand am citit anuntul, am amutit si amortit in interior. Nu ma pricep sa exprim in cuvinte sentimentul, dar, cu voia lui Costel, ma voi alatura comentariului sau. Respect pentru ce ai fost si pentru ce vei ramane in Universul asta infinit, Doamna!
December 30th, 2010 at 5:32 pm
La rugamintea lui David, sotul Hanei, postez urmatoarele randuri ale sale:
Shalom Teddy,
Itzi multzumesc pentru faptul ca ai preluat rolul de a intretzine memoria Hanei in cercul din care ea a facut parte in ultimii ani.
Eu pur si simplu nu am avut puterea sa o fac, totul s-a intimplat prea repede si am fost complet dezorientat.
Incerc sa ma reculeg incetul cu incetul si sint recunoscator tuturor celor care au coresponadtat cu Hana in ultimii ani pentru
aprecierile de pe blog la adresa memoriei ei.
Fiul nostru Dan a afost alaturi de mine si de mult regratata lui mama pina la sfirsit.
Itzi multzumesc Dan, sa fii in veci binecuvintat, impreuna cu minunata ta sotzie si cu copiii, nepotzii mei de care sint foarte mindru
si care continua sa intruchipeze in viatza memoria bunicii.
Hana a simtzit cu mult timp in urma ca sansele ei de a continua sa fie alaturi de noi scad pe zi ce trece…
Ultima ei dorinta a fost sa stie ca draga ei nora a nascut fetitza mult asteptata, Mia-Anabella. Din pacate nu a apucat sa o vada decit
in poze si pe skype-chat… dar de indata ce a vazut-o a spus can Mia este intruchiparea ei, exact cum a fost ea cind s-a nascut si ca
ea mosteneste caracterul ei. Fii binecuvintata Mia-Anabella si sa dea Domnul sa continui tot ce a fost bun in bunica ta Hana si a ai parte
de viatza lunga si fericita!
David Fratu
December 31st, 2010 at 11:23 am
Am împietrit de durere… Mi-e tare greu să cred că Hana nu mai e printre noi. Lumea îmi pare mult mai tristă și mai încrâncenată acum… Însă visul Hanei, cel cu casa dintre Vânători și Rășinari, se adeverește. O fermă cu cai se va înfiripa acolo. Copiii cu handicap vor putea interacționa cu aceste minunate animale.
Hana a plecat la lupii ei. Mă simt privilegiată și onorată că am interacționat cu ea cât timp ne-a bucurat cu scrierile ei. O voi simți ocrotindu-mă, de acum înainte, alături de toți cei dragi care au plecat.
Cât mă bucur că Mia-Anabella e întruchiparea ei!
Sorana Tarmu
January 3rd, 2011 at 9:28 pm
Hanny, zilele astea ar fi trebuit sa-ti spun La Multi Ani si sa-ti doresc numai lucruri bune, tie si celor dragi.
Pe tine nu stiu unde sa te gasesc, desi tot incerc
asa ca o sa trebuiasca sa ma multumesc sa le transmit doar dragilor tai
gandurile cu care intampinam deobicei un an nou
si vorbele din inima care insoteau gandurile
La multi ani Leo, Mia, Valentina, Dan, David
si la multi ani in gandul nostru, Hanny.
August 25th, 2011 at 5:11 pm
Dupa disparitia lui Boldan Adrian z”l, Hana a venit o vreme pe Rom-Jews, unde am discutat pe indelete si cu curiozitate ceva mai mult de o luna, dupa care ea a hotarat sa se retraga. Si eu m-am retras cateva luni mai tarziu, la inceput de pe RJ, apoi de pe Discutii…
Stiam ca e bolnava, desi ea nu spusese nimic. Cu toate astea am descris-o ca fiind “o forma de teroare…” epitet care tin minte ca a incantat-o. Ea asa a ramas pentru mine, purtator de dialog virtual, ca o persoana franca, coroziva in imputarea slabiciunii…o teroare pentru oricine nu putea sa tina pasul cu ea in tachinarea slabiciunilor umane. Spunea direct ce gandea, nu ocolea si nu te slabea pana nu iti recunosteai firea, ori schimbai ceva ca sa devii mai bun.
Am un regret imens.
Condoleante familiei.
Asher
August 31st, 2011 at 8:31 am
Dumnezeu sa o ajute sa se odihneasca in pace. Este un gest superb ca inca tineti siteul online, felicitari pentru acest lucru.