posted by Luana on Aug 29
Ziua asta ar fi ultima din seria de zile-n care am strabatut in anume fel iadul dus si intors. Dar saptamina care a trecut, adica intre lunea trecuta si lunea asta a fost, cum s-o descriu, interesanta? Daca e sa pun una peste alta operatia-n sine si recuperarea de dupa operatie, apoi arderile pe rug cu radioterapie si recuperarea gitului, ok, in comparatie cu saptamina asta toate-s o nimica toata. Nada, niente, nula. Saptamina asta m-am simtit otravita, gituita, spinzurata, umflata cu apa dupa metodele inchizitiei, apa si cenusa, apa si ceva-n plus, arsa, ridicata pe-o cruce sau daca vreti pe un scut al lui David ca e mai complicat ,trasa-n tzeapa si tot ce nu-mi vine-n minte si poate va vine voua. Dar saptamina asta-i deja in urma mea asa ca s-o amintesc e absolut inutil si numai bat capul. A fost si s-a terminat. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Aug 26
Aoliu ca tare-i nebuna dom’le. Geniul generatiei. E nebuna rau.
M-a sunat azi, c-o voce pierduta.
Ce mai faci? Cum a fost tratamentul?
N-a fost, ti-am mai zis, e numa inceputul. M-am simtit ca un cacat imprastiat.
Daaaa, nici eu nu ma simt mai bine, zice geniul, o sa-ti povestesc ce tragedie mi s-a intimplat, dar nu la telefon.
De ce vorbesti in soapta? intreb.
Pai daca celularul meu e pus sub observatie ? zice. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Aug 23
Tata a scos din sertar o manusa, din manusa a scos ceva ce semana cu o mina dar era departe de-a fi o mina. Era o scula complicata, fiecare bucata se deschidea in alta bucata si-n ambele parti. Pile, chei, cutite, gheare sau tepi de metal. Tata mi-a expliat dupa o hirtie scrisa ce se face cu fiecare, cum se deschid usile, cum se fura rufele de pe sirma cu ceea ce se desfacea ca fiind gheara de pisica si tot restul de folosinte pe care n-am de gind sa le detailez. Dar mina de mort a fost si ramine scula principala a spargatorilof, putin diferita, mult modificata, e mai folositoare decit intregile truse de scule pe care le tiriie dupa ei spargatorii din filme.
Acum sper ca te-ai linistit, a decretat tata, iti dau voie sa te joci cu asta doua ore apoi o dau inapoi proprietarului si terminam cu prostiile.
Spre disperarea mamei, am incuiat si descuiat toate usile din casa am spar cu buna lui stiinta caseta secreta a tatei si dulapurile incuiate dupa care m-am simtit mai linistita din punctul carierei mele de spargator. Dar nu linistita la modul general. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Aug 17
Unchiul Manole era tigan. De matase. Traia dintr-o afacere publica. Avea o masuta-n oras si vindea diverse obiecte de tabla aurita, cerceri, bratari, inele, vindea Hopa-Mitica si mingi colorate legate c-o guma care sareau in sus si-n jos pina se rupea guma. Din asta traia oficial, din asta-si intretinea si familia. Nevasta si trei fete. Fetele mai mari erau date chipurile servitoare la case bogate, nu ca sa serveasca ci ca sa invete mai mult cum se conduce o gospodarie, sa prinda maniere elegante si sa se poarte-n viitor ca doamnele. In timp ce nu era ocupat cu vindutul fleacurilor in tirg, unchiul Manole conducea o scoala de hoti de buzunare, puradei de tigani si nu numai, invatau la el cum sa scoata portofelul din buzunar, ceasul de la mina, cerceii din urechi si perlele de la git fara ca omul sa simta nici macar ca l-a batut o adiere de vint. Dar la fel de bine-i invata sa scoata si sufletul din om, daca omul, la o adica devenea periculos. Dar asta deja era cea de-a treia ocupatie a unchiului Manole, pe linga spartul caselor bogate a anticariatelor. Pe-astea din urma, anticariatele si magazinele de marfuri unde fostii isi vindeau ce le mai ramasese din avere le prada la comanda. Vroia omul un tablou, un fildes, un portelan, un argint sau un jad oarecare, il comanda la unchiul Manole si comanda se prezenta intr-un timp relativ scurt daca se afla in tara, adica-n Romania sau intr-un timp mai lung daca era de cealalta parte a granitei cum ar fi Ungaria sau Austria. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Aug 12
Azi dimineata pe la 7.30 suna telefonul. 7.30 daca-si imagineaza careva, e ora de hoti, banditi criminali si altii de-astia. Am raspuns. Ce dracu sa fac deja ma trezise. O voce nervoasa spune: Cap ai minte ce-ti mai trebuie?
Auuuuuuuuuuuuuuu, iar s-au flocait Coropisnita cu Porumbita-n cimitir azi noapte si-acu-si scoate a batrina nervii pe mine, da de obicei nu da telefon vine personal cu paru sculat in cap de nervi. Intr-adevar, nu era Coropisnita, era matusa-mea siberiana. M-am mai linistit desi nici de la aia nu ma astept la flori in glastra si serenade sub geam.
Esti o timpita si barbatu-tau un alt dobitoc.
Mnnnnnnnnn, am miriit dar am tacut, nu prea am argumente-n cazul de fata. Read the rest of this entry »
