Un bocanc in gura

posted by Luana on Jul 22

Radu Cosasu zicea undeva “cind n-ai ce scrie, scrie despre matusile tale”. M-am saturat de matusile mele. Cele interesante au mierlit-o sau am povestit deja de ele, dar am in patrimoniu si-o duzina de unchi. V-am zis de arborele genealogic incilcit.

Majoritatea unchilor mei se trag din majoritatea matusilor mele, dar am si unchi care se trag din neam. Unchiul asta se trage din matusa, adica unul din barbatii matusii mele dupa mama tante Joshephfine, vestitul domn Popesco, milionarul care i-a lasat mostenire hotelurile din Braila si de pe linga Braila. Nu ca Popesco era batrin, din contra, era mai tinar cu 20 de ani decit matusa, da l-a lovit dorul de moarte si-a murit, matusa nu si-am mai revenit suficient sa se marite inca o data, la 90 de ani e greu sa iei hotarirea asta decisiva cu cine-o sa-ti petreci tot restul vietii, nu?

Unchiul era mecanic de precizie, cel putin asa spunea, specialist in case de bani si incuietori diverse, specialist in rulete si alte jocuri care implica o gramada de parale. Locuiau la Braila si in vacante cind se satura matusa-mea Ivonne de teroarea mea ma expedia o saptamina sau doua la tante Fifine cum o alintau. N-aveau copii si unchiul m-a adoptat imediat ca pe baiatul pe care-ar fi vrut sa-l aiba inchizind ochiul sting la cozilele mele blode ciufulite si zmulse din loc si rochiile cu care se ambitionau sa ma imbrace. In casa aveau o casa de bani pe care unchiul “isi facea mina”. Chiar si comunistii apelau la serviciile lui pentru cazurile de urgenta cind li se blocau din nepricepere casele de bani ale diverselor institutii bancare. Spre deosebire de alte “cadre” ridicate din talpa poporului ca inginerii si tot restul, era greu de gasit un specialist adevarat ; asa ca faceau si ei compromisuri aducind la fata locului burghezo mosierimea. Intr-o zi unchiul Popesco a hotarit ca nu se stie ce are omul nevoie-n viata si-ar fi cazul sa invat cum se deschide o casa de bani care nu se poate deschide cu ciocanul si piciorul, cind nu vrei sa faci zgomote cumplite si sa folosesti diverse unelte si cind vrei, eventual s-o repari daca asta ti-e gindul fiindca alti idioti au blocat-o.

Ca sa deschizi o casa de bani a carui cod nu il ai e foarte greu, a zis unchiul. Iti trebuie simt si ureche, tre sa socotesti in minte si trebuie sa ai toata atentia pe casa de bani. De exmplu mecanismul asta, a zis aratindu-mi casa de bani din camera lui. E unul din cele complicate. Nu-i stii codul.
Eu il stiu, cum o deschizi?

Am ridicat din umeri.
Bine, zice unchiul, incuietoarea se bazeaza pe rotatie si pe apasare. Nu tu sa apesi si sistemul trebuie sa se invirta pina ce pinul respectiv apasa pe resortul care i se potriveste. Si asta, data fiind formatia, sistemului poate sa fie in cazul nostru doar rotatie in directia ceasului si invers directiei ceasului. Asta nu spune ca invirti un cm sau doi inainte si tot asa ci poate trebuie sa invirti cu milimetrul inainte si apoi inapoi si tot asa pina auzi clic. Fiindca nu stii care clic l-ai auzit il notezi pe asta stiind ca de exemplu ai reusit sa clichezi la 2 cm inainte din 3 mm inapoi.

I-a luat doua zile unchiului sa ma invete sa deschid casa aia de bani, repet, una din cele vechi ce-avea si el si ce era pe vremea aia dar ce era pe vremea aia e valabil in mare si pe vremea asta diferenta fiind metodele de securita pina ajungi la casa de bani. Dupa ce-am terminat cu casele de bani am trecut la diverse lacate si broaste. De toate soiurile si de toate tipurile. De la cele simple care se deschid cu pila de unchii la cele complicate care se deschid prin apasarea unei chei speciale compuse si ea din conuri care apasa sistemul dinauntrul lacatutui. Care lacat arata normal pe dinafara doar ca n-ai unde sa bagi o cheie normala. Copiatul si facutul unei copii de chei a fost cel mai simplu, pe vremea aia se folosea un material care se foloseste si-acum in stomatologie – cel din care de fac stantele de dinti dupa ghips.

Modelul cheii se ia in ceara acum si-n plastelina, se toarna stanta si cheia noua se pileste-n  mod clasic dupa stanta celei vechi. Nu-ti trebuie pentru asta cine stie ce inteligenta. Doar bunavointa si rabdare.

Unchiul mi-a facut cadou si-o trusa de scule deosebita pe care ai  mei au fost obligati s-o care ascunsa peste tot unde-am fost altfel am refuzat sa ma misc din loc.

Vacanta s-a terminat si-a trebuit sa ma intorc acasa. Bineitneles ca am intrat in casa matusii fara cheie de s-a speriat crezind ca sint hotii si l-a injurat pe unchiul Popesco de nu s-a vazut dar injuraturile “pagubasilor” cum le spunea el il lasau rece. Ajunsa acasa am deschis lacatul special dela chilia din beci si-am vazut ce-am vazut. Lacatul fiind facut tot de unchiul Popesco nu era o taina pentru eleva unchiului, nu?

Vacanta urmatoare fiind cea de iarna trebuia sa stau mai mult in casa si m-au trimis din nou la tante Clementine unde unchiul Popesco m-a invatat ce-s alea cartile de joc si cum se numara ele. Fiindca circulatia trenurilor se inzapezise am mai ramas o saptamina la Braila si-astfel am invatat bine de tot sa numar cartile insa am si fost prevenita ca nu trebuie decit sa stiu nu sa si fac asta fiindca pedeapsa nu e puscaria ci o bataie mortala. Cum semnele la poker mi s-au parut mai simple decit numaratul fiindca niciodata n-am jucat la cazino ci doar in vacante cu fraieri si-n grup cu altii ca mine am mers mai degraba pe semne decit pe numarat si-am avut, cel putin la Braila vacante destul de bogate cum s-ar spune.

In vacanta de primavara unchiul m-a invatat cite ceva despre ruleta si-n vara n-am mai apucat sa-l vad decit la inmormintare, facuse un atac cerebral pe-o curva tinara si se dusese cum a trait, senzational. Moarte afrodisiaca. De metoda casei de bani aveam sa-mi amintesc in Himalaia unde urcam in fiecare zi 50 m si coboram 20 inapoi doar ca la unchiul Popesco nu ma dureau creierii-n cap si nu mi se strngeau plaminii ca un burete uscat. Descuiatul usilor diverse avea sa-mi ajute-n multe cazuri, numaratul lucrurilor de linga mine din jurul meu si insemnatul lor in cap avea sa-mi ajute mereu si ideea ca stiu sa deschid o casa de bani mi-a ajutat moral in momentele grele cind ma gindeam cu jale ca nici una din meseriile pe care le fac nu ma mai satisface. Odihneasca-se-n pace unchiul Popesco!

Data viitoare o sa povestesc despre unchiul Manole, nu era chiar unchi ci doar tatal tigan al unei pritene tiganici, mai exact o fosta servitoare Manutza.