Un bocanc in gura

posted by Luana on Jul 12

Ce veselie-i in jur si ce de condamnari publice impotriva Israelului.Iuhuuuuuuuuuuu. Din 67 n-am mai primit asa o atentie mare de tot. Turcii au vrut probabil sa verifice cit au gaura curului de larga-n cazu de fata si s-a dovedit ca o au mai strimta decit si-au inchipuit, deh.

Dar nu despre asta-i vorba. Ci despre continuarea tratamentului meu. Luni am inceput tratamentul cu iod. Ala care urmeaza sa fie floare la ureche vis-a-vis de cel cu iradiatii. Floare la ureche? Mda, o comparatie reusita ar fi zeama de floare. De cucuta. Nu la, ci in ureche.

Luni m-am prezentat cuminte la ceva ce nimeni nu poate sa-ti spuna ce-o sa fie fiindca fiecare organism reactioneaza in felul lui, dar reactioneaza. Ti se spune vino pentru primit de iod. Ce-o sa-ti faca o sa vezi personal. Mi-au dat o pastila, s-o inghit direct asa, s-o arunc in gura din paharul de plastic si sa plec in viteza. Asta am facut am inghitit pastila si-am plecat acasa. Mi-au mai zis vino miine sa facem toate masuratorile, asta ce-ai primit azi e cum ar fi numa de incercare, daca nu mori azi si nu mori miine apoi te tratam in continuare. Inseamna ca nu mori.

N-am murit. Da nici bine n-am trait. Lasind la o parte amanuntul ca de 3 saptamini sint practic fara tiroida si fara hormon de inlocuit si ma dor muschii miinilor muschii picioarelor si muschii creirului dupa pastila aia m-am transformat in abur, duhul sfint o nimica toata pe linga mine. Pluteam pe norisori colorati si numa capete de vulturi vedeam in fata ochilor. Colorate. Ce-oi fi avut cu biata pasare? De dormit nici nu se punea problema, parca aveam draci sub piele, saream ca hopa-mitica sus-jos sus jos. Sa fac meditatie zic, iar capete de vulturi colorate.

Goldie urla-n curte, pasarea-n casa. Barbatu-meu care-a considerat ca si-a facut datoria venind cu mine la spital a plecat la lucru imediat ce m-a depus la domiciliul conjugal. Si iaca-ma-s singura cu menajeria, pastila, capetele de vultur  si durerile groaznice de toate partile.Mi-am zis: “fa, daca nu te clamezi crapi sau iti bagi cutitu-n tine asa ca las-o mai moale si fa ceva pina nu te trzesti spinzurata de bunavoie “. M-am apucat intre zbierete jalnice de pasare si latraturi de ciine sa cos ceva. Ziua a trecut ea cumva, nu stiu daca am fost vie sau otravita partial dar am supravietuit fiindca aveam un motiv sa supravietuiesc. Urmau sa verifice a 2-a zi cum sa ma otraveasca definitiv. Ocazie care nu se scapa.

A doua zi adica ieri la fix 8.15 am fost la sectia de radioactivitate. M-au bagat inauntru sa-mi faca o injectie, mi-au facut o injectie de-am vazut pasarele-n zbor, nu vulturi, pasarele diverse, nu tipau. In schimb tipa televizia ca tocmai se dadeau cetire la toate actele huliganice pro si contra israelului si-al celor 600 de combatanti pasnici cu cutite si ciomege de pe vaporul turcesc. Toata lumea facea tz-tz-tz si mai primea cite-o injectie dupa care nu mai facea nimic. oti zaceau latiti pe scaune si era un frig ca-n Siberia-n sala aia de asteptare. M-au chemat sa-mi pozeze gitul, mi-au pozat gitul. La televizie-n continuarea bataliei, comentare, urelete pe turceste ca-i durea de morti si raniti si urlete din restul lumii, musulmane-n special. M-a chemat doctorul sa-mi explice ca nu poate sa-mi explice nimic fiindca organismul meu reactioneaza dupa cum vrea el, ca n-o sa mor din asta ci doar ramasitele de tiroida pe care operatia n-a reusit sa le scoata isi vor da duhul. Dar datoria lui era sa ma previna cum sa ma port cu cei din jur sa nu-i contaminez cu iod radioactiv care de fapt nu e chiar asa de nasol daca nu scuip, nu ma pish nu fac caca sau nu fut pe nimeni vreme de o saptamina. I-am promis sa nu fac toate chestiile alea pe care nu trebuie sa le fac ci doar o s-o pup tandru frantuzeste pe una din vecine da n-o sa moara. A  aprobat ca aia n-o sa moara dar o sa se simta nasol si l-am intrebat de ce considera el ca eu sint singura care ar urma sa se simta nasol?

A pus reactia mea pe seama efectului iodului din injectii si ne-am despartit prieteni. Tocma bine incepusera sa aduca si la Belinson ranitii de pe corabia naravasa, helicoptere, ambulante, politie, soldati lume care se zgiia ca la circ. Ne-am urcat in masina si-am plecat. Barbatu-meu m-a depus si-a plecat la lucru. Ca el trebuie sa munceasca. Il chinuie constiinta. Nu mi-a fost bine, n-as putea spune ca la fel de rau ca dupa pastila de alaltaieri dar nici bine. Tot asa un fel de abureala-n cap si dureri in copru-mi de otel. Iar capetele de vulturi. Mi s-o fi pus mie pata pe vulturi. De data asta saracii erau verzi. Ce conteaza, verzi sa fie. Numa sa ma lase sa dorm. Chiar am reusit sa dorm.

Papagalul tipa, Goldie latra, n-am voie sa ma ating de ei decit cu manusi de cauciuc. Asa-i hranesc, u manusi. Cred ca asa o sa-l si strig de git, pe papagal, tot cu manusi.
Luni, adica-n 7 iunie ma duc sa-mi dea pastila ultimativa, pe drum inapoi o sa vad in final pe cine scuip si pe cine fac pipi, din pacate agentiile de turism si ministerul de externe au zis ca sa nu mai plecam in Turcia.