posted by Luana on Jun 16
“- Esti sufletul meu!” ii spuse el. “N-as putea trai fara tine”. O prinse apoi usor de brat si printr-o miscare abila o intoarse cu fata catre el. Ochii ei erau plansi, vazu, si il priveau cu neincredere.
“- Ti-am spus ca nu suport gandul ca te afli in bratele altei femei” suspina ea.
“- Stii ca doar pe tine te iubesc!”
“- Nu stiu nimic, decat ca totul avea un sens pana acum cinci zile, iar astazi nu mai vad nimic, decat o pata neagra”
“- Probabil ca trebuie sa te duci la oftalmolog”, gandi el… Nu stia cum de aflase blonda de aventura lui! Nu-si putea explica fenomenul “scurgerii de informatii” in timp atat de scurt. Da, aveau sa discute probabil de asta, vreodata…, intr-o zi in care el se va simti in superioritate. Momentul marturisirii trebuie bine ales. Ori vrei sa te desparti, ori sa te razbuni, ori ea iti datoreaza ceva pretios si tu stii ca nu vei mai obtine nimic. Ala e momentul sa scoti asul: “Draga mea, sa stii ca atunci, cand erai plecata cu serviciul la Viena si m-ai sunat noaptea si eu nu ti-am raspuns, iar apoi ti-am zis ca telefonul a fost descarcat, de fapt nu am vrut sa vorbesc cu tine. Pentru ca nu puteam! Eram cu o alta femeie, care-mi cazuse “plocon” in bar in seara dinainte, cand iesisem cu amicul X la un pahar de vorba. …Da, te-am inselat. Am regretat, cam vreo doua ore, apoi ai venit din delegatie si totul a fost nemaipomenit. Dar n-a fost singura oara. Mi s-a mai intamplat… Nu de multe ori, totusi. Mai are rost sa continui?…”. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jun 16
Aseara a intrat pe geamul de la salon o lacusta. S-a asezat pe perete si si-a vazut de-ale lacustelor, adica s-a culcat. Nu i-am mai dat atentie. Azi dupa ce-am mincat de prinz mi-am luat cartea si m-am aseat pe sofa, barbatu-meu si-a luat cartea si s-a asezat pe sofa. La un moment dat zbiara:
E ceva pe perete, ce-i aia ? ca eu nu ma apropii.
Las cartea din mina, ma uit.
E o lacusta.
Arunc-o afara, zice al meu.
De ce s-o arunc afara?
Lacusta-i dusmanul omului, maninca tot ce-i verde.
Tu nu esti verde asa ca nu-i dusmanul tau.
Eu nu sint verde, zice agitat, dar va minca tot ce-i in gradina, acum sta pe perete probabil vrea sa fete. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jun 14
Ieri barbatu-meu mesterea ceva la masina in parcare. Cred ca masina asta saraca, la fel cu toate cele dinaintea ei fac probleme numa fiindca le bate incontinuu la cap si toata ziua le zgiltiie si le freaca. Am obosit sa zbier la el ragusit asa ca-l las in pace, doar din cind in cind ii amintesc de plantele care trebuie schimbate dintr-un loc in altul si de-astea nu mai are timp ca se lasa seara, dar obiecteaza ca n-are destula lumina.
In fine, ieri a fost ziua independentei si toata lumea la facut gratare prin curti. Barabatu-meu freca la masina, vine o alta masine si-aproape ca-i rade fundul intrind in parcarea de alaturi. Barbatu-meu riposteaza si-o voce de muiere incepe sa zbiere la el.
Barbatu-meu riposteaza calm de obicei, a ripostat la fel si de data asta. Dar eu nu-s calma de loc si cum nu pot sa zbier am iesit numa-n strada si m-am uitat lung in directie sa vad muierea care tipa. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jun 11
Barbatu-meu a venit cu ceafa-ntepenita de pe unde-a fost azi. S-a culcat, eu m-am dus sa pictez ceva pe niste clopote.Intentii bune da pensulele toate s-au facut tari ca pula cind e tare, sa pictezi cu ele nici nu vine vorba. Mi-am scremut memoria sa aflu cu ce le-am intepenit, cu ceva lacuri, le-am bagat in acetona. Intre timp apare barbatu-meu ca stafia bolnava de virus la stomac:
Poti te rog sa-mi pui niste ace, mucse, ceva ? ca ma doare ceafa si intre umeri cumplit.
Bine zic, stai numa sa-mi termin tigarea. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Jun 8
Mi-ai amintit copilaria. In casa se faceau diverse dulceturi dar cele mai bune erau cele de cirese amare, nuci verzi si prune verzi. Din caise se facea o bautura pe care o beau duamnele caisata ori asa ceva. Cum se facea dulceata o acopereau c-o cirpa alba si-o lasau sa se raceasca putin dupa care puneau cite-un cutit sub borcane si-o turnau in borcane, apoi fierbeau din nou,ma rog, un circ femeiesc intreg. La sfirsit le puneau pe ele capace notau data si luna sa se serveasca dupa cele mai vechi. Primeam normal portia noastra de spuma de pe dulceata si portiile de dulceata dar limitate ca altfel ni se facea rau, dar nu ne era de ajuns asa ca pentru mine spargerea camarilor avea ca final inghititul unei jumatati de borcan de dulceata de cirese amare sau nuci ascunsul bocanului si-apoi boritul in toate directiile.
Pe sora-mea mai mare si pe servitoarea Maria le interesa bautura aia de caise cu alcool. Tot scoteau de-acolo, tirau in gradina si beau cu prietenii lor de la vremea respectiva. Read the rest of this entry »
