posted by Luana on Jun 21
Servus copii,
Iaca am facut-o si pe-asta, cu iodul, m-am reparat si dupa ea. Ce sa-ti zic, n-a fost usor, alea 33 de sedinte de arsuri si saptamina de dupa sau mai degraba cu iod. M-am simtit ca Rasputin. In mare. Pe-ala l-au otravit, l-au injunghiat, l-au impuscat si-n final l-au innecat. Pe mine m-au taiat, m-au ars, m-au otravit si m-au innecat cu iodul ca am avut faze cu iodul cind ma umflasem toata pe dinafara si pe dinauntru, deci e 1-0 in favoarea mea fata de Rasputin.
Ce sa-va zic, de la inceput pina la sfirsit n-am crezut, nu cred si n-o sa ma convinga nimeni ca asta a fost cancer. Dar omul trebuie sa-si faca datoria fata de constiinta lui chiar daca merge imotriva credintei lui si, mai ales fata de familia lui care crede ca prostiile astea ajuta. Ce cred este ca jocul merge cu creierul. Cine e stapin pe cine. Eu pe creierul meu sau el pe mine. Mi-am dovedit si-am dovedit ca eu sint stapina pe creierul meu si nu invers. Acuma cind am ajuns la concluzia asta impreuna (eu si creierul ne simtim bine). Normal ca tot corpul asta de carne e slabit, cum sa nu fie? Dupa toate prin care-a trecut numai in sapte luni si in viteza? dar si asta o sa treaca. Si de fapt nu asta vroiam sa spun. Read the rest of this entry »
