posted by Luana on Jun 16
“- Esti sufletul meu!” ii spuse el. “N-as putea trai fara tine”. O prinse apoi usor de brat si printr-o miscare abila o intoarse cu fata catre el. Ochii ei erau plansi, vazu, si il priveau cu neincredere.
“- Ti-am spus ca nu suport gandul ca te afli in bratele altei femei” suspina ea.
“- Stii ca doar pe tine te iubesc!”
“- Nu stiu nimic, decat ca totul avea un sens pana acum cinci zile, iar astazi nu mai vad nimic, decat o pata neagra”
“- Probabil ca trebuie sa te duci la oftalmolog”, gandi el… Nu stia cum de aflase blonda de aventura lui! Nu-si putea explica fenomenul “scurgerii de informatii” in timp atat de scurt. Da, aveau sa discute probabil de asta, vreodata…, intr-o zi in care el se va simti in superioritate. Momentul marturisirii trebuie bine ales. Ori vrei sa te desparti, ori sa te razbuni, ori ea iti datoreaza ceva pretios si tu stii ca nu vei mai obtine nimic. Ala e momentul sa scoti asul: “Draga mea, sa stii ca atunci, cand erai plecata cu serviciul la Viena si m-ai sunat noaptea si eu nu ti-am raspuns, iar apoi ti-am zis ca telefonul a fost descarcat, de fapt nu am vrut sa vorbesc cu tine. Pentru ca nu puteam! Eram cu o alta femeie, care-mi cazuse “plocon” in bar in seara dinainte, cand iesisem cu amicul X la un pahar de vorba. …Da, te-am inselat. Am regretat, cam vreo doua ore, apoi ai venit din delegatie si totul a fost nemaipomenit. Dar n-a fost singura oara. Mi s-a mai intamplat… Nu de multe ori, totusi. Mai are rost sa continui?…”. Read the rest of this entry »
