posted by Luana on Jun 2
O prietena-mi povesteste ce motan tampit are. Uita unde ii e patul, nu-s gaseste mincarea, intra-n pereti si se sperie de-o jucarie pe care el insusi a ascuns-o sub fotoliu. Nu i-am repovestit cum se sperie Goldie de podea sau de-un capac trintit in bucatarie, i-am povestit de mult. Dar musai sa povestesc cum m-am speriat eu azi de propria mea mina.
Ma doare-n git cind inghit. Era clar ca o sa ma doara. Nimic nou, m-au prevenit c-o sa ma doara. Deci ma doare. Iau optalgin si maninc. In rest ma doare cam incontinuu dar m-am obisnuit.In ultima vreme ocupatia mea de baza este dormitul. Nu ca stau in pat. Dorm. Ma culc si adorm.
Azi dupa amiaza m-am culcat. M-am trezit dupa vreo doua ore. Ceva ma deranja sub cap. Ma uit. Vad o mina. N-o cunosc. Mina. Imbracata cu ceva bleu.
Haiti, zic. Asta n-o cunosc. Ia sa ma uit mai bine?
Ma uit mai bine. Ahaaaaaaaaa, daca o mina e sub plapuma si asta care-o misc e sub capul meu apoi precis ca e mina mea. Alta solutie nu vad. Ca nu mai e nimeni in pat. Goldie n-are miini si sforaie pe covorasul ei. Nu conteaza, e mina mea. Ieri nu mi-am amintit ce zi e. Credeam ca-i neaparat simbata .Nici asta nu e important. Mi-am recuperat mina in discutie, am baut o cafea si mi-am amintit ca am niste rufe de intins. Read the rest of this entry »
