posted by Luana on Apr 30
Azi m-a vizitat Shlomi. Nu parea sa stie de ce-a venit de fapt cred ca a ajuns din greseala ca tare s-a mirat cind m-a vazut. Nu conteaza. Am avut o conversatie placuta, vorbea aiurea dar cum 75% din cei care vin la mine vorbesc aiurea nu-i cazul sa fac din asta o problema. Singurul necaz e c-a ramas cu saritul ala nenorocit in sus cam la fiecare 7 minute. Cind el sarea Goldie sarea si ea. Deci cam la fiecare 7 minute amindoi sareau in picioare.
Spune-i de te rog ca nu-i nevoie sa sara cind sar eu.
Spune-i tu.!
Nu pot, zice Shlomi, eu azi nu vorbesc cu ei.
Care ei?
Ciinii.
De ce tocmai azi nu vorbesti cu ei?
Fiindca azi energiile lor sint negative pentru mine.
OK, am dat si eu din cap, atunci nici eu nu vorbesc cu ea deci continuati sa sarimti impreuna.
Si-au sarit.
Shlomi si-a baut ceaiul ca el nu bea cafea numa ceai din diverse plante otravitoare. S-a ridicat si-a spus frumos la revedere. A placat. Citeva minute Goldie a mai sarit singura-n picioare da-ntr-o vreme s-a potolit.
Tre sa specific, asta nu-i Shlomi cu care fac eu ordine printre chiriasi, e Shlomi ala de la casa de nebuni, ingrijitorul. Ce vina am eu daca e un nume asa de popular? Cred si io, care cum se naste se viseaza regele Solomon, deh, 360 de muieri…
M-am apucat de taiat niste bete pentru papusi. Cu un cutit special, nu-mi amintesc sa-l fi cumparat, nu arata normal. Crengi tinere,nu se lasau taiate usor cind a venit Goldie si mi-a tras una cu laba ei pe laba mea de la picior. Semn ca vrea la plimbare. Am plecat la plimbare. Afara-i o innecaciune totala dar macar e cald. Asa ca m-am dus cu placere. Din partea cealalta venea vecina gravida cu cateaua ei. De cind Goldie a trintit cateaua neagra si-a limbat-o de sus si pina jos de arata ca o molusca drumurile noastre s-au desaprtit. Ea merge pe dreapta cimpului eu pe stinga. Cimpul e despartit de o sosea ad-hoc facuta de cei care vor sa ocoleasca semafoarele din soseaua principala sau de cei care vor sa si-o traga noaptea fara sa plateasca hotel, asa, simplu, in masina.
Ce-o desparte pe Goldie de cateaua neagra sint mai putin de 7 m. Dar ciinele-i disciplinat, cind n-are chef, nu fuge dincolo. Azi a mincat iarba si eu tocmai am descoperit niste coji de copac pentru masti cind vecina gravida a inceput sa urle.
Uiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!
M-am uitat spre ea si-am vazut-o chipurile fungind in vreme ce cataeaua neagra fugea de ea cu un bat gros in bot. Vecinia nu numa ca fugea facind continuu uiiiiiiiiiiiii ci-mi si facea semne disperate sa ma duc la ea.
Ma duc la ea, Goldie dupa mine, ajung la vecina ajunge si cateaua neagra la mine cu batu-n bot. Goldie se repede la catea aia nu lasa batul si-o ia pe coaja, lasa batul si Goldie-l ia, vecina striga Minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, minaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
Ma uit la miinile ei, par normale.
Nu,nu.nu, mina-i la ciine-n bot.
Ma uit la Goldie roade ceva fug la ea ia cevaul ala si fuge.
Stai fa-n ma-ta ca ma innec dau sa zbier uitnid ca nu mai pot sa zbier. Dar ciinii aud mai bine.
Lasa aia, zic.
Goldie lasa batul din gura si fuge dupa cateaua neagra. Ma duc la “bat” – era de fapt o mina de la cot in jos purtatoare si de degetul mic si inelar.
Lipsea ceva “actiune”-n viata mea. Telefon celular nu iau cu mine pe cimp, nu prea-l iau cu mine nicaieri. O intreb pe gravida verde la fata si borinda: ai telefon la tine?
Aia-mi da celularul si pe cine sa sun daca nu pe Bursteiin?
Il sun ii explic cazu ,Bursteiin nu intelege ii explic din nou c-am gasit o mina pe cimp, Bursteiin e trist ca n-am gasit o pula, imi proune decent sa-mi bag mina aia-n cur si sa-l las in pace, ii spun sa cheme pe-aia care se ocupa de miini de-astea vraiste pe cimp si inchid. Nu inainte de a-l auzii injurindu-ma temeinic de maica-mea.
Trimit gravida acasa sa nu nasca-n cimp de emotie si zic ca sa astept linga ciolan sa nu vine alt ciine. Intre timp Goldie a mea sapa ceva la vreo 3 m de mine cu amindoua labele din fata si cu indirjire nespusa. Gifiiam de moarte, sint spiritul unei gazele-n trupul unui melc (n-are rost acu sa incep sa-mi pling de mila) a trebuit sa ma duc sa vad ce sapa Goldie, nu neaparat, dar in general unde-i o mina de la cot cu doua deshte mai e ceva, indiferent ce.
Ma duc. Goldie sapa si gifiie si ea e un spirit inchis intr-o carcasa (cam grasa). Acu daca tot sapa asa infierbintata zic s-o mai las doua trei ture. La a patra tura imi zimbeste o orbita si-o juma de frontal asa c-am luat-o pe Goldie strins la piept si-am inceput sa ne plimbam intre mina si orbita. Goldie, normal, vroia inapoi la orbita, eu vroiam inapoi la mina si de suparare s-a cacat de trei ori.
Trecea unu pe-acolo. Am strigat. Normal ca nu m-a auzit. Am aruncat c-un bulgar de pamint in el. L-am nimerit partial. A venit furios. Ca ce-am cu el. I-am zis:
Stai tu linga mina asta ca eu ma duc sa stau linga cap.
Ala a luat-o la fuga.
Dar a venit Bursteiin gifiind si ploscaind nervos.
Nici cind nu se caca ciinele n-ai liniste? Musai sa aduni mortaciuni?
Taci dracu din gura aia ca nu eu am gasit mortaciunea nici bietu ciine asta care se caca de emotie, cateaua vecinei l-a gasit.
Si vecina unde-i? S-a dus acasa ca-i gravida-n ultimul hal. Plimba-te si tu putin intre mina si cap pina o duc pe Goldie casa. N-ai grija, revin.
N-aveam nici o grija-n sensul asta, de mult am incetat sa-mi fac iluzii-n ce te priveste.
May 1st, 2010 at 6:20 pm
ei, da. asa mai vii de acasa.
)
p.s. “Nici cind nu se caca ciinele n-ai liniste?”
sireacu Burstein…. ce stie el?
May 1st, 2010 at 9:07 pm
Bursteiin are intotdeauna dreptate:))))))
May 2nd, 2010 at 5:40 am
e bine ca nu te stresezi foarte tare, la urma urmelor maini pe camp se mai intampla
Shlomi e ala care a baut ceaiurile alea acum vreun an, de i-ai mostenit tu oalele?
May 2nd, 2010 at 8:02 pm
DA, de data asta e vorba de Shlomi cu oalele dar mai e unul, nu ca-i mai putin nebun:)) Sa ma fac mica zici? Ma vezi tu bagindu-ma inapoi?:)))))))))
May 3rd, 2010 at 5:48 pm
nuuu, glumeam si eu apropo de lipsa ta de chef in general
) tu n-ai nicio sansa sa te poti face mica intr-un colt 
))))
May 3rd, 2010 at 7:42 pm
NU ,ma referam daca crezi ca ma pot baga-napoi in pida mamii mele:) acolo nu ma duc, in rest pot foarte bine sa ma fac una cu peretele sa nu ma vezi nici daca ma faci statuie-n piata publica, da nu multa vreme ca se caca porumbeii pe mine si asta ma n erveaza:)
May 5th, 2010 at 8:59 am
TU? invizibila? Posibil, poate pentru ochii neantrenati, dar pentru mainile de pe camp sau pentru prietenii care te calca pe papuci, nu cred
)
Chiar, ce mai face prietenul tau ala.. stai ca nu mai stiu cum il cheama..ala care te calca pe papuci… Sklepton sau Skelpton? N-ai mai scris demult despre el, te-a lasat in pace?
May 5th, 2010 at 10:14 am
Prietenul meu bate capul, asta face, a fost ieri noapte.Sustin si-l banuiesc ca are dreptate ca ar urma sa ne caram din regiunea asta-n alta unde sa fie mai putin balamuc mai mult aer si mai multa viata dar nu viata de cartier ci viata de natura.Ce e enervant la el e ca nu vorbeste ci da dispozitii si fiecare al doilea cuvint e idioata spre deosebire de bunica-miea coropisnita la care fiecare al doilea cuvint e tampita:)
May 6th, 2010 at 2:44 am
acuma serios vorbind, cred ca-i enervant sa-ti dea cineva dispozitii. Pe unul viu il poti ignora,nu-i raspunzi la telefon si la mail, nu-i deschizi usa si gata.. dar ce te faci cu amicul care te calca pe papuci???
May 6th, 2010 at 7:07 am
Doar enervant? Daca n-as fi nebuna as putea spune ca-i innebunitor dar nu-i cazul:) Si-n final Skelpton are dreptate.M-am nascut intr-o casa mare cu livezi si paminturi in jur nu eram in casa decit sa maninc si sa dorm cind ma culcau cu forta.Tineretea mi-am petrecut-o calatorind in lume cu sau fara armata si functii, brusc m-am trezit intr-o casa destul de mica inconjurata de vecini ciudati nu ca-s rai ci fiindca asa sint ei.Nu am spatiu, nu sint obisnuita cu ceea ce-i bloc sau casa particulara fix intre doi vecini, sufletul meu are nevoie de spatiu, de foc de dans in jurul focului,altfel adoarme se topeste sid evin zombie.<Ma string peretii Anno, ma string peretii.Eu pot spune ca mi-am vazut moartea cu ochii, doua cancere simultan nu-i floare la ureche, daca nu-mi scot sufletul in curte si nu ard pamintul sub picior batind toba si jucind in jurul focului o sa maor ca o sardina-n cutie.ori nu sint o sardina-n cutie si mai ales n-am de gind sa mor:) O sa ma uc unde mi-e bine.Skelpton are dreptate,omul poate sa fie mereu altul pentru o vreme, dar vine-o vreme cind omul trebuie sa fie el insusi,nu?
May 6th, 2010 at 11:41 am
Ce e mai ciudat, este ca si eu m-am tot gandit la asta zilele astea. Nu numai in legatura cu tine, ci si cu mine.
) Ai nevoie de verde, cucoana, verde, aer si mai putini nebuni 
)
Ti-am zis eu ca nu te poti face mica
Sotul ce zice? E de-acord sa lase tot si sa plece cu tine in lume?
Eu ma simt cam pierduta de la o vreme, si nu ma mai pot defini in vreun fel. Nu ca e rau sa nu te poti defini, dar stii cum e: ai nevoie de o margine pe care sa pui calcaiul si sa zici ” de aici incolo sunt eu”.
May 6th, 2010 at 12:00 pm
Capatul lumii in Israel e cam la o ora sau mai putin de centrul tarii:)Da, am nevoie de aer de verde si fara nebuni, e corect ce spui si ce-ai spus:) doar ca hotarirea-i deosebit de grea sa rupi si sa pleci.Barbatu-meu n-are nimic impotriva,doar nu merge pe jos la munca si inapoi are masina.Si da, accepta ideea.
Acu despre tine, mai dureaza cu limitle astea,habar n-ai si e corect ca nu avem limite,pina unde sintem si cit de departe vrem sa mergem, dar e valabil sa mergem departe si mai departe si mai departe,limitle dat fiind ca sintem fapturi ale universului infinit noi le stabilim,nimeni altcineva,putem sa ne resemnam sa fim giza putem sa fim munte, ori condor ori de toate la un loc.Cu conditia sa vrem.Daca vrei destul nu-ti cauta limitele.
May 6th, 2010 at 12:44 pm
Ai zis tu frumos treaba asta cu “n-avem limite”, dar stii cat de pierduta ma simt? De parca-mi atarna curul in spatiu, si daca ma concentrez, levitez, da’ cum imi pierd concentratia ma prabusesc cu viteza unei pietre scapata din prastie. Cred ca asta descrie destul de bine ceea ce simt
May 6th, 2010 at 12:57 pm
Explica te rog mai pe larg prabusirea asta.Nu glumesc.
May 7th, 2010 at 12:28 am
mai pe larg.. stii cum pleaca o piatra din prastie: cu un scop bine-definit pentru tragator, dar pur si simplu fara ca ea sa isi stie tinta. Cam asa ma simt eu: nu-mi cunosc scopul, atata timp cat ma concentrez, pot micsora viteza de cadere si-mi pot da senzatia ca inteleg ce se intampla in jurul meu. Inteleg o p…, da’ macar am o preocupare. Plus ca nu stiu daca tinta catre care ma indrept e una benefica pentru mine, sau una care-mi va sparge capul de bolovanca ce sunt?
)
Daca ma las in voia intamplarii, simt ca nu mai am echilibru, ma simt dezorientata, nu ma panichez in sensul adevarat al cuvantului, dar am o oarecare teama fiindca nu stiu incotro ma indrept si de ce. Imi vine sa dau din maini si sa ma agat de orice. Ori ceva imi schimba viata si eu nu vreau in mod inconstient sa las asta sa se intample, ori.. puii mei.. am luat-o in sfarsit razna si e cazul sa trec pe pastile si camasi cu manecile legate la spate.
Pe langa toate astea, de vreo 2 saptamani beau apa ca disperata, fiindca mi-e sete incontinuu. Ori de la ce mi-au facut aia in gura la dentist, ori fiindca am vreo boala, ori pur si simplu organismul meu a zis ca a trait destui ani cu doua pahare de apa pe zi,si e cazul sa sec fantanile