Un bocanc in gura

posted by Luana on Mar 12

Oare cit de mult un pas la drepta ori la stinga, ne pot schimba soarta?
Nu ca ma bintuie-n direct pe mine, ci e intrebarea pe care mi-a pus-o azi T pe care insfirsit am avut putere s-o primesc dupa mai bine de-o luna.
De unde vrei sa stiu mai fata, am facut atitia pasi in viata mea de nu mai stiu care si cum mi-a schimbat viata sau daca mi-a schimbat-o oarece. Inclin sa cred asa, departe de un anume adevar, facem pasi tocmai ca sa schimbam daca am vrea sa stam pe loc nu ne-am misca. Dar ce pasa -i asta?
Pe figura lui T bintuia un zimbet nostalgic. Asta nu-i semn bun. S-au dus povestile picante, urmeaza sa ma pocneasca-n plex cu ceva romantico deziluzionat exact starea de care am nevoie sa pun de-o tragedie antica si sa bocesc pe fond gri doua-trei ore.

Stii, zice ginditoare, am senzatia ca singurul barbat din viata mea cu care nu m-am culcat ar fi putut sa-mi schimbe viata.
Nu stiu, asa ca nu ma intreba daca stiu, cam cind s-a intimplat asta?
Cind aveam 17 ani, declara suspecta.
Da, aveam 17 ani si ceva, eram deja studenta si locuiam cu parintii. Asa cum e clasic in Romania. Locuiam la tara, sa zicem la tara, intr-o comuna la 8 km de Cluj. Faceam naveta-n fiecare zi la facultate si inapoi ca sa nu platesc chiria ca ai mei n-aveau de unde.
Intr-o vacanta, nu mai stiu care m-am dus la frate-meu la Bucuresti, frate-meu era pe vremea aia medic, acum e pesnionat. Prietena lui  era o arhitecta frumoasa si din spusele lui destepta foc. N-am nici cea mai mica intentie sa-l contrazic, s-a casatorit in final cu destepta si-au sfirsit-o ru cum se cuvine unei adevarate povesti de dragoste. Pe vremea aia frate-meu avea vreo 35 de ani si arhitecta vreo 27. Din una-n alta am cunoscut un coleg de-al arhitectei, arhitect si el, de acceasi virsta, baiat cult, frumos, de familie buna, fosti burghezo mosieri.
As putea spune ca el s-a indragostit de mine la prima vedere, eu de el? E o intrbare cam complicata. Nu stiu, nu cred, eram timorata si impresionata de atmosfera mai mult decit de personajul in sine. Era genul de om cu prestanta, care impune. Mi-a luat ani de zile sa ma gindesc ce-o fi fost in capul lui cind a hotarit sa se insoare cu mine fiindca-n capul meu n-a fost niciodata nici o idee de casatorie sau ce-ar urma sa insemne ea pentru mine la aproape 18 ani. El cauta o fata tinara si frumoasa, numai buna de dresat dupa chipul si asemanarea lui, cu destul potential ca sa-si poata face-o meserie personala ori macar atita potential incit sa nu ramina o analfabeta si sa poata,oarecum educa tinara generatie.. Genul clasic de burgez. De-aia a pus ochii pe mine si-a vrut sa ne luam repede pina nu se intimpla, doamne ferste sa deschid un ochi sau altul. Ce n-a ghicit el si nici eu a fost firea mea. Sub mutra de oaie pascinda pe care-o aveam atunci era ce sint acuma si nu tie trebuie sa-ti explic ce sint acuma. E meseria ta sa-mi explici mie ce sint.

Un vampir… ,mi-a scapat
Mda, puteai sa gasesti ceva mai putin expresiv a ripostat T.
Lasa-ma sa continui pina nu ma razgindesc. In doua luni eram logoditi, purtam deja verigheta urma sa ne casatorim in septembrie eram in martie sau aprilie. Mi-au cusut rochia de mireasa, mergeam des la Bucuresti si el venea des la Cluj. Cind mergeam acolo stateam la ei acasa cind venea el statea la parintii mei care-n majoritate erau plecati, dar nicodata, absolut niciodata n-a incercat sa se culce cu mine. Nu ca ma miram sau m-ar fi interesat, inca nu incepusem viata sexuala cum se spune, urma sa ne casatorim, m-am gindit ca vrea sa ma pastreze pentru noaptea nuntii ori de-astea, o fi citit si el si i-o fi placut “Cartea nuntii”a lui Calinescu. N-ar avea nici un rost sa-l acuz acum de impotenta, ma intreb doar asa eu pe mine daca asa o fi fost moda la ei. In orice caz, am fost impreuna-n pat de multe ori, sarutari mingiieri, niciodata mai jos de sini. Atita. De ce? Nu stiu, am obosit sa ma intreb. Poate urma sa ma sui eu pe el? De unde sa stiu daca vreau su nu? Nici nu cred ca vroiam.

Era doar o stare noua pentru mine, cea de logodnica cu verigheta pe deget. Prea tinara sa stiu ce obligatie e asta ori ce anume implica. Ce naiba, nu era pimul cu care mamooleam stiam ce-i ai o eretie nici pe vremea mea nu erau printi, poate m-a lasat pe min memoria dar nu-mi amintesc sa fi simtit la el nici un fel de erectie, sau baiat fin fiind purta suspensor. Timpul trecea repde intre dus -venit si pregatiile de nunta, eram prezentata peste tot ca logodinica en titre dupa spectacolele- petreceri in elita Bucurestiului dar ramineam de fapt tot tarncuta de linga Cluj care-si bitiia picioarele pe scunul inalt de la bar chiar incaltata in pantofi de lac. Mi se cumprase o garderoba de adevarata doamna – ceea ce tindea mama logodnicului meu sa faca din mine; reusisera sa ma si pieptene oarecum si frumoasele mele plete blond saten stateau strins legat-n diverse cocuri. Si-asa in costume de lady, cu pantofii si posetele alea elegante manichiurizata si pedichiurizata ma simteam ca o papusa sau a Cersetorul care-a ajuns print si nu-i place starea asta. N-aveam poibilitatea de miscare libera, nu puteam purta sandale mi se pata pina si lenjeria de corp, de fard de ochi si bejul roz pentru oja.

O sa facem din tine o doamna auzeam in ce in ce mai des si de fiecare data mi se mai lungeau un pic coltii de…vampir cum spui tu. Mintea mea refuza ceva, dar n-aveam idee cea anume refuza. Poate instinctiv un destin pe care tot intinctiv n-as fi vrut sa-l urmez. Si-asa a venit vacanta mea de vara. Urma sa o petrec la niste verisioare si matusi in Moldova vreme-n care urma sa invat cite ceva din ale gospodariei si sa-mi petrec o luna departe de logodnic, ultima luna in viata mea departe de el. Rochia de miresa era pregatita, pantofii albi asteptau in cutie , doar ca pe mine m-a lut valul…