Un bocanc in gura

posted by admin on Dec 5

Ce-asteptati sa se-ntimple simbata-n spital? Nimic. A venit femeia constiincioasa cu aparatele. Astia nu se lasa. Pe la opt a venit un doctor, a bagat capul timid sa nu-i sara ghionoaia-n figura m-a intrebat ce mai fac, i-am raspuns ca bine daca n-as avea tendinte criminale, si-a luat capul inapoi si-a plecat.
M-am spalat, m-am pieptanat, funda rosie mi-am legat si-am plecat sa fumez si sa beau o cafea inainte de-apare aia cu tava pe care troneaza un ou, un castron cu gris laptos si fiindca au invatat insfirsit ca nu maninc brizeturi mi-au trintit o conserva jalnica de tuna-ntr-un lichid dubios care seamana bine cu lichidul pe care-l pierdem noi femeile inainte de nastere. Mai elegant zis lichid amniotic. In rezervatia de fumatori nu era nimeni pina ce-a aparut una cam buimaca si s-a asezat linga mine. i-a scos ochelarii si mi-a zis: “daca cumva te sperii spune-mi si ma mut la alta masa”. Avea ochii rosii ca aia din filmele cu vampiri.

De speriat nu ma sperii eu asa usor, daca sa zicem ai fi avut, printr-o minune, ochi rosii pe tot corpul, as fi fost surprinsa dar nu speriata.
Am participat glorios la o epidemie de virus a ochilor, 130 de pacienti si 60 de membrii ai personalului s-au invirtit vreme de-o saptamina cu ochii-n flacari.
Da ce-ai patit?
Basedof zice. Imi sareau ochii din cap daca ridicam putin mina-mi trageam un pumn in pupila, au lichidat Basedofful si-au bagat ochii inapoi.
De vazut vezi? Intreb.
Cu aproximatie, acu te vad dublu.
Excelent, zic, macar tu n-o sa-mi zici ca-s slaba.
Ba o sa-ti zic, ca te vad de doua ori slaba. E si mai grav.
Ne-am baut cafelele ne-am fumat cele doua tigari si-am plecat la treburile noastre. Grozave treburi ca sa zic.

M-am bagat in pat si iar mi-a aparut in cap AB-ul.
Futu-i. Merge omul pe strada si vine-o pizda nebuna, il arunca pe capota, il da cu capul de pamint ajunge la spital, il anesteziaza aia, ii cedeaza inima si gata. Asa se sfirseste o viata de om. Cica idioata nu l-a vazut ca era intuneric si AB era imbracat in negru. Ca urma sa-si puna beculete pe tot corpu sa-l vada toantele care nu vad bine pe intuneric. Cind esti oarba pe-ntuneric stai in pastele ma-tii acasa nu dai peste om sa-l omori. Nu misti sau rogi pe cineva sa te duca vaca incaltata. Nu vreau sa blestem, pe bune nu vreau sa blestem da-mi sta-n virful creierului si-al limbii. Omul traieste, munceste-o viata intreaga are copii are nepoti vrea sa se bucure ca iese la pensie sa-si vada insfirsit de ale lui si vine scroafa. Nu vreau sa aud ca asa a vrut Dumnezeu. Poate-i adevarat. Dar Dumnezeu nu i-a pus aleia oarbe la intuneric volanu-n mina. Singura si l-a pus. Hrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr.

Ziua n-a vrut sa se miste inainte, dar la un moment dat n-a avut incotro si s-a facut seara. Am indraznit sa deschid televizorul si-am acceptat ideea c-o sa aud zeci de tampenii pe canalele israeliene si-o sa vad zeci de filme imbecile pe celalalte. Nu m-am autodezamagit. Asa a si fost. Cind nu bateau ai nostri cimpii erau doar filme-n care lumea murea in amanunt, unul cite unul toti de-odata sau cite doi trei, securi ciomege pusti, pistoale aruncatoare de flacari vampiri si-alte animale. In final am dat de-un film pasnic. R.Gere in rolul unui profesor de kaballah foarte ocupat, insurat c-o tipa simpatica sii posesorul a doi copii, o fata si-un baiat. Nu povestesc totul dar Gere avea pata sa invete cite ceva pe toata lumea si tocma-l invata pe fiu sa scirtiie la violoncel cind s-a dovedit ca fiica-sa a cistigat un concurs de-ala de despartit cuvintele-n silabe mare scula probabil in America. Cind a realizat tatal ambitios a inceput sa se ocupe de fata si-a lasat balta violoncelul. Fata a mai cistigat niste concursuri in vreme ce baiatul s-a bagat intr-o gasca de budisti si mama a inceput s-o ia razna-n peisaj intrind in case diferite da nu se stie ce cauta. In final mama ajunge la nebuni ca era cleptomana in urma faptului ca i-au murit parintii-n accident, fetita pierde cu buna stiinta concursul national iar fiul si tatal se imbratiseaza calduros. N-am inteles nimic. Nici macar titlul filmului “Atingind cuvintele”. Daca eram acasa-l intrebam pe Dan R.

Mi-am facut un bine personal si m-am culcat, altfel gaseam o metoda sa scot telivizia din cusca si s-o fac bucati.

Intentia mi-a fost curmata din fasha. Mare scandal mare pe coridor. Un gruzin c-un glonte-n git. Toata lumea tzopaia si se agita. Nedumerire. Inteleg sa-i tragi unui gruzin un glonte-n gura ca te scot dintii lui din sarite, stralucesc precum soarele in miezul zilei. Da-n git? Si cum nimeresti un gruzin in git?
Nu conteaza. In timp ce -l operau gruzinul n-a suportat jignirea si s-a duuuuuuuuuuuuuuuus.

Am trecut pe linga camera doamnei Frankenstein. Paza ei de noapte era ceva de marimea lui king-kong dar de culoare blonda. Isi pusese scaunul in usa si-acoperea toata intrarea, nimic nu razbatea pe linga ea. Nici musca. Daca nu era o musca deosebit de slaba. Doamna Frankenstein probabil scirbita de peisaj dormea.

Cum se simte Sheli? Intreb.
Godzila nimica, numa atunci am observat ca avea casti in urechi. O bat pe umar. Sare din scaun de se zgiltiie cladirea.
Shto ti hocishi, zbiara la mine.
Ia haciu sa-mi spuii in pizda ma-tii ce face doamna care-ti plateste 500 sh.pe noapte s-o pazesti. Si termina cu tzopaitu ca darimi donatia (adica partea aia de spital).
E bine, zice, adica nu stiu cit e de bine ca numa ce-am intrat pe usa a adormit.
De frica, zic, daca nu dormea si-i trageai o laba stricai toata munca de renovare a bietilor medici asa c-a preferat sa nu te vada.

N-a inteles sau n-a vrut sa inteleaga ce-i spun si-a rebagat castile-n urechi si s-a trintit pe scaun.
M-am culcat.