posted by Luana on Dec 21
O fata de vreo 14 ani hranea pestii cu cartofi prajiti. Maica-sa era deosebit de incintata, ce fapta buna face fiica-sa.
Fa gloaba, in alta parte decit in Marea Rosie nu v-ati gasit sa aruncati cartofi prajiti? Latra astia de paza naturii si voi ca vacile. De cind maninca pestii cartofi prajiti? Ia animala mititica repede de-aici pina n-o arunc la pesti.
Mama cu gura mare ca de ce ma leg de copila nevionovata care face-n bine pestilor, sa nu moara de foame.
Auuuuuuuuuuuuuuuuuu, mi-am ridicat numa salvarii ca-mi alunecasera de furie si mi se vedea curu, m-am ridicat in picioarele din spate si-am tras un racnet, ceva de genul “in sabii sa ne taiem sau in buzdugane sa ne buzduganim”? numa ca era-n ebraica, mai degraba-n araba cu vagi umbre de ebraica. Mama grijulie a luat copilul binefacator si au plecat in alta directie lasind pestii-n pace si urlind ca ea plateste bani grei sa-si faca un concediu-n natura si-astia blestematii de la Green Peace il strica cu prostiile lor.
Tocma vroiam sa decolez dupa ele cind m-a prins barbatu-meu de izmene. Insfirsit au venit plozii cu tanzanianul si rusoaica si-am plecat sa luam camerele-n primire. Frumos hotel, curat, ingrijit, mare mirare dar asa era. Plus ca aveam vedere la mare, oricum eram la Eilat si merita sa vad marea mai mult, ca aici la Hertzlia tot n-am timp sau chef de ea. Am inceput sa numar orele cite mai erau pina plecam acasa cind a venit fiu-meu cu nu stiu ce program. Nu retin bine dar eu am declarat ca dorm si ei sa faca ce vor, inclusiv nepotul Leo cu care se pot spala pe cap pina ma trezesc. Nu stiu ce-au facut, cred c-au plecat la mare, la piscina, undeva de unde nu i-am auzit. Au venit fix la masa de seara si-am reusit sa inghit cite ceva. Asta daca-mi amintesc bine. Dupa asta am dormit din nou.
Dimineata am baut cafea. Un fel de cafea, si-am plecat dar nu stiu unde-am plecat. Era deja joi si eram fericita ca se apropie simbata. Ne-am plimbat prin Eilat. Orasul plin de tineri. De mult n-am vazut un oras plini de tineri in Israel. Unde te invirti in rest e plin de scofilciti. La Eilat sint tineri, cu si fara carucioare, o gramada de bebelusi de toate culorile, parca-ti vine sa crezi ca tara asta ar avea un viitor. Orasul in sine e cam neingrijit, nu se obosesc sa faca mare lucru, sosele proaste, cladiri ca vai de ele, deh, se multumesc sa cistige din turism dar de investit nu investesc. Vis-a-vis, tot la Marea Rosie e Accaba, Iordania. O mare de lumini, Accaba se dezvolta urgent si-n curind se pare ca Israelul o sa piarda turistii, sau majoritatea lor. Cel putin pe cei care mai vin la Eilat, ca sintem si scumpi si cu servicii proaste. Vor pleca-n Iordania, sau in Egipt, Turcia si ea e ieftina. Asta-i situatia. Sintem obisnuiti sa cistigam repede si pe timp scurt. Asta-i mentalitatea. Traim de azi pe miine. Sau de azi pe azi. Dar avem scuze. Situatia politica , dar, si pe-asta tot noi o cream. Dar sa nu spuneti la nimeni. Sintem niste boi.
Plozii au plecat sa faca o excursie cu jeep-urile-n deshert, l-au lasat pe nepot cu noi.N-avea chef sa doarma. Ne-a tinut un discurs lung plin de hap-hap-hap din care-am tras concluzia ca e flamind. Imi lasasera o zeama de fructe ceva, un fel de piureu de fructe. Ce-o fi inteles bietul copil din chestia aia cacanie care n-ar fi hranit nici o musca nu stiu, dar probabil ca putin i-a ameliorat situatia c-a adormit vreme de-o ora. Dupa asta a inceput sa urle si l-am scos la plimbare. Clientii hotelului vorbeau germana si-nca o limba capreasca, probaibl ceva nordic fiindca si aratau ca nordici, adica erau blonzi inalti si foarte bine dezvoltati in toate partile. Erau si destul de inaitnati in virsta, dar pareau vioi. Si nepericulosi societatii. Poate liftului daca se urcau in el mai mult de doi. Cam dupa 4 ore au venit plozii si si-au preluat pruncul. Am urlat la ei ca pruncul e cam flamind saracul. Dar au zis ca inafara de zemurile alea n-au ce sa-i dea sa manince. Am mai urlat la ei dar n-a ajutat. Bietul bebelus…
Seara nora-mea a vrut sa manince salate. Tocma cind eu aveam pofta sa maninc carne.
Bey, io azi nu-s capra. Daca vreti sa mincati salate puteti paste-n liniste din partea mea, dar eu azi sint carnivora.
Am mincat in mod separat dupa care ne-am dus sa-i intilnim la o chstie care se cheama Ceapa Verde. Si-asa a mai trecut o seara de chin. Dimineata ne-a trezit plini de voie buna si-am plecat la “cea mai mare gradina botanica din regiune”. Nu stiu de ce-i spune Gradina Botanica si de ce-i spune cea mai mare dar oricum era ceva deosebit. O gramada decopaci de toate felurile, sau aproape de toate felurile pe care scria nume diferite. Nu conteaza, erau plante era aer si-asta-i ce era important. Proprietarul gradinii botanice e un tip foarte bolnav. Nu se stie exact diagnosticul , spunea ca are niste chisturi, o gramada de chisturi pe rinichi. Nu vrea sa se opereze, nici n-are rost sa se opereze de altfel, ar urma sa ramina fara rinichi. Tratament nu face, in curind probabil va trebui sa faca dializa daca chisturile continua sa-i sufoce rinichii, deocamdata ca sa nu aiba dureri si sa poata minca fumeaza hashish. Ne-a invitat la o tigare, tanzanianul si cu mine am acceptat invitaia bucurosi, restul au refuzat categoric pe baza de principii sau de nu stiu ce. “Iarba” buna ,foarte buna si curata. De fapt stiu care-i sursa de-aia am fumat, altfel n-am mai fumat cred de vreo 20 de ani, n-am chemare. Nici macar cit o bere nu ma ia de cap, dar speram sa ma scoata din depresia concediului. N-a reusit, pacat de iarba.
Seara tanzanianul care-n resutul timpului e invitat in concediu de fiu-meu a zis ca ne invita el la un restaurant. Zis si facut, ne-am odihnit si-am plecat la restaurant.La Cuccina parc-ai spunea…