Un bocanc in gura

posted by Luana on Nov 26

Astia pe bune au o idee fixa, sa scoale omu la 5.30 dimineata sa-i ia tensiunea si pulsul. Daca-mi facea asta cineva acasa nu mai avea tensiune, nici puls. Am zbierat la femeia cu aparatele, am zbierat la asistentele venite-n vizita. Si-a venit vizita doctorilor. Iarasi in plen. Iar s-au consultat intre ei.
Ala ca sobolanu zice i-ati facut chestia aia de cum ii curge apa pe git?
Pula zic io, nu fac nu curge apa pe git, iese pe nas nu vezi? Ca ingerasii aia din Bavaria care se pisa-n arc.
Ala nu se lasa, da gastro i-ati facut?
Sar din pat si ma reped la el.
Tu iar cauti bataie? Ma prind doi si ma aseaza pe pat. Pofesorul cel mare zice:
Mai, mie mi-a zis Alex (asta-i sefu de la cardiologie si nevasta-sa mi-e pacienta) ca esti nebuna, da nu mi-a zis si cit de nebuna. Stai acolo, nu-l bate pe Segal ca te legam de pat.

Si-au inceput sa se certe intre ei. Segal adica sobolanul cu profesorul, ca trebe analizele ca nu trebe analizele.
Alo, fetelor, am strigat, sint aici sub goiter si eu nu fac analiza asta nici s-o fut daramite sa-mi bagati tevi pe gitu-mi de arama.
Ba o faci, ba n-o fac.
Nu vai ntra de loc in minte ideea ca asta-i corpu meu? Cum sa explic ? Omul se naste-n chinuri ca are corp, altfel ar iesii din pizda ma-sii cu usurinta si-aia, pizda ma-sii  n-ar trebui cusuta. Corpul omului e al lui proprietate personala pina ce omul ala face guh si-o mierleste. Atunci il ingroapa cum zice proverbu din tarina te-ai nascut si-n tarina te vei intoarce.

Buimaciti de tot au luat-o din loc. In liniste. Va imaginati ce gindeau? Eu da.
Plecam sa fumez cind dau nas in nas cu profesorul.
Ce zici daca refuzam sa facem operatia?
Zic scirtz Maritzo si ma duc acasa. E vreo problema?
Da zice, ca poti sa mori.
Pot si sa nu mor, facem pariu?
Profesorul a dat din mina si s-a carat. Sint un caz ratat medicinei clasice.

Mi-au adus o noua colega de camera. Operatie de nas ca se sufoca-n somn si trebuia sa doarma cu aparatul ala de scafandru cum am povestit ca dormea baba nebuna, acu citeva luni. Au luat-o pe patul verde si-au adus-o inapoi cu patul verde ca isi pusese gel pe par si nu e voie sa te operezi la nas cu gel pe par. Aparatele-s alergice la gel de par, sau anestezistul, ca mirosul nu-l lasa sa doarma. Pe anestezist. Dupa vreo ora au adus-o inapoi cu un plasture pe nas. A dormit o vreme dupa care a inceput sa zbiere ca nu poate sa respire. Cum dracu sa respiri daca ai un plasture pe nas? Respira pe gura si tine-o inchisa-n restul timpului, nu face balamuc ca abia am scapat de baba exploziva.
Cum sa respir pe gura daca o tin inchisa?
Bine, tine-o deschisa da nu scoate sunete, am acceptat intelegatoare.

Am hotarit insfirsit sa deschid laptopul. O vreme s-a purtat frumos dupa are-a dat-o pe ruseste. Avea faze de-astea cind schimba limbile-ntre ele, a fost laptopul lui fiu-meu vreo citeva luni pina s-a plictisit de el si-a cumparat altul mai nou. De obicei il tine criza ruseasca vreo 10 minute, acu probabil a hotarit ca trebuie insfirsit sa invat ruseste si-a tinut-o asa cam jumate de ora. Pina m-a convins sa dau cu el de pamint. S-a spart bucati destul de mici.

Lasa ca-ti cumpar altul ma consoleaza barbatu-meu.
Nu vreau altul ca n-am nervi de el o sa-i chem sa-mi puna televizie.
Vin aia, pun televizia o deschid si incepe sa vorbeasca…corect. Ruseste. Na futu-i, si pe-asta nici macar nu pot sa-l trintesc, ca-i ascuns in cusca. I-am inchis botul.

Colega de camera s-a trezit cu chef de vorba.
Cancerul e molipsitor ? intreaba la un moment dat.
Intrebarea asta mi-am pus-o-n nenumarate rinduri si eu, dar de ce intrebi?
Prietenul meu sufera limfoma, vrea sa ne mutam impreuna si mie mi-e frica. Mi-e frica de raspundere.
Sint in spital am raspuns, in spital fiindca niciodata n-am avut timp si n-am avut chef ori mi-a fost frica sa-mi raspund eu, mie insami la intrebari, mereu am raspuns la intrebarile altora, mereu m-am ocupat de altii, mereu am avut grija altora.
O sa ma ierti dar nu pot sa-ti raspund, nici profesional, nici omeneste, nu pot sub nici o foma. Intrebarea si raspunsul sint la tine cu tine in mintea si-n sufletul tau.

M-am dus sa fumez. Pe coridor doamna Frankenstein m-a strigat in felul ei: mmmmmmmmm,mmmmmmmmmm si-a intrebat, cu mina ce mai fac.
De auzit aude bine, i-am raspuns ca nu stiu si-a dat din cap trista. Nu mai are limba scoasa din gura merge cu forte proprii tiriind batul cu perfuzia dupa ea arata mai bine dar medicii spun ca transplantul de limba e respins si-o vor opera din nou. Puternica femeie, o admir. N-as avea cred atita-n mine incit sa suport si sa ma stiu astfel mutilata. Poate nu atita chef de viata sau poate fiindca anii pe care i-am trait i-am trait asa de intens ca nu mi-ar pasa grozav de tare sa se termine miine, dar fara chinuri. Filozofia mea-n directia asta-i lunga si n-as vrea sa intristez pe nimeni, socoteala-i iarasi intre mine, mintea mea si sufletul meu. Povestea-i insa despre spital si-asa o s-o continui.

Am coborit sa fumez. Pe coridoare sute de oameni fug in toate directiile. Tineri si batrini, oameni bolnavi si vizitatori dar mai ales, sau in speciali femei grase. Sute de femei grase imbracate-n haine strimte si  cizme cu tocuri foarte inalte. Se vorbesc aproape toate limbile in special ruseste si araba. In rezervatia fumatorilorilor aceleasi figuri de fiecare zi. Tinarul arab caruia i s-a varsat cazanul de smoala pe el, un arab mai in virsta caruia din cauza unei hernii netratate i s-a umflat piciorul si-acum e suspectat de cancer nu de hernie si-i fac din nou toate analizelele in fiecare zi, un rabin bolnav de inima care fumeaza si iar fumaza, convins fiind, ca si mine de altfel, ca de-o fi sa mori atunci mori, fumator ori nefumator, vegetarian sau mincator indracit de carne sfint sau pagin.

M-au chemat sa-mi faca EKG, mai nou imi dau telefon sa ma cheme, s-au obisnuit cu ideea ca sint la fumat si la cafea. Stagiarul s-a scuzat ca trebuie sa puna gel rece pe mine, am declarat ca e iertat din principiu. Mi-a pus clestii, apoi ventuzele si aparatul n-a mers.
Inchide-l si reporneste-l, spun.
Il inchide, il reporneste, nimic, are curent in el dar nu merge, spune stagiarul. M-a pufnit risul. Sa-i povestesc figura cu becurile arse cu penele de curent de la mine din casa? Nu se merita, oricum nu m-ar crede.
Asteapta putin, i-am zis contind pe faptul ca la un moment dat bateriile mele or sa se incarce si aparatul va functiona.
Asa a si fost.
E ok, zice stagiarul, poti face operatia. Inima e buna. N-aveti boli de inima-n familie?
Boli n-as spune decit daca socotesti ca toti barbatii din neam au murit de inima, in rest totul e absolut normal.
A fugit.

M-am hotarit ca aparatele astea ale lor ma plictisec mortal. Cind a venit la prinz sa-mi ia iar tensiunea si pulsul si tot restul m-am concentrat putin am scazut pulsul la aproape 40 de-a inceput aia sa zbiere ca nebuna. La tensiune nu s-a mai uitat. Mi-am tinut putin respiratia si aparatul care arata aerisirea plaminilor a coborit vertiginos. Aia a inceput sa sune pe la toate soneriile si-a trebuit sa readuc situatia la normal. Au aparut ca la foc, cu sobolanul in frunte. Iar au inceput cu aparatele. Totul era normal.
Ce-a fost asta ? intreaba sobolanul neuitindu-se-n ochii mei ca de obicei.
Nimica, am vrut numa sa vad cum reactionati in momente de criza.
Daca continui cu prostiile te trimit la Ghea (asta-i o casa de nebuni foarte aproape de spital).
Daca ma mai ameninti te reclam pentru amenintari si vine Shlomi.

S-au carat.

Tocmai atipisem cind a sunat matusa din Siberia, mi-a transmis sa nu mai fac pe idioata ca nu mor , ca e dispusa sa amine toata procedura pina la vara dar la vara s-a terminat si tre sa viu, ca daca am cumva chef sa mor poate aranja ea sa ma manince lupii. I-am multumit pentru intelegere si-am reatzipit visind lupi de toate culorile de toate marimile si de toate virstele rinjind la mine nu deosebit de prietenos. In familia asta habar n-ai de unde apare o ruda, asta cu lupii am inghitit-o cumva dar ce ma fac daca apare unu cu turban si-o cobra-n strachina?