Un bocanc in gura

posted by Luana on Nov 24

Duminica 15 noiembrie

Am ajuns la spital gifiind lejer gen mistretul cu colti de argint fioros in criza de nervi ca l-a ratat pe printul cu fixatia pe el, adica porcul din poezia cu acelasi nume. Nu prea respiram si-asta a fost norocul meu, daca reuseam sa trag tot aerul in piept il trageam cu cel putin o gripa banala, un guturai sanatos o diaree sprintara sau un oreion care-i modern zilele astea. Camera de urgenta era plina, i-am dat aleia de la ghiseu trimiterea si-a zis sa asteptam. Am asteptat pina ce-a zbierat una-n megafon ca la 23 August « Luana Fratu » la camera asistentelor. M-am deplasat horcaind sustinuta de barbatu-meu ; alea m-au vazut, mai degraba m-au auzit, m-au trintit pe-un scaun, m-au legat de el sa n-o iau cumva la goana cu ultimle puteri si-au lipit de mine toate aparatele din dotare mai putin ceainicul electric, ca era defect.

Mi-au comunicat ca nu respir pe un ton foarte suparat de parca pina atunci nu facusem altceva decit sa sustin ca respir voios da-n lipsa de alta activitate creatoare dau si eu o raita la ER. S-au hotarit ca ma interneaza si-au adus un scaun cu rotile.
Nu vreau cu scaunul.
Ba vrei cu scaunul.
Ba nu vreau cu scaunul.
Ba vrei cu scaunul.

Pina s-a infuriat sanitarul sus si-a strigat “stai in scaun pfoiu ma-tii” si-m cazut in scaun fix si automat. Orium mi se taiau picioarele.

ORL e la etajul 7, m-au debarcat la sapte si iar au inceput sa tzopaie. Au adus o doctorita tinara si foarte gravida care mi-a infipt o teava cu un bec in nara dreapta si-a zis ca s-o inghit nu s-o borasc. Am inghitit-o pina mi-a ajuns in ovarul sting dreptul fiind blocat la intrarea-n git de tiroida.
Nu ai pe unde sa respiri, a zis fatuca.
Stii care-i chestia am raspuns, in conditiile astea refuz sa mai respir.

In minte facusem deja o comparatie intre metodele de reeducare ale lui Vlad Tepes si metodele de diagnosticare a medicinei moderne.
Fatuca mi-a mai verificat niste parti componente, a chemat alta fatuca frumoasa si impreuna cu barbatu-meu m-au carat la camera de supraveghere. Ca vezi doamne de mult scapasem de sub supraveghere si eram in criza de neatentie. Iar m-au legat la diverse aparate dar au renuntat la tzepe-n stadiul ala.

Motzaiam horcaind romantic pina am auzit in stinga mea o locomotiva. Uuuuuu-hrshhhhhhhhh-piiiiiiiiiiuuuuuuuuu si-un glas de barbat castrat tipind “nu te misca”!
Mi-am intors radarul, in patul de linga o femeie scotea limba si gifiia, gemea, urla, asta-i ce suna ca o locomotiva. Statea c-o limba neagra scoasa din gura, gitul ii era cusut cu ata de cizmar dintr-o parte-n alta, avea traheotomie, tub in nas, infuzii la toate miinile dintre care una-n ghips, avea cateter si un pansamant imens la pcior. Linga ea, intr-un carucior cu rotile un tip cu gusha care urla si linga tipul cu gusa un etiopian care incerca sa linisteasca pe toata lumea vorbind engleza. Scaunul cu rotile zbiera, madam Frankenstein locomotiva din cind in cind si etiopianul tragea de-ala cu scaunul sa taca dracu din gura. Ala din scaun dadea din cind in cind sa cada-n nas si paznicul lui pesonal il punea la loc ceea ce-i provoca scaunului proteste energice care-o trezeau pe madam Frankenstain si-atunci ala cu gusa iar urla.

La un timp s-a facut liniste, cred ca i-au dat lui Frankenstein un ciocan in cap si scaunul cu rotile inclusiv castratul si etiopianul l-au aruncat pe scari in jos. Atunci a aparut ingrijitoare de noapte a locomotivei. Avea o mutra acra de fututa si neplatita sau dimpotriva ca i se ceruse taxa pe futut, era mai degraba batrina si-a inceput sa tiriie niste scaune. Le-a tiriit pina ce-a sculat locomotiva care-a inceput sa fluiere si ala a fost momentul culminant cind m-am sculat eu si-am anuntat-o ca daca mai clinteste fie si-o bucatica de scaun ma scol si i-l bag in cur cu spatarul inainte. Nu stiu de ce cu spatarul inainte.

Intr-un tirziu a venit vizita. O gramada de persoane serioase care-si exprimau unul altuia parerea despre gitul meu. In ce ma priveste parca nu eram acolo ci goiterul venise singur sa le-arate ce poate. La un moment dat m-au observat si-au zis ca miercuri, adica azi or sa ma opereze.

Cum era si normal au pierdut analizele de singe si mi-au facut altele dupa care le-a venit ideea sa-mi faca punctie-n tiroida. M-au trimis la una care mi-a trintit doua ace-n git de la-am prins pe profetul Muhamad de coaie. Ma gindeam, na Hano. Totu-n lumea asta se plateste, acele astea-s in contul la care le supui pe paciente. Sa te-nveti minte.

Dupa perforatia gitului m-au trimis la anestezist. Ala mi-a explicat amabil ca or sa-mi bageo teava-n nas pina in trahee, inainte de anestezie, asta-i o procedura neplacuta a declarat cu modestie dar e necesara. Dupa ce-or sa-mi filmeze traheea or sa ma adoarma definitiv pe-operioada de vreme nestabilita si-or sa ma opereze. Ca s-ar putea sa ies din operatie cu tubul de aer pe gitu-mi gratios. I-am zis si eu ca-n conditiile astea nu vad de ce s-ar deranja sa ma mai scoata din sala de operatii si n-ar putea sa ma lase acolo pe loc sa vina aia de la firma de inmormintari sa ma ia, ca daca apuc sa ma scol or sa vina sa-i ia pe ei. A ris, gindea ca glumesc.

Dupa intrevederea optimistita m-au trimis la pozatul plaminilor din fata si in profil. Au fost multumiti. M-au intrebat daca nu fumez. Le-am zis ca nu mai mult de un pachet pe zi.
Urmau sa-mi faca ECG dar fufele erau la masa si-au hotarit c-or sa  faca experienta asta pe sectie. M-au mutat din camera de supraveghere intr-o camera normala. Colega era o rusoaica de vreo 75 de ani venita-n tara odata cu razboiul de Yom Kipur din Uzbekistan. A fost acolo soferita de camioane grele, a transportat armament, in tara a fost soferita de taxi, scoala de soferi si autobuz. In mare nu era tampita, doar cavorbea tot timpul, singura sau cu oricine. Vorbea cu peretii, vorbea la wc, vorbea cind se spala, vorbea in somn. Incepusem s-o regret pe madam Frankensteiin, aia facea pauze-n gemut din cind in cind.