posted by Luana on Nov 16
Familia si prietenii-s o treaba foarte buna. In portii mici daca se poate. Sau mai exact rar daca se poate. Cind insa nu se poate altfel e bine, dupa doua jointuri chiar te adaptezi. Oarecum. Nu total. Te mai loveste din cind in cind disperarea si depresia, cam de cinci sase ori pe zi iti vine sa te sinucizi dar in rest toate-s bune si furmoase. Daca iesi din chestia asta aproximativ normal la cap esti chiar norocos. Daca nu,apoi nu.
Fiu-meu a venit in concediu. Cu un prieten,ala-n luna de miere. Prietenul. Cu nevasta noua. Aia veche a ramas in Rusia.C-a divortat de ea. NU conteaza cei doi copii. Ma rog, se pare ca nu-i exact treaba mea cu cit e nevasta mai noua mai tinara decit mirele. Da daca ea are 28 de ani si el cu aproximatie 45 faceti singuri socoteala. Ca mie mi-e lene. Am circumstante atenuante sa-mi fie. Sint o supravietuitoare demna.
Mirele e om de afaceri,bchestii bancare, arata ca un sobolan de dimensiuni reduse si la bot si la culoare, plus de asta-i nascut in Tanzania. Nu stiu exact cum il cheama. N-am inteles. Cui ii pasa? Nevasta noua e rusoaica si blonda. Una incolora, insipida, inodora. Nici nu miroase nici nu pute. Cred ca se poatrivesc. Mai degraba ea se potriveste cu banii lui. Sa nu birfim ca nu-i frumos.
Am plecat marti diminata. In directiaaaaaaaaaaaaaaaa, da, Marea Moarta. Nu inteleg , daca marea asta tot e moarta de ce n-o ingroapa dracului sa se termine cu ea? De ce trebuie neaparat s-o vizitez eu? E cald acolo de-ti dai duhul, si duhul duhului, e o mare de iod care face bine tiroidei mele in sensul ca innebuneste total. M-au luat asa niste nervi ca era sa sugrum toata asistenta, inclusiv personalul rusesc al hotelului care se purta ca atare. Hotelul la care-am tras era ok, nici macar nu l-am vazut bine, am ajuns acolo numai pentru citeva ore sa se duca plozii sa se scalde-n Marea Moarta si sa faca nu stiu ce proceduri. Mi-au lasat nepotul nervos si el probaibl din aceleasi motive ca si mine. A urlat aproximativ trei ore dupa care el a adormit si-am urlat eu. Ca venise tanzanianul de la baia de sulfura si era sa mai si mor dupa ce ca turbasem. Nu conteaza. Dupa ce-am mincat ne-am urcat insfirsit in masini si-am parasit mortaciunea de mare jurind ca mie n-o sa-mi mai calce piciorul acolo. A trebuit sa mergem sa mincam. Normal ca n-am reusit sa maninc. Totul n-avea nici un gust sau chiar daca sa zicem, din intimplare ar fi avut un anume gust nu-l defineam ca ma urmarea sulfura aia.
Sa zicem c-am plecat pe la ora 15.30 si urma sa ajungem la Mitzpe Ramon. Pentru cine nu stie asta-i o chestie care seamana cu Marele Canion. Tot asa de selenara, tot asa de rosie, tot asa departe-n curul orbului. Pe la 17 deja se intuneca. E o placere sa bintui noaptea, cel putin mie-mi place nespus sa nu vad nimic in fata ochilor, in special cind nu vad in fata ochilor de nervi. Cred ca pina am ajuns in curul orbului asta au trecut doua ore. Intuneric bezna. Locul e foarte frumos, dar cum in Israel locurile frumoase n-au decit sa se ingrijeasca singure nu prea e ingrijit. Exista un singur hotel care nu-i hotel ci e un fost bloc de locuinte, n-are lifturi si n-ai decit, daca tot vrei sa ajungi in camera, sa te cateri pe scari, cu bagajul dupa tine, ca doar n-o sa ti-l care altul, ei sint hoteleieri nu hamali. Dupa ce m-am catarat sus, la etajul 3 eu am declarat ca-mi bag pula-n el de canion, de-acolo nu mai cobor pina dimineata si-asta numa cind plecam, ca sa nu-l omor pe careva de viu. Probabil ca ochii mei erau convingatori ca nu m-au batut la cap. M-am culcat si-am adormit ca o stinca (asta ca sa fiu in ambianta).
Dimineata mi-am adunat oasele si-am plecat sa vedem prapastia. Frumoasa prapastie da fara nici un fel de folos atita vreme cit nu poti arunca pe nimeni in ea, ce-a fost frumos erau niste antilope care se plimbau pe strada, doamnul antilop vroia neaparat sa futa pe toata lumea dar nu-i mergea figura si parea deosebit de nervos, trecea strada fara intrerupere. I-am dat un mar consturit special pentru cineva cu dinti tari si coarne, adica pentru un drac probail, l-a mincat fericit a dat din coada drept multumire si s-a carat, adica a trecut strada. A venit o antilopa cu un antilop mic. I-am dat si ei un mar, antilopul mare a venit si-a halit maru. Bei porc cornut, te bag in pizda ma-tii daca nu lasi copchilu ala sa manince.
Vezi ca sare la tine, zice barbatu-meu speriat.
Noa bun, ca tocma cautam pe cineva sa sara la mine poate-i zmulg astuia un corn sau doo in lipsa de ceva mai bun.
Da cornuta s-a uitat la mine asa gales ca i-am mai dat un mar si ne-am carat. Era interesant cum arata, maroniu cu totul numa labele picioarelor erau in dungi alb cu negru. De ce-o fi avut picioarele alb cu negru habar n-am.
Tanzanianul era-n extaz si rusoaica blonda la fel. Nepotul dormea de caldura si zgiltiiala, nora-mea saraca doarmea si ea ca noaptea n-a lasat-o nepotul si fiu-meu era vioi ca-ntotdeauna. Nu stiu unde i-a tirit pe ailalti ca i-am zis lu barbatu-meu, daca nu plecam imediat din groapa asta se intimpla o mare nenorocire. Ia-n calcul ca n-am mincat nimic de-o zi jumate si nu stiu ce idei pot sa-mi vina.
Barbatu-meu stiind cam ce idei pot s-ami vina cind ajung la limita l-a anuntat pe plodu ca plecam si-am plecat. Drumul a fost frumos de la prapastie la Eilat, numa deshert, numa deshert, numa si numa deshert. Ba erau si unii care largeau drumul, chestie care facea dopuri de circulatie in deshert.
Nu multe, cam la fiecare 10 km cite unul. Modest daca e sa te gindesti la ce se intimpla-n centrul tarii.
Am ajuns insfirsit la Eilat, mde, am ajuns e un fel de-a spune, spiritul meu nu era cu mine la Eilat, cred ca murisem si nu stiam. Dar am aflat cind mi s -a facut foame. Am mincat la o chestie pe malul marii care se cheama punctul final. Daca nu mincam repede chiar putea sa fie. Hotelul asta Prima e aproape de plaja de corali. Pestii sint deosebit de frumosi si se plimba linistiti chiar linga tarm, poti sa maninci tampeniile care ti se servesc fara sa bagi de seama, ca pestii-ti atrag atentia.
Acu ma duc sa beau o cafea normala.
