posted by Luana on Oct 9
Pe la prinzul noptii umblam de nebuna cu Goldie dupa mine prin salon; singura nu merge, ii e frica de podea nu stiu de ce anume suspecteaza placile alea de portelan oricum le priveste cu suspiciune pune-un picior pe ele si-l duce inapoi, nu merge nici in fata nici in spate, nici impinsa nici trasa daca nu merg eu cu ea. Altfel sta-n balcon. Si balconul il suspecteaza si-atunci se duce-n gradina sub maslin. Bun, nu m-am trezit special din somn sa ma plimb cu ciina prin salon, am vrut sa beau apa. Goldie a vrut in curte am lasat-o-n curte. N-o sa ma bat cu ciinele-n miezul noptii mai ales ca intentionam sa dorm.
M-am obisnuit sa treaca pe linga mine, ziua sau noaptea in propria mea casa cu acte-n regula, tot felul pe personaje sau persoane, nu numai ca-si vad de-ale lor fara sa-mi dea vreo atentie, sau atentia cuvenita, dar am uneori senzatia ca trec prin mine. Shocul a fost mare la inceput, am dirdiit de spaima-n virful patului cu perna pe cap dar nu mi-a ajutat la nimic,personajele-si vedeau de treaba. Dupa o vreme nu mi-a mai ramas decit sa-mi vad si eu de treaba gindindu-ma ca daca ele-s la mine-n salon precis ca si eu sint pe undeva pe la ele prin salon si le deranjez la fel. Ok, sa le lasam in pace, cu alea-s deja obisnuita, dar tipul de-azi noapte era de-a dreptul si de-a dreptul ciudat. Imbracat de sus si pina jos in negru cu pelerina si-o palarie cu boruri largi trasa adinc pe ochi semana c-unul din Misterele Parisului daca-si mai aminteste cineva e film. Asta-n negru cu palaria pe ochi mi s-a adresat direct:
Eu sint Andreea Motrilio si-mi face placere sa te cunosc. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Oct 7
Pe fiu-meu l-a lovit ca vrea pasaport romanesc pentru nevasta si copil. El are pasaport romanesc. M-a rugat sa sun la ambasada romana din Israel sa vad cum sa faca. Sun, ajung la o tipa, aia foarte amabila se inneaca auzind povestea, ca e complicata.
Stati asa doamnam zice, ca vi-l dau pe domnul consul.
Bine, zic. Mersi.
Mi-l da pe domnul consul. Il intreb si pe el. Ma intreaba citi ani are pruncul. Ii raspund ca are ceva ani ca altfel nu era insurat si n-avea prunc.
Pai, zice, atunci eu nu pot sa vorbesc cu dvs trebuie sa vorbesc cu el. La revedere, zice. Si inchide.
Logic, are dreptate. Da nu s-a nascut inca ala, fie si consul care n-ajunge-n grad nici la jumate din ce-am eu in zile festive sa-mi inchida mie telefonul. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Oct 1
De-o saptamina ma chinui sa aflu ce-ar urma sa fac in locul a ce fac. M-am saturat de nebune de aparate de slabiri si cind aud “eu nu maninc nimica nu stiu de ce ma ingras”, se ridica-n mine Jack Spintecatoriu in forma de 7-8 crime pe zi. Pur si simplu nu mai suport. Am rarit pacientele, am scurtat tratamentele la 3 zile pe saptamina si tot e prea mult. Dar ce mama dracului sa fac daca asta nu mai fac? Mda, as putea sa nu mai fac nimic. Dar si-asta m-ar enerva.
De Yom Kipur e liniste, fix ziua-n care omul sanatos la cap poate face tot ce nu reuseste sa faca multa vreme, neeeee, nu socoteli sufletesti ca alea si le face omu sanatos la cap in fiecare seara, ci treburi cum ar fi curatatul argintariei, curatatul pietrelor si-al cristalelor, curatatul lampilor etc.etc. Asta am si facut. Scirboasa treaba asta cu argintaria baga-mi-as. Regret ca n-am aruncat-o, acu e prea tirziu tre s-o pastrez pentru mostenitori. Barbatu-meu a primit sarcina sa curete putin in salon. A strimbat din nas da asta-i treaba, viata nu-i picnic. S-a apucat de curatat. Read the rest of this entry »
posted by Luana on Oct 1
Israelu-i plin cu scoli de medicina chinezeasca. Oricine poate sa invete pe oricine medicina chinezeasca, oricum diploma de medic chinezesc nu e acceptata inca nicaieri asa ca-i simplu, se cheama medicina bunicului, pe bune, in sensul ca atunci cind bunicului o sa-i fie recunoscuta diploma o sa fie recunoscuta si diploma astora care invata trei ani platesc o gramada de bani si ies, cica doctori chinezesti. Doctori, mde. Din cite-mi amintesc bunicu-meu avea diploma, da strabunicu-meu nu, ca se plimba cu gentuta din loc in loc si scotea masele la oameni. Clar ca nu e ereditar, n-am nici un talent sa bag clestele-n gura omului si sa-i scot maseaua care trebuie. Merg la gramada, una-n bot si-i scot citeva, la o adica alea n-or sa-l mai doara, nici nu trebe diploma pentru asta.
Read the rest of this entry »
