posted by Luana on Aug 20
Ziceam de una din cele mai ciudate nopti din viata mea, aia din Zanzibar? Cred ca de fapt a fost cea mai ciudata fiindca nimic inainte si nimic dupa n-are termen de comparatie. N-as zice ca dormeam dar n-as zice ca nu dormeam cind coliba aia s-a umplut de fum si tot felul de animale ca arca lui Noe. Sareau insa-n ochi serpii de toate marimile si culorile, lupii de toate rasele lor, pumele si paianjenii. Ici colo cite-un crocodil… Animalele pareau sa fie-n sedinta de grupa sindicala fiindca niciunul nu mi-a dat atentie parca eram invizibila nici macar n-au sisiit in directia mea da mestereau ceva. Animalele nu mesteresc nimic mi-am raspuns, aiurezi dupa combinatia bunicii Coropisnita lapte cu singe mai bine dormi. Dar dormeam. Oarecum. In orice caz dupa ce-au terminat consfatuirea indivizii suspecti au venit si-au stropit ceva pe mine de m-au luat frigurile,apoi caldurile apoi iar frigurile si bilbiiala, vedeam focuri in fata ochilor, oameni care taiau alti oameni oameni care vindecau alti oameni schelete si cadavre printre ele animalele susnumite umblind de la unul la altul. Cred c-am urlat groaznic de groaza dar nimanui nu-i pasa de inca una care zbiara de nebuna-n noapte ca majoritatea zbierau tot timpul.
Dimineata au venit doi de-aia cu dinti albi si restul negru cu inca unul care vorbea engleza sa ma scol dracu de pe rogojina ca ma cheama sefu scofilcit. Toti pareau deosebit de bine intentionati numa eu m-am uitat la miinile si picioarele mele ca mutra nu mi-o puteam vedea, eram pictata-n toate culorile cu diverse animale in special serpi lupi paianjeni puteam a ceva indefinit ceva intre pishat de motan si parfum de iasomie amestecata cu iarba sarpeului dizolvata-n cucuta pura si balega de cal diareic.
Scofi (de la scofilcitu) arata ca o crizantema, stralucitor vesel si ferice de parca eram raza lui de soare. N-am asteptat sa-mi spuna sa stau c-am cazut pe pres ca din avion si-am ramas holbindu-ma in neant. Scofi a prins momentul de natentie si mi-a mai tras citeva ciomege-n diverse parti ale corpului dupa care a inceput sa se agite sa dea din toate organele si sa racneasca. Ala care traducea mi-a zis ca sefu sustine ca sint mai putin bolnava la corp decit la cap. Mersi de noutate, i-am zis. Scofi tipa inainte. Mi s-a tradus ca tiroida mea e bine da s-o las in pace, ca tre sa-mi vad de matele din mine si sa ma las de meseria urita si scirboasa pe care-o fac, ca nu asta-i menirea mea.
A tras un racnet de-am crezut ca toti pomii daca ar fi fost pomi or sa cheleasca si a tacut. Parea foarte multumit de el insusi. I-a tras un ciomag ala care traducea sa continue si-ala a zis ca eu m-am nascut din neam de oameni care trebuie sa fie ce e el, adica scofi si ca pentru mine ar fi bine sa ramin acolo la ei. Ca numa asa o sa-mi fie bine. Si sa nu cred ca daca ma las de ce fac si incep altceva sa fac ala o sa fie lucrul pe care-o sa-l fac, o sa ma satur si iar o sa caut pina cind tot la ei ajung sau la alt trib care mi-e scris mie sa ajung. Asa ca de ce sa nu fac ce mi-e destinat sa faca acuma si pe loc?
Aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, ma si vedeam stind in poienita pustie cu o ciurda de vaci imprejur si-o coada de oameni transpirati asteptind sa-i vindec daca se poate si intre timp pocnindu-i peste picioare si capete cu ciomagu ca sa treaca timpul. Le-am explicat ca musai sa plec am familie am obligatii am…am…am… Crizantema a ris fara dinti si-a zis ca stie exact ce am si cum am si ca imediat familie o sa am din partea lui fiu-meu dar tata o sa moara si mama o sa se duca pe-alta lume da o sa fie vie ceea ce n-o sa-mi foloseasca la nimica. Ca Dan se insoara si are 4 prunci dar numai primul mosteneste de la mine si de la taica-sau care-a mostenit de la mine darurile si-n final si el o sa faca ce trebuie sa faca dupa ce-o sa faca o groaza de alte lucruri. Dar a spus ca stie si ca trebuie sa plec asa ca sa plec.
Mi-a luat mina si cu dexteritate mi-a deschis vena, a scos ceva din punga de pe piept a pus pe vena deschisa a suflat a apasat si-a pus desupra o bratara tesuta de mina o am si-acuma pe mina in acelasi loc. Mi-a scuipat in mutra si mi-a facur semn sa ma car de-acolo ca are treaba. M-am carat la modul cel mai efectiv in sensul ca m-am tirit.
Bursteiin si Igor intinsi la pamint rideau ca vacile si pareau total drogati, unu din ajutoarele crizantemei le-a bagat ceva-n bot si s-au trezit pe loc. Pe mine m-au dat pe mina unor muieri sa ma curete de toate pacatele mi-au dat inapoi hainele curate de tot si pe-aici ne-a fost drumul. Calauzele sforaiau la umbra le-am sculat da au zis ca nu mai avem nevoie de ei, stiu eu si singura drumul. Da daca ne maninca ceva lighioane? Calauzele au ris de moartea si-au zis ca vor si ei sa vada lighioana aia care-o sa ma manince pe mine. Nu m-a mincat si-am stiut perfect drumul inapoi spre mirarea lui Bursteiin care-a afirmat ca uneori nu-s asa tampita cum par. I-am arucnat o privire tandra si-a zis ca l-au trecut fiorii de parca l-ar fi privit o cobra. Si eu am avut indoielisincera sa fiu daca sa-i sar in git sau nu.
Cuvintele crizantemei scofi s-au indeplinit aproape pina la ultimul, am plecat din vechea meseria si fac o alta de care m-am plictisit si-am icneput sa fac altceva, multe altcevauri care nici ele nu ma satisfac pe deplin, tata amurit, mama-i la nebuni, Dan s-a insurat si i s-a nascut deocamdata un baiat, a aparut de undeva matusa lupoaica din Siberia si …
Am ramas cu privirea de cobra pasii inceti si miscarile iuti imprevizibile pina si pentru mine, uneori imi intepeneste ceafa si capul nu mi se misca-n parti iar casa e plina de painajeni cam o data la ciiteva luni. O sa ma intorc in Zanzibar, poate, cindva….
August 20th, 2009 at 5:02 pm
povestea asta e nitel cam horror pentru un cetatean onest – platitor de taxe si impozite. parol.
n-as fi supravietuit unei astfel de experiente. mie mi-i frica si de umbra mea, darmite de ciudatenia aia de saman stirb.
August 20th, 2009 at 8:28 pm
uh. eu obisnuiesc sa ma cred (sau sa ma dau? ) viteaza.
…mda. oare as fi supravietuit?
August 20th, 2009 at 9:20 pm
mai duamnelor, asta nu e de loc speriotoare am altele mai sperietoare daca vreti.Ia imaginati-va pe everest, era o lege, cind auzeai helicoptere stiai ca au venit sa ia pe careva care-a mierlit-o.Un pas gresit erai kaput.Plus ca ti se umfla creieru-n cap si plaminii-n tine.Asta da spaima.In kenya tre sa dormi in cort pe jeep ca altfel animalurile te papa si se face cu rindul paza.Un rinocer furios face praf o masina-n doua minute s.m.d. si-ar urma s ama sperii de-un hodorogit cu niste serpi?:))))))
August 21st, 2009 at 5:28 am
Așea.
Pași înceți și mișcări uneori iuți și imprevizibile am și io. Boli mai puține în corp decât în cap, asemenea.
Dacă ești lup, de ce să alegi Zanzibarul? Siberia pare mai acasă.
August 21st, 2009 at 10:34 am
ai, ca nici sa scutur o toala pe geam la etaju unu nu ma prinzi…darmite pe everest.
)
cand m-o dus sotu la munte si m-o suit in telecabina…..vaaaai, ce circ am facut.
eram latita pe podea si pizduiam.
iar despre animaluri salbatice, nici o grija. abea fac fata unui motan birmanez. acu fro 10 ani, mi se lipise de birou o mare dresoare de lei si ursi.
ma masura lung intr-o zi….”draga mea, sa stii ca ma uit cu atentie la tine de ceva vreme. as scoate o dresoare strasnica de lei din matale”
mi-am facut cruce.
August 21st, 2009 at 10:56 am
Elise, am precizat inca din zanzibar partea una ca nu m-am dus in excursie ci cu trebi, n-am ales zanzibaruldesi nu regret c-am fost.Omul e obligat saincerce sa vada sa simta ca sa aiba-n el totul. Si in orice caz eu nu-s lup ci sarpe ceea ce in horoscoapele shamanice se confunda.Siberia e destinul am tribul meu acolo, zanzibarul si celelalte locuri cu shamanism sint locuri de unde poti invata.
August 21st, 2009 at 10:57 am
Bine, nu Everest, Turcia dupa cutremurul criminal si intre altele citeva mititele.Spaima lui d.zeu crede-ma.Si mirosul…
August 21st, 2009 at 6:21 pm
presupun ca te-ai dus de voluntara colosha in turcia….
ca nu te vad altfel.
August 21st, 2009 at 7:27 pm
Sa va spun eu “vitejie” : ce etajul 1 , Inah , mie imi place in montagne russe, da? Adica imi placea inca, acum 10 ani. Pana aici am batut campii.
Acum vorbesc serios: asta cu Zanzibar-ul…mai Luana, asta e asa o experienta…te rog sa ne mai spui, cand simti tu ca vrei.
August 21st, 2009 at 10:45 pm
Innah, ma bucur c-arat asa de ca si cum m-as duce voluntara in catastrofe:) s-a intimplat sa fiu pe-acolo hai sa zicem:)
August 21st, 2009 at 10:49 pm
Anna si mie-mi place montagne russe e misto, dar e cam passe:)
Asta cu zanzibarul a fost, sa zicem o experienta dar nu cine stie ce, am avut mai dure-n chestia asta cind mi-o fi muza pe-acasa le-oi povestii,sint cam brrrrrrrrrrrrrr pina si dupa mine, unele chiar brrrrrrrrrrrrr de tot.daca n-aveam dovezi ziceam ca-s de tot nebuna.Da nu-s.pardon,nu de tot:)
August 22nd, 2009 at 7:34 am
mey duamna Luana, io presupuneam ca te dusesi voluntara sa ajuti omii in nevoie.
nu ca te duci glontz unde simti ca se va cutremura ceru si pamantu…
parol
August 22nd, 2009 at 7:44 am
Na, că iar m-am exprimat neclar: ziceam că de ce să rămâi sau să te întorci în Zanzibar, unde lupu-i amintiri din copilăria umanității, când poți mere în Siberia, unde lupu-i arhetip sadea până-n zilele noastre. De parcă ar conta zoogeografia actuală, da‘ clămpănesc și io ca să mă aflu în treabă. În schimb ca șerpe… ehehei, totem universal de pe vremea facerii, pe tăt mapamondu‘… Și mai ales în Mexic, Quetzalcoatl alea-alea… Gata, gata, am tăcut.
August 22nd, 2009 at 9:12 am
Am trait si eu ceva asemanator, in sensul ca am avut o perioada in care mi se intampla o chestie care nici pana in ziua de azi nu stiu daca era vis sau realitate si asta poate si pentru ca atunci nu i-am dat destula importanta, pe vremea aceea inca nu stiam nimic si nu citisem absolut nimic din domeniul psihologie, parapsihologie, stiinte de frontiera, etc. ca sa fiu pregatita si imi pare foarte rau. Deci, cand aveam cam 16-17 ani, am avut o perioada cand, repet, nu mai stiu daca era vis sau realitate, atunci cand stateam in pat simteam ca mi se ridica picioarele. Aveam senzatia ca devin imponderabila si sunt gata-gata sa ma desprind si sa-mi iau zborul. Dar eu proasta de mine , in loc sa ma las , sa vad ce se intampla, mi-era teama sa ma desprind, mi-er teama sa pierd controlul si ma concentram ca sa nu ma ridic. Asa ca o paranteza as vrea sa adaug ca acea perioada a vietii mele, asa cam pana la 22 de ani a fost ultima in care sufletul meu inca mai era imaculat ( asa simt eu ) , dupa accea, a inceput sa se umple cu gunoaiele vietii. Am adaugat acest lucru pentru ca de multe ori m-am gandit ulterior ca s-ar putea sa existe o legatura intre acest fapt si ceea ce am simtit in acea perioada ( si nu, nu sunt o fiinta religioasa ). De asemenea, tot in acea perioada am avut foarte des senzatii de “deja vu” si mi se intampla sa ma vad ca si cum as fi fost undeva in afara mea. Inca un amanunt care nu stiu daca are importanta, toate astea mi se intamplau numai cand eram acasa si cand eram singura.
August 22nd, 2009 at 1:09 pm
Mie mi-ar place-n Zanzibar soro da tribul de care apartin prin ascare ( baga-mi-as) e in Siberia unde- sa fiu un sarpe congelat:) Genetica draga mea, genetica.Astia zic ca o data la o generatie senaste-un shaman si pe-ala tre sa-l caute si sa-l tiriie de git unde e musai sa fie.As putea sa fiu in orice trib shmanic din lume, da deh,io taman fiica de soare tre sa ma duc in ger.Ilogic.da asta-i.
August 22nd, 2009 at 1:11 pm
Sinjenelule de obicei tre sainveti sa depasesti frica, neincrederea-n tine sau banuiala ca simti nu e adevarat.Astfel doar inaintezi altfel ramii pe loc.Ce ti-ar fi pasat sa zbori? bey e fantastic sa te uiti tu la tine de sus dormind. fantastic.In special cind mai si te-auzi sforaind ca un gater:)
August 22nd, 2009 at 2:25 pm
Hai sa m-ati starnit sa spun chestii ce nu le spun de obicei. Eram la Gura Portitei, mergeam pe plaja. Acolo…nu vezi blocuri, hoteluri, ca la Mamaia, de exemplu. Nu vedem in fata mea nimic altceva decat linia dintre cer si mare,cuband lin si departe . Nimeni in spatele meu, nimeni in fata mea. La un momet dat, am avut senzatia ca ma desprind de pamant, ca ma ridic.Nu era o senzatie obisnuita, era ceva-altceva, nu mi se mai intamplase asta niciodata. Ce am facut? M-am speriat si totul a disparut intr-o secunda. Ma oftic si in ziua de azi ca m-am speriat.( Deci nu sunt chiar asa viteaza, da? )Apoi…mi-am spus : ete na, a fost doar asa,o senzatie extatica… Incerc de fapt sa-mi conving mintea, DAR…eu STIU ca nu a fost asa.A fost ceva-altceva.Nu inteleg de ce a aparut atunci si de ce l-am gonit. Ma oftic, asta e.
August 22nd, 2009 at 3:11 pm
Asa cum spui tu Anna, si eu am inceput mai tarziu sa ma oftic . Imi pare rau ca am fost atat de nepregatita pentru acea experienta. Acum sunt prea infundata in material, in grijile cotidiene ca sa mai pot sa ating starea aceea.
August 22nd, 2009 at 3:19 pm
Luana, nu numai ca am ramas pe loc dar simt ca am decazut foarte mult, ca m-am indepartat atat de mult de ceea ce as fi dorit sa fiu.
Si ce vei face pana la urma, te vei duce in Siberia?
August 22nd, 2009 at 3:25 pm
Anno ai gresit, fenomenul exista, se explica, daca erai pe plaja, mergeai intr-un loc plin de energie mersul in sine implica contactul cu pamintul, deci energia cum e normal urca-n sus te umple apoi reine,coboara-n jos si actioneza asupra chakrei nr unu aia a legarii cu pamintul, de-aici starea delevitatie,multa energie care ea energia e legata de pamint tu insaplutesti,termina sa te opui, n-ai de ce sa-ti fie frica,dracii si spiritele rele te baga-n pamint nu te fac sa zbori.
August 22nd, 2009 at 3:29 pm
Hai las-o moarta stinjenelule si recunoaste ca ti-e frica si n-ai incredere=n propriul tau potential.In special ca lumea-i asa deinchisa-n directia asta ca ti-e teama sa nu te ia de nebuna, de vreme ce recunosti fie sinuma-n fata ta insuti ca ai puterea inteligenta si posibilitatea sa dezvolti niste capacitati pe care le ai si de la natura le ai mai dezvoltate ca altii poti inainta.Si sanu-mi pui can-ai timp si-altele nici eu n-am timp, toti avem chestii materiale de rezolvat ca deh,traim si tre sa traim, dar nu le amesteca.Bine? Treci aici si recunoaste ca esti dotata insa esti lenesa si fricoasa.Punct.
Anno la fel.Si amindoua treceti la colt.N-am coji de nuca.Imaginati-va ca am:)))
August 22nd, 2009 at 3:34 pm
Scuze can-am raspuns la intrebare,normal ca in final voi pleca in siberia.Am un sat maricel de condus, o intreaga industrie de turism si-o intreaga economie locala.Plus raspunderea asupra sanatatii si bunastarii oamenilor alora.Din pacate umul trebuie uneori sa faca si ce n-ar vrea sa faca.daca n-o sa ma duc eu se va duce fiu-mei ceea ce n-ar fi cinstit fata de el.
August 22nd, 2009 at 4:06 pm
Nu Luana, nu mi-e frica . Mi-e mai putin frica decat oricand, dar spiritul meu s-a umplut de mocirla. Ca sunt lenesa, da, asta cred, ca nu am incredere in mine, da, si asta e adevarat. Nu reusesc nicicum sa am incredere in ce as putea sa fac cu mintea si sufletul meu. Si mai e ceva, nu stiu sau nu mai stiu ce trebuie sa fac.
August 22nd, 2009 at 4:19 pm
Treci dom’le zece minute la colt si mediteaza.spiritul nu s eumple de mocirla numa mintea ceea ce nu-i totuna.Da stai in liniste 10 minute, respira si urmareste-ti sunetul respiratiei.hai ca nu-ti cer mai mult.10 minute.la colt cu tine:)
August 22nd, 2009 at 5:22 pm
eu m-am pus la colt deoarece nu pot spune ca nu exista lucruri de care mi-e frica.
daca as sta pe coji de nuca si as scapa macar de o parte dintre ele, ar fi foarte, foarte bine. vorbesc serios. am sa-mi caut ceva pe post de coji de nuca, sa le am la mine mereu. colt…gasesc eu.
August 22nd, 2009 at 7:20 pm
Anna, ia spune-mi si mie de ce ti-e frica? una din spaime, hai s- analizam, vrei?
August 22nd, 2009 at 7:22 pm
ai ca tot au fost bune nucile alea la ceva….voi doua pe coji, la meditatie…si din miez, a produs maman cozonac. nu ma intrebati cu ce ocaziune….
August 22nd, 2009 at 7:50 pm
Daca nu vrei sa treci si tu pe coji de nuci prezinta-te imediat cu cozonacu:)
August 22nd, 2009 at 8:20 pm
am o perioada in care zic despre miine de nu ma mai termin de zis, vad eu, asa ca, daca sare Inah cu cozonacul
…zic : aparitia unei boli la cei apropiati mie. intrucat mi-a fost si frica sa scriu, dar m-am fortat sa scriu cuvantul moarte, probabil ca despre asta e vorba.
August 22nd, 2009 at 8:40 pm
Anno, moartea-i o chestie neplacuta pentrucei ramsi in viata cred eu.Dar e banal sa-ti spun ca e si ceva normal ca oamenii samoara? e anormal sa moara de tineri sau in chinuri, dar toti murim.Si urmeaza sa stim ca la unmoment dat ne prasesc cei dragi si rainem la rindul nostruscut in fata mortii sa ne pazim copiii.Asta-i drumul lumii. Si daca traiesti cu frica sidaca traiesti cu seninatate tot mor cei dragi tot murim noi insine si e mai bine sa nu-ti petreci viata-n spaime , moartea e de neinlatura mai ales celor care au trait o viata intreaga.
August 23rd, 2009 at 5:58 am
Pfuoai, clubul paranormalelor; să pove și eu despre visele mele lucide, când umblu prin casă sau la mii de kilometri distanță în timp ce corpul meu doarme în pat. Odată m-am întors să mă uit la mine dormind da mare lucru n-am văzut că era cam beznă. Dar de zburat am zburat, am plutit, am făcut tumbe, mamma mia, până m-a luat valul entuziasmului și m-am trezit. Exact ca în stare de veghe: când să sprintez, mă bufnește râsul. Tre’ să învăț să fiu mai cool, că cu emoționalul ăsta de adolescentă nu am cum progresa…
August 23rd, 2009 at 6:39 am
Daca ce spui tu, Luana, e banal, apoi sa stii ca eu imi spun singura banalitati foarte des…
In ultimele zile ale tatei…eram in stare sa ma iau cu moartea la tranta, metaforic vorbind.Acuma…privesc putin altfel.Stiu ca nimeni nu se poate impaca cu asta decat in timp, poate, dar ce rost are sa traiasca cu spaima de ceva imbatabil? Nu am avut spaimele astea mereu.Ceva s-a produs, insa, la un moment dat, unei rotite de-ale mele i-a sarit un dinte. Tot e bine ca stiu care e rotita. Nu pot sa pun dintele la loc dar ma straduiesc sa functionez in parametri, asa, cu dintele lipsa.
Elise, dar ce are dom’le emotionalul de adolescenta? Uite eu ma oftic pentru ca nu mai pot sa visez ca sar de pe bloc, pe urma ma catar pe bloc inapoi si pe urma sar iar. Adica…nu mai am cum sa ma dau mare ca practic sporturi extreme noaptea…
August 23rd, 2009 at 8:18 am
Sa sti ca la mine in casa e foarte greu sa gasesti un colt linistit in care sa poti medita
August 23rd, 2009 at 8:23 am
Eventual in baia mica, da numa cu lumina stinsa ca daca aprind lumina porneste si sistemul de ventilatie si face zgomot
August 23rd, 2009 at 8:37 am
Elise, poti merge maid eparte decit sa sari de pe bloc sau sa faci tumbe-n aer daca-ti pui s ain cap.Sa icem ca ai chef sa vezi///petra, sau taj-mahal, spune-ti ca vrei sa vezi petra, ai sa ajungi la petra, merita s-o vezi e superba du-te sa ezi aztecii incasii,umbla,n-i neaparata nevoie sa fii acolo fizic, daca sufletul tau vede e de-ajuns,fiindcaoricum in suflet pastram totul.O sa ma intrebi ce-i sufletul si-i o teorie asa delunga ca va trebui sa-ti explic miine, azi am multe nebune.
August 23rd, 2009 at 8:39 am
Stinjenelule chestia cu du-te la colt era o figura destil,poti taia ceapa si medita ,sau ma rog,morcovi sau in birou sau unde vrei.Pur si simplu e suficient sainveti tehnica de-a te scoate pe tine inafara tampeniilor altora.Si crede-ma nu-i zgomot sa te deranjeze cind ai invatat deja sa nu vrei sa auzi zgomotele.
August 23rd, 2009 at 9:34 am
bre, despre cozonac va pot comunica numa de bine…mai sunt cca. 5 felii…da’ mai face (speranta egzista)
io tocmai am zburat mental si fizic dupa niste morcovi.
ardei umpluti cu (orez, ciuperci, ceapa, morcov).
cam asta e cu paranormalu in dimineata asta in apartamentu meu.
p.s. rade lumea din familie de mine, da’ in momente de liniste (rare, neika, rare de tot)….ma pot concentra puternic si-mi iau zborul. nu prea mult, ca-s fricoasa ca un iepure. da’ cativa centimetri tot prind. da?
August 23rd, 2009 at 10:44 am
Păi aia ziceam cu entuziasmul care mă prinde când realizez că visez lucid – mă trezesc și nu mai pot merge nicăeri. Că destinații aș avea io, ohoho… Chiar mă interesa Petra, ce chestie…
)
Cât despre meditatul în public, poa’ să-mi urle o fanfară în urechi că io-s concentrila pe problemă… Nu văd lumea, nu salut, zice satul că-s mândră…
Nu te întreb ce e sufletul, că are omniscienta teoria ei… și darul premoniției, sau ăla al materializării dorințelor, sau ambele. Câți porumbei mi-au ieșit pe gură, mă mir eu de mine. Chiar mi-e frică să-mi mai doresc ceva, că poate nu-i spre binele meu. Așa că am luat de la budiști detașarea, de la creștini sacrificiul și de la mozaici – cabala… (de la musulmani mă mulțumesc deocamdată cu muzica sufi
August 23rd, 2009 at 11:08 am
Daca vrei sa continui sa zbori zbori, trebuie sa depasesti momentul ala-n care zici tu ca ” te trezesti” si mai ales trebuie sa ai rija sa te si intorci, asta-i o problema de caretre sa vorbim serios.Intorsul revenitul adica.ia din fiecare cite ceva dar cu grija, tot ce e doctrina e totusi doctrina daca reusesti sa iei doar ce ti se potriveste esti o persoana deosebit de inteligenta.Kabalah mi-e antipatica.Din budism am luat si eu tot soicismul, dar partial si rabdarea ba si gindurile de cum trebuie acceptata viata si moartea.Insa adaptate la viata mea.Muslemismul e kabalah.de-aia nu-i sufar nici pe ei:) insa taoismul e interesant.
August 23rd, 2009 at 6:56 pm
Pai vezi Luana, de asta mi-a fost frica si mie atunci. Nu de zbor mi-a fost frica,mi-a fost frica ca nu ma voi mai putea intoarce. Atunci am simtit ca corpul meu incepe sa fie ca un balon umplut cu gaz si ca daca scapa se va duce nu se stie unde luat de vant.
. Partea mai proasta (zic si eu asa) a fost ca asa s-a nimerit ca de el am fost si tare indragostita 
. Bineanteles ca si femeile au ce invata de acolo.
Taoismul imi place si mie si am sa fac o mica paranteza o sa spun ca daca toti barbatii ar citi “Tao si arta de a iubi” ar disparea femeile nesatisfacute de pe pamant si sexul ar dura mai mult de 11 minute, ar invata ca nu sexul te epuizeaza, te imbatraneste ci ejacularea, ca poti avea orgasm fara sa ejaculezi, ca poti sa faci sex o zi intreaga , sa ai orgasm de 10 ori si sa ejaculezi numai o data de exemplu. Am cunoscut un singur barbat care dupa cum m-am simtit cu el cred ca nu era strain de treburile astea dar nu stiu sigur ca n-am apucat sa-l intreb
Acuma, va rog sa ma scuzati daca am batut nitel campii.
August 23rd, 2009 at 7:07 pm
Stinjenelule, din pacate viarga si cialis pastilele alea fac acelasi lucru:)))))))
asa can-ai cum stii in epoca noastra daca-i taoismul sau taca-i pastilismul dar in fond ce conteaza? Am cunoscut si eu un tip carelua pastilele astea, cred ca era viagr, stii ce s-a intimplat ? Am simtit odata in el lipsa mirosului de ” sex” toata lumea cunoste mirosul, el nu-l avea.Mi-a ascutit nasul si-am simtit mirosul de pastile.Dupa o saptamina l-am parasit:)
August 23rd, 2009 at 7:41 pm
Asta chiar nu pot sa stiu daca la el era Tao sau pastila
si oricum nu mai are importanta.
August 23rd, 2009 at 7:49 pm
Stnjenel n-areimportanta pentru ce-a fost atunci areimportanta pentru viitor:))
nu dealta da sint cazuri cind te trezesti camoare un don juan pe tine cind ti-e lumea mai draga si asta nu-i o chestie misto, ca ii izbucneste singele prin toate gaurile posibile:)
August 23rd, 2009 at 10:26 pm
Stânjenel, sper că nu ai preluat faza cu 11 minute de la Coelho… Un mare speculant.
Când preiau ceva dintr-o doctrină încerc să-mi folosesc intuiția, să văd dacă elementul respectiv îmi e de vreun folos în calea mea, la subminarea setului meu de demoni. Dogmatismul nu-i de mine.
Așa cum ascult ce dorește organismul meu să mănânce, așa ascult și ce nevoi spirituale am. În rest, da, încerc să adun comori în suflet.
Dacă depășesc momentul de entuziasm care mă face să trec la unde beta, și ajung pe undeva de nu mai știu veni acasă, pot să te vizitez să îți raportez boroboața?
August 24th, 2009 at 5:52 am
mamma mia, de la paranormal la sex & horror…
eu “vad filme” cand citesc ceva…uh..prin toate gaurile, zici?
August 24th, 2009 at 10:37 am
Anno,prin absolut toate, statea aia saraca sub el ca se contractase de nu-lmai putea scoate si-ala cu singe din nas git si urechi cur si ochi.tabloul era sinistru de-a dreptul, cred ca femeia aia om n-a mai fost ca sa nu vorbesc de faptul ca sex n-o mai fi cacut toate zilele ei.
August 24th, 2009 at 10:40 am
Vrei sa se sperie stinjenelu si sa fuga pe geam? Vino la mine punem de-o parola si mai invatam cite ceva una de la alta.Eu sint aici si-astept ca tot n-am ce face, adica am da numa paciente-n principal.Am facut inca o chestie asa, cum sa zic pe negindite si acu judec daca am facut bine sau rau.Cred c-am facut bine.O sa scriu sa vad ce spuneti si voi.danu acu c-am o fatuca sub ace-n cabinet.
August 25th, 2009 at 5:50 pm
Elise, da, e speculant mare Coelho asta. Sie sa apese pe butoane. Poti sa ma vizitezi oricand da sa ai grija ca acuma, cu doi copii si doua pisici e cam deranj pe la noi
August 27th, 2009 at 7:55 am
Bun, am uitat că mă adresam Stânjenelului și evident întrebarea era pentru Luana.
Da‘ mulțumesc oricum de găzduire; evident că nu vreau să bântui și să speriu lumea. Eventual după ce învăț să ajung acasă de la Luana.
Da‘ mai durează până atunci, deși aș putea să am vise lucide mai nou cu duiumu‘, că trăiesc chestii mai ciudate decât visez, să mă tot ciupesc, nu alta…
August 27th, 2009 at 9:08 am
Adica sa-ti vine cineva-n direct sa-ti vorbeasca? Poateincanue sti pregatita.Stii, umbrele-s mai miloase ca aia-n viata, se gidnesc si la faptul -ai putea face atac de cord trezindu-te fara pregatire fata-n fata cu ele:)
August 28th, 2009 at 7:29 am
Mneh, nu în direct. În somn.