Uite poveste Annei, ca io am cont pe desprecopii:

Daca pe vremea filmelor cu “pac-pac” ale lu’ nenea Nicolaescu, smecherii se numeau “figuranti de Buftea”, acuma cred ca lucrurile s-au schimbat un pic. Declar cu mandrie ca si eu si grasa suntem oficial “figurante de Snagov”. De ce tocmai de Snagov? Pentru ca pana acolo ne-am carat la niste filmari.
Dar sa spun povestea de la inceput.
Primesc un offline pe ym de la cineva ( nici nu mai stiu de la cine)in care mi se spunea ca o agentie de casting cauta bebelusi. Ce idee credeti ca mi-a sticlit instantaneu in privire? Bine-nteles! Duc grasa la casting! Sun la numarul atasat in mesaj, imi raspunde o voce androgina (Jeez, cat mi-am dorit sa folosesc si eu odata cuvantul asta, numai ca nu am reusit niciodata pana acuma!). Deci raspunde vocea, iar eu tot incercam sa imi dau seama daca este o Ea sau un El. Imi spune unde sa vin a doua zi cu copila, ca mergem in Snagov, ca dureaza max 3-4 ore cu tot cu drum..io.. tolomaca.. zic “da, vin”.
A doua zi dimineata, iau grasa, o imbrac in roz cap-coada, ii trantesc o bashcalie peste carliontzi, inhat cele 3 genti dupa mine, si plec. Acu’ sa detaliez pentru cei care nu au copii: intr-una din din genti aveam pamperisi, gel antibacterian, ceva rontzanei, ciorapei de schimb,tzup-tzup ( iepurasul roz de care nu se mai desparte fi-mea), servetele de sters funduletzul si creme; in a doua geanta ( una roz pe care scrie citet: “princesse”)in care indesasem bidonul cu apa din care suge grasa, niste mancare pentru ea si 2 banane; in traista pe care mi-am atarnat-o de gat aveam acte, bani, apa pt mine si multe alte diverse.
Bun, deci inhat gentile, copilul care arata de parca tocmai o pescuisem din fata lu’ tur efel, cheile si sar in strada sa gasesc un taxi. Ajungem la locul intalnirii, sun personajul care imi spune ca de fapt ar fi mai bine sa ma indrept spre agentie ( care era vreo 15 strazi mai in spate, adica taman pe unde trecusem cu taxi-ul), injur in gand si incep sa ma indrept intr-acolo. Intre timp realizez ca nu cumparasem borcanase cu mancare pt pranzul grasei. Teoretic ar fi trebuit sa fim inapoi pana la ora la care ar fi inceput ea sa urle de foame, dar deh.. mama prevazatoare.. Ma intalnesc cu personajul, care era un pic de tot mai inalt ca mine, aproape la fel de slabanog, cu ceva inele si cercei pe el si cu niste gesturi de printzesa. Asa ca ii pasez doua dintre papornitze (evident ca si pe cea roz!)si pornim in cautare de mancare pentru micuta haplea. Topai eu cu copilul cale de vreo 20 de strazi in stanga si in dreapta si constat ca toate farmaciile din centru nu stiu ce e aia mancare pentru copii. Decid impreuna cu Adonis ( da, incredibil, dar asa il chema pe purtatorul de gentuta roz) ca e mai bine sa il rog pe sofer sa opreasca la fiecare farmacie din drum, pana gasesc mancare.
Asa ca pornim la drum.
Am sa trec peste detaliile de genul – una bucata copil urlator la care mama lui urla cu tandrete: te omor, Alex. Taci dreaq din gura!
Ajungem acolo, ni se repartizeaza o cabina cat fosta mea garsoniera, in care stam noi doua plus un copil marait, urat si isteric insotit de o mamica nervoasa si o prietena la vreo 130 de kile, imbracata in diverse nuante de galben si auriu pe fond negru lucios.
Fufele nu adusesera nimic de mancare pentru copil, doar cativa biscuiti amarati. Grasa nu se mai oprea din halit, asa ca tot ce scoteam din papornite dadeam si copilului isteric si oropsit. In fine, trec asa vreo 3 ore, timp in care ambii copii incep sa-si piarda rabdarea, eu anunt ca daca se mai taraganeaza mult lucrurile or sa aiba un platou plin de copii cu mucii pe piept si ochii bulbucati de plans si mi se raspunde la fel ca in ultimele 3 ore: in 10 minute incepem.
Dupa vreo juma de ora apare in final cineva care ne duce intr-un platou. Acolo publicul urla, aia de participau la emisiune ( adica ele) sar pe copiii nostri ca pe un platou cu sandwich-uri dupa o zi de post, plozii urla, publicul urla, madamele vopsite in culori de razboi urla la copii: vaaaaaai ce bebelusi frumooooooooosi! dar de ce plangi tu bebe?
In fine..ajung acum si la punctul culminant ai emisiunii. Ideea era ca un grup de mitze sa ia cate un copil in brate ( numa’ fetite) si a incerce sa ghiceasca care e mama carui copil. La fel trebuiau sa faca si masculii invitati, cu niste baietei in brate.
Grasa urla ca din gura de sarpe, toanta care o tinea in brate vine cu ea spre mine, io cu ochii infipti in ochii ei ii faceam semn din toate caracteristicile mele faciale cum ca ala de urla la ea in brate e copilu’ meu, ea nimic! Se uita fix la mine, dupa care pleaca inspre grupul mamelor de baieti. Grasa urla si mai tare. Toanta e trimisa inapoi la grupul mamelor de fetite. Toanta se indreapta spre mine, dupa care se razgandeste si incepe sa se invarta in loc, nestiind ce sa faca. In momentul in care fi-mea plangea deja de vreo 2 minute iar eu eram gata sa injur de morti si raniti pe dobitoaca de-mi plimba copilul, e impinsa spre mine de alta care se prinsese deja de vreun minut si 50 de sec ca pitica urlatoare e a mea.
Ajunge copilul in bratele mele, se linisteste, toata lumea e fericita.
Inapoi in microbuz, inapoi in oras. In masina copiii adorm pe rand, in afara de micul isteric. Ar fi fost bine si asa, daca n-ar fi fost o madama care a vorbit o ora jumate cat a durat drumul, numai la telefon. A povestit cu lux de amanunte la vreo 10 persoane despre cum a fost la marea filmare, cine era invitat, ce a facut fi-su, ce a zi ala, ce a facut aia.. in fine. Daca nu mi-ar fi dormit grasa in brate, i-as fi lasat ceva urme de adidas pe mutra, asta-i sigur!
Am ajuns inapoi, micul Adonis ma intreaba cum a fost, eu ii spun ca daca i se vor intampla diverse mici accidente care sa il lase fara diverse componente ale fizicului sau plapand, sa nu se mire. Adonisul rade, isi cere scuze ca a fost asa rau, se justifica, explica, scuze din nou, explicatii, scuze si tot asa, pana cand ii spun ca nu-i o problema, eu ma enervez greu, ma ajuta foarte tare faptul ca practic Voodoo. Ii ies un pic ochii din orbite, rade un pic, dupa care decide ca am un simt al umorului senzational.
Asa s-a terminat aventura noastra ca figurante.
Ah, si daca vreti sa vedeti una bucata copil urlator cu mucii pe piept si ochii iesiti din orbite, urmariti emisiunea de pe A1 de joi 24 aprilie, ora 9 jumate seara