posted by Luana on Jun 10
Traim in capitalism. Ce este capitalismul? Este un comunism care-a renuntat la toate partile lui bune. N-am de gind s-o frec descriind toate partile bune, dimpotriva, da partea asta cu marile retele de magazine mi-a sarit in ochi. In amindoi. Pina-a cazut lagarul comunist am cam umblat prin tarile comuniste. Am vazut magazinele, cu vinzatoarele puturoase, sclifosite si pline de inele pe tot corpul. Ieri am fost la magazine, parca am revazut tabloul. Daca alea din comunism macar erau ingrijite astea de la noi pe linga faptul ca-s sclifosite, puturoase si pline de inele mai sint si astronaunte. Ca sa ma feresc de pronuntarea cuvintului tampite. Nu sint idioate, idiotismul fiind o boala. Sint numa tampite.
Nora-mea a vrut sa-i cumpere haine nepotului. Detest cumparaturile de vinerea cind toata lumea se inghesuie peste toata lumea, dar alta zi libera n-am pentru asta deci am mers. Una din marile retele de magazine pentru bebelusi e Shilav. La raionul de hainute (ca haine nu se pot numii, abea le vezi cu ochelarii pe nas) a gasit nora-mea ceva, dar era prea mare. Am cautat, am cautat, nimic, am tras un racnet Cineva poate sa ne ajute?”.
S-a rostogolit spre noi o cutie de coca cola, rosie rotunda si cu par pe dinti. Daaa, ce doriti. I-am explicat ce dorim si s-a dus sa caute. N-a mai venit. A aparut alta, invers decit prima, slaba ca un pai, a plecat si ea sa caute,n-a mai venit. A venit o a treia, mijlocie, a plecat, n-a mai venit. Am banuit ca cineva bineintentionat a pus o capcana in magazie, cum intra o astronauta cum o trinteste pe jos, o leaga si o lasa acolo in speranta ca firma o sa aduca unele normale .Nu stiu, dupa 20 de minute de asteptare am plecat.
Hai sa mergem la Fox baby. Ok, la Fox nu erau nici slabe nici grase nici mijlocii, aratau bine, cam ca alea din lagaru comunist .Pictate pe figura pline de inele si de bratari duhnind a parfum. Iar am cautat n-am gasit. Am agatat-o pe una din ele. Am intrebat ce-am avut de intrebat. Aia zice ce vedeti asta-i ce avem. Incepuse sa ma manince laba piciorului sting in degetu mare. Da si palma stinga. Sa-i trag un sut in cur sau o palma pe mutra? Am zis ca asta n-ajuta si-am inceput sa caut cu avint prin rafturi aruncind ce-am vazut in toate partile. De ce s-o pocnesc sa iasa victima? Daca-i tampita sa munceasca dupa mine.
Cind a vazut balamucul a aparut una mai cu simtul conservarii.
Pot sa va ajut cu ceva ?
Da, vreau asta si asta.
Imediat a zis, s-a dus in magazie si-a adus. Am plecat.In urma era balamuc. Deh, clientul nostru stapinul noatru. Nu?
In vremea asta barbatu-meu se lupta cu firma de celulare. Nora-mii i se terminase cartela de celular. Trebuia sa cumpere alta si nu stia de unde. Barbatu-meu a sunat peste tot si-l plimbau de la unul la altul. Cind am iesit noi tocma se ruga de unu sa-i dea nu stiu ce numar de telefon, ala i-a dat numarul in final si-a sunat, i-a raspuns altul si iar a incercat sa-l trimita la altul. I-am smuls telefonul din mina deja incalzita de astronaute. Am zbierat: auzi aici, am un futut de celular de la firma voastra si i s-a terminat pizda de cartela. Incercam de-o juma de ora sa aflam de unde se cumpara, daca nu spui imediat pe gura de unde, vin la tine si-ti dau foc la dugheana.
Da de ce sinteti nervoasa intreaba ala naiv?
Ca pizda ma-tii nu-i de fata sa ma cac in ea, raspund. Dai numarul sau te explodez?
Da, sigur zice, puteti cumpara cartela aia de la orice chiosc vreti nu e undeva-n mod special.
Du-te-n pizda ma-tii, zbier si inchid.
Se pare ca tu stii sa explici mai bine ce vrei, spune barbatu-meu.
Mi se terminase cafeaua. Mergem la Ilan’s sa cumparam cafea. Eu beau cafea Istambul. O fatuca mica de tot ,mai mica decit mine ceea ce-i greu de realizat vine zimbind si ma intreaba ce vreau.
Vreau 200 gr de istambul macinat de cafea turceasca.
De ce nu 250 gr.? intreaba fatuca.
Nu ma nerva zic, vreau 200 de gr, macina 200 de grame nu-ti complica existenta.
Aia mica se catara pe raft,da jos borcanul cu boabe de cafea,se apuca de macinat, termina de macinat. Ii dau 100 de sh ea-mi da 10 inapoi si cafeaua. Ma uit la ea. Ea se uita la mine.
Mai vrei ceva? Intreaba.
Da, restul de la 100.
Mi-ai dat 50.
Ti-am dat 100.
Mi-ai dat 50.
Imi stecleste ochiu verde. deschide casa de bani. Ultima hirtie e de la mine spun. Nu deschid spune. Deh, azi se lasa cu bataie gindesc.
Deschide casa de bani sau te dau cu capul de ea.
Vine-un tip. ce s-a intimplat. Ii explic cum ca pizda mica a luat 100 si da rest la 50. Ala baga de seama ca sint putin nervoasa. Deschide casa. Intr-adevar vede 100. Imi da restul cere scuze.
Imi recuperez familia. Intr-un fel imi pare rau ca n-am pocnit pe nimeni. In alt fel imi pare bine. M-am saturat de procese verbale vinerea.
La iesire un portar religios si foarte politicos ne-a urat shabat shalom. Mda, inca putin si nu era shalom adica pace, era razboi. Du-te dracu i-am zis in sinea mea, dar i-am zimbit cu toti dintii din fata si i-am raspuns, shabath shalom. Ce pizda ma-sii, uneori trebe omul sa fie si binecrescut. Doar nu sintem in comunism
June 10th, 2009 at 6:38 pm
Sa inteleg ca te-ai distrat.
)))
June 10th, 2009 at 6:50 pm
** E ziua de odihna:) m-am distrat?
June 10th, 2009 at 7:32 pm
Era o gluma, Luana.
E clar ca numai placut nu a fost. Mai am si eu zile de-astea in care parca toti prostii si nebunii au magnet la mine. Da’ am ras citind, si asta nu pentru ca faptele in sine erau amuzante. Ca nu erau. Dar felul cum ai povestit, da. Acu’ nu te supara si pe mine.:)
June 10th, 2009 at 7:34 pm
Nu m-am suparat de loc, mie-mi place grozav sa ma cert, nu reusesc sa ma enervezi si-o fac cu nonsaslanta totala:) exact asa cum am poevstit.Fara nervi :::::::
June 10th, 2009 at 8:01 pm
Asa ca tine a patit si sefa mea anul trecut cand a fos in vacanta undeva in Europa, acum chiar nu mai stiu in ce tara, dar la ea deznodamantul a fost altfel pentru ca ea este romanca ( ma rog, unguroaica dar cetatean roman ) . Deci cand a venit seful sa vada ce se intampla si ea a explicat, ala nu a deschis casa ci a intrebat-o : ” sunteti cumva din Romania ? … Oh, da? …Atunci il cred pe el ( el fiind vanzatorul )” . N-a mai putut sa spuna nimic pentru ca ochii i s-au umplut de lacrimi.
June 11th, 2009 at 6:44 am
Degeaba te superi, voi sunteti de vina pentru ca v-ati dus la cumparaturi vinerea, cand toata lumea e obosita. Trebuie sa mergeti lunea, cand nimeni n-are chef de nimic, nici macar de “pasarici” mici si nici macar “pasaricile” mici de ele insele si de aceea isi uita inelele acasa. (Am vrut sa scriu ca tine, dar nu pot sa vorbesc urat, futu-i…)
June 11th, 2009 at 8:10 am
Huh? Pai Stinjenelule fata aia n-a avut flinta la ea sau macar unghiile? sa-i faca aluia operatie estetica?
June 11th, 2009 at 8:13 am
Anno, m-am dus si io cind am timp ce dracu sa fac,da si cind am timp plus voie buna n-o s-o las pe-o pizda indiferent de dimensiuni sa ma ia de proasta fara sa-i zmulg perii de pe ea.Voie buna e o chestie care n-o am fiindca detest cumparaturile,normal,inafara de alea-nc are cumpar ierburile mele, pietre sau carti:)
June 11th, 2009 at 8:16 am
uite-aici ce-am patit eu cu grasone acum vreun an. te rog sa observi ca am fost calma si n-am amenintat pe nimeni cu moartea
June 11th, 2009 at 8:56 am
As citii io da ala nu ma lasa:((((((((
June 11th, 2009 at 11:51 pm
Si la noi in magazine e inflatie de d-astea…
Se pare ca nu doar io am parte de imbecili enervanti.
Azi am pocnit doi tigani. N-am nimic cu ei ca sunt tigani, ci ca se poarta incat injuram tiganii.
Bicicleam spre casa, dupe ce cumparasem de la o taranca rosii cu gust de rosii si cirese in care creste carne (ca alea tratate n-are gust, sau are de anvelopa reshapata). Ajung in dreptu’ unei statii de otobuz, cu buzu’ in statie, urca/cobora lume. Cand ajung fix in dreptu’, un trosc, bai da’ unu’ taaareee, de sa sar de pe bitzicla. Unu’ brunet, de cobora, aruncase c-o sticla de cola plina pe sfert in carcasa otobuzului. Franasem instinctiv, si tot fara sa gandesc ii zic: “Ia sticla de pe jos!” Imi zice de mama si pana sa termine fututu’ babei, isi ia o palma. Ala de langa el, sa sara la mine. Isi ia si el una, s-aiba ce duce acasa. Ii bun limbaju’ semnelor, primu’ palmuit, ala cu sticla, a facut curat.
dragutza reactia pulimii. Nu reactionase unu’, da’ cand cu palmele, n-aveam loc de incurajari aprobative. Imbecilii se poarta ca imbecilii, fiindca se poate…
Uite poveste Annei, ca io am cont pe desprecopii:
Daca pe vremea filmelor cu “pac-pac” ale lu’ nenea Nicolaescu, smecherii se numeau “figuranti de Buftea”, acuma cred ca lucrurile s-au schimbat un pic. Declar cu mandrie ca si eu si grasa suntem oficial “figurante de Snagov”. De ce tocmai de Snagov? Pentru ca pana acolo ne-am carat la niste filmari.
Dar sa spun povestea de la inceput.
Primesc un offline pe ym de la cineva ( nici nu mai stiu de la cine)in care mi se spunea ca o agentie de casting cauta bebelusi. Ce idee credeti ca mi-a sticlit instantaneu in privire? Bine-nteles! Duc grasa la casting! Sun la numarul atasat in mesaj, imi raspunde o voce androgina (Jeez, cat mi-am dorit sa folosesc si eu odata cuvantul asta, numai ca nu am reusit niciodata pana acuma!). Deci raspunde vocea, iar eu tot incercam sa imi dau seama daca este o Ea sau un El. Imi spune unde sa vin a doua zi cu copila, ca mergem in Snagov, ca dureaza max 3-4 ore cu tot cu drum..io.. tolomaca.. zic “da, vin”.
A doua zi dimineata, iau grasa, o imbrac in roz cap-coada, ii trantesc o bashcalie peste carliontzi, inhat cele 3 genti dupa mine, si plec. Acu’ sa detaliez pentru cei care nu au copii: intr-una din din genti aveam pamperisi, gel antibacterian, ceva rontzanei, ciorapei de schimb,tzup-tzup ( iepurasul roz de care nu se mai desparte fi-mea), servetele de sters funduletzul si creme; in a doua geanta ( una roz pe care scrie citet: “princesse”)in care indesasem bidonul cu apa din care suge grasa, niste mancare pentru ea si 2 banane; in traista pe care mi-am atarnat-o de gat aveam acte, bani, apa pt mine si multe alte diverse.
Bun, deci inhat gentile, copilul care arata de parca tocmai o pescuisem din fata lu’ tur efel, cheile si sar in strada sa gasesc un taxi. Ajungem la locul intalnirii, sun personajul care imi spune ca de fapt ar fi mai bine sa ma indrept spre agentie ( care era vreo 15 strazi mai in spate, adica taman pe unde trecusem cu taxi-ul), injur in gand si incep sa ma indrept intr-acolo. Intre timp realizez ca nu cumparasem borcanase cu mancare pt pranzul grasei. Teoretic ar fi trebuit sa fim inapoi pana la ora la care ar fi inceput ea sa urle de foame, dar deh.. mama prevazatoare.. Ma intalnesc cu personajul, care era un pic de tot mai inalt ca mine, aproape la fel de slabanog, cu ceva inele si cercei pe el si cu niste gesturi de printzesa. Asa ca ii pasez doua dintre papornitze (evident ca si pe cea roz!)si pornim in cautare de mancare pentru micuta haplea. Topai eu cu copilul cale de vreo 20 de strazi in stanga si in dreapta si constat ca toate farmaciile din centru nu stiu ce e aia mancare pentru copii. Decid impreuna cu Adonis ( da, incredibil, dar asa il chema pe purtatorul de gentuta roz) ca e mai bine sa il rog pe sofer sa opreasca la fiecare farmacie din drum, pana gasesc mancare.
Asa ca pornim la drum.
Am sa trec peste detaliile de genul – una bucata copil urlator la care mama lui urla cu tandrete: te omor, Alex. Taci dreaq din gura!
Ajungem acolo, ni se repartizeaza o cabina cat fosta mea garsoniera, in care stam noi doua plus un copil marait, urat si isteric insotit de o mamica nervoasa si o prietena la vreo 130 de kile, imbracata in diverse nuante de galben si auriu pe fond negru lucios.
Fufele nu adusesera nimic de mancare pentru copil, doar cativa biscuiti amarati. Grasa nu se mai oprea din halit, asa ca tot ce scoteam din papornite dadeam si copilului isteric si oropsit. In fine, trec asa vreo 3 ore, timp in care ambii copii incep sa-si piarda rabdarea, eu anunt ca daca se mai taraganeaza mult lucrurile or sa aiba un platou plin de copii cu mucii pe piept si ochii bulbucati de plans si mi se raspunde la fel ca in ultimele 3 ore: in 10 minute incepem.
Dupa vreo juma de ora apare in final cineva care ne duce intr-un platou. Acolo publicul urla, aia de participau la emisiune ( adica ele) sar pe copiii nostri ca pe un platou cu sandwich-uri dupa o zi de post, plozii urla, publicul urla, madamele vopsite in culori de razboi urla la copii: vaaaaaai ce bebelusi frumooooooooosi! dar de ce plangi tu bebe?
In fine..ajung acum si la punctul culminant ai emisiunii. Ideea era ca un grup de mitze sa ia cate un copil in brate ( numa’ fetite) si a incerce sa ghiceasca care e mama carui copil. La fel trebuiau sa faca si masculii invitati, cu niste baietei in brate.
Grasa urla ca din gura de sarpe, toanta care o tinea in brate vine cu ea spre mine, io cu ochii infipti in ochii ei ii faceam semn din toate caracteristicile mele faciale cum ca ala de urla la ea in brate e copilu’ meu, ea nimic! Se uita fix la mine, dupa care pleaca inspre grupul mamelor de baieti. Grasa urla si mai tare. Toanta e trimisa inapoi la grupul mamelor de fetite. Toanta se indreapta spre mine, dupa care se razgandeste si incepe sa se invarta in loc, nestiind ce sa faca. In momentul in care fi-mea plangea deja de vreo 2 minute iar eu eram gata sa injur de morti si raniti pe dobitoaca de-mi plimba copilul, e impinsa spre mine de alta care se prinsese deja de vreun minut si 50 de sec ca pitica urlatoare e a mea.
Ajunge copilul in bratele mele, se linisteste, toata lumea e fericita.
Inapoi in microbuz, inapoi in oras. In masina copiii adorm pe rand, in afara de micul isteric. Ar fi fost bine si asa, daca n-ar fi fost o madama care a vorbit o ora jumate cat a durat drumul, numai la telefon. A povestit cu lux de amanunte la vreo 10 persoane despre cum a fost la marea filmare, cine era invitat, ce a facut fi-su, ce a zi ala, ce a facut aia.. in fine. Daca nu mi-ar fi dormit grasa in brate, i-as fi lasat ceva urme de adidas pe mutra, asta-i sigur!
Am ajuns inapoi, micul Adonis ma intreaba cum a fost, eu ii spun ca daca i se vor intampla diverse mici accidente care sa il lase fara diverse componente ale fizicului sau plapand, sa nu se mire. Adonisul rade, isi cere scuze ca a fost asa rau, se justifica, explica, scuze din nou, explicatii, scuze si tot asa, pana cand ii spun ca nu-i o problema, eu ma enervez greu, ma ajuta foarte tare faptul ca practic Voodoo. Ii ies un pic ochii din orbite, rade un pic, dupa care decide ca am un simt al umorului senzational.
Asa s-a terminat aventura noastra ca figurante.
Ah, si daca vreti sa vedeti una bucata copil urlator cu mucii pe piept si ochii iesiti din orbite, urmariti emisiunea de pe A1 de joi 24 aprilie, ora 9 jumate seara
June 12th, 2009 at 9:39 am
Anne misto povestirea, i-ai lasat pe aia-n viata? Biata prunca roz ce-a trebuit ea sa patimeasca…