Un bocanc in gura

posted by Luana on May 20

In prima zi de lucru la casa de down syndromi directoarea administrativa, (o yemenita ale carei haine valorau de doua ori  mai mult decit valoarea ei ca persoana) a tinut sa-mi prezinte cazurile cele mai grele. M-o fi vazut probabil blonda,slaba si cu titze mari (era printre alte functii si amanta en titre a directorului) s-o fi temut de concurentie si-a gindit sa ma sperie poate ma car dracu si nu tre sa faca alte eforturi.

Prima a fost Madam Zombit, asta locuieste pe dulap si e supravietuitoarea unui atac cerebral grav. Madam Zombit e o fiinta deosebit de sexuala, trecind peste faptul ca a futut toti masculii potenti din camin a tinut sa futa aspiratorul lucratoarelor araboaice si si-a facut histerectomie totala. A ajuns la spital, toata lumea credea c-o mierleste dar n-a mierlit-o, a devenit doar ceva mai nebuna. Daca se poate. Dupa atacul cerebral a devenit si coprofaga. Plus ca a hotarit sa locuiasca pe dulap. Marea ei distractie era sa arunce cu catat in toata lumea. Cind am intrat in camera, m-a izbit mirosul, Madam Zombit statea pe dulap si mi-a strigat cordial: “salut surioara, vino la masa”, dupa care a inceput sa arunce cu cacat. Nu m-a nimerit spre norocul meu si-am iesit din camera. Nu m-a nimerit de data aia vreau sa spun, in alte dati a ochit la fix. Uneori o lasau sa stea pe banca-n curte legata-n camasa de forta, statea cit statea urlind ca ii e foame, timp in care facea ce facea si iesea din camasa, se ducea la bucatarie si-i coronogea temeinic pe aia sa-i dea de mincare. Minca ca porcu si imediat evacua alimentele dupa care avea materie prima de joaca.

A doua vizita a fost la Shabi. Asta-i fiul unuia care lucreaza-n Kneset (senatul israelian), un colos de doi metri si ceva si 140 de kg. Crescut de tata ca mama i-a parasit a vazut la viata lui o gramada de filme ninja si stalone asta i-a dezvoltat si mai mult simtul de violenta din firea tuturor down syndromilor, batea pe toata lumea dar era copil bun altfel, avea la vremea aia doar 15 ani. Imediat ce-am intrat in camera, Shabi a tras un racnet de Tarzan si-a decolat spre noi continuind sa zbiere si cu pumnul pregatit. Hm, m-am gindit, daca imi rade asta un pumn zbor pe geam si ma transform in editia de prinz a ziarului caselor de nebuni. M-am tras la o parte si i-am pus piedica. Shabi s-a culcat pe pamint si de-acolo urla nervos, am folosit momentul lui de buimaceala, am tras de yemenita si ne-am carat incuind usa-n urma noastra.

Haiuta, mostenitoarea unica si fericita a uneia din cele mai cautate retele de restaurante din Israel. Parintii au murit si i-au numit apotropus, Haiuta traieste ca o printesa fiindca are o gramada de bani si-n cazul asta toata lumea i se ploconeste. De la directorul locului pina la femeia de serviciu. Asa-i in viata. Nu conteaza ce sau cine esti. Conteaza ce ai. Haiuta nu e periculoasa de loc. Chiar linistita. Tipa tot timpul si-si petrece vremea in majoritate stind in camera ei si vorbind cu peretele. Asa ziceau ingrijitorii, ca  vorbeste cu peretele. De fapt nu-i adevarat. Cind am intrat in camera, Haiuta era in plina conversatie. Administrativa tocmai imi explicat ce hiba are fata. N-am bagat-o-n seama. Haiuta nu era singura ci-n fata ei statea o femeie-n virsta. I-am spus administrativei ca Haiuta e cu maica-sa. Aia s-a holbat la mine , i-au sarit titzele-n sus iar gura i s-a strimbat de ris. Ce, si tu esti nebuna? Mama Haiutei a murit acu trei ani. Stai asa, ca eu n-am zis ca vorbeste c-o femeie-n carne si oase. Am zis ca vorbeste cu maica-sa.

In doua ore toata curtea stia ca-s nebuna si o vad pe mama Haiutei drept pentru care ar urma sa ma duc sa lucrez oriunde-n alta parte nu acolo. E categoric, psihiatrii sint mai nebuni ca pacientii lor dar ei in locul ala au nevoie doar de cineva sa le comande medicamente si sa le prescrie nu de inca o nebuna care vorbeste cu mortii copacii si florile din curte. Cum nu m-am dus acolo de placerea mea personala ci fiindca acolo am fost trimisa, administrativa a trebuit sa ma inghita vrind nevrind si sa se teama de mine. Ba chiar sa ma respecte. De ce? Pai deh, banii si ceea ce numea ea in nestiinta ei “protectia”.

Habar n-a avut pina-n ultima clipa ce scirba mi-a fost de ei toti (inafara de pacienti) si cit am asteptat sa se termine ancheta aia, apoi procesul ala si sa-mi vad de treburi mai departe. Cu mama Haiutei aveam sa stau deseori de vorba-n camera fiica-si. De la ea stiu o gramada de chestii interesante despre cum se hranesc oamenii cu bani putini in schimbul a bani multi. Dar asta dupa ce vine pacienta care si-a internat barbatul sa-mi plinga pe umar.