Un bocanc in gura

posted by Luana on Mar 9

Zau ca asta nu-i de ris. Una din paciente m-a invitat la orele de gimnastica pe care le face c-o profesoara anume; una care salveaza pe toata lumea de la operatii de sira spinarii de oase indoite si-alte chestii de-astea. NU e sport ci fizioterapie mi s-a spus. Femeia-n cauza, adica profesoara sau cum s-o zice-n limba lor e multilateral dezvoltata. Stie de toate. Bravo ei am zis. Si m-am dus sa vad minunea. O casa frumoasa intr-un loc frumos.

Un ciine gen Goldie ne-a intimpinat cu un bocanc in gura. A tinut sa mi-l faca mie cadou dar astepta ceva in schimb asa ca i-am dat un bocanc de-al meu. Tocmai la timp fiindca un tip destul de tinar si destul de ciudat a iesit din casa intr-un picior fiindca ii lipsea celalalt bocanc. Ciinele i l-a oferit amabil pe-al meu dar omul a zbierat intr-o limba ciudata ceva de neinteles. Cind ne-am apropiat mai bine mi-am dat seama ca nu din cauza limbii n-am inteles ci fiindca omului ii lipsea o mare parte din maxilarul inferior si probabil astepta operatia de restaurare. In rest arata aproape normal numai ca avea ochii mongolici urechile mari si miinile lungi. Cind baiatul cu miini lungi a inceput sa tipe din nou din casa a iesit o femeie inalta, slaba, carunta c-o privire de-a dreptul fioroasa si-a inceput sa injure la modul general asa ca nu m-am simtit lezata decit de infatisarea ei ciudata, ii lipsea o mare parte din nas. Probabil ca si ea asteapta o operatie de restaurare si restauratorii familiei  sint in concediu.

I-am tras pacientei un cot discret in splina si-am intrebat-o cind s-a ridicat de pe jos daca nu sintem cumva in casa  din filmul “Macelarii din din Texas” si unde-si tin astia drujbele sa nu mai ia prin surprindere. Aia a soptit ca nu-s macelari da asa arata ei c-au avut cancer, fiul la maxilar si mama la nas.
Tatal a murit? am intrebat plina de speranta ca grupa n-o sa se inmulteasca.
Nu, a fugit fricosul de el.
Deh, am zis nu toti oamenii-s claditi pentru filmele de groaza non stop.

In sfirsit bocancii au fost recuperati si noi am intrat in ceea ce se numea “sala de sport “si semana foarte bine c-o sala de tortura din vremea inchizitiei. Toate fetele, care mai de care mai schiloada s-au apucat sa se traga pe roata sa se intinda pe patul lui Procust si sa practice picatura chinezeasca in vreme ce ciinele gen Goldie si cu mine le admiram in liniste. De la o vreme ciinele s-a plictisit mi-a luat bocancul si-a plecat cu el. Cind sedinta de tortura s-a terminat femeia ne-a invitat sa mincam.
Mersi da mie nu mi-e foame.
Nu-i nimic, bei un ceai.

Pe masa trona ceva dubios de culoare rosie, ceva dubios de culoare verde si ceva dubios de culoare galben portocalie. N-am intrebat nimic dar au intrebat “fetele” ce anume mincare-i aia. Pai asta-i budinca de sfecla, asta-i budinca de spanac si-asta-i budinca de bostan. Sint dietetice si puteti minca-n liniste.
Grrrrrrr, am mincat de multe ori la patologie nu mi-e scirba de nimic dar aia erau total morti si nu se sculau sa umble prin camera. Inafara de doamna fara nas si domnul fara barbie mai era una care schiopata temeinic si umbla cocosata o alta care nu-si putea misca mina pina la gura asa ca prindea mincarea din zbor si una care avea gripa.

Ma asteptam in fiecare minut sa-i zboara aluia sfecla pe gaura din maxilar iar aleia fara nas sa-i iasa limonada prin sinus. Cocirjata isi baga tzitele-n farfurie ori de cite ori se intindea spre budinca, intepenita aduna mincarea cu lingura de pe fata d emasa si-o baga-n gura iar gripata trimitea diverse alimente-n toate directiile stranutind in vreme ce-i curgea si nasul.

La plecare pacienta mi-a explicat ca asta, adica fizioterapista-i o femeie foarte cumsecade si foarte curajoasa. I-am explicat inapoi ca fizioterapista-i o persoana nefericita si curoajoase sint ele ca se duc la ea de doua ori pe saptamina. Afacere din care toata lumea cistiga din plin. Fizioterapista ca nu e singura si gaseste prieteni iar pacientele ca au, de doua ori pe saptamina contientizarea faptului ca se poate si mai rau. Am refuzat politicos invitatia de-a reveni; asta-n in baza proverbului cu facerea de bine care-i futere de mama nu fiindca n-am mai vazut in viata mea oameni deosebiti ci fiindca fututul propriei mame mi se pare o treaba anormala din punct de vedere social si mai ales profesional.

Nu sint neefricita si putinul timp liber pe care-l am prefer sa-l folosesc cu folos. Pentru mine. De exemplu sa fac papusi woodoo.