posted by Luana on Feb 7
Ieri am fost la Yerusalim. Mare scofala. N-am avut incotro, fiu-meu a vrut la Yerusalim si-a vrut sa mergem cu el. Am mers.
Of, of, of, de fiecare data cind ajung in orasul asta ma intreb ce pizda ma-sii are-n el de se omoara pe capete, de innebunesc oamenii vazindu-l ? Tot circul asta pentru niste bolovani.
Amestecate intre ele batei-kneset, biserici de tot felul, moschei cu muazini zbieratori in turnuri. Si ce-i cu asta? Umbla de nebuni religiosi evrei imbracati in negru cu perciuni pina pe umari palarii gen sombrero femei cu basmale si-o droaie de plozi mucosi, preoti cu comanac si rasa neagra, mufti cu gialabii si turisti. Mii de turisti din toata lumea. Bande de nigerieni imbracati in cirpe colorate, brazilieni ca niste papagali tipatori, italieni dind din miini si din picioare, olandezi, nemti, englezi si nordici cu figuri spalacite si imbracaminte ridicola. Toti par in extaz. Iuhuuuuuuu, au ajuns in centrul universului si imediat il vor intilni pe regele David, pe regele Solomon, poate si pe regina din Saaba, pe iIsus, pe Pavel, Petru, pe Ioan Botezatorul si de ce nu, pe profetul Mahomed calarind calul ala imbecil cu mutra de muiere.
Yerusalimul de est, Yersusalimul de vest, muntele maslinilor, zidul plingerii, moscheea de aur, biserica nasterii si-alta mare gramada de aiureli. Se spune ca-i ceva in aer, ca te cuprind energiile de sus si pina jos.Calci pe urme glorioase, dintr-un colt te pindesc templierii sa nu le descoperi comorile, din alt colt umbre de mameluci, calare pe ei otomanii, Cosntantin face balamuc in vreme ce muma-sa Elena vede cruci de foc ceva mai la dreapta, sau mai la stinga, pe cerul Constantinopolului.
M-am plimbat pe zidurile alea, n-am simtit nimic, ba da, m-au durut groaznic picioarele, trepele sint inguste si inalte, fundul meu a simtit din plin gravitatia la coborit, in rest? Zidul plingerii e un zid. Era prinz si deasupra zidului se vedea deja luna. Era alba. Arata frum os. Nu zidul, luna. Impreuna aratau simbolic. O gramada de ciori mici si mari ciriiau cu veselie, stateau chiar pe zid dealtfel.
Mai erau niste pasari tot ca niste ciori, dar negre de tot si ceva mai mici. Si mai grase. Daca as fi stiut precis as fi putut spune ca sint lastuni. Puteau chiar sa fie lastuni. Habar n-am.
La zidul plingerii exista o parte speciala pentru femei si una speciala pentru barbati. O gramada de femei religioase se dadeau cu capul de zid. Saracul zid, ma rog, asta-i treaba lui cred, sa stea acolo sa se dea proastele cu capul de el. O gramada de turiste fotografiau.Politie de-aici pina la noi ordine. N-am avut nici un sentiment deosebit inafara de cel ca vroiam pipi, foarte tare. Dar nu poti face pipi la zidul plingerii, e de presupus ca acolo uiti de toate cele lumesti, poate faci pe tine si nu-ti dai seama ca esti in extaz?
Am plecat insfirsit de la zid si-am terminat cu cataratul. Slava domnului, am simtit o usurare fantastica sa ma scap de ele. Am coborit in shukul arabesc.
Mirosuri, culori, strigate, zgomote. Margele de toate felurile impreuna cu fingiane, tavi mari de arama si narghilele, costumele dansatorealor de buric stralucitoare si cu paiete. Basmale din matasuri sau voaluri, tutun parfumat pentru narghila, miros de narghila si miros de hashis, oameni amestecati, toate natiile, toate limbile,toate credintele. Superb. Si numai atunci in shukul colorat am realizat cite mii depicioare se plimba pe-acolo de cite mii de ani, cite inimi s-au zgiltiit temeinic, cit singe-a curs pe-acolo cite sperante au crescut si-au murit, cite vise rugaciuni si blesteme. Cite armate de toate felurile au batut pietrele si cita durere-a supt pamintul.
Blestemat oras. Mereu a fost si-o sa ramina un mar al discordiilor si-asta nu face poate decit sa dovedeasca nu inutilitatea ci raul din religii, din fiecare-n parte si toate la un loc daca dupa ele oamenii se omoara intre ei pentru niste bolovani. Si-asta de mii de ani.
Mi-am tirit fundul lovit de gravitatie pina la masina si ne-am carat din Yerusalim. Spre Abu-Gosh sa mincam. Am mincat si-am inceput sa ma simt mai bine. De fapt m-am simtit mai bine imediat ce-am iesit din Yerusalim. Cind l-am lasat in urma cu toate sinagogile, bisericile,moscheile lui m-am simtit excelent. Sub cerul liber e mai mult Dumnezeu decit in toate alea aurite, argintate, pline de bijuterii, de comori ,de secrete, lacrimi si singe.

February 7th, 2009 at 11:59 am
Am avut si eu aceeasi senzatie, anul trecut, cand am ajuns pentru prima data in Ierusalim. In sensul ca , de fapt, n-am avut nici o senzatie. In schimb, Haifa si Bethlehemul m-au impresionat. Apogeul a fost – stiu, e jalnic – Marea Moarta. Probabil ca nu-i decat o balta sarata , dar , zona ,cu totul, desertul ala nenorocit, m-a impresionat pana la lacrimi. Aproape la fel mi- a placut Eilatul. Ca statiune maritima nu face doua parale , insa e ceva acolo. Aerul, atmosfera, habar n-am .
Cred ca Israelul e o destinatie pe catre trebuie s-o vezi, macar o data in viata. Eu o sa ma intorc cat de curand.
February 7th, 2009 at 12:13 pm
marea Moarta e un fenomen si e plina de energii pozitive, din cauza sarii cred, apoi peisajul este sideral si face o impresie fantastica.Pur si simplua rhitectura-i strica tot farmecul dar asta este, in general la noi se consturieste aiurea.haifa mie nu-mi spune nimic inafara bineinteles de culorile shukului,beitlehemul e impresionant intr-adevar si pe mine ma impresioneaza e adevarat.Eilatul e eilat mare soare libertate.Israelul este o directie.Daca stai sa te uiti la el ca la o tara de 60 de ani nu poti decit s-o admiri, sa-i admiri pe cei care-au construit-o si sa-i detesti pe cei care-o distrug si care,paradoxal sint urmasii celor care-au consturit-o.
February 7th, 2009 at 8:22 pm
Trebuie neaparat sa vaz Israelu’ (ii promit amicei Meirav de 10 ani ca o vizite!)…
Ce ma intriga la inceput (acu’ m-am opbisnuit!) e ca fiecare alta persoana descrie alt Israel, parc-ar fi personalizat!
February 7th, 2009 at 10:17 pm
pai orice tara situatie etc.etc o personalizam, dupa cum o vedem.de-aia jurnalele de calatorie-n general sint depersonalizate.Imagineaza-ti daca cineva ar fi descris yerusalimul cum l-am descris eu intr-oc arte de calatorii?:::::::::)
February 8th, 2009 at 12:46 am
Pai descrierea ta pare tare VIE, se vede ca nu scrii din povesti auzite!
February 8th, 2009 at 11:03 am
Pai eram vie pina ce-am mincat pitele alea cu humus si tot restul la restaurant:))))))) Numa dupa aia doua zile am reusit sa ma umflu c aun balon dar tot am supravietuit:) In orice caz din spusele celor apropiati mie daca cineva ar vrea sa nu calatoreasca undeva ar trebui sa ma citeasca pe mine:)
February 8th, 2009 at 10:23 pm
caragialuanaezsmer, ce esti !
February 8th, 2009 at 10:44 pm
February 8th, 2009 at 11:09 pm
CARAGIALUANAEZSMER este compliment si rãsfãtz si premiu cu coronitã
Uite cã nu-i posibil sã cuprinzi pe toatã lumea care se aflã sub zidul plîngerii sub un penel caragialensc ,stilou-momente-si-schite, dar tu reuseesti chiar mai mult de-atît.
Da’de ce-ar fi mai ridicole îmbrãcãmintile scandinav-olandeze decât cele elvetiene ,tot nu înteleg.
February 9th, 2009 at 10:14 am
Buna intrebare Ucule excelenta.Pe elvetieni nu-i vezi asta-i diferenta.Au un stil deosebit de-a dispare-n peisaj cred ca iau cursuri speciale pentru asta dar efectiv nu-i vezi.Nici nu-i auzi.Asta-i la ei cehstie de cultura si educatie.Pe elvetieni i-as numi molima invizibila , cred ca de la neutralitatea lor neneutra li se trage.In orasul in care stau rudele mele toti adorm kaput pe la noua seara.Am pus pariu cu o evrisoara ca nimeni de fapt nu doarme.Am adunat pietricele mici si ne-am facut ca aruncam in geamuri, numa ce-am ridicat mina si-au inceput sa urle ca ei cheama politia:)))erau toti dupa perdele.