Un bocanc in gura

posted by Luana on Jan 12

Cita vreme au fost pina-n 10 grade minus viata a fost deosebit de frumoasa. Peste 10 grade deja a inceput cosmarul. In 31 pe la prinz am plecat spre Vladimir, asta-i locul unde s-a nascut nora-mea. Fosta capitala a Rusiei in habar n-am ce secol pina ce-au venit tatarii, mongolii sau alte neamuri de-astea si-au facut un balamuc de nedescris. Sau cel putin asa am inteles. Ori s-au inmultit rusii in asa masura ca nu mai incapeau in locul ala, ca-i destul de mic.

Nu stiu de ce urma sa fie si celebru ca mi s-a parut o localitate absolut obisnuita cu blocuri socialiste si pocite cu o gramada de biserici la fiecare colt de strada si-n rest nimic senzational. Inafara de ger bineinteles. Pina sa iesim din Moscova a durat un secol, tampitii de rusi au mania dopurilor de circulatie  se tot inghesuie unul peste altul si de-atita inghesuiala mai dau unul peste altul. Tre sa stea tepeni la locul faptei pina vine politia. Si pina vine politia dureaza.  Au niste sepci asa de mari ca nu vad drumul si se incurca-n ele. Ca sa le vezi mutra te apleci in jos si te uiti de-acolo, astfel ai sansa sa bagi de seama ca e un om dedesubt.

Am mai constatat ca pe masura ce-s mai scunzi au sapcile si mai mari nu-ti dai seama uneori ca e cineva acolo, seamana cu niste ciuperci albastre. Cind s-a terminat Moscova, s-a terminat si strada curata, soseaua era plina de zapada si de gheata nu se putea circula in mod normal (de parca ar fi intentionat cineva sa circule-n mod normal).

Am ajuns totusi la Vladimir ala pe la ora 17 dar era deja noapte. Mi-era frig ,vroiam sa dorm si numai de revelion nu-mi ardea. Mai degraba m-as fi spinzurat putin, dar n-aveam posibilitati. Am ajuns la parintii lui nora-mea. Un bloc vechi cum am uitat de fapt ca exista. Blocurile alea standard din vremea lui Brejnev sau a lui Hrusciov sau nu conteaza, unul din ei. Revelionul a decurs in liniste fara incidente deosebite numai ca mereu aruncau artificii, erau bubuituri de tot felul .Asa au tinut-o toata noaptea si a 2-a zi. Dar e mai bine sa bubuie de bucurie nu ca sa se omoare unul pe altul. Asta numai fiindca-i familia mea acolo, ca-n rest n-au decit sa se omoare linistiti -  nu-s eu omul sa le stric altora placerea.

In prima zi din 2009 au tinut neaparat sa ma duca intr-un loc.In locul ala cica-s cele mai multe minastiri adunate decit in orice alt loc din lume. N-am inteles ce vina aveam eu ca si-au pus toate minastirile la un loc si de ce musai au crezut ca vreau sa vad o minastire dar politetea m-a doborit si m-am dus. M-au imbracat in blana a cam 20 de oi karacul de la nas si pina peste genunchi.  Eram ca intr-o cutie de conserve.Cred ca asa se simte o sardina-n cutia ei desi pe de alta parte inclin sa cred ca haina aia a fost facuta dupa modelul unui sicriu reusit.Cintarea o tona si nu te miscai in ea sub nici o forma ca parca era de tabla.

La prima minastire am coborit din masina si m-a luat vintul din toate partile. Mi-am bagat tot corpul in chestia aia paroasa da n-a ajutat la nimic tot frig era. Ne-am dus la o biserica, pe dinauntru.
Era o biserica normala,nu facea nimic deosebit si-am parasit-o imediat. Am plecat la alta minastire. Aia fusese cica inchsoare pentru politici. Arata destul de onorabil pentru o inchisoare, semana mai degraba cu o camera de-aia care se inchiriaza la noi cu 350 $ studentilor la Tel-Aviv.

Am iesit si de-acolo dupa ce am refuzat sa ma mir de niste fresce facute acum 200 de ani. Nu fiindca nu erau frumos colorate ci fiindca ma durea in spate de ele, sau ma durea in spate de frig, oricum nu vroiam sa vad nici o fresca de nici o culoare. In curtea minastirii aleaia era la ora 15 fix concert de clopote. A trebuit sa ascultam clopotele. N-am mai intrebat pentru cine bat.Ca stiam. Dar tot am gasit ceva interesant. Doi copaci plini de ciori si cuiburi de ciori. I-am fotografiat artistic. Pe copaci, cu ciori cu tot. Asta ca sa le arat ciorilor mele cum se traieste-n Europa si sa nu mai faca atitea mutre la mincare ori sa se vaicareasca jalnic ca le-a udat putin ploaia pe cap si vor in bucatarie.Pe Goldie eventual.

Dupa ce-am inghetat cu clopotele am declarat veto categoric si am cerut sa ma intorc la masina. N-am vazut nici minastirea facuta fara nici un cui, minunea minunilor ca ma lasa rece. Daca se mai putea sa ma lase ceva rece. Adica mai rece. Am intrat la parintii Valentinei am baut ceai cald am fumat o tigare-n balcon sa ma racoresc putin de la ceaiul fierbinte si-am plecat spre Moscova. Doamne ajuta .Macar in masina era cald. Seara fiu-meu n-a mai reusit sa ne tirasca nicaieri deci am stat in casa la caldura insfirsit , dar placerea asta a durat deosebit de putin.A doua zi dimineata a trebuit s aplecam la schi. Am fost imbracata c-o haina asa de grea ca am avut tendinta sa merg in genunchi.Nu stiu ce s-a mai pus pe mine c-am cazut in transa de la caciula.Am mers si-am tot mers. In final am coborit din masina si iar m-a luat vintul.Rusii cu schiuri cu sanii cu copii babe ciini in salopeta si cu ghete,bunici cu blanuri si nepoti cu caciuli erau cu miile si se certau la inchiriat schiuri.Am zis ca gata, daca nu plecam de-acolo imediat eu dau telefon la ambasada , declar c-am decedat si sa nu conteze pe mine la viitoarele alegeri.Am plecat la alte schieri.La dreapta sau mai jos.Acolo macar am reusit sa parcam. Am intrat intr-un restaurant unde erau iar o multime de rusi cu tot harnasamentul.Beau vodka, beau vin mincau ceva din cutii si erau asa de vseeli de parca erau la mare in plin soare nu la cinspe grade minus.Nora-mea vroia sa se plimbe si l-am trimis pe barbatu-meu s-o plimbe. Dan vroia sa faca schi si l-am trimis sa faca schi.Mi-am scos cartea ,am lesinat pe-un scaun pina mi-a revenit familia din frig .