Un bocanc in gura

posted by Luana on Dec 9

Matusa-mea de la Baikal  mi-a trimis e-mail. E incredibil cum cineva care are cred eu peste suta se poate adapta la e-mail si toate chestiile astea moderne fara sa-i pese de loc. Ba chiar se amuza facind pe juna cu nenorocitii aia de pe chat-uri dupa care trimite poza ei natur si bietii oameni intra-n fibrilatie. Au fost momente-n care am banuit-o ca se drogheaza cu ciupercile alea ale lor care-i tin mintea tinara, habar n-am nici acum daca nu se drogheaza cu ele de fapt.

Mintea mea-i mai obosita decit a ei. Mi-au dat si mie praful ala-ntr-un ceai cind am fost in vizita. N-am nici o idee ce s-a intimplat dupa aia ca eram foarte vesela si ferice. Ce tin minte-i ca mi-au pus pe mine niste haine deosebit de frumoase si calduroase, din blana unor biete animale dar n-am mai fost in stare sa ma declar din liga de protectie ca mi-au trintit pe cap o capatina de lup si-am amutit de duhoare.

Bubuiau din tobe si faceau ca toate dihaniile. In fata mea erau sapte tipi si tipe toti batind de departe virsta lui Tutankamon cind era batrin, aia se chiorau la mine, eu ma chioram la ei de sub lupul ala mort si dupa aia cred c-am cam adormit pina m-au pus pe picioare. Nu-mi aduc aminte sa fi fost picioarele mele sau ale alcuiva ca parca se facuse o gaura-n pamint, aia urca si cobora dupa cum o taia capul. Mi-au scos capatina puturoasa si-am rasuflat citeva minute da s-au grabit sa-mi puna alta capatina de data asta mai putin imputita ca erau numa ciolanele din ea si mi-au dat un ciomag lung in mina.

Precis fiindca eram drogata mi l-au dat, daca as fi fost in stare de functionare ii ciomageam pe toti. M-au asezat in final pe un scaun c-au vazut problemele cu echilibrul si matusa-mea s-a apucat sa zbiere si sa dea din miini. Toti ceilalati hodorogiti au inceput si ei sa zbiere si sa dea din miini dar nu m-am mai preocupat c-am adormit final. M-am trezit a doua zi cu mintea limpede de tot si parca mi se refacusera ceva neuroni da auzeam tot felu de voci in cap ,nimic grav dar totusi am incercat sa schimb postu ca erau enervante.

N-a mers. Au bombanit cam pina pe seara apoi au intrerupt emisia. Mi s-a povestit ca pe baza de rudenie fusesem proclamata in unanimitate doamna si stapina tribului de shamani si imediat ce matusa-mea moare tre sa vin acolo sa ma prezint la post altfel o belesc definitiv ca universul ma paleste peste bot. Cind am reusit sa scap de la ei cu viata am fugit mincind pamintul, dar mai incet fiindca e greu sa fugi mincind pamintul cind ai in spinare o blana de lup cu capatina cu tot in mina dreapta o toba cit tine de mare si-n mina stinga un ciomag.

S-au crucit aia de la aeroport la Moscova cind am ajuns si nu vreau sa-mi amintesc ce-au facut astia de-aici de la aeroport cind m-au vazut. Cred ca nici daca le aparea-n fata o trupa de desant a lui El-quaida nu se speriau asa. Au luat lupul la puricat, au trecut ciomagul si toba pe sub toate aparatele si pe mine aproape ca m-au bagat in apa cu otet sa ma dezintoxice asa aratam de jerpelita si inghetata total.

In final n-au avut ce face cu mine si-au trebuit sa-mi dea drumul pe strazile pasnice ale patriei unde intr-adevar puteam sa prezint un pericol capital daca e sa nu luam in seama ca se plimba unii cu bombe-n chiloti. Chestie cu care de fapt ne-am obisnuit. O femeie shaman e dubioasa, nu?