posted by Luana on Dec 2
Tocmai incercasem sa-i explic maica-mi ca socru-meu e mort si ingropat. Mi-a raspuns:
Nu-i destul de mort…si-a adormit.
Nu-i destul de mort… mi-am amintit de-o poveste mai veche de la institutul patologic.
Era cam inghesuiala dintr-un motiv sau altul. Nu numai morti suspecti ajung acolo ci si-o gramada din cei care nu-s recunoscuti ori ceruti de nimeni, lucratori straini, alcoolici, drogati, turisti de toate felurile. Pe scurt, balamuc.
Sau sa zicem nu balamuc, lipsa de spatiu pentru depozitarea in conditii omenesti a cadavrelor. Sobolanii se mai plimba si ei din cind in cind. Nu e nici un secret, la morga-s sobolani, ii stirpesti si iar vin si tot asa. Erau pe jos vreo trei morti, unul din stagiari a intrat in patologie, dupa el a venit o stagiara, trebuiau terminate totusi cadavrele alea, un sobolan a trecut linistit prin fata stagiarului ala a trecut si el linistit mai departe ca era doar un sobolan de virsta si de dimensiune mijlocie nu merita deranjul ori atentia, dar stagiarei atita i-a trebuit.
A vazut sobolanul si-a inceput sa urle si sa fuga de nebuna prin camera. Sobolanul e o faptura deosebit de inteligenta, dar s-o fi speriat si el de zbieretele isterice si-a inceput sa fuga, la un moment dat s-a apropiat prea tare de nebuna. Mesele erau toate ocupate cu cadavre, nebuna n-avea pe ce sa se urce, a sarit pe un cadavru care era mai apropiat, ala a facut guhhhhhhhhhhhhhh, ca asa fac ele cadavrele daca o vaca li se urca pe burta, scot gazele de la putrefactie. Nu stiu cit de proaspata era aia-n meserie dar se pare ca sobolanul si cadavrul care facea guhhhhhhh i-au venit de hac si-a lesinat pe cadavrul de linga ea. Nu ala grohaitor. Pina au reusit s-o trezeasca si s-o puna pe picioare aproximativ sobolanul si-a scuipat in sin si-a fugit sa povesteasca familiei ce fel de specimen ciudat a intilnit.
Stagiara si stagiarul au terminat ce era pe mese (la noi nu-s asa de multe mese ca-n serialele americane) si-au zis sa continuie cu ce era pe jos. Au chemat ajutor si-au ridicat unu pe masa. L-au dezbracat si dupa ce l-au fotografiat au inceput sa-l spele. Cu apa cam rece e drept. Deh, viata nu-i chiar fair, uneori nici post mortem n-avem apa calda. Stagiara tocma-l spala pe cadavru cind ala s-a miscat. Da dupa ce i se explicase faza cu guh nu se mai impresionase puternic, numa cind a pus furtunul cu apa rece-n capul mortului si-ala a zbierat ” pfoiu mati curva” a facut hiiiiiiiiiiiic si-a lesinat din nou (stagiara, nu mortul).
Au trebuit s-o duca la spital ca dadea sa moara (sincer nu-i o experienta placuta sa ti se scoale mortu). Mortul s-a dovedit ca era numa mort de beat si l-au luat la gramada sau in locul altuia care putea sa zaca mort cu adevarat undeva, s-a trezit si-a facut formele de nemort adica s-a externat din moarte si dupa ce a injurat tata Israel, guvernul si tot restul care taie oameni in viata si-a citat din Vechiul Testament ca Israelul e tara care-si maninca locuitorii,a disparut.
O vreme au fost foarte atenti cu cadavrele da pina la urma le-a trecut intr-atit incit erau cit pe ce sa-l patologeasca pe altul de viu noroc ca s-a sculat de durere. Tinara speranta, patoloaga cu sobolanul si mortul viu s-a lasat de meserie si s-a dus sa faca ikebana, in rest nu s-a schimbat nimic. Sobolanii sint la locul lor.
Ce-o fi isnemnind in halucinatiile maica-mi “nu e destul de mort”? Nu ca ma bintuie o grija sa nu-l fi patologit de viu, dar nu-mi place sa traiesc cu indoieli in suflet. Postasul suna intotdeauna de doua ori !!!!!!!!!

December 2nd, 2008 at 7:27 pm
Dac-ai facut de-ajuns de multe (nu conteaza, bune sau rele), celor din jur, nu esti de-ajuns de mort pana nu-ti moare amintirea.
December 2nd, 2008 at 10:25 pm
ha ha ha…Doamne…..ha ha ha
saraca femeie! bine ca mai poate impleti flori…. “ikebana”, ca putea sa damblageasca de tot!
seara frumoasa tuturor
December 3rd, 2008 at 8:49 am
Neata Nelly, nu se damblageste omu asa usor.Parol.Si eu am stat o noapte intreeaga inchisa-n morga la inceput de cariera:) pina la urma am discutat confidential cu una intre doua virste care murise de infarc.Ea nu discuta numai eu.Dimineata m-au scos de-acolo si m-am dus sa dorm:)
December 3rd, 2008 at 8:50 am
E ceva-n ce spui tu Tiberius.Si deh, amintirea lui socru-meu nu prea moare.Da de morti numa bine,asa-i?
December 4th, 2008 at 1:40 am
Chit ca cred intr-un Creator, cum i-o zice Lui nu conteaza, NU cred in povestea biblica, aia cu raiul si iadul; raiul si iadul sunt aici si acum, si avem posibilitatea sa optam; dupa moarte cred ca traiesti doar ca poveste; cu cat ai fost mai interesant, cu atat iti moare imaginea mai greu; am strabunici pe care nu i-am cunoscut decat din povesti, dar si eu ii povestesc mai departe; cel mai tare e tatal bunicii din partea mamei, unul Iosif Glass, un timp mai mare ca mine, si io mi-s mare :-))), avea namila peste 2 metri si 47 la cizmele facute pe comanda; animalul asta maret, a dus-o toata viata intr-un chef si a tocat o avere; vindea o bucata de pamant si pleca cu trasura cu lautari, din Ardeal, de langa Arad, pana la Viana, unde toca banii la curve si cazino. Pe fi-sa, bunica Urania, i-o vandut-o efectiv lui bunicu’ Costica, oltean intreprinzator de Dragasani, caruia ii era dator-vandut…
Cum sa uiti asa ceva, cum sa nu-l povestesti la copii si mai ales nepoti, caci se pare ca povestile de familie circula din doua-n doua generatii cel mai bine.
December 4th, 2008 at 12:40 pm
Ai dreptate, rai sau iad e aicisha sub noi si-n special in noi.Restul poate sa fie orice,filfiieli de aripi sau zdranganit d eoase.Oricum o sa vedem cindva desi nu-i mare graba.
Tu cu genealogia ta de ce nu te-apuci de scris? personajul pare deosebit si mi-ar place sa cietsc mai mult.Te rig.