posted by Luana on Dec 5
Prietena mea Mona si-a visat toata viata un studio. Ce-i ala un studio? Un hangar imens ca-n filme, care filme? Pai de exemplu ala in care Demi Moore e maritata cu unu care e omorit si el nu moare se face stafie pina-i pedepseste pe criminali.
Mona are-n jur de 50 de ani, e plina de tatuaje, deseneaza ex-libris-uri si are o dugheana deschisa 24 de ore chiar si simbata. Vinde tigari, dulciuri si-alte tampenii. E o tipa absolut spirituala a fost de nenumarate ori in India si s-a imbolnavit acolo de toate holerele posibile.
De vreo 10 ani cauta studioul ala pe care si-l doreste. Saptamina trecuta m-a sunat fericita:A gasit!
Ce-ai gasit? ( In general gaseste tot felul de belele)
Studioul, l-am gasit te duc diseara sa-l vezi.
Bine, mergem diseara sa-l vad. Dupa ce termin cu pacientele.
Ajungem la studio. Intr-o gaura neagra formata din doua capete de orase. Un fel de “unde si-a intarcat dracu copiii” dar la modul israelian unde totul este-n mic si foarte aproape, daca si-a intarcat un drac plozii acolo era probaibl unul foarte stressat de imprejurari si n-a avut incotro.
Studioul e itnr-adevar mare, chiar foarte mare. Pustiu de tot. Un bec arde atirnat in mijloc, se lumineaza pe el insusi si-n jur e bezna sau mai degraba un fel de bezna verzuie si placuta. Mona aprinde luminari si cercetam locul. Plin de tot felul de hirburi, mobile vechi, piese de la tot felul de masini, ziare de-acum 10-20 ani, mucuri de tigari preistorice. Wc-ul este de-o imputiciune remarcabila, mai ceva ca cele de la granita Israel -Iordania ( sau invers).
Dusul ruginit picura stoic iar gazul e intrerupt dinainte de razboiul de independenta cred. Geamuri n-are, are doar citeva gauri in tavan unde-au fost cindva geamuri. O scara de metal suspecta duce la ceva ce-ar trebui sa fie etaj dar e o platforma periculoasa vederii.
Acolo o sa-mi fac dormitor spune Mona. O privesc cu indoiala. Are cam 1.90 inaltime si-n jur de 100 kg. Nu vad cum ar putea ajunge sus pe scaricica aia si mai ales nu vad cum platforma ar reusi s-o tina mai mult de cinci minute maximum fara sa se prabuseasca apoi protestind groaznic .
Crezi ca ajungi vie sus o inteeb?
Nu, n-a avut curajul sa urc, simt ca o sa cada totul cu mine.de-aia te-am adus sa vezi tu ce-i acolo sus ca ai jumate din greutatea mea.
Multumesc de gestul perietensc zic. Da aici luminarea aia ca ma urc, ce d.zeu.O viata are omul. Si n-are multi prieteni. Iaca o forma de incercare a sentimentului asta. Prietenia.
Iau luminarea si urc.Scara se balanganeste prietenos fara intentii rele. Numa asa ca sa-mi arate ca merita respect pentru virsta si rezistenta. Ii mingii bara rosiatica.N-ai grija, incep si eu sa aflu ce e cind te dor oasele.
Mneeee raspunde balustrada, am de doua ori virsta ta, ai sa vezi ce greu e mai tirziu.
Tu cumperi magazia asta? ma intreaba
Nu, nu eu cumpar raspund aproape cu tristete ( hangarul incepe sa-mi placa) prietena mea aia de jos il cumpara.
Nu-mi place prietena ta raspunde balustrada,n-avem nimic comun.
Nu poti avea ceva comun cu toti ceic are stau in casa, spun filozofic.
Bara se zgiltiie de indignare. Aproape ca ma arunca jos.
Ba pot, daca n-am ii arunc afara pe toti .Si nu sint singura, toata lumea e la fel aici.
Toata lumea? Numa dau sa intreb dar nu intreb. Cred ca mi-e frica de raspuns.
December 5th, 2008 at 4:45 pm
Fisoloafa-foc scara aia cu balustrada; da’, la ce singuratate-ndura, cam pretentioasa!
December 5th, 2008 at 6:18 pm
Fiecare lucru are filozofia lui, normal ca si pretentii.De unde-ai scos-o ca singuratatea e suferinta? Nu preferi singuratatea cuiva care-ti tampeste creierii? Eu da, fara sa am intelepciunea unei balustrade:)
December 5th, 2008 at 6:46 pm
Mai, io adeseori imi ajung mie, nu simt nevoia de societate, chit ca mi se spune ca sunt sociabil; da’ la mine nu se pune, am fix minte cat bara aia de la balustrada!
Pe de alta parte are logica atitudinea aia, de te poti simti bine singur, de nu esti genu’ care nu se simteste bine decat in turma, incepi sa fi pretentios cu cei din jur.
Din punctu’ asta de vedere, traiasca netu’, esti singur-cuc si totusi nu esti deloc singur…
December 5th, 2008 at 6:55 pm
Starea asta de ” imi ajung mie singur” devine acuta cu timpul:) depinde-n fond si ce munca ai.Daca vezi prea multi oameni pe zi ajungi seara de-ti vine sa-i stringi pe toti la un loc si sa le dai foc,pe de alta parte se zice ca sintem animale sociale,nu stiu, da eu de cam 3 ani caut un loc pustiu sa ma duc in el si sa bat toba.Inafara de Siberia n-am gasit nimic.Unde te duci da-i de-un israelian.Nu m-am saturat de mine insami ca tare ma iubesc.Internetul e o minune, dar una inselatoare, ca toate minunile de altfel:)Am luat citeva suturi in gura pe net de nu mai pun botu dincolo de salutari cordiale:)
December 5th, 2008 at 10:17 pm
Imi lipseste ala de se tavaleste pe jos de ras; si io socializez/fuk mumos la prostani, obligat de lucru’ cu publicu’ (macar ai mei au o calitate mare, iubesc animalele!), asa ca simt nevoia acuta de singuratate.
)), e undeva in sudu’ Baikalului, uite acia, http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bf/Karte_baikal2.png , unde pare sa fie o clima cam ca pe la Miercurea-Ciuc, cam frig…sau langa Vladivostok, la Ukrainets, regiunea Primorsky, unde este o clima mai OK;
De cand cu globalizarea, ma tot uit pe harta; singura zona ce nu pare tentanta pentru altii si unde-ai trai simplu, naturel (cum probabel, ai si muri!
http://www.ib-group.ca/en/mic/primorsk/about.html
December 7th, 2008 at 12:17 pm
Dialogul cu balustrada, mi-a amintit de Stephen King si romanul sau Christine
December 7th, 2008 at 1:43 pm
NU stiu, n-am citit cartea de citiva ani citesc in mod absolut literatura de specialitate.Ma simt mai bine asa.dar devin inculta:)
December 7th, 2008 at 9:22 pm
Eh, nu stiu daca e asa o mare pierdere ca nu ai citit, Stephen King este reprezentantul unui gen care pe mine sincer nu ma atrage si anume genul horor, dar totusi de la el am citit cateva carti pentru ca el, spre deosebire de alti scriitori ai genului, are ceva in plus. Tot asa si din genul SF m-au atras acele romane care aveau o oarecare filozofie, cele pur tehnice de genul Star Trek, ma lasau rece.
December 7th, 2008 at 10:32 pm
Din cite-mi amintesc singurele SF care mi-au placut cua devarat au fost “Picnic la margine drumului” si ala cu oceanul de plasma ca mereu uit cum ii zice.da o sa-mi amintesc io.
December 8th, 2008 at 7:28 pm
Picnic la marginea drumului a fost scrisa de fratii Arkadi si Boris Strugatki si a fost ecranizata sub denumirea “Calauza”. Filmul nu l-am vazut desi am auzit mult de el dar cartea mi-a placut foarte mult. Cealalta nu e cumva Solaris?
Ei, oricum, despre astfel de SF-uri vorbeam si eu, sunt carti si psihologice nu numai SF. Sau Isaac Asimov sau Frank Herbert “Dune” si altele. Adevarul e ca au cam trecut 15 ani cel putin de cand nu am mai citit o carte SF.
December 8th, 2008 at 7:32 pm
da, exact, Solaris.
Calauza n-am vazut nici eu si nici n-am vrut, nuvela mi-a placut si n-am vrut mai mult.In rest am mai citit o gramada de chestiid e-astea dar m-au lasat rece,tehnologie si batut de cimpi magnetici sau de capete:)
December 8th, 2008 at 10:34 pm
Solaris…Stanislav Lem
December 8th, 2008 at 10:44 pm
da, lem, autorul il stiu mereu uit titlul cartii.Iti place lem? eu mor dupa proza lui scurta.
December 9th, 2008 at 5:39 pm
Nu n-am citit si nici timp nu stiu cand o sa mai am. De acum innainte ma asteapta munti de literatura de specialitate.
December 9th, 2008 at 5:40 pm
Da o sa caut totusi, mi-ai starnit curiozitatea.
December 9th, 2008 at 7:51 pm
Lem e unul din cei mai buni umoristi ai secolului Stinjenelule, proza aia scurta de citeva fraze te doboara pur si simplu.E mai bun ca O’henry
December 10th, 2008 at 4:55 pm
Umorist spuneai?! Gata, cu asta m-ai dat gata, m-ai atins in punctul sensibil
, sper sa gasesc la biblioteca.
December 10th, 2008 at 5:37 pm
Precis il gasesti la biblioteca.
March 27th, 2010 at 12:33 am
Haha, doamna, m-ai spart… Polacu de Lem e unul din favoritii mei. Am mancat SF cu lopata mare, din frageda pruncie. Nu intru in detalii ca nu are sens, dar am citit majoritatea cartilor bune din domeniul asta.
P. S. Apropo, nu sunt sigur… Te-am mai intrebat cumva daca ai citit Terry Pratchett?
March 27th, 2010 at 11:21 am
Negura, poate c-am citit dar nu-mi amintesc, fa un bine si spune-mi ce-a scris,
sa fiu sincer de citiva ani buni citesc neto literatura profesionala.Invat tot felul de chestii la batrinete ca-n tinerete am fost “ocupata”:)
Sa ti se scoale mortul “ala” e una, da ni s-a sculat una pe masa de autopsie ceea ce e cam ingrijorator:) o baba:))Cred c-am povestit undeva.
March 28th, 2010 at 10:48 am
Seria Discworld. Au fost traduse si in romana, dar eu le-am citit in engleza. Nu am vrut sa pierd juma din poante, e dificil de tradus si scrie extraordinar de bine.
Locatie principala orasul Ankh-Morpork. Personaje principale, multe; patricianul Vetinari, capitanul Vimes, magul ratat Rincewind, vrajitoarele Nanny Ogg si Grannie Weatherwax.
Umor cat cuprinde, analiza psihologica si sociala.
March 28th, 2010 at 12:27 pm
N-am citit.Pe romaneste nu-mi trebuie doar engleza si ebraica o sa caut cartile cind termin cu plimbatul la spital.Mai am ,uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa,patru zile dupa aia ma linistesc si ma pot apuca de cite ceva ,inclusiv de citit.Am vrei 40 de carti necitite care se uita la mine cu repros.Si eu la ele.Cea mai interesanta e una de vrajitorie taoista.astia-s crunti pe bune.