posted by Luana on Dec 12

Revenit din inchisoare tata a reinceput sa lucreze, normal ca si clandestin si la dispensar. Intr-o zi i-a spus mamei ca vrea sa plece la Bucuresti si vrea sa ma ia cu el. Mama bucuroasa sa scape de mine citeva zile a acceptat. Dupa-amiaza m-am dus la tata, parea deosebit de amarit si studia o bratara mare si groasa de metal galben. Nu mi se parea ceva de capul ei dar amarala tatei m-a intrigat.

Tata de ce esti suparat?
Trebuie sa vind bratara asta si e de la bunica. Nu-mi face nici o placere.

Tata-mi vorbea-n general ca unui om mare.
De ce trebuie s-o vinzi?
Trebuie s-o schimb pe placi de aur pentru lucrari. Maica-ta a luat tot aurul.
M-am dus atza la masa urita. Oare metalul ala galben de sun madama era aur? Asa arata, ca bratara.
M-am bagat sub masa. Taica-meau a venit dupa mine.

Ce faci sub masa aia?
Caut aur.
Sub masa?
Nu sub masa, in masa.
Iesi de-acolo ca nu e nici un aur, numai te murdaresti.
Am iesit si-am mutat-o pe madama, iar m-am bagat sub masa. Cele doua butoane erau la locul lor, am apasat si masa s-a deschis. M-am catart pe ea si-am bagat mina, de data asta era destul de lunga sa ajung la punga. Am scos-o si i-am dat-o tatei.

A deschis-o si-a agsit monedele alea.
Cocosei? De unde ai tu atitia cocosei?
Eu? N-am nimic, i-am gasit acolo acu citiva ani si mi-a fost frica de bataie de-aia am tacut. Dar mi-am amintit de ei cind te-am vazut asa suparat.
Esti o comoara! mi-a declarat tata. Mergem la Bucuresti.

Am mers la Bucuresti, tata mi-a cumparat o gramada de cadouri, sandale frumoase din piele, haine si m-a dus la sala palatului la cinema. Am vazut doua filme, unul era o poveste, ceva c-o apa vie si apa moarta, o fata care si-a dat frumusetea sa-si salveze iubitul de la moarte, s-a facut urita si batrina, iubitul a parasit-o.

Nu tin minte mai departe, doar ca la urma fata isi primeste inapoi frumsuetea spalindu-se cu apa vie. Ce s-a mai intimplat cu iubitul habar n-am. In orice caz povestea nu coincide cu adevarul din viata, da asta aveam sa constat mai tirziu. Al doilea fil nu mi-l amintesc.

Nimeni nu stie cum au ajuns cocoseii acolo, oricum se pare ca nu apartineau Zosmerilor. Casa fusese luata de rusi o vreme apoi fusese-n ea sediul UFDR-ului. Masa nici ea nu apartinuse niciodata familiei.

Interesant cum aurul trage la mine si mie de fapt nu-mi place aurul ci argintul. Nu m-au interesat niciodata metalele pretioase, daca ar fi existat bijuterii din fier le-as fi purtat cu placere. Dar nu stiu cum se face ca, daca-i sa gasesc ceva totdeauna e de aur. Pina si ciorile-mi aduc tot felul de chestii pe care le fura si-ale asint din aur…

2 Comments to “Aproape taranul roman – Cocoseii (27)”

  1. Tiberiu Popescu Says:

    Comoara la casa omului, asta esti! Auzi domne, magnet de aur! :-) ))

  2. Luana Says:

    Nu fi asa de entuziasmat.Am grija sa cheltuiesc de dou-trei ori mai mult decit valoarea aurului.In bani.Nici macar nu-i greu:)
    h

Leave a Reply

*
To prove you're a person (not a spam script), type the answer to the math equation shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the equation.
Click to hear an audio file of the anti-spam equation