posted by Luana on Dec 10
Am mincat ca un… nu stiu exact ca un ce, cred ca am mincat ca un om care maninca prea mult. Mi-am plimbat burta prin casa dar parca inghitisem un bolovan si-ala-mi atirna peste genunchi. Am zis ca trebuie sa ma misc, ce mai buna miscare-i aia decit sa faci ordine?
Da, sigur, sa mergi pe jos e o miscare buna, presupun ca cineva o si face. Eu n-o fac. Detest mersul pe jos, antrenamentul la aparate si fugitul de nebuna prin cartier cu ciinii din vecini si ciorile dupa mine. Deci m-am dus sa fac ordine-n biroul tatei ,unde e de fapt ordine deplina da-i un prilej bun de scotocit (obiceiurile din copilarie nu m-au parasit).
Pe birou cartile de numerotat, catalogat, stampilat cu vechea stampila “furat de la doctorul Zosmer”, eu le-am mutat acolo din salon, au venit o multime de oameni la shiva cind a murit tata si-am vrut sa fie mai mult loc. Un tenac de plicuri nedesfacute si pe el tronind vechiul press-papier auriu, monede cu cocosul galic. Cocoseii cum lis e mai zice. Cam zece monede aurii si lucioase de-o greutate remarcabila. Ne-au urmat oriunde ne-am mutat monedele astea, peste tot au fost admirate dar ce li s-a intimplat in Romania cu militia nu li s-a mai intimplat nicaieri si daca metalele au familie si comunicari cred ca generatie dupa generatie de metale ride si cu dosul.
Era-n perioada cu cautatorii de aur comunisti. Perchezitii peste perchezitii, gradini sapate, wc-uri vidanjate, perne si plapumi taiate papusi cu capetele zmulse podele ridicate. Intr-una din pechezitii, in biroul tatei militianul care conducea “actiunea” s-a repezit la birou si-a inceput sa cotrobaiasca, i-a sarit imediat in ochi prespapier-ul si-a inceput sa topaie de fericire:”l-am prins, l-a prins, l-am prins; jidanul a crezut ca daca ne lasa aurul la vedere n-o sa-l vedem, dar cunoastem noi metodele astea burghezo-mosieresti, si noi am fost instruiti sa vedem lucrurile, nu sintem orbi si nici analfabeti!!!!!!!!!!!”
Bucurosi ,l-au insfacat pe tata cu catuse au luat-o si pe mama pentru mai multa siguranta si-au plecat la militie urmind ca a 2-a zi sa le faca proces, tatei pentru nepredarea aurului cind i-a fost cerut si mamei pentru complicitate.
L-au luat pe tata la intrebari, anchetatotul - un tigan ochios care facea pe inteligentul – l-a luat scurt:
Tovarasul Zosmer ati declarat ca n-aveti aur .
N-am aur a spus tata.
Si asta ce este a zbierat tiganul trintit presspapieru-l pe birou.
Asta se numeste pres papier si este un obiect greu care-n general se pune pe hirtii sa nu se imprastie a explicat tata didactic.
Vezi ca-ti fut vreo doi pumni de nu-mi mai explici tu mie ce e asta ca la gradinita, s-a enervat tiganul. Mie sa-mi spui de ce-ai spus ce n-ai aur cind sint aici doua kile de aur.
Nu e aur, a spus tata.
Dar ce e?
Plumb.
Iti bati joc de mine?
Nu, doamne fereste, cum mi-as permite, e plumb dupa greutate si dupa parerea mea, dar poate sa fie si fonta aurita.
Tiganul pus pe ginduri a luat un cutit si-a zgiriat. Nu s-a vazut decit tot auriu.
Ahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vezi ca e aur? si dedesubt e aur.
Imi permiteti a intrebat tata si-a cerut cutitul.
Na ,i-a intins tiganul cutitul .
Tata in loc sa-l bage-n tigan a taiat cu usurinta o bucatica din marginea obiectului, era intr-adevar plumb curat rizind sub becul chior de la militia tirgului.
Anchetatorul a miriit nervos si-a taiat si el o bucata. Tot plumb.
De-al dracu i-a dat drumul numai mamei si pe tata l-a tinut o noapte la arest. A doua zi dimineata i-au dat drumul neuitind sa-l ameninte:
Lasa ca tot punem noi mina pe tine.
Corect, au pus-o.
Presspapier-ul a ramas o vreme la militie sub arest pentru cercetari si-apoi militianul Toderita i l-a inapoiat tatei fara scuze. Tata l-a pastrat cu sfintenie pe biroul lui indiferent unde si cind avea vreo contradicitie cu cineva de la politie il arata si povestea. Nimeni n-a reusit sa-l convinga, si pe buna dreptate ca de-atunci politia a avansat cu ceva. As spune dimpotriva.Cei de-atunci prosti sau inculti aveau macar ceva-n care credeau.
Comunismul, egalitatea, ce s-a dovetit a fi toate astea… e cu totul alta piesa… de plumb.
M-am asezat la biroul tatei si-am inceput sa stampilez c-un nod in git cartile cele noi: “furat de la doctorul Zosmer” si-n loc de semnatura lui am inceput s-o pun cu inima strinsa pe-am mea. Luana Zosmer. Am catalogat cartile apoi le-am aranjat in biblioteca dupa teme. Am luat presspaier-ul auriu strins in mina si-am plecat acasa. Nu, nimeni n-o sa ma convinga ca politia e mai buna decit militia. In lumina darnica a felinarului cocoseii rideau c- o gura ironica de plumb…
Leave a Reply